Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Lucru individual
Tema: GUVERNUL – PILONUL PUTERII EXECUTIVE
Disciplina: Drept Constitutional si Institutii Politice

A elaborat: Stirbu Andreea Izabela

Grupa: 2002

Verificat: Svetlana Slusarenco,

Lector universitar

Chisinau, 2021
 Cuprins:
1. Structura puterii executive şi locul ei în sistemul organelor puterii de stat.

2. Structura organelor puterii executive.

3. Raporturile legislativ-executiv în legătură cu activitatea acestora.

4. Guvernul R.M. – organ central al puterii executive.

5. Învestitura guvernului.

6. Mandatul guvernului.

7. Structura guvernului.

8. Funcţiile şi actele guvernului.

9. Răspunderea guvernului şi a membrilor guvernului.

10. Rolul guvernului în raport cu celelalte autorităţi publice.

 1. Structura puterii executive şi locul ei în sistemul organelor puterii de
stat.
Noţiunea de guvern are un triplu sens:
a) într-o accepţie foarte largă, acest termen desemnează totalitatea organelor politice ale statului,
inclusiv parlamentul;
b) într-un sens mai puţin larg – totalitatea organelor care formează puterea executivă, adică şeful
statului împreună cu cabinetul de miniştri;
c) într-un sens restrâns – se înţelege numai acea parte a puterii executive, care este formată din
ansamblul miniştrilor, cu excluderea şefului de stat.
Constituţia Republicii Moldova (art. 96), Legea cu privire la Guvern (art. 1) determină rolul
Guvernului în sistemul autorităţilor publice, care constă în asigurarea realizării politicii interne şi externe a
statului şi exercitarea conducerii generale a administraţiei publice.
Trebuie să menţionăm că dispoziţiile normative expuse nu definesc completamente statutul
constituţional al Guvernului. Rolul guvernului este semnificativ nu numai prin activitatea sa executivă
internă şi externă, dar şi prin cea normativă, apărută în baza delegării legislative acordate de Parlament în
temeiul art. 106/2 sau prin exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă prevăzut de articolul 73 din
Constituţie. In consecinţă, rolul guvernului în cadrul statului şi al societăţii se exprimă nu numai în sfera
exclusiv executivă, ci şi prin colaborarea cu celelalte autorităţi publice, inclusiv cu puterea legislativă.
În strânsă legătură cu rolul politic, din conţinutul articolului 1 din Legea cu privire la Guvern se
conturează şi poziţia acestui organ ca autoritate publică centrală cu competenţă materială generală în
domeniul administraţiei publice. Din acest punct de vedere, Guvernul are misiunea de a asigura conducerea
generală a ultimei. In virtutea acestui rol, guvernul desfăşoară o activitate exclusiv executivă, principalul său
atribut fiind organizarea şi asigurarea executării legilor de către autorităţile administraţiei publice centrale de
specialitate.
Rolul Guvernului vine chiar de la misiunea principală atribuită acestui organ, adică de a guverna,
ceea ce înseamnă a „veghea asupra observării constituţiei, asupra funcţionării marilor puteri publice, a
asigura raporturile guvernului cu puterile publice”.
Rolul deosebit atribuit Guvernului de Constituţia Republicii Moldova impune ca acesta să-
şi desfăşoare activitatea în conformitate cu principiile:
- legalităţii care cere respectarea Constituţiei, celorlalte legi ale repub licii, decretelor
preşedintelui şi propriilor hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii;
- echităţii sociale;
- colegialităţii şi răspunderii personale a membrilor Guvernului în procesul elaborării,
adoptării şi realizării hotărârilor sale;
- fundamentării ştiinţifice a procesului de administrare, ţinând seama şi aplicând experienţa
mondială în sfera construcţiei de stat.
Rolul şi locul Guvernului în sistemul autorităţilor publice este determinat într-o mare măsură şi de
direcţiile principale ale activităţii sale fixate în Legea cu privire la Guvern (art. 3), care în conformitate cu
împuternicirile sale:
- creează condiţii pentru stabilirea şi asigurarea suveranităţii economice şi politice a Moldovei;
- elaborează concepţia dezvoltării social-economice a republicii, programul şi mecanismul trecerii la
economia de piaţă;
- asigură libera iniţiativă, deetatizarea, privatizarea, demonopolizarea economiei şi dezvoltarea
relaţiilor de piaţă;
 - elaborează strategia dezvoltării tehnico-ştiinţifice, promovează o politică naţională în domeniul
culturii, ştiinţei, tehnicii, tehnologiei; rezolvă problemele reglementării de stat a progresului tehnico-
ştiinţific;
- garantează tuturor subiecţilor proprietăţii libertatea activităţii economice, diversitatea formelor de
proprietate şi egalitatea lor în drepturi, are grijă de păstrarea proprietăţii;
- protejează interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
- realizează colaborarea economică cu ţările lumii în condiţiile dezvoltării relaţiilor contractuale,
formării infrastructurii de piaţă, integrării general-europene şi mondiale;
- asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea economică externă, promovează politica
liberului schimb, pornind de la interesele naţionale;
- formează un sistem eficient de ocrotire socială a populaţiei, creează condiţii pentru creşterea
nivelului de trai, pentru satisfacerea necesităţilor culturale şi spirituale ale cetăţenilor republicii;
- promovează politica de stat în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei;
- asigură apărarea drepturilor consumatorilor prin organizarea şi coordonarea controlului şi
supravegherii de stat a calităţii produselor (lucrărilor, serviciilor);
- asigură utilizarea raţională a resurselor naturale şi integritatea lor, protecţia ecologică a populaţiei şi
a mediului ambiant;
- favorizează dezvoltarea autonomiei organelor administraţiei publice de toate nivelurile;
- asigură legalitatea, ordinea publică, drepturile şi libertăţile cetăţenilor;
- promovează politica securităţii naţionale, dirijează activitatea de apărare a Republicii Moldova;
- asigură respectarea şi executarea legilor, hotărârilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui
Republicii Moldova, tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
- promovează o politică externă în conformitate cu competenţa sa.

2. Modul de învestire şi structura Guvernului

Raţionamentul sistemelor constituţionale contemporane dictează ca guvernele să fie formate
astfel încât să se bucure de încrederea majorităţii parlamentare.
Din punct de vedere tehnic, procedura de învestitură a Guvernului cuprinde patru etape:
- desemnarea candidatului pentru funcţia de prim-ministru;
- solicitarea de către candidatul la funcţia de prim-ministru a votului de încredere al
Parlamentului;
- acordarea votului de încredere;
- numirea Guvernului.
Desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru. La această etapă de importanţă politică,
Preşedintele Republicii Moldova, ca mediator între legislativ şi executiv, după consultarea
fracţiunilor parlamentare, desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru (art. 98 din
Constituţie, art. 4 din Legea cu privire la Guvern).
Constituţia Republicii Moldova nu prevede anumite condiţii pe care trebuie să le
întrunească candidatul la funcţia de prim-ministru. Numai Legea cu privire la Guvern (art. 4)
stabileşte că membri ai Guvernului pot fi numai cetăţeni ai Republicii Moldova care au domiciliul
în ţară.
Candidatul pentru funcţia de prim-ministru, în termen de 15 zile de la desemnare, cere votul
de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului. Din
dispoziţiile cuprinse în art. 98 din Constituţia Republicii Moldova rezultă că votul de încredere al
Parlamentului trebuie dat asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului. Deci
Parlamentul nu va da votul de încredere pentru fiecare candidat în parte la funcţia de ministru.
 Acordarea votului de încredere. Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în
şedinţa Parlamentului în condiţiile prevăzute de Regulamentul Parlamentului, care dispune
următoarele:
- Programul de activitate al Guvernului se dezbate în şedinţa Par lamentului, la fel ca
şi proiectele de legi şi propunerile legislative (art. 128);
- Lista Guvernului propusă de candidatul la funcţia de prim-ministru se supune
dezbaterii Parlamentului după prezentarea raportului Comisiei juridice pentru numiri şi imunităţi.
În procesul întocmirii raportului, comisia va examina candidaturile pentru alegere, numire sau
propunerile pentru numirea în funcţie a membrilor Guvernului, având dreptul de a chema spre
audiere persoanele în cauză (art.80 alin. 2 şi 3).
Chestiunea cu privire la alegere, numire sau propunerile pentru numi rea în funcţie a
persoanelor oficiale de stat se supun dezbaterii Parlamen tului după prezentarea raportului
Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi, în procesul întocmirii raportului Comisia va examina
candidaturile, având dreptul să cheme spre audiere persoanele în cauză.
În urma acestor dezbateri. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii
deputaţilor aleşi.
Constituţia (art. 85 alin. 1) stabileşte că în cazul imposibilităţii formării Guvernului, după
respingerea a cel puţin 2 candidaturi pentru funcţia de prim-ministru de către Parlament,
Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate sa dizolve
Parlamentul. Rămân însă deschise o serie de probleme precum: termenul în care Preşedintele
trebuie să propună un nou candidat la funcţia de prim-ministru, soarta candidaţilor respinşi ş. a.
Numirea Guvernului. în baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele
Republicii Moldova numeşte Guvernul.
Conform Constituţiei Republicii Moldova (art. 97), Guvernul este alcătuit din Prim-
ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-miniştri, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege
organică.
De obicei, numărul de membri ai echipei guvernului, condusă de prim-ministru, variază în
funcţie de anumite împrejurări de ordin tehnic şi politic. Una din condiţiile de bază care justifică
apariţia unor structuri guvernamentale noi este apariţia unor sarcini noi în faţa statului, cum ar fi:
mediul, prevenirea unor cataclisme naturale, reformele administrative, drepturile omului,
integrarea interstatală. Un exemplu elocvent serveşte şi formarea în anul 2002 a Ministerului
reintegrării al Republicii Moldova.
În termen de trei zile de la data numirii Guvernului Republicii Moldova, Prim-ministrul, viceprim-
miniştrii, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului depun individual, în faţa Preşedintelui Republicii
Moldova, jurământul al cărui text este prevăzut în Constituţie (art.79 alin.2). Constituţia, prin articolele 98 şi
103, stabileşte durata generală a exercitării mandatului Guvernului: din ziua depunerii jurământului de către
membrii lui în faţa Preşedintelui Republicii Moldova până la data validării alegerilor pentru un nou
Parlament.
Constituţia Republicii Moldova (art. 100) dispune că funcţia de mem bru al Guvernului încetează
în caz de demisie, de revocare, de incompatibilitate sau de deces.
Dacă ulterior numirii Guvernului apare necesitatea unor schimbări în componenţa acestuia,
nu este necesar votul Parlamentului, Preşedin tele republicii, la propunerea Prim-ministrului, are
dreptul să numească ori să revoce pe unii membri ai Guvernului. Raţiunea prevederii constituţio -
nale cuprinsă în art. 98 din Constituţia Republicii Moldova constă în faptul că aceste schimbări au
loc în cadrul aceleiaşi autorităţi a Guvernului.
Aceste schimbări, mai sunt numite remanieri guvernamentale prin care trebuie să se
înţeleagă schimbarea, revocarea unora şi numirea altora în locul lor.
 Calitatea de membru al guvernului este un act politic deosebit, care necesită concentrarea
sporită a eforturilor, fapt ce face ca această func ţie să fie incompatibilă cu toate celelalte funcţii
de stat sau private, inclusiv cu mandatul parlamentar. Din aceste considerente Constituţia (art. 99)
stabileşte că funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte
funcţii retribuite.
Guvernul în caz de exprimare a votului de neîncredere (moţiunea de cenzură), al demisiei
prim-ministrului sau în cazul alegerilor unui nou Parlament, îndeplineşte numai funcţiile de
administrare a treburilor publice, până la depunerea jurământului de către noul Guvern.

3. Raporturile legislativ-executiv în legătură cu activitatea acestora.

Tratarea raporturilor Guvern-Parlament ne oferă prilejul să evidenţiem aspectul de responsabilitate a
Guvernului faţă de Parlament. Guvernul Republicii Moldova trebuie să prezinte toate informaţiele şi
documentele cerute de Parlament, de comisiile lui şi de deputaţi. Oricare alte organe ale administraţiei
publice, inclusiv ministerele, sînt obligate să prezinte informaţiileşi documentele cerute de Parlament sau de
către comisiile parlamentare. Această responsabilitate ministerială nu va conduce la subordonarea
permanentă şi absolută a Guvernului faţă de Parlament, deoarece funcţia de control a Parlamentului are
limitele sale.
Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului, iar dacă lise solicită prezenţa, participarea
lor este obligatorie. Acest fapt constituie responsabilitatea individuală ca, de exemplu, în Danemarca şi
Olanda. În unele ţări din Europa de Vest se practică doar principiul responsabilitaţii colective ca, de
exemplu, în Franţa şi Italia.
Conform art. 106 (1) al Constituţiei Republicii Moldova, Parlamentul poate exprima vot de
neîncredere Guvernului la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, cu votul majorităţii. Dacă
majoritatea parlamentară îşi exprimă lipsa de încredere, aceasta trebuie să demisioneze. Între aceste două
organe constituţionale este foarte necesară o colaborare eficientă, iniţiativa de exprimare a neîncrederii se
examinează după 3 zile de la data prezentării în Parlament. Se ştie că nu rareori între Parlament şi Guvern
apar neînţelegeri, care conduc chiar şi la confruntări, mai ales, în condiţiile instabilităţii politice,
pluripartidismului embrionar şi exagerat, reformării radicale a fundamentului economic, juridic şi social al
statului în lipsa unor tradiţii democratice stabile.
Pentru a evita confruntările posibile, după cum ne demonstrează practica, este bine să se stabilească
între aceste două organe relaţii de ajutir şi sprijin reciproc, relaţii de stimă şi responsabilitate. De exemplu,
Victor Osiatinscki scrie că un guvern puternic, care se sprijină pe susţinerea parlamentului, oferă garanţii
maqi mari pentru adoptarea chibzuită a decizelor după o elaborare minuţioasă a acestora. Posibil, aceste
decizii vor fi adoptate mai lent, dar ele vor fi bine argumentate. Guvernul, care poartă responsabilitate în faţa
parlamentului, rămîne în atenţia şi sub controlul public permanent.
Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă informaţiile şi documentele cerute de
acesta, de comisiile lui şi de deputaţi. Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sînt obligaţi să răspundă la
întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi. Parlamentul poate adopta o moţiune prin care să-şi
exprime poxiţia faţă de obiectul interpelării.
Guvernul îşi poate angaja răspundrea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de
politică generală sau unui proiect de lege. Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen
de 3 zile de la prezentarea programului, declaraţiei de politică generală sau proiectului de lege, a fost votată
în condiţiile legii, dacă Guvernul a fost demis proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul
sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru Guvern
În vederea realizării programului de activitate al Guvernului, Parlamentul poate adopta, la
propunerea acestuia, o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu
fac obiectul legilor organice.
 Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pînă la care se pot emite
ardonanţele. Ordonanţele intră în vigoare la data publicării, fără a fi promulgate. Dacă legea de abilitare o
cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului.
Proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor se prezintă în termenul stabilit în legea de abilitare.
Nerespectarea acestui termen atrage încetarea nefectelor ordonanţei. Dacă Parlamentul nu respinge proiectul
de lege privind aprobarea ordonanţelor, acestea rămîn în vigoare. După expirarea termenului stabilit pentru
emiterea ordonanţelor, acestea pot fi abrogate, suspendate sau modificate numai prin lege.

4. Guvernul R.M. – organ central al puterii executive

Dacă ne-am întreba ce face guvernul şi membrii acestuia, răspunsul ar fi simplu, cu atât mai
mult cu cât activităţile desfăşurate sunt foarte variate, mai ales la acest început de secol, când
activităţile guvernului penetrează toate sferele vieţii economice şi sociale, atingând toate ori
aproape toate aspectele vieţii individuale.
Competenţa Guvernului Republicii Moldova este determinată de Le gea cu privire la Guvern
(Titlul II), care clasifică atribuţiile Guvernului în generale şi în diverse domenii ale vieţii sociale.
În conformitate cu articolul 10 din Legea cu privire la Guvern, de competenţa acestuia sunt
următoarele chestiuni:
- promovează în viaţă legile Republicii Moldova, decretele Preşedin telui Republicii Moldova
şi exercită controlul asupra executării hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului;
- stabileşte funcţiile ministerelor, departamentelor, ale altor autorităţi administrative din
subordinea sa, asigură întreţinerea autorităţilor administraţiei publice centrale în limitele
mijloacelor financiare aprobate în acest scop de Parlament;
- coordonează şi exercită controlul asupra activităţii organelor admini straţiei publice locale
ale Republicii Moldova;
- realizează programele dezvoltării economice şi sociale a republicii, creează condiţii pentru
funcţionarea autoadministrării;
- conduce organele de apărare a teritoriului, securităţii Republicii Moldova şi a cetăţenilor ei;
- asigură promovarea politicii interne şi externe a Republicii Moldova.
Printre principalele atribuţii ale Guvernului amintim următoarele:
- promovează politică de stat în vederea asigurării pentru populaţia republicii a unui nivel de
trai decent;
- realizează politica de stat în domeniul reglementării proceselor migraţioniste şi
demografice;
- ia măsuri privind sporirea numărului de locuri de muncă, a unor condiţii normale de muncă
şi odihnă, asistenţa socială;
- asigură condiţii social-economice pentru dezvoltarea învăţământului public, soluţionarea
problemelor tineretului, culturii, ocrotirii sănătăţii, protecţiei mediului ambiant;
- asigură dezvoltarea turismului, gospodăriei de agrement;
- promovează politica statului în domeniul culturii fizice şi sportului.
- exercită, funcţiile de proprietar al patrimoniului statului, creează condiţiile necesare pentru
dezvoltarea tuturor tipurilor de proprietate;
- reglementează activitatea tuturor ramurilor economiei şi a subiecţi lor proprietăţii pe
teritoriul Republicii Moldova;
- stabileşte proporţii raţionale de folosire a venitului naţional, inclusiv dezvoltarea economiei
naţionale a republicii, elaborează, coordonează şi realizează programele dezvoltării ci economice
şi sociale;
- organizează şi promovează activitatea economică externă a republicii;
 - ia măsuri în vederea ocrotirii şi folosirii raţionale a pământului, subso lului, a resurselor de
apă, a faunei şi florei, în vederea menţinerii purităţii acrului şi asigurării reproducerii tuturor
sistemelor biologice precum şi menţinerii echilibrului ecologic, promovează politica statului în
domeniul securităţii radiologice şi exercită controlul de stat în acest domeniu;
- organizează elaborarea şi implementarea reglementărilor tehnice şi altor acte normative în
domeniul standardizării, organizează şi coordo nează controlul şi supravegherea de stat în ceea ce
priveşte respectarea normelor standardizării;
- suspendă, în modul stabilit de legislaţie, hotărârile şi alte decizii ale ministerelor,
departamentelor şi altor autorităţi administrative din subordinea Guvernului, dacă acestea
contravin Constituţiei, legilor, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor şi
ordonanţelor Guvernului.
- asigură, în limitele competenţei sale, transpunerea în viaţă a politicii unice a statului în
domeniul finanţelor, creditelor şi circulaţiei monetare;
- elaborează şi prezintă anual Parlamentului spre examinare şi apro bare proiectele bugetului de
stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi proiectul fondului extrabugetar, în cazul
formării lui;
- promovează politica unică a statului în domeniul preţurilor:
- promovează politica vamală şi financiar-valutară.
- promovează politica în domeniul utilizării forţelor dc muncă, al muncii şi salarizării, ia măsuri
în vederea perfecţionării ei;
- promovează o politică unitară în domeniul ştiinţei şi tehnicii, asigurînd crearea bazei tehnico-
materiale necesare dezvoltării lor;
- organizează controlul asupra executării legilor şi altor acte norma tive de către ministere,
departamente, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, de către organele şi instituţiile cu
funcţii publice din subordine care îşi desfăşoară activitatea pc teritoriul Republicii Moldova;
- în scopul perfecţionării legislaţiei în vigoare şi reglementării juridice a raporturilor din
societate, elaborează proiecte de legi pe domenii;
- ia măsuri de menţinere a ordinii publice, realizează programe dc stat privind combaterea
criminalităţii.
- ia măsuri în vederea asigurării securităţii statului, pazei frontierelor de stat şi a teritoriului
Republicii Moldova;
- exercită conducerea generală a construcţiei Forţelor Armate ale republicii, stabileşte anual
contingentul de cetăţeni care urmează să fie recrutaţi în vederea pregătirii şi reciclării militare;
- exercită conducerea generală a protecţiei civile a Republicii Moldova;
- poartă tratative şi ia parte la negocieri, acordă împuterniciri pentru iniţierea negocierilor şi
semnarea tratatelor, încheie tratate internaţionale şi asigură îndeplinirea lor;
- prezintă Preşedintelui Republicii Moldova propuneri privind acredi tarea şi rechemarea
reprezentanţilor diplomatici ai Republicii Moldova, înfiinţarea, desfiinţarea şi schimbarea rangului
misiunilor diplomatice:
- reprezintă Republica Moldova în relaţiile internaţionale.

5. Organizarea activităţii Guvernului

 Pentru organizarea activităţii interne a Guvernului se formează Prezidiul Guvernului în
componenţa Prim-ministrului, prim-viceprim-ministrului, viceprim-miniştrilor şi ministrului
justiţiei.
Conducerea operativă a Guvernului este realizată de Prim-minisiru care în acelaşi timp
coordonează activitatea membrilor acestuia. în acest scop Prim-ministrul Republicii Moldova este
înzestrat cu următoarele împuterniciri:
- prezidează şedinţele Guvernului şi ale Prezidiului lui;
- în cazuri excepţionale ia decizii în problemele conducerii Republicii Moldova în limitele
competenţei Guvernului şi informează despre aceasta Guvernul la şedinţa lui ordinară;
- asigură colegialitatea în activitatea Guvernului formează Guvernul şi propune componenţa
lui în modul stabilit;
- acordă împuterniciri pentru negocierea şi semnarea tratatelor inter naţionale ale Republicii
Moldova;
- prezintă spre examinare Prezidiului Guvernului sau pune în faţa Preşedintelui Republicii
Moldova chestiunea cu privire la stimularea sau aplicarea unor sancţiuni disciplinare faţă de
membrul Guvernului;
- în cazul în care unul din miniştri nu îşi exercită atribuţiile conform legislaţiei, este în drept
să înainteze Preşedintelui Republicii Moldova propunere privitor la revocarea acestui ministru;
- informează Preşedintele Republicii Moldova în problemele deosebit de importante pentru ţară.
In conformitate cu Constituţia (Legea fundamentală a Republicii Mol dova), Prim-ministrul
este învestit şi cu alte împuterniciri prevăzute de legislaţia Republicii Moldova.
In cazul în care Prim-ministrul este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile,
Preşedintele Republicii Moldova va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru
interimar.
Ministrul care îndeplineşte temporar obligaţiile Prim-ministrului are aceleaşi atribuţii ca şi
Prim-ministrul, cu excepţia:
- adoptării hotărârii privind demisia Guvernului sau Prim-ministrului;
- formării şi propunerii componenţei Guvernului;
- înaintării propunerilor privind numirea în funcţie şi eliberarea din funcţie a miniştrilor;
- numirii în funcţie şi eliberării din funcţie a conducătorilor organelor şi instituţiilor din
subordinea Guvernului.
Prim-viceprim-ministrul şi viceprim-miniştrii Republicii Moldova înfăptuiesc în
conformitate cu obligaţiile lor coordonarea activităţii minis terelor, departamentelor şi a celorlalte
organe din subordinea Guvernului, exercită controlul asupra activităţii lor şi le dau în mod
operativ indicaţii pentru asigurarea îndeplinirii hotărârilor, ordonanţelor şi dispoziţiilor
Guvernului şi soluţionării altor probleme ale activităţii lor; examinează în prealabil propunerile şi
proiectele hotărârilor, ordonanţelor şi dispoziţiilor, prezentate de Guvern.
Ceilalţi membri ai Guvernului poartă răspundere pentru sferele de activitate ce le-au fost
încredinţate şi pentru activitatea Guvernului în ansamblu. Ei participă la examinarea chestiunilor
în cadrul şedinţelor Guvernului şi ale Prezidiului său; pot prezenta Guvernului propuneri cu
privire la examinarea chestiunilor ce ţin de competenţa lui, pot iniţia elaborarea unor hotărâri şi
ordonanţe ale Guvernului.
Ministrul nu este în drept: să deţină o oricare altă funcţie în organele autorităţilor publice
centrale şi locale; să se încadreze în organele de conducere a unităţilor comerciale; să practice
activitate de întreprinzător personal sau prin terţe persoane; să deţină o altă funcţie retribuită, cu
excepţia activităţii ştiinţifico-pedagogice.
Funcţia de membru al Guvernului şi împuternicirile membrului Guvernului încetează în cazul
demisiei, revocării, incompatibilităţii funcţiei sau decesului.
 Principala formă de lucru a Guvernului ca organ colegial este şedinţa.
Şedinţele Guvernului Republicii Moldova se desfăşoară după caz. dar nu mai rar decât o dată
pe trimestru.
La şedinţele Guvernului se supun examinării:
- programul său de activitate şi declaraţia de politică generală;
- proiectele concepţiilor, prognozelor şi strategiilor dezvoltării social-economice a ţării;
- proiectele programelor de importanţă statală;
- proiectul bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat. iniţiativele legislative şi
amendamentele ce ţin de majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum
şi de majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare;
- darea de seamă asupra executării bugetului consolidat;
- darea de seamă a Guvernului asupra activităţii sale, care va li prezentată spre examinare
Parlamentului;
- proiectele de legi şi avizele asupra iniţiativelor legislative:
- adoptarea hotărârilor şi ordonanţelor;
- aprobarea structurii şi regulamentelor ministerelor, departamentelor de pe Lingă Guvern şi
altor organe şi instituţii din subordine;
- aprobarea Regulamentului Guvernului;
- numirea judecătorilor la Curtea Constituţională;
- numirea în funcţii publice, conform competenţei;
- chestiunile privind demisia Guvernului; alte chestiuni majore de politică internă şi externă.
Şedinţele Guvernului sunt prezidate de Prim-ministrul sau de unul din viceprim-miniştri.
Şedinţele sunt deliberative, dacă la ele participă majoritatea membrilor Guvernului.
Hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor Guvernului prezenţi la şedinţă, iar
ordonanţele cu votul majorităţii membrilor Guvernului.
Şedinţele Guvernului sunt publice, însă la decizia Prim-ministrului şedinţele pot fi închise.
Guvernul asigură transparenţa activităţii sale. în acest scop. Guvernul, din oficiu sau la
solicitare, hotărăşte publicarea în mijloacele de informare în masă (inclusiv electronice) a
anumitor proiecte de acte legislative şi proiecte de acte ale Guvernului, stenograme ale şedinţelor
sale publice şi a altor acte vizând activitatea executivului, în funcţie de importanţa lor pentru
societate. După caz, prin aceeaşi hotărâre, Guvernul stabileşte modul de dezbatere publică a
proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte ale Guvernului, de acumulare, examinare şi
discutare a propunerilor prezentate în legătură cu acestea.

6. Actele Guvernului.
Pentru exercitarea atribuţiilor constituţionale şi legale, precum şi pentru organizarea
executării legilor, Guvernul adoptă hotărâri.
Pentru organizarea activităţii interne a Guvernului – dispoziţii ce se emit de către Prim-
ministru. Atât hotărârile cât şi dispoziţiile Guvernului se semnează de Prim-ministru. Unele
hotărâri se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în aplicare în următoarea
ordine:
- hotărârile privind executarea bugetului, utilizarea împrumuturilor şi creditelor interne şi
externe, desfăşurarea reformelor financiar-economice şi sociale, administrarea proprietăţii publice
- respectiv, de ministrul finanţelor, ministrul economiei;
- hotărârile cu privire la asigurarea securităţii statului, ordinii publice, capacităţii de apărare,
activitatea Forţelor Armate - respectiv, de ministrul afacerilor interne şi de ministrul apărării;
- hotărârile privind politica externă - de ministrul afacerilor externe;
 - hotărârile privind exercitarea de către Guvern a dreptului de iniţiativă legislativă, elaborarea
programelor de activitate legislativă, aprobarea proiectelor de legi şi prezentarea lor
Parlamentului spre examinare - respectiv, de ministrul justiţiei;
- hotărârile cu caracter complex, care reglementează funcţionarea diferitelor ramuri ale
economici naţionale - se contrasemnează, la decizia Prim-ministrului, de către un ministru
responsabil pentru punerea acestora în aplicare.
Hotărârile şi dispoziţiile Guvernului, cu excepţia celor care conţin secret de stat, se publică
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile de la data adoptării sau emiterii.
Hotărârile şi dispoziţiile Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova sau la data indicată în textul acestora, dar care nu poate precede data
publicării lor.
Întru realizarea programului său de activitate şi în temeiul art. 106/2 din Constituţie,
Guvernul adoptă ordonanţe în conformitate cu legea specială de abilitare.
Legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe se adoptă de Parlament, la cererea
Guvernului, pentru o perioadă definită, in Lege se indică domeniile şi data până la care pot fi
emise ordonanţele.
În cazul în care prin legea de abilitare se cere aprobarea ordonanţelor de către Parlament,
Guvernul, concomitent cu proiectul ordonanţei, exa minează şi proiectul legii privind aprobarea
ordonanţei şi îl prezintă Parlamentului spre adoptare în termenul stabilit de Legea de abilitare.
În cazul în care Parlamentul respinge proiectul legii privind aprobarea ordonanţei, aceasta
îşi pierde efectele juridice de la data intrării în vigoare a legii de respingere.
Ordonanţele sunt acte normative cu putere de lege ordinară, adoptate într-o anumită
perioadă de timp şi în domeniile care nu fac obiectul legilor organice.
Ordonanţele se semnează de Prim-ministru şi se contrasemnează de miniştrii care au
obligaţia punerii lor în aplicare, în procedura stabilită în articolul 30 pentru hotărârile Guvernului.
Ordonanţele se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare în
modul stabilit pentru actele oficiale.
Ordonanţele se abrogă, se suspendă sau se modifică de Guvern prin adoptarea de ordonanţe
în limitele termenului de abilitare

7. Administraţia publică centrală de specialitate

Din această categorie fac parte ministerele, alte autorităţi administrative centrale, inspectoratele de
stat, comisiile şi consiliile guvernamentale.
Potrivit art.107 din Constituţie principalele organe centrale de specialitate ale statului sau altfel spus
organele centrale ale puterii executive sunt ministerele, care conduc administraţia publică în diferite ramuri
şi domenii de activitate.
Numărul lor este determinat de funcţiile şi sarcinile administraţiei publice, precum şi de interesele
politice care se manifestă la factorii care compun sistemul politic. Un număr prea mare de ministere
împovărează bugetul de stat şi prezintă dificultăţi de coordonare la nivelul guvernului. Un număr prea mic
de ministere creează dificultăţi în funcţionarea administraţiei prin blocajul care se produce prin
supraîncărcarea miniştrilor responsabili de prea multe probleme din domeniul pe care îl conduc. Numărul lor
poate varia prin contopirea unor ministere, despărţirea lor sau înfiinţarea de noi ministere. Actualul Guvern
are 16 ministere.
Ministerele transpun în viaţă, în baza legilor republicii, decretelor prezidenţiale, politica Guvernului,
hotărârile şi ordonanţele lui, conduc în limitele competenţei domeniile încredinţate şi sunt responsabile de
activitatea lor.
Ministerele sunt organe unipersonale, conduse de un ministru numit de Preşedintele R.M. în baza votului de
încredere acordat de Parlament. Ministrul poartă răspundere personală pentru îndeplinirea sarcinilor puse în
faţa lui.
Conducerea unipersonală este combinată cu cea colegială, în structura fiecărui minister se formează
Colegiul ministerului, compus din ministru ca preşedinte, viceminiştri şi conducători de subdiviziuni în
număr de 9-15 membri, aprobaţi de Guvern. La colegiu se pun în discuţie cele mai importante probleme, dar
hotărârea acestuia nu are putere juridică până la aprobarea ei prin ordinul ministrului.
Fiecare minister activează în baza propriului Regulament aprobat de Guvern. În îndeplinirea
atribuţiilor ce le revin, ministerele emit ordine şi instrucţiuni, obligatorii, de regulă, pentru ramura dată. Din
punct de vedere organizatoric, personalul ministerului se grupează în direcţii, secţii, birouri, servicii,
departamente.
Ministerele se află în subordinea guvernului şi nu pot fi înfiinţate ministere autonome.
Pe lângă ministere pe lângă Guvern se formează de Parlament la propunerea prim-ministrului şi alte
autorităţi administrative centrale în scopul conducerii, coordonării activităţii şi exercitării controlului în
domeniul organizării economiei şi în alte domenii, care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor.
Acestea sunt organe unipersonale conduse de directori generali sau directori, numiţi şi eliberaţi din funcţie
de Guvern. Ex. : Biroul Naţional de Statistică, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, Biroul Relaţii
interetnice, Agenţia „Moldsilva”, Agenţia Rezerve Materiale, Agenţia Turismului,Centrul Naţional
Anticorupţie.
Inspectoratele de stat se formează de către Guvern în scopul exercitării controlului asupra executării
legilor republicii, a hotărârilor şi a altor acte emise de Parlament, a decretelor prezidenţiale, a hotărârilor şi
ordonanţelor guvernului, fiind conduse de directori numiţi şi eliberaţi din funcţie de Guvern.
Autorităţile administrative centrale şi inspectoratele de stat emit, în limita competenţei lor, acte
normative departamentale.
Guvernul poate să creeze comisii permanente şi provizorii pentru studierea unor probleme şi
elaborarea hotărârilor în vederea dezvoltării economiei, politicii în domeniile finanţelor, creditelor,
preţurilor, valutei, circulaţiei monetare, precum şi în domeniile politicii sociale, învăţământului public,
culturii şi din alte sfere ale vieţii. Aceste se formează din lucrătorii ministerelor, precum şi savanţi şi
specialişti de frunte, la propunerea prim-ministrului, a prim-viceprim-ministrului sau a viceprim-miniştrilor.
Guvernul poate abroga hotărârile şi ordinele miniştrilor, conducătorilor altor organe din subordine,
ce nu corespund legilor, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului.
Bibliografie :
1. Creangă I.„Construirea Guvernului: probleme teoretice şi practice.”
Administrarea publică, 2003, nr.2, p.42-48
2. Ioan Vida „Puterea executivă şi administraţia publică” Bucureşti, 1994, p.70.
3. Boris Negru, Alina Negru- Teoria Generală a Dreptului si Statului, Chiinău
2006, pag.168
4. Tudor Drăganu ,,Drept Constituional i instituii politice”.Tratat elementar. Vol.
I, Cluj-Napoca, 2000
5. Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului nr.797-XIII din
02.04.1996, republicată în MonitorulOficial nr. 50/237 din 07.04.2007, art.39-45.
6. Ibidem, art. art.2,3.
7. Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 15 din 23.03.1999
8. Constituia Republicii Moldova- art. art.104,105,106/1,106/2. M.O. al RM nr. 1
din 1994.
9. Legea cu privire la Guvernul Republicii Moldova nr.64-XII din
31.05.1990,art.29.M.O.nr.131-133 din 26.02.2002
10. Monitorul Oficial al RM, nr .218-223 din 03.12.2004