ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

Facultatea „Economie Generală şi Drept”

Catedra "Drept Public"

Aprobat
Şef Catedră Drept Public
dr., conf. univ. A. ARMEANIC

Varianta III
pentru evaluarea finală la disciplina:
Drept penal I (partea generală)

Subiectul 1. Legea penală. (30 puncte)

1.1. Definiţi legea penală; (5 puncte)
Legea penală este actul legislative adoptat de parlamentul RM care cuprinde
norme de drept penal ce stabilesc principiile şi dispoziţiile generale şi
speciale de drept penal determină faptele ce constituie infracţiuni şi prevede
pedepsele ce se aplică infractorilor iar în unele cazuri în temeiul şi condiţiile
liberării de răspundere şi pedeapsă penală.
1.2. Descrieţi activitatea de interpretare a legii penale. (15 puncte)
Interpretarea legii penale este o operatiune logico-rationala ce se efectueaza
cu ocazia aplicarii normei de drept si are drept scop aflarea vointei
legiuitorului exprimata in acea norma.
1.3. Apreciaţi importanţa interpretării legii penale; (10 puncte)
Interpretarea este necesara pentru ca normele se refera la fapte tipice si
trebuie aplicate unor fapte concrete care sunt variabile. Unele texte de lege
nu sunt suficient de clare si ca atare se impune interpretarea acestora.
Subiectul 2. Tentativa de infracţiune. (40 puncte)
2.1. Definiţi noţiunea de tentativă în comiterea infracţiunii;; (10 puncte)
Se consideră tentativă de infracţiune acţiunea sau inacţiunea
intenţionată îndreptată nemijlocit spre săvîrşirea unei infracţiuni dacă,
din cauze independente de voinţa făptuitorului, aceasta nu şi-a produs
efectul.
2.2. Enumeraţi şi catracterizaţi modalităţile tentativei de infracţiune; (15 puncte)
In funcție de cauzele în virtutea cărora infracțiunea nu a fost dusă pînă la capăt,
deosebim două modalități de tentativă: consumată și neconsumată.
Tentativa consumată are loc atunci cind consecințele infracționale nu au survenit,
cu toate că făptuitorul a săvîrșit după părearea sa, toate acțiunile necesare pentru
obținerea rezultatului scontat. De exemlu în cazul unui hoț care a pătruns în deozit,
spărgînd ușa și nu a găsit careva bunuri ce pot fi furate.
Tentativa neconsumată are loc atunci cînd făptuitorul după părerea sa nu a putut
întreprinde toate acțiunile necesare pentru a realiza cele proiectate. De exemplu
infractorul care cu ajutorul unei scări a încercat să pătrundă printr-o fereastră
deschisă într-un apartament cu scopul de a sustrage bunuri și a fost prins. Astfel
acțiunea a fost începută, dar nu a fost săvîrșită în întregime, fiind întreruptă de
acțiunile externe.
Determinarea tentativei consumate sau a celei neconsumate are o mare importanță
pentru individualizarea pedepsei penale. Tentativa neconsumată trebuie
considerată mai puțin periculoasă decît cea consumată.
În funcție de valoarea obiectului și mijloacelor de atentare, doctrina penală mai
cunoaște o clasificare a tentativei: tentativa la un obiect nul și tentativa cu mijloace
nule care sunt două varietăți ale erorii de fapt. Se are în vedere de greșeala
persoanei față de circumstanțeșe ce caracterizează fapta comisă/

2.3. Expuneţi-vă asupra incriminării tentativei de infracţiune - etapă a activităţii

infracţionale (15 puncte)
Reprezentând un început de executare sau o executare integrală a acţiuni ce
constituie element material al laturii obiective, tentativa este periculoasă şi este
incriminată în legislaţia penală1.
Ca şi în cazul actelor preparatorii, şi în cazul tentativei ştiinţa dreptului penal a
înregistrat puncte de vedere diferite cu privire la necesitatea incriminării şi
limitele acestei incriminări.
Teza incriminării nelimitate a tentativei susţine că tentativa trebuie incriminată
la toate infracţiunile, fără excepţie, indiferent de gravitatea lor în sistemul
faptelor prevăzute şi sancţionate de lege. Argumentul de bază al acestei teze îl
constituie împrejurarea că, atât timp cât actele de executare, exprimând
hotărârea comiterii unei infracţiuni se inserează în antecedenţa materială,
directă a producerii rezultatului socialmente periculos, chiar dacă executarea a
fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul din cauze independente de voinţa
autorului lor, prezintă prin ele însele pericolul social al unei infracţiuni (în
formă atipică) şi, ca atare, incriminarea nu numai că este firească, dar şi
necesară pentru asigurarea aparării sociale contra infracţionalităţii.
Teza incriminării limitate susţine, dimpotrivă, că, deşi tentativa prezintă în
general un pericol social, aceasta este suficient de redus în cazul infracţiunilor
mai uşoare, pentru a nu mai fi necesară incriminarea ei. Ca atare, incriminarea
tentativei devine necesară pentru o apărare realistă a valorilor ocrotite de legea
penală, numai în cazul infracţiunilor de o oarecare gravitate.

1
 Subiectul 3. Speță (30 puncte)
Şoferul Ţurcanu deplasându-se la volanul propriului automobil „Audi” pe străzile
oraşului, a depăşit cu mult viteza permisă şi în rezultat la o cotitură nu s-a isprăvit cu
conducerea, a tamponat un gard şi intrat pe teritoriul unui parc pentru copii. Copii care se
jucau acolo au reuşit în ultimul moment să se ferească, însă minorul Tătaru care se afla culcat
l-a pământ s-a pomenit sub automobil, însă nu a primit nici un fel de leziuni corporale.
Părinţii lui Tătaru, indignaţi de comportamentul lui Ţurcanu l-au adus la comisariatul de
poliţie şi au cerut atragerea lui la răspundere penală. Există oare în fapta comisă de Ţurcanu
semnele laturii obiective ale vreunei componenţe de infracţiune prevăzute de CP?

Raspuns: Fapta comisa de Turcanu nu intruneste semnele laturii obiective

ale vreunei componente de infractiune prevazute in Codul Penal, deoarece, nu
exista fapta prejudiciabila pasibila de raspundere penala, astfel nu exista
urmarea prejudiciabila care ar putea atrage la raspunderea penala. Ca urmare nu
exista legatura de cauzalitate intre fapta prejudiciabila si urmarea prejudiciabila

BAREM:
Nota 10 9 8 7 6 5 4 3-2
Puncte 91-100 81-90 71-80 66-70 61-65 51-60 41-50 0-40

15.01.2022 dr., conf., univ.: A. NASTAS