ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA ECONOMIE GENERALĂ ŞI DREPT

APROB:

Şef Departamentul Drept

Conf.univ.dr. A.Armeanic _______

a/s 2021-2022

TEST nr. 2
UNITATEA DE CURS: DREPT CIVIL. DREPTURI REALE

1. B
2. C
3. A,b,c
4. B,c
5. A,c
6. B,d
7. 7.1 Temeiurile pierderii dreptului de proprietate:

Conform art536 alin.1 din Codul Civil al Republicii Moldova, dreptul de proprietate se pierde, in
conditiile legii, in urma consumarii, pieririi fortuite sal distrugerii bunului, instrainarii lui in temeiul unui
act juridic, renuntarii la dreptul de proprietate, precum si in alte cazuri prevazute de lege.

8.1 Patrimoniul îndeplineşte trei funcţii:

 constituie gajul general al creditorilor chirografari;

 explică şi face posibilă subrogaţia reală cu titlu universal;
 face posibilă transmisiunea universală şi cu titlu universal a drepturilor şi obligaţiilor.
8.2 \ 8.3

1.Creditorii chirografari sînt acei creditori care nu dispun de o garanţie reală - gaj -
asupra unui bun determinat din patrimoniul debitorului prin care să le fie asigurată
creanţa în cazul în care debitorul nu o execută de bunăvoie. Creditorii chirografari au
în schimb un drept de gaj general asupra întregului patrimoniu al debitorului.

 Patrimoniul constituie singura garanţie generală a tuturor creditorilor titularului său.

Cu alte cuvinte, debitorul răspunde faţă de creditorii săi pentru îndeplinirea
obligaţiilor pe care le are, cu întregul patrimoniu. In acest mod creditorii îşi pot
satisface dreptul lor de creanţă prin urmărirea oricărui bun ce se află în patrimoniul
debitorului său în momentul cînd creanţa lor a devenit exigibilă.

2.Cuvîntul subrogaţie înseamnă înlocuire. In dreptul civil subrogaţia este de 2 feluri:

 a) personală; b) reală.

Subrogaţia personală constă în înlocuirea unuia dintre subiectele raportului juridic de

obligaţii civile cu o altă persoană.
Subrogaţia reală este înlocuirea unei valori cu altă valoare, a unui lucru cu alt lucru şi poate
fi:

a) subrogaţie reală cu titlu universal; b) subrogaţie reală cu titlu particular.

Subrogaţia reală cu titlu universal înseamnă înlocuirea automată a unei valori cu altă
valoare în cuprinsul unui patrimoniu. Subrogaţia este cu titlu universal deoarece se
înlocuieşte o valoare cu altă valoare, făcîndu-se abstracţie de individualizarea lucrului
care iese şi a celui care intră în locul său într-un anumit patrimoniu.

 Subrogaţia reală cu titlu universal este în strânsă legătură cu gajul general al

creditorilor. Avînd în vedere că debitorul îşi poate înstrăina bunurile ce le are în
patrimoniu, ele nefiind indisponibilizate, subrogaţia reală cu titlu universal asigură
conţinutul gajului general, valoarea bunului înstrăinat fiind înlocuită cu valoarea
primită în schimb. In urma subrogaţiei, creditorii vor putea urmări bunul concret
existent în patrimoniul debitorului lor la data urmăririi.
 Importanţa practică a subrogaţiei cu titlu universal se relevă în cazul împărţirii unui
patrimoniu. Aşa de pildă, în cazul sistării indiviziunii, în ipoteza în care bunurile ce
intră în alcătuirea ei sau unele dintre ele nu pot fi împărţite în natură, se recurge la
procedeul înstrăinării lor, iar sumele de bani obţinute în acest fel, iau locul bunurilor
înstrăinate.
 Subrogaţia reală cu titlu particular constă în înlocuirea unui bun individual determinat,
cu alt bun, privit izolat.

3 .Transmisiunea universală şi cu titlu universal constă în transmiterea de la o persoană la

alta a unui patrimoniu în întregul său, ori după caz a unei cote părţi dintr-un patrimoniu. In
lipsa conceptului de patrimoniu ca entitate juridică distinctă, asemenea transmisiuni ar fi
imposibil de explicat.

 Transmisiunea universală intervine atunci cînd se transmite întregul patrimoniu

nefracţionat de la o persoană la altă persoană. Astfel, în cazul decesului unei
persoane, întregul patrimoniu succesoral poate fi cules în totalitate de un singur
moştenitor.
 Transmisiunea cu titlu universal constă în transmiterea fracţionată a întregului
patrimoniu al unei persoane la două sau mai multe persoane sau în desprinderea
unei părţi dintr-un patrimoniu pentru a reveni altei persoane. In cazul persoanelor
fizice, transmisiunea cu titlu universal are loc numai la decesul lor, în situaţia cînd
patrimoniul succesoral este dobândit pe cote părţi de către 2 sau mai mulţi
moştenitori. Este întâlnită şi la persoanele juridice cu prilejul reorganizării lor prin
divizare.