UNIVERSITATEA DE VEST ,,VASILE GOLDIŞ’’ ARAD

FACULTATEA DE SŢIINTE JURIDICE

Referat
Disciplina ~Drept constituțional~

CONSTITUȚIA SUA

Prof. titular curs, Conf. univ. dr. Stoicu Narcisa

Prof. titular seminar, Lect. univ. dr. Moroșteș Anca

Student, Cenușa Paul-Constantin

Data prezentării 21.01.2022

 CONSTITUȚIA SUA

Constituția Statelor Unite este cea mai veche constituție națională scrisă care ese află încă
în vigoare, a fost elaborată în anul 1787, de către o Convenție Constituțională formată dn 55 de
delegați. Imediat după adoptare, a fost supusă ratificării tuturor celor treisprezece foste colonii
britanice, fiind votată și acceptată de adunările celor treisprezece state originare la date diferite,
Constituția Statelor Unite a servit ca model mulor națiuni aceasta fiind în vigoare de peste 200 de
ani, fiind cea mai veche constituție care funcționează neîntrerupt de la adoptarea sa.
În timpul Războiului de Independență, ca urmare a Declarației de independență a Statelor
Unite ale Americii, cele treisprezece colonii britanice, care s-au răsculat contra Imperiului
Britanic, au format pentru început un guvern central slab și nu foarte eficient, având Congresul
Continental ca unica sa entitate componentă. Congresul Contintental era un organ strict
legislativ, care nu avea nici o putere ca să producă legi datorită absentismului frecvent al
membrilor acestuia, puterea executivă și judiciară nu existau.
Procesul de elaborare a Constituției a fost unul destul de anevoioios, presărat cu conflicte
de idei și interese. O dispută a apărut între statele mari și cele cu populație mai puțin numeroasă
în privința reprezentării în noul Congres. Statele mari au venit cu Planul Virginia, care prevedea
ca fiecare stat să fire reprezentat de un număr de parlamentari proporțional cu numărul
locuitorilor săi. Statele mici au contracarat cu Planul New Jersey care menținea Congresul pe
principiile Articolelor Confederației, o singură cameră în care fiacre stat să aibă același număr de
reprezentanți. Disputa s-a rezolvat prin Compromisul Connecticut, prin care se propunea un
legislativ bicameral, format dintr-o Cameră a Reprezentanților în care statele aveau repartizați
câte un număr de membri, aleși prin vot și un Senat ales de legislativele statelor, în care fiecare
stat avea câte doi reprezentanți
Problema sclaviei în statele din Sud a produs de la bun început tensiuni în actul de
creeare a Constituției. După intrarea în vigoare a legii fundamentale, deși textul nu făcea referire
direct la problema sclaviei, aprobând-o astfel tacit, aceasta a rămas cea mai mare amenințare la
adresa Uniunii și, imiplicit, a Constituției. Statele din Sud cereau includerea sclavilor în
numărătoarea populației pentru a obține un număr cât mai mare de reprezentanți în Congres.
Statele nesclavagiste au protestat, susținând că sclavii aveau statut de proprietate.
 Consensul a fost atins repede în privința prevederilor constituționale de bază. Republica
urma să fie guvernată de trei puteri, legislativă, executivă și judecătorească, în urma disputelor și
a compromisurilor, Convenția a adoptat proiectul final după patru luni de la începerea lucrărilor.
Puterea legislativă este dețiuntă de Congres, compusă din Senat și Camera
Reprezentanțior ce are ca atribuții votarea legilor, stabilirea taxelor emiterea de monedă, puterea
executivă este deținută de președinte, ales prin vot o dată la patru ani cu posibilitatea înoirii
mandatului, ce are ca atribuții conducerea guvernului, comanda supremă a armatei, încheierea
tratatelor, iar puterea judecătorească aparține Curții Supreme de Justiție.
Articole din constituție:
Articolul I se referea la Congres, Secțiunea 1 învestit cu putere legilsativă; Secțiunea 2
se referea la Camera Reprezentanților și stabilea criteriul reprezentării în funcție de numărul
polulației. Secțiunea a 3-a se referea la Senat, format din câte doi reprezentanți din fiecare stat,
precizând cele trei clase de senatori schimbate o dată la doi ani, patru, și respectiv șase ani.
Secțiunea a 8-a prevedea puterile Congresului, printre care să impună și să colecteze taxe, să
împrumute bani, să reglementeze comerțul intern și cel extern, să bată monedă, să formeze și să
mențină o armată și o marină militară, să facă orice legi considerate necesare și potrivite pentru
exercitarea puterilor cu care a fost învestit.
Articolul II stabilea puterea executivă delegată Președintelui Statelor Unite. Acesta nu
era ales direct de către alegători ci printr-un colegiu electoral, alcătuit din electori aleși de fiecare
stat, într-un număr egal cu cel al reprezentanților și al senatorilor săi din Congresul federal. Dacă
nici un candidat nu obținea majoritatea voturilor, Camera Reprezentanților avea sarcina de a
alege Președintele. Astfel, statele și Congresul aveau un cuvânt de spus în alegerea Președintelui.
Articolul III se referea la puterea judecătorească învestită într-o curte supremă şi în
instanţele inferioare, specificând totodată competenţele acestora. Articolul IV reglementa
raporturile dintre state, garantarea de către Statele Unite a integrităţii fiecărui stat şi primirea de
noi state în Uniune. Articolul V prevedea procedura de modificare a Constituţiei prin adoptarea
amendamentelor. Articolul VI impunea statutul Constituţiei ca lege supremă a ţării, iar ultimul
articol stabilea intrarea în vigoare a Constituţiei după ratificarea acesteia de cel puţin nouă state.
Constituția Statelor Unite se bazează pe câteva principii fundamentale. Principiul
suveranității poprului, statul își trage puterea de la popor, principiul Guvernării limitate,
protejarea drepturilor individuale realizată constituțional în două feluri, prin specificarea
atribuților federale și prin interzicerea expresă a unor acțiuni sau practici ale Statului federal.
Principiul separației puterilor în stat prin mecanismul de „control și echilibru”, astfel într-
un triunghi al celor trei puteri în Stat, niciuna nu se poate ridica deasupra celorlalte, președintele
are autoritatea asupra puterii judecătorești numind judecătorii și promulgând deciziile
judecătorești. Instanța supremă la rândul ei poate declara acțiunile prezidențiale
neconstituționale, iar președintele poate recomanda adoptarea unor legi de către Congres.
Principiul federalismului este un principiu de bază al Constituției, astfel guvernarea se
împarte între autoritățile naționale și cele statale, reprezintă puterea instanțelor federale de a
declara neconstituționale actele Congresului și ale Președintelui, datorită faptului că toate legile,
ordonanțele guvernamentale și hotărârile judecătorești se supun Constituției, legea supremă.
Primele zece amendamente sunt cunoscute și drept Declarația dreputurilor omului.
Amendamentul I- Congresul nu va elabora nici o lege care să stabilească o religie sau să
interzică practicarea liberă a unei religii, sau să reducă libertatea cuvântului sau a presei, sau
dreptul poporului la întrunire paşnică sau de a adresa Guvernului cereri privind repararea
nedreptăţilor.
Amendamentul II- O Miliţie bine reglementată fiind necesară pentru securitatea unui Stat
liber, nu este perrnisă incălcarea dreptului poporului de a deţine şi purta Arme. În timp de pace,
nici un Soldat nu va fi încartiruit într-o locuinţă fără consimţământul Proprietarului, şi aceasta
nici în timp de război, decât în modul prescris de lege.
Amendamentul IV- Dreptul oamenilor de a fi siguri de propria lor persoană, de casele,
documentele și bunurile lor nu trebuie să fie violat prin percheziții și sechestrări nerezonabile;
nu trebuie să fie emise mandate decât pe baza unei cauze a carei probabilitate e susținută prin
jurământ sau afirmații, iar mandatele trebuie să descrie în amănunt locul care urmează a fi
percheziționat și persoanele sau lucrurile care urmează a fi sechestrate.
Amendamentul V- nici o persoană nu trebuie să fie făcută responsabilă pentru a da seamă
privind o infracţiune capitală sau altă faptă infamă decât pe baza unei declaraţii sau puneri sub
acuzare emisă de o Curte cu Juraţi, cu excepția cazurilor din cadrul forțelor terestre și navale, sau
al miliției, survenite în timpul serviciului în caz de război sau stare de urgență; pentru aceeaşi
infracţiune, nici unei persoane nu îi pot fi periclitate de două ori viaţa şi integritatea corporală; de
asemenea, nimeni nu poate fi silit să depună mărturie impotriva sa în nici un proces penal, nici să
fie privat de viaţă, libertate sau proprietate fară a judecată legală; de asemenea, proprietatea
privată nu poate fi luată pentru uz public fără o compensaţie justă.
Amendamentul VI- în toate procesele penale, acuzatul are dreptul la o judecată grabnică
şi publică din partea unui juriu imparţial al Statului sau districtul în care infracţiunea a fost
comisă, şi care district a fost în prealabil determinat prin lege, şi să fie informat cu privire la
natura şi motivul acuzaţiei, să fie confruntat cu martorii acuzării, să fie obligat să obţină Martori
în favoarea sa şi să dispună de asistenţa unui avocat în apărarea sa.
Amendamentul VII- în procesele de drept comun, atunci când valoarea în litigiu
depăşeşte douăzeci de dolari, dreptul la proces cu juraţi este păstrat, iar nici o faptă judecată de
către un juriu nu poate fi reexaminată de un alt Tribunal din Statele Unite decât pe baza legilor
de drept comun.
Amendamentul VIII- nu vor fi cerute cauţiuni excesive, nici nu vor fi impuse amenzi
excesive, nici nu vor fi date pedepse crude sau neobişnuite.
Amendamentul IX- Menţionarea unor drepturi anumite în Constituţie nu va fi interpretată
ca negare sau denigrare a altor drepturi ce revin poporului.
Amendamentul X- Puterile care nu sunt delegate Statelor Unite de către Constituţie, şi
nici nu sunt interzise de aceasta Statelor, sunt rezervate Statelor respective sau poporului.
Pe lângă Declaraţia Drepturilor Omului, acestea includ Amendamentul XIII privind
abolirea sclaviei; Amendamentul XIV prin care se stipulează dreptul la proces corect şi protecţie
egală în faţa legii; Amendamentul XV prin care se garantează dreptul la vot, indiferent de rasă;
Amendamentul XVII care reglementează alegerea prin vot direct a senatorilor Statelor Unite

Bibliografie:

1
Constituția Statelor Unite 1787.

2
Marshall, Thurgood, “The Constitution: A living document”, p. 28.

3
Leonard Levy. Enciclopedia Constitutiei Americane, p.67-65.