Comparație între Constituția Statelor Unite ale

Americii și Constituția României

Peica Natalia,arheologie,anul 2

Mi-am ales ca subiect Constituția, deoarece este important să știm cum a luat
naștere aceasta și ce sacrificii s-au făcut în numele ei pentru a fi întocmită în stat.
În același timp am ales să compar constituțiile dintre cele două state pentru că mie
mi se pare că este printre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă
instituție dintr-un stat.

Este de la sine înțeles că pentru ca un stat să poată funcționa are nevoie de legi,
restricții, să împlinească anumite cerințe și să își susțină cetățenii. Astfel, cea mai
presus lege a unei țări este Constituția. Constituția este o lege fundamentală a unui
stat, care stabilește forma de guvernământ și organizare statală, precum și
drepturile și obligațiile fundamentale ale cetățenilor. Statele despre care vorbesc în
continuare au fost alese deoarece în perioada modernă s-au confruntat cu
aproximativ aceleași probleme. La început suveranitatea unui imperiu care le
sufoca, nevoia locuitorilor de a avea propriile legi după care să se conducă, precum
și nevoia de libertate.
America este una dintre națiunile mari ale umanității iar istoria Americii conține
un amestec al raselor şi a problemelor generate de acest criteriu rasial . Este, în
egală măsură, o istorie a vitalității şi inteligenţei unei națiunii care a reuşit, în timp
relativ scurt, să dezvolte instituții social-economice şi politice. Desigur in aceste
mișcări revoluționare au avut un mare rol și personalitățile si evenimentele istorice
apărute în decursul aniilor,care au modelat lumea modernă,precum
religie,liberalism,democrație,industrializarea etc.
 Fiecare stat are propria perioadă de adoptare a Constituției, dar există același
proces. Pentru Statele Unite ale Americii vorbim de anul 1787, pe când în România
prima Constituție este adoptată în anul 1866, deci cu aproape un secol mai târziu.
Această întârziere dintre cele două ține de procesul de evoluție al fiecăruia. Pentru
a înțelege legile precise în fiecare constituție este nevoie să înțelegem și contextul.
Evoluția Statelor Unite ale Americi s-a întâmplat într-o perioadă scurtă de
timp. La început acestea au fost doar niște colonii engleze menite să mărească
nivelul de trai ai locuitorilor Angliei. Prima colonie despre care se discută că a
ajuns pe teritoriul Americii este datată în jurul anului 1600. De atunci și până la
Războiul de Independență, coloniile au avut de trecut multe obstacole. A fost
aproape inevitabilă o dispariție sau părăsire a teritoriilor stăpânite de către coloniști
datorită micilor războaie purtate cu locuitorii indieni băștinași. Apoi a apărut
nevoia de dezlipire de „țara mamă”, care nu îi mai trata cu interes și care le ignora
cererile. Astfel se ajunge în 1773 la izbucnirea Războiului de Independență, iar în
1776 proclamarea Independenței fața de Anglia a acestor colonii-state.
În ceea ce privește situația Țărilor Române, ele se aflau sub stăpânire otomană
de mai bine de un secol. Românii se aflau sub stăpânire străină, plăteau tribut
Imperiului Otoman, erau asupriți de boierii care susțineau trupele turcești. Spre
deosebire de Statele Unite ale Americii, Țările Române, până la adoptarea
constituției, nu au pornit un Război de Independență, ci au cerut ajutor Puterilor
Centrale. Acestea au intervenit și au pus ca mediator dintre cele două pe Rusia.
Aceasta le-a ajutat pe Țările Române să își aducă la domnii proprii boieri, precum
și să mai slăbească din cerințele turcilor pentru români. Astfel, după elaborarea
unor proiecte de legi care însă nu au fost respectate sau puse în aplicare, în iulie
1866 este adoptată prima Constituție a României.
Constituția este un act de tip liberal. A fost adoptată sub regele Carol I, aceasta
fiind o condiție a venirii pe scaunul domnesc. Inițial constituția prevedea acordarea
cetățeniei române doar la persoanele de religie creștină. Dar apoi, pentru
recunoașterea independenței de către Marile Puteri, românii au fost nevoiți să
modifice acest articol. Constituția prevedea că teritoriul statului este inalienabil și
indivizibil; statul era numit România. Forma de guvernământ a fost stabilită de tip
monarhie ereditară. Ca și drepturi ale omului, Constituția prevede: drepturi politice
(de a fi alegător și de a fi ales) și drepturi și libertăți cetățenești, precum libertatea
individuală, dreptul la întâlnire și asociere, libertatea conștiinței, libertatea de
exprimare, dreptul la proprietate – proprietatea era considerată sacră și inviolabilă,
dreptul la educație – învățământul primar fiind obligatoriu și gratuit,
inviolabilitatea persoanei și a domiciliului, secretul corespondenței.
Constituția are la bază trei principii esențiale ale ideologiei liberale: separarea
puterilor în stat, guvernarea reprezentativă și suveranitatea națiunii. Guvernarea
reprezentativă însemna că poporul își alegea reprezentanții care să conducă statul și
să le reprezinte interesele. Alte principii erau cel al monarhiei ereditare și cel
potrivit căruia „regele domnește, dar nu guvernează”, aceasta însemnând că nici un
act al regelui nu avea tărie dacă nu era contrasemnat de un ministru, care, prin
aceasta, devine răspunzător de acel act. Principiul separării puterilor în stat pus în
practică însemna că puterea executivă aparținea domnului sau regelui, care
numește și confirmă în toate funcțiile publice, are drept de a bate monedă, conduce
armata, are drept de a declara război, de a încheia tratate și convenții, are dreptul
de a dizolva Parlamentul, sancționează și promulgă legile, are inițiativă legislativă,
are drept de veto absolut, numește și revocă miniștri, acordă distincții și decorații.
Alături de domn, guvernul deține puterea executivă prin punerea în aplicare a
legilor și prezentând proiecte de lege. Puterea legislativă era în mâinile
Parlamentului, care era format din Adunarea Deputaților și Senat. Parlamentul
desfășoară în principal două tipuri de activități: votarea legilor și adoptarea
rezoluțiilor. Parlamentul avea drept de autoconducere, de legiferare, de interpelare
a guvernului. Adunarea Deputaților discută și votează bugetul. Puterea
judecătorească era exercitată de instanțele judecătorești, curți de judecată și
tribunale cu jurați.
Pentru Statele Unite ale Americii este adoptată la 1787 la Philadelphia
Constituția care servește ca bază a organizării statului până astăzi. Ca și în
Romania, forma de guvernare este democrație. Principiul separației puterilor în stat
este prezent și aici. Puterea executivă îi revenea președintelui , ales pe o perioadă
de patru ani (la terminarea mandatului putea să fie reales). El este ales din Senat.
Atribuțiile sunt aproximativ aceleași ca și ale monarhului sau domnului român:
comandatul șef al armatei, poate să suspende executarea pedepselor, poate acorda
grațieri, poate lega tratate, poate să facă numiri, să revoce funcționari din funcții
înalte. Puterea legislativă era atribuită unui Congres format din Senat și Camera
Reprezentanților. Camera Reprezentanților era compusă din membrii aleși la
fiecare doi ani de către fiecare stat. Cel aleși trebuiau să aibă peste 25 de ani, să fie
cetățean american de cel puțin șapte ani și să locuiască în statul în care urmează să
fie ales. Senatul era compus din câte doi senatori din fiecare stat, aleși din
autoritatea legislativă a acelui stat pentru un mandat de șase ani. Pentru a putea
participa la alegeri și să fie ales, candidatul trebuia să aibă împliniți 30 de ani, să
aibă cetățenia americană de cel puțin nouă ani și să locuiască în statul în care
urmează să fie ales. De asemenea ei se bucură de privilegiul de a avea imunitate.
Orice proiect de lege adoptat de Camera Reprezentanților și de Senat este
transmis președintelui înainte de a devenii lege.Puterea judecătorească aparținea
Curții Supreme, compusă din nouă judecători, numiți pe viață de către președinte.
Pentru că existau discuții contradictorii și opuneri pentru propuneri din partea
mai multor state s-a stabilit ca numărul senatorilor să fie ales în număr egal de
reprezentanți pentru fiecare stat, și anume, erau aleși doi senatori. Deputații din
Camera Reprezentanților aveau să fie aleși în mod proporțional cu numărul de
locuitori ai fiecărui stat.
O altă problemă pusă în discuție în această perioadă este sclavia. Unele state
doreau abolirea ei, pe când altele nu voiau să audă de loc despre această temă. Și
aici s-a ajuns la un compromis.
Din punct de vedere al fiecărui stat individual s-a hotărât că fiecare avea dreptul
să aibă propriul guvern, dar nu erau state suverane. Nici un stat nu va încheia un
tratat, o alianță sau o confederație, nu va bate monedă, nu va percepe taxe asupra
importurilor sau exporturilor fără acordul Congresului. Statele Unite vor garanta
fiecărui stat din această uniune o formă republicană de guvernământ și le vor
proteja pe fiecare împotriva unei invazii.cu privire la cetățeni, cetățenii fiecărui stat
vor avea dreptul să se bucure de toate privilegiile și imunitățile cetățenilor din
diferite state.
Astfel, diferențele dintre cele două Constituții constau fie în modul de alegere a
deputaților/senatorilor, fie în modul de guvernare. De asemenea, o principală
diferență este aceea că una dintre constituții percepe mai multe state. Încă o
asemănare între cele două, este că aceste Constituții sunt menite pentru a unifica
mai multe state, din dorința locuitorilor.
BIBLIOGRAFIE:
1. Niall Ferguson, Imperiul, capitolul 2 „Ciuma albă”, ed. Polirom
2. Eleodor Focșneanu, Istoria Constituțională a României (1859-2003), ediția a
IV-a, București, 2012
3. Sorin Mitu, Introducere în istoria Europei și a SUA în epoca modernă
(1600-1918)- tema 10 -Nașterea Statelor Unite ale Americii
4. Manuel Guțan, Istoria administrației publice românești, ediția a II-a
revizuită și adăugită, ed. Hamangiu, 2006