Capitolul 2

Ramificaţiile administraţiei statului

2.1 Administraţia teritorială de stat sau administraţia

periferică

Crearea administraţiilor de stat moderne , înainte chiar de a se traduce prin dezvoltarea

administraţiilor centrale , a avut drept consecinţă apariţia sistemelor de reprezentare a Statului
pe ansamblul teritoriului. Cu cât statul şi-a asumat direct o serie de activităţi productive sau
realizarea unor servicii , cu atât mai mult s-au dezvoltat servicii locale ale acestui stat 1. În cea
mai mare parte a ţărilor europene , la nivelul eşalonului local sau intermediar există un
reprezentant al statului , care exercită cel mai adesea funcţii de poliţie administrativă , de
administraţie generală şi de control al actelor autorităţilor locale.2
Constituţia României deşi nu foloseşte în mod explicit sintagma administraţie
teritorială de stat, include prevederi referitoare la reprezentantul statului în teritoriu , acestea
fiind stipulate în mod eronat la Secţiunea a-2-a Administraţia publică locală din cadrul
Capitolului V. De altfel până în 2004 , această greşeală persista şi în legislaţie , aceste
prevederi fiind incluse în Legea administraţiei publice locale.
În statele unitare, aşa cum este şi România , autonomia locală nu este perfectă, ea
exercitându-se în anumite limite ce decurg atât dintr-o determinare economică obiectivă , cât
şi din considerente de ordin politic. De aici decurge şi necesitatea existenţei la nivel teritorial
a unui reprezentant al statului , mai precis al Executivului, cu rolul de veghea asupra aplicării
legii de către autorităţile administraţiei publice locale , inclusiv ale comunităţilor autonome3 .
La nivel european există diferenţe de la o ţară la alta , atât sub aspectul competenţei ,
al mijloacelor de care dispune , dar şi al prestigiului de care se bucură acesta4 .
Aşa cum am arătat, deşi în legislaţia noastră, nu există această sintagmă de
Administraţie teritorială de stat, considerăm însă că ea ar trebui introdusă ,ea trebuind să
includă referiri la prefect şi instituţia prefecturii, serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate,
organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale şi Colegiul prefectural. Despre acestea
vom vorbi în continuare.

1
J. Ziller , op.cit., p.335
2
ibidem , , p.338
3
a se vedea Dana Apostol Tofan , 2006, p.111
4
J. Ziller , op. cit , p.338
 2.1.1 Serviciile deconcentrate

➢ Ministerele si celelalte organe de specialitate ale Administrației centrale pot avea in

subordine servicii deconcentrate5, ca structuri de specialitate in unitatile administrativ-
teritoriale.
➢ SP deconcentrate pot indeplini atributii de control , inspectie si monitorizare in
domeniul de specializare al ministerului de resort sau al organului de specialitate al
APC competent.
➢
➢ Infiintarea si desfiintarea lor , obiectul de activitate si competențele sunt stabilite prin
actul de infiintare a ministerului, respectiv al organului de specialitate al APC
competente in subordinea căruia se afla serviciul deconcentrat.

➢ Conducerea serviciilor publice deconcentrate ( modificat 2021)

➢ Ministerele de resort, respectiv celelalte organe de specialitate ale Administrației

centrale stabilesc organigrama , numărul de posturi și funcțiile de conducere pentru
serviciile deconcentrate din subordinea lor.
➢ Ele emit ordine și instrucțiuni obligatorii pentru serviciile din subordinea lor.

Prefectul conduce și coordonează serviciilor publice deconcentrate ale

ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale,
organizate la județului pentru asigurarea implementării măsurilor din programul de
guvernare și în situații care implică intervenția de urgență a organelor statale
➢ Ministerul de resort , respectiv organul de specialitate al administratiei publice
centrale competent și prefectul au obligația de a colabora în vederea exercitării
competențelor legale privind conducerea serviciilor deconcentrate din uat.
➢ Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt obligate să
comunice de îndată prefecţilor actele cu caracter normativ emise în domeniul de
activitate al serviciilor publice deconcentrate.

➢ Conducătorul serviciului public deconcentrat care deţine o funcţie publică de

conducere :
• este numit şi eliberat din funcţie prin ordin al ministrului de resort sau al
conducătorului organului de specialitate al administraţiei publice centrale
competent.
• Ordinul se comunică prefectului judeţului în care serviciul public deconcentrat
este organizat sau are sediul ori prefectului municipiului Bucureşti, după caz,
în termen de 10 zile de la intervenirea acestora.

5
Exemplu. Inspectoratele scolare judetene , inspectoratele judetene de politie , Directiile
judetene de sanatate publica , Directiile judetene ale Finantelor publice si ale controlului
financiar de stat– Administratiile finantelor publice ale o, m, sectoarelor Municipiului
Bucresti
 • are calitatea de angajat cu contract individual de muncă sau calitatea de
angajat cu contract de management încheiate în condiţiile legii îşi îndeplineşte
atribuţiile în condiţiile prevăzute în cuprinsul contractului încheiat.
• are calitatea de ordonator de credite

Conducătorul serviciului public deconcentrat emite decizii .

Atribuțiile Conducătorului serviciului public deconcentrat

2.1.2 Rolul instituţiei prefectului în contextul integrării europene

În contextul integrării României în Uniunea Europeana şi în vederea accelerării

procesului de reformă, s-a manifestat necesitatea modernizării şi eficientizării acţiunii
instituţiei prefectului, ca instrument de coordonare şi control aflat la dispoziţia Guvernului.
Modernizarea administraţiei publice la nivelul serviciilor deconcentrate presupune
îndeplinirea, în condiţii de eficienţă şi transparenţă, a obiectivelor si prerogativelor conferite
prefectului de Constituţie, precum şi crearea cadrului care să asigure prefectului instrumentele
necesare desfăşurării activităţii în condiţii optime.
Coerenţa activităţilor desfăşurate de către prefect condiţionează coeziunea serviciilor
deconcentrate şi unitatea de acţiune a Statului, implică utilizarea unor metode noi de gestiune
modernă a resurselor umane, cât şi mijloace tehnice şi financiare .
În realitate ne putem aştepta la un efect de boomerang asupra funcţiei prefectorale
care nu-şi mai poate asuma misiunea prevăzută în Constituţie fără ca aceasta să ţină seama de
propria schimbare şi adaptare la noile provocări. Instituţia prefectului poate fi considerată
drept “Casa Statului în teritoriu”. Ea trebuie sa devină un centru de asumare a
responsabilităţilor, pentru a traduce în termeni funcţionali principiul interministerialităţii la
nivel teritorial.
Dificultatea schimbărilor rezidă şi în decalajul între modul în care trebuie tratată
societatea de mâine, deja în formare, cu mentalităţile învechite şi lipsa de viziune în ceea ce
priveşte rolul instituţiei prefectului în respectarea autorităţii statului în teritoriului făra a aduce
prejudicii procesului de descentralizare.
Funcţia prefectorală trebuie să se adapteze unei triple mutaţii:
- cea de la amatorism la profesionalism;
- cea de la politică la arbitraj instituţional;
- cea de la politică la social.
Prefectul este un decident investit cu autoritate. El trebuie să răspundă la
evenimente, la apelul populaţiei, la ordinele Guvernului pentru a pune în practică programele
de reforme anunţate . A reacţiona este o obligaţie din partea acestuia, a avea iniţiative
înseamnă un mod de a preveni situaţii neplăcute. Adesea Prefectul este solicitat să intervină
pentru restabilirea circuitelor de responsabilitate la nivel local, el trebuie să fie un bun
comunicator. Comunicarea a devenit o datorie importantă pentru toate instituţiile statului.
Instituţia prefectului trebuie să demonstreze că dispune de un mecanism de ascultare a
nevoilor cetăţenilor şi să dezvolte în acelaşi timp un dialog imparţial şi obiectiv cu toţi actorii
de pe plan local şi central. Modul de comunicare al instituţiei prefectului comportă
caracteristici proprii, diferite de cele ale mediului politic sau ale mediului de afaceri.
Consolidarea procesului de descentralizare va permite reînnoirea profundă a rolului
prefectului, ceea ce presupune o altă manieră de exercitare a autorităţii statului.
Descentralizarea se bazează pe noi relaţii între aleşii locali şi reprezentanţii statului. Prefectul
este chemat să exerseze o dublă misiune, de control, într-un spirit de arbitraj şi de antrenare în
favoarea acţiunilor de solidaritate. Prefectul este cel care coordonează serviciile statului în
teritoriu, el trebuie să inventeze o nouă formă de autoritate asupra serviciilor deconcentrate,
bazată pe o coordonare colegială, pe obiective, în spiritul noilor misiuni ale instituţiilor
deconcentrate.
Interministerialitatea privită în corelaţie cu deconcentrarea inspiră o nouă schemă a
serviciilor statului în teritoriu. Acest nou tip de politică se dezvoltă pentru ansamblul
politicilor ministeriale.
Deschiderea asupra societăţii româneşti aflată în mutaţii profunde plasează
reprezentantul statului în prima linie a aspiraţiilor şi presiunilor cetăţenilor. Este o altă
modalitate de administrare, de apropriere de oameni. Prefectul trebuie să însoţească şi pe cei
mai buni către modernitate şi inovare dar, şi pe cei care au nevoie de solidaritate socială
(comunele mici în raport cu marile oraşe, micile întreprinderi în raport cu marile
întreprinderi). Imersiunea administraţiei în cadrul societăţii va avea ca efect apropierea
acesteia de cetăţean şi transformarea acestuia din administrat în client al administraţiei .
În acest efort de adaptare a funcţiei prefectorale nu putem să excludem dimensiunea
comunitară. În acest sens, deschiderea internaţională, lărgirea cooperărilor transfrontaliere
impun statului o altă modalitate de poziţionare în raport cu referinţele tradiţionale ale
colectivităţilor locale.
Dincolo de statutul şi atribuţiile funcţiei prefectorale, trebuie să luăm în considerare
dimensiunea misionară a funcţiei de prefect. Prezervarea omogenităţii şi a coerenţei acţiunii
statului la nivelul teritoriului justifică acţiunea prefectului asupra a trei axe de acţiune6:
1. Protecţia bazelor vitale ale societăţii:
2. Păstrarea coeziunii sociale la nivelul teritoriului naţional;
3. Modernizarea administraţiei.

Prefectul are ca sarcină principală apărarea intereselor naţionale. Uneori privit ca

un conservator, alteori ca promotor al modernizării, reprezentantul statului în teritoriu
veghează la condiţiile care permit cetaţenilor nu numai să traiască, ci în mod egal să trăiască
şi să reacţioneze împreună. Asigurarea continuităţii administraţiei la nivelul serviciilor
statutului în teritoriu face din acesta un garant al menţinerii unei anumite perspective, care se
află deasupra intereselor private, unor interese locale sau unor poziţii fracţionale si
categoriale.
Acesta trebuie totodată privit ca un gardian al ordinii şi securităţii. Trăind în
mijlocul oamenilor, el trebuie să vegheze la apariţia unor situaţii neprevăzute. Securitatea
internă este un concept mobilizator ce exprimă situaţia de armonie într-o societate cu regulile
sale şi cu comportamentul propriilor cetăţeni. În prezent, noţiunea de riscuri majore impune o
nouă provocare instituţiei prefectului, astfel: situaţiile legate de inundaţii, accidente
industriale, toate acestea fac din aceasta centrul de responsabiltate cel mai expus riscurilor
majore. Cu siguranţă intervenţia prefectului trebuie să se facă împreună cu cea a autorităţilor
locale .
Promotor al partenariatul, el trebuie să susţină iniţiativele publice şi private.
Prefectul trebuie să ajute mediul de afaceri şi să susţină eforturile de inovare şi dezvoltare.
Asigurarea solidarităţii reprezintă o altă misiune vitală a reprezentantului statului în teritoriu.
Statul este chemat să înlăture carenţele economiei productive care se bazează pe o competiţie
puternică ce elimină pe cei care nu au forţa financiară, morală sau fizică. Favorizarea
consensului impune existenţa unor convergenţe şi finalităţi comune pentru sprijinirea
interesului general. Reprezentantul statului in teritoriu este bine plasat, deasupra intereselor
partizane de grup. De exemplu, construcţia unei autostrăzi impune asigurarea unui minim de
6
Paul Bernard – Le prefet de la Republique : Le chene et l’olivier , Ed. Economica, 1992
consens între aleşi şi diferitele interese personale sau categoriale.Tot el, poate propune o
strategie de dezvoltare economică a zonei respective constituind pentru aceasta un comitet de
dezvoltare asociind la aceasta, primarii, consilierii locali şi judeţeni, grupările industriale,
cetăţenii şi grupurile de interese.
Controlul aplicării legilor şi normelor juridice evita anarhia şi are rolul de a atenua
dezechilibrele apărute ca urmare a neaplicării acestora sau a proastei administrări la nivel
local. Accelerarea şi consolidarea procesului de descentralizare impun crearea în paralel a
unui mecanism de control în concordanţă cu cerinţele unui proces democratic. Chiar dacă
prefectul nu dispune decât de puteri limitate în ceea ce priveşte controlul administrativ, el are
însă posibilitatea de a declanşa capacitatea de expertiză şi de inspecţie din partea ansamblului
aparatului de stat din teritoriu. Evaluarea politicilor publice nationale la nivel teritorial
trebuie să devină prelungirea normală şi indispensabilă a controlului conceput într-o manieră
constructivă şi indispensabilă. În acest sens, Prefectul este invitat sa găsească modalităţi de
îmbunătăţire a activităţii administraţiei depăşind simplul rol de constatare a verificărilor. El
este un instrument de regularizare a acţiunii publice, ce trebuie să facă faţă unei critici
permanente şi a realităţilor din teren. Cu toate acestea, cunoaştem faptul că regulile nu pot,
prin simpla lor respectare, să împiedice apariţia şi dezvoltarea unor tensiuni în societate.
Rolul de moderator al prefectului reprezintă un mijloc de a stapâni tensiunile
apărute, pe cât este posibil. Ea presupune punerea în practică a unor mijloace proprii de
demorsare a unor conflicte. Plasat la intersecţia mai multor curente de neînţelegeri sau chiar
tensiuni, Prefectul trebuie să posede o vocaţie naturală şi recunoscută pentru crearea unui
climat de toleranţă şi deschis ce garantează o bună regularizare a energiilor sociale. Obiectivul
trebuie să fie acela de a lăsa să se exprime forţele existente în prezenţa sa. Atunci când apar
conflicte, grija principală trebuie să fie eliminarea intoleranţelor apărute. De exemplu, situaţia
unui spital public este caracterizată de interese contradictorii, administraţia spitalului
urmăreşte asigurarea echilibrului bugetar; corpul medical caută să beneficieze de echipamente
tehnice moderne şi eficace; reprezentanţii sindicali caută să obţină cele mai bune condiţii de
muncă şi salarizare, primarul localităţii pe raza căreia se afla spitalul încearcă să se pună de
acord cu direcţia statului pentru a găsi echilibrele financiare, tehnice şi sociale necesare.
Soluţiile nu pot fi reuşite dacă cei cinci parteneri nu se regăsesc în jurul obiectivului lor
comun care este starea pacientului. Prefectul, responsabilul de politica de sănătate publică în
teritoriu poate juca acest rol esenţial în momentul examinării bugetului spitalului. În practica
modernă a reprezentanţilor statului în teritoriu pot fi folosite două mecanisme pentru crearea
unui climat de regularizare a intereselor în domeniu.Pe de o parte, apelarea la democraţia
aplicată iar, pe de altă parte, recunoaşterea interesului general, public sau colectiv.
În situaţia actuală, nu mai este posibil ca serviciile statutului în teritoriu să
impună, în mod unilateral, punerea în practică a politicilor publice naţionale. Legăturile cu
aleşii locali, cu asociaţiile şi grupările economice şi sociale reprezintă unul din mijloacele de
moderare aflate la dispoziţia prefectului.Însă acompanierea iniţiativelor nu trebuie să fie
tradată prin tentaţia de a recupera puterea de către reprezentantul statului în teritoriu. În mod
indirect, Prefectul va recupera pentru Stat, cu alte cuvinte pentru interesul general, rodul
acestui efort partajat de participare civică şi responsabilitate colectivă. Rolul de moderator al
prefectului impune însă şi o implicare puternică referitoare la efortul de comunicare al
acestuia faţă de toţi partenerii săi. Concertarea ca modalitate de acţiune a Prefectului este
menită să responsabilizeze participanţii la acţiunea publică şi să pregatească negocierea unor
soluţii rezonabile şi acceptabile pentru toate părţile implicate.
Misiunea Prefectului îşi gaseşte finalitatea în respectarea priorităţilor naţionale fixate
de către Guvern şi în redarea puterii către cetăţeni, ceea ce implică eforturi permanente de
adaptare şi modernizare a Statului. Modernizarea Statului are ca scop principal o mai bună
servire a cetăţenilor şi apropierea acestuia de nevoile reale ale populaţiei. Pentru aceasta este
nevoie de câteva din următoarele acţiuni:
1. Reînnoirea serviciului public. Contextul general se schimbă, iar problemele
publice se pun din ce în ce mai mult în termeni de transversalitate, de colaborare între diversi
actori însărcinaţi cu aceasta problemă. Un rol important în acest proces de înnoire a
serviciului public îl joacă pe lângă presiunile cetăţenilor, cele ale aleşilor sau ale asociaţiilor şi
funcţionarilor publici. Inovarea este un instrument util pentru asigurarea schimbărilor
necesare iar, funcţionarii publici sunt chemaţi să-l utilizeze. În acest mecanism, Prefectul are
locul său, el nu se mai poate comporta ca un moştenitor al unei administraţii tradiţionale sau
ca observator pasiv al schimbărilor din societate. El trebuie să devină un actor esenţial al
schimbărilor pentru crearea unui unui Stat care se doreşte a fi teritorial, modern şi deschis
parteneriatului.
2. Utilizarea managementului public. Unitatea de conducere ce condiţionează
coeziunea servicilor şi coerenţa acţiunii Statului implică utilizarea de metode noi de gestiune
modernă a resurselor umane şi de mijloace tehnice şi financiare. Autoritatea Prefectului faţă
de şefii serviciilor deconcentrate trebuie să se bazeze nu numai pe raporturi de subordonare
dar şi pe raporturi de colaborare în numele unor acţiuni de inter-ministerialitate în cadrul
polilor de competenţă.
3. Gestiunea optimă a resurselor bugetare şi a procedurilor; Prefectul ca
gestionar a resurselor publice este chemat să devină primul agent al creşterii eficacităţii
administraţiei statului în teritoriu. Deconcentrarea antrenează după sine creşterea exigenţei
controlului de gestiune. În acest spirit, Prefectului îi revine sarcina reorganizării aparatului
administrativ, reconceperea structurilor şi punerea în comun a mijloacelor. Faţă de cetăţeni
acesta are rolul de a lupta contra birocraţiei, cautând să simplifice procedurile administrative
şi să clarifice politicile guvernamentale. Această inginerie administrativă face să ia naştere un
anume tip de management prefectoral care trebuie să integreze funcţiile de conducere cu
funcţiile de partenariat.

Prefectul trebuie privit totodată ca un partener de antrenare pentru ceilalţi actori

implicaţi în procesul de gestionare a teritoriului într-o logică de cooperare faţă de
colectivităţile locale. Legea administraţiei publice locale dar şi Legea - cadru a
descentralizării creează premisele dezvoltării unor parteneriate la nivel local pentru punerea în
practică a diverselor politici publice naţionale. Prefectul trebuie să asigure arbitrajul între
colectivităţile locale şi să negocieze convenţiile sau contractele în care Statul este implicat.
Nu trebuie însă să uităm că şi aleşii locali, la rândul lor, trebuie să înţeleagă spiritul
descentralizării. După prima fază de luare în considerare a competenţelor transferate, aleşi
locali trebuie să-şi asume responsabilităţi în spaţiul comun al intereselor publice.

Toate aceste provocări cărora Prefectul trebuie să le facă faţă impun revalorizarea
corpului prefectoral odată cu profesionalizarea acestuia, ceea ce va necesita un program intens
de pregătire a celor care vor deveni primii prefecţi de cariera din România.

2.1.3. Prefectul judeţului şi al municipiului Bucureşti

 •În conformitate cu articolul 108 din Constituţia României, precum şi cu Legea nr.
340/12.07.2004 privind instituţia prefectului7, modificată prin OUG
nr.179/14.12.20058, OUG nr.4/27.01.2021 pt modificarea si completarea Codului adm
privind transformarea prefectilor si subprefectilor in demnitari ( MO nr. 117/ 3 feb
2021) Guvernul numeşte câte un prefect, ca reprezentant al său, în fiecare judeţ şi în
municipiul Bucureşti. El este ajutat de un subprefecţi, iar în municipiul Bucureşti
acesta este ajutat de doi subprefecţi 9.
La numirea în funcție, prefectul și subprefectul depun următorul jurământ în fața
Guvernului, respectiv a prim-ministrului sau a unui ministru desemnat, în limba română: «Jur
să respect Constituția și legile țării și să fac cu bună-credință tot ceea ce stă în puterile și
priceperea mea pentru binele locuitorilor județului ………………/municipiului București. Așa să-
mi ajute Dumnezeu!»”.
2.1.2.1. Aspecte introductive
• Statutul prefectului și al subprefectului
•
• In perioada 2006-2020, prefecţii şi subprefecţii au făcut parte din categoria înalţilor
funcţionari publici10. Trebuie însă să subliniem faptul că anterior datei de 1 ianuarie
2006 , această funcţie a fost puternic politizată , profesionalizarea acestei funcţii fiind
unul dintre obiectivele strategiei de reformă a administraţiei publice. Deşi acest
obiectiv s-a realizat in mod legal, în realitate concursurile au rămas încă politizate, fapt
dovedit şi prin faptul că la fiecare schimbare a Guvernului determinată şi de
schimbarea compoziţiei politice a acestuia , are loc şi revocarea prefecţilor din
funcţiile pe care le-au ocupat prin concurs.
• Incepând din 2021 , funcția de prefect și subprefect a fost repolitizată în mod oficial, iar în
contrapondere a fost recreată funcția de secretar general al instituției prefectului, ca înalt funcționar
public și are rolul de a sprijini activitatea prefectului în exercitarea atribuțiilor prevăzute la
art. 255 din Codul administrativ (controlul de legalitate) și de a coordona structura de
specialitate prin care se realizează aceste atribuții.

La ora actuală, funcțiile de prefect și de subprefect sunt funcții de demnitate

publică.

7
Publicată în M.O. nr. 658/21.07.2004
8
Publicată în MO. Nr. 1142/16 dec.2005
9
OUG nr.179/14.12.2005 pentru modificarea legii instituţiei prefectului a mărit cu unul numărul de subprefecţi
numiţi la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti , prin transformarea funcţiei de secretar general al
prefecturii în funcţie de subprefect.
10
Iniţial Legea 340/12.07.2004 prevedea anumite condiţii10 pentru ocuparea funcţiei de prefect, respectiv de
subprefect, condiţii ce urmau să intre în vigoare la 1 ianuarie 2006:
• vârsta de cel puţin 30 de ani pentru prefect, respectiv 27 de ani pentru subprefect;
• îndeplinirea condiţiilor specifice prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei publice;
• studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, şi o vechime în
specialitatea absolvită de 5 ani pentru prefect si 3 ani pentru subprefect;
• absolvirea unor programe de formare şi perfecţionare în administraţia publică, organizate, după
caz, de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii specializate, din ţară sau din străinătate, ori a
dobândit titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe juridice sau administrative ori a exercitat cel puţin un mandat complet
de parlamentar. Aceste condiţii au fost însă abrogate.
 • Drepturile de natură salarială corespunzătoare funcțiilor de prefect și subprefect sunt
stabilite prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din
fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare

 Condiţii pentru ocuparea funcției de prefect și subprefect(2^ 1):

• a) este cetățean român și are domiciliul în țară;
• b) se bucură de exercițiul drepturilor electorale;
• c) are capacitate deplină de exercițiu;
• d) nu a suferit condamnări penale, cu excepția situației în care a intervenit
reabilitarea;
• e) are studii universitare de licență absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă;
f) a absolvit programe de formare specializată în vederea numirii într-o funcție de
prefect sau subprefect, organizate de Institutul Național de Administrație, în
condițiile legii.

• Condiția prevăzută la alin. (2^1) lit. f) se consideră îndeplinită în situația în care

persoana care poate fi numită în funcția de prefect sau subprefect a absolvit
programe de formare specializată pentru ocuparea unei funcții publice
corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, precum și dacă persoana a
ocupat cel puțin un mandat întreg funcția de senator sau deputat.(2^3)
• Prin excepție de la prevederile alin. (2^1) lit. f), poate fi numită în funcția de
prefect, respectiv de subprefect o persoană care nu a absolvit programele de formare
specializată, cu condiția ca în termen de maximum 1 an de la data emiterii actului
de numire în funcție să absolve un astfel de program.
• (2^4) La încetarea termenului de 1 an de la numire, persoana numită în funcția de
prefect, respectiv de subprefect în condițiile alin. (2^3) și care nu a absolvit
programul de formare specializată este eliberată de drept din funcția de demnitate
publică deținută.
• (2^5) Pe perioada exercitării funcției de prefect sau subprefect se suspendă
contractul de muncă, respectiv raportul de serviciu al acestuia, cu excepția
situațiilor prevăzute de lege.

 Activitatea prefectului se întemeiază pe principiile:

• legalităţii, imparţialităţii şi obiectivităţii;
• transparenţei şi liberului acces la informaţiile de interes public;
• eficienţei;
• responsabilităţii;
• orientării către cetăţean.

Incompatibilităţi11. Îndeplinirea funcţiei de prefect, respectiv de subprefect este

incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii:

11
Funcţiilor publice de prefect şi de subprefect nu le sunt aplicabile prevederile art. XVI alin. (4) din Legea nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
 a) calitatea de deputat sau senator;
b) funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului
Bucureşti;
c) funcţia de consilier local sau consilier judeţean;
d) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop
comercial;
e) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator,
membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv
băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum
şi la instituţiile publice;
f) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau
asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la sub-punctul e);
g) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale
prevăzute la sub-punctul e);
h) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor
autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
i) calitatea de comerciant persoană fizică;
j) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
k) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute
în acordurile şi convenţiile la care România este parte.

Prefecţii şi subprefecţii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al

cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

• La numirea in functie , prefectul depune un jurământ in fata Guvernului , respectiv

a Primului -ministru si unui ministru desemnat (MAI).

 Drepturile şi îndatoririle prefecţilor şi subprefecţilor

▪ Prefecţii şi subprefecţii numiţi în funcţii în alt judeţ decât cel de domiciliu

beneficiază de o indemnizaţie de instalare egală cu 3 salarii, precum şi de locuinţă de
serviciu corespunzătoare, în condiţiile legii, în baza unui contract de închiriere12.
▪ Ca reprezentant al Guvernului, prefectului i se acordă onoruri militare, in
condiţiile stabilite prin regulamentele specifice , cu ocazia ceremoniilor organizate la nivelul
judeţului.
▪ Prefecţii şi subprefecţii nu au dreptul la grevă şi nu pot să înfiinţeze
organizaţii sindicale proprii.
▪ Aceştia au, de asemenea, obligaţia să informeze conducerea Ministerului
coordonator al instituției prefectului ori de câte ori călătoresc în afara judeţului.

12
În această situaţie, cheltuielile privind chiria locuinţei de serviciu, cele pentru transportul prefecţilor şi
subprefecţilor şi al familiilor acestora, la mutarea în localitatea în care îşi are sediul instituţia prefectului, şi cele
de instalare sunt suportate din bugetul instituţiei prefectului. Contractul de închiriere a locuinţei de serviciu
se încheie pe perioada exercitării funcţiei de prefect, respectiv de subprefect. La data încetării exercitării funcţiei
de prefect, respectiv de subprefect, contractul de închiriere încetează de drept.
 2.1.2.2. Rolul şi atribuţiile prefectului şi subprefecţilor

 Rolul prefectului

Constituţia României precizează trei dintre rolurile prefectului la nivel local , şi

anume :
- reprezentant al Guvernului în teritoriu;
- conduce serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi
ale administraţiei publice centrale de specialitate, organizate în unitățile administrativ
teritoriale.
- organ de tutelă administrativă, ce verifică legalitatea actelor administrative ale
autoritatilor administraței locale prevăzându-se în mod expres dreptul prefectului de a
ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de către Consiliul local ,
judeţean şi primar, considerate ilegale , ceea ce atrage după sine suspendarea de drept a
actelor respective.
- asigurarea conducerii comitetelor judetene pentru situatii de urgenta, rol adăugat de
Codul administrativ (2019) .
La rândul său, Legea instituţiei prefectului îi atribuie prefectului alte două roluri ,
care decurg însă din prevederile constituţionale :
▪ Prefectul este garantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local.
▪ În calitate de reprezentant al Guvernului pe plan local, prefectul asigură
legătura operativă dintre fiecare ministru, respectiv conducător al organului
administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului şi conducătorul
serviciului public deconcentrat din subordinea acestuia.

 Atribuţiile prefectului. Prefectul, ca reprezentant al Guvernului, îndeplineşte urmă-

toarele categorii de atribuţii principale:
• A) atributii privind asigurarea implementarii la nivel local a politicilor
guvernamentale si respectarii ordinii publice
• B) atributii in exercitarea rolului constitutional de conducere a serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale Administratiei Publice
centrale din unitatile administrativ-teritoriale
• C) Atributii privind verificarea legalitatii actelor administrative ale autoritatilor
locale si atacarea actelor adm. pe care le considera ilegale
• D) atributii de indrumare , la cererea autoritatilor adm.publice locale , privind
aplicarea normelor legale din sfera sa de competenta
• E) atributii in domeniul situatiilor de urgenta
• F) alte atributii
• G) atributii care pot fi delegate prefectului ( art.259 Cod adm)
A. Atribuţii privind asigurarea implementarii la nivel local a politicilor guvernamentale si
respectarea ordinii publice
• asigură monitorizarea aplicării unitare şi respectării Constituţiei, a legilor,
a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a celorlalte acte normative, la nivelul
judetului / respectiv a MB;
• analizează modul de indeplinire in judet, respectiv MB a obiectivelor cuprinse în
Programul de guvernare şi informeaza Guvernul, prin intermediul ministerului
coordonator al institutiei prefectului , cu privire la stadiul realizării acestora ;
▪ monitorizeaza activitatea de implementare în mod coerent si integrat in judet ,
resp MB, a politicilor promovate de catre ministere si celelalte autoritati ale APC
din subordinea Guvernului si informeaza Guvernul cu privire la stadiul realizarii lor
▪ asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, aducerea la îndeplinire, în
condiţiile stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire pentru situaţii de urgenţă;
în situaţii de urgenţă sau de criză, autorităţile militare şi organele locale ale MAI au
obligaţia să informeze şi să sprijine prefectul pentru rezolvarea oricărei probleme care
pune în pericol ori afectează siguranţa populaţiei, a bunurilor, a valorilor şi a mediului
înconjurător.
▪ actioneaza pentru asigurarea climatului de pace sociala, mentinerea unei
comunicari permanente cu toate nivelurile institutionale si sociale, acordand o
atentie constanta prevenirii tensiunilor sociale;
▪ Verifică modul de aplicare a normelor legale care reglementeaza folosirea limbii
minorităţilor naţionale in raporturile dintre autoritatile locale şi serviciile publice
deconcentrate, pe de o parte si cetatenii apartinând minorităților naționale , pe de altă
parte, în unităţile administrativ-teritoriale în care aceştia au o pondere de peste
20% conform ultimului recensământ

B. Atributii in exercitarea rolului constitutional de conducere a serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale AP centrale din U.a.t

▪ Verifica modul in care serviciile deconcentrate ale ministerelor si ale altor organe
centrale isi indeplinesc atributiile de monitorizare si control in domeniul in care
activeaza
▪ Avizeaza proiectele bugetelor si situatiile financiare privind executia bugetara ale
SP deconcentrate si le transmite conducatorului institutiei ierarhic superioare SP
deconcentrat, aceste avize avand rol consultativ
▪ Poate propune ministrului, respectiv conducatorului organului APC (
conducatorului institutiei ierarhic superioare SP deconcentrat) cercetarea
disciplinara a conducatorului SP deconcentrat in cazul in care apreciaza ca acesta a
savârșit o abatere disciplinara , sau după caz poate sesiza direct comisia de disciplină
competentă
▪ Desemneaza prin ordin un reprezentant al institutiei prefectului in comisia de
concurs prin ocuparea postului de conducător al unui serviciu public
deconcentrat din judet
C. Atributii privind verificarea legalității
• verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului
local sau ale primarului.
• Prefectul poate ataca actele acestor autoritati atunci cand le considera ilegale, in
fata instantei de contencios administrativ , in conditiile legii contenciosului
administrativ ( Legea 554/2004)

D. Atributii de indrumare
• Primeste solicitari de indrumare transmise de autoritatile locale , si dupa caz,
consulta celelalte autoritati ale AP centrale in vederea emiterii unui punct de
vedere
• Emite puncte de vedere ca urmare a solicitarilor de indrumare primite de la
autoritatile locale
• Comunica solicitantului punctele de vedere emise

E. Atribuțiile privind coordonarea intervenției în caz de forță majoră sau în caz de

maximă urgență
• dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă,
măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora;
• utilizează, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate de la
bugetul de stat şi baza logistică de intervenţie în situaţii de criză, în scopul
desfăşurării în bune condiţii a acestei activităţi;
• veghează la desfășurarea în bune condiții a intervențiilor și a altor activități
necesare restabilirii situației normale în plan local.

În cazuri care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru gestionarea

situațiilor de criză sau de urgență, prefectul poate solicita primarului sau preşedintelui
consiliului judeţean, respectiv Primarului General al MB convocarea, după caz, a unei
şedinţe extraordinare a CJ , a CGMB ori a consiliului local. ( cu 3 zile)
În situația declarării stării de alertă, în condițiile legii, pentru rezolvarea intereselor
locuitorilor unităţilor administrativ-teritoriale, prefectul poate solicita convocarea de îndată
a CJ , a CGMB ori a consiliului local,după caz. ( imediat)
În situaţii de urgenţă sau de criză, autorităţile militare şi organele locale ale
ministerului cu atribuții în domeniul afacerilor interne au obligaţia să informeze şi să
sprijine prefectul pentru rezolvarea oricărei probleme care pune în pericol ori afectează
siguranţa populaţiei, a bunurilor, a valorilor şi a mediului înconjurător.

F.Alte atributii
▪ Sprijină , la cerere, in limita competentei, autoritatile adm. publice locale pentru
evidentierea prioritatilor de dezvoltare economica teritoriala
▪ Sustine , la cerere, actiunile desfasurate de serviciile publice deconcentrate ,
respectiv de autoritatile AP locale, in domeniul afacerilor europene
• hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii similare din
ţară şi din străinătate, în vederea promovării intereselor comune;
 • Indeplineste atributiile stabilite prin legi speciale in domeniul organizarii si
desfasurarii alegerilor locale, parlamentare, prezidentiale, alegerilor pentru
Parlamentul european , precum si a referendumurilor nationale ori locale
• Asigura desfasurarea in bune conditii a activitatii serviciilor publice comunitare
pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple, respectiv regim permise de
conducere si inmatriculare a autovehiculelor , precum si de eliberare a apostilei
pentru actele oficiale administrative
• Alte atributii prevazute de lege, precum si insarcinarile stabilite de Guvern

 Relaţiile prefectului cu conducătorii administraţiei centrale de specialitate

▪ Miniştrii şi conducătorii celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din

subordinea Guvernului pot delega prefectului unele dintre atribuţiile lor de
conducere şi control cu privire la activitatea serviciilor publice deconcentrate din
subordine precum13:
a) verificarea modului de utilizare a fondurilor publice alocate serviciilor publice
deconcentrate;
b) verificarea modului de realizare a obiectivelor cuprinse în strategiile sectoriale;
c) analizarea modului de realizare a acţiunilor cu caracter interministerial care au ca scop
creşterea calităţii serviciilor publice;
d) organizarea unor achiziţii publice prin programe comune mai multor servicii publice
deconcentrate din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti;
e) reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti, în cazul în care serviciile publice
deconcentrate din subordine nu pot fi mandatate;
f) alte atribuţii stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat.
La solicitarea Secretariatului General al Guvernului sau a Cancelariei Primului-
Ministru, după caz, prefectul asigură, prin consilierii juridici ai instituţiei prefectului,
reprezentarea Guvernului sau a primului-ministru în faţa instanţelor judecătoreşti.
In ceea ce priveste relatia cu serviciile deconcentrate, marjele de manevra ale prefectului
sunt limitate
- Este la latitudinea ministerelor si altor organe centrale de specialitate daca deleaga
unele din atributiile lor de conducere si control a serviciilor deconcentrate.
- Prefectul conduce si coordoneaza activitatea SP deconcentrate pentru asigurarea
implementarii masurilor din programul de guvernare si in situatii care implica
interventia urgenta a organelor statale in teritoriu.
- Ministerul de resort, respectiv organul APC competent si prefectul au obligatia de a
colabora .
- Principala modalitate prin care asigura conducerea serviciilor deconcentrate este
convocarea colegiului prefectural.

13
HG 460 din 5 aprilie 2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si
instituţia prefectului , publicată în Monitorul Oficial nr. 363 din 26 aprilie 2006
 - Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt obligate să
comunice de îndată prefecţilor actele cu caracter normativ emise în domeniul de
activitate al serviciilor publice deconcentrate.
- Prefectul poate propune ministerelor si celorlalte organe ale Ap centrale masuri de
imbunatatire a activitatii SP deconcentrate , organizate in unitatile administrativ-
teritoriale.

Lista serviciilor publice deconcentrate se aprobă prin decizie a primului-ministru

şi se actualizează la propunerea ministrului MAI.
Prefectul poate propune ministerelor şi celorlalte autorităţi ale administraţiei
publice centrale de specialitate măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii serviciilor publice
deconcentrate, organizate la nivelul judeţului.
Din comisia de concurs pentru ocuparea postului de conducător al unui serviciu
public deconcentrat face parte obligatoriu şi un reprezentant al instituţiei prefectului din
judeţul în care îşi are sediul serviciul public, desemnat prin ordin al prefectului, în condiţiile
legii.
Prefectul poate propune miniştrilor şi conducătorilor celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale organizate la nivelul unităţilor administrativ teritoriale
sancţionarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate din subordinea acestora.
Cu toate acestea , putem afirma ca marjele de manevră ale prefectului pentru îndeplinirea
competenţei sale prevăzute de Constituţie , cea de conducere a serviciilor deconcentrate, sunt
relativ limitate.
▪ Conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe
ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului au obligaţia să
transmită prefectului proiectul de buget. După avizarea acestuia, prefectul
înaintează proiectul de buget conducătorului instituţiei ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat.
▪ Situaţiile financiare privind execuţia bugetară, întocmite de serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale din subordinea Guvernului, se transmit prefectului pentru avizare. După
avizare, prefectul înaintează situaţiile financiare conducătorului instituţiei
ierarhic superioare serviciului public deconcentrat.

Avizele prefectului sunt însă consultative.

 Relaţiile prefectului cu autorităţile locale

Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi

preşedinţii consiliilor judeţene, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

▪ Prefectul verifica legalitatea actelor administrative ale autoritatilor AP locale ,

putand sa le atace in fata instantei de contencios administrativ
▪ Prefectul poate sesiza comisia de disciplină daca apreciaza, in urma unui control al
institutiei prefectului sau la sesizarea scrisa si motivata a unei autoritati sau institutii
 abilitate, ca secretarul al unei u.a.t a săvârșit o faptă care constituie abatere
disiplinara.

▪ Prefectul poate verifica măsurile întreprinse de primar sau de preşedintele

consiliului judeţean în calitatea lor de reprezentanţi ai statului în unitatea
administrativ-teritorială şi poate sesiza organele competente în vederea stabilirii
măsurilor necesare, în condiţiile legii.
▪ Prefectul poate solicita primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, după caz,
convocarea unei şedinţe extraordinare în cazuri care necesită adoptarea de măsuri
imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităţilor,
catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apărarea
ordinii şi liniştii publice.
▪ În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor
unităţilor administrativ-teritoriale, prefectul poate solicita convocarea de îndată a
consiliului local sau a consiliului judeţean.
▪ Pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin , prefectul poate solicita instituţiilor şi
autorităţilor administraţiei publice locale documentaţii, date şi informaţii , iar
acestea sunt obligate să i le furnizeze cu celeritate si in mod gratuit.
▪ prefectul poate emite puncte de vedere la solicitarile de indrumare transmise de
autoritatile locale
▪ Prefectul intocmeste lista cuprinzand alesii locali, lista care se comunica
ministerului competent in domeniul administrației publice si ministerului cu
atributii in domeniul afacerilor interne.

 Atribuţiile subprefecţilor

Subprefecţii îndeplinesc, în numele prefectului, atribuţii în domeniul conducerii serviciilor

publice deconcentrate, al conducerii operative a instituţiei prefectului, precum şi alte atribuţii
prevăzute de lege ori sarcini date de Ministerul Afacerilor Interne sau de către prefect.

Subprefecţii au următoarele atribuţii principale14:

1. cu privire la exercitarea, în numele prefectului, a conducerii serviciilor publice:

a) analizarea activităţii desfăşurate de serviciile publice deconcentrate, de serviciile
publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi de serviciile
publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor şi

14
Atribuţiile subprefectului sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului , în speţă Hotărârea Guvernului nr. 460 din
5 aprilie 2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si instituţia prefectului ,
publicată în Monitorul Oficial nr. 363 din 26 aprilie 2006;
elaborarea de propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii acestora, pe care le înaintează
prefectului;
b) examinarea, împreună cu conducătorii serviciilor publice deconcentrate şi cu
autorităţile administraţiei publice locale, a stadiului de execuţie a unor lucrări şi acţiuni
care se derulează în comun;
c) consultarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate cu privire la ordinele
prefectului prin care se stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate, potrivit
legii;
d) asigurarea transmiterii ordinelor prefectului având ca obiect stabilirea de măsuri cu
caracter tehnic sau de specialitate către conducătorul instituţiei ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat, prin grija personalului din cadrul instituţiei prefectului;
e) asigurarea examinării proiectelor bugetelor, precum şi a situaţiilor financiare privind
execuţia bugetară întocmite de serviciile publice deconcentrate, conform procedurii
stabilite, după caz, prin ordin al ministrului ori al conducătorului organului administraţiei
publice centrale organizat la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, în vederea emiterii
avizului prefectului;
f) întocmirea proiectului regulamentului de funcţionare a colegiului prefectural, cu
respectarea prevederilor regulamentului-cadru;
g) dispunerea măsurilor în vederea organizării şedinţelor colegiului prefectural, stabilirea,
după consultarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate, a ordinii de zi şi a listei
invitaţiilor, pe care le înaintează prefectului;
h) urmărirea modului de îndeplinire a hotărârilor luate în cadrul colegiului prefectural,
prin grija secretariatului colegiului prefectural, şi formularea de propuneri în cazul
nerespectării acestora, pe care le înaintează prefectului;
i) gestionarea şi urmărirea măsurilor dispuse de către prefect în calitate de preşedinte al
comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, precum şi a hotărârilor luate în cadrul
comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă;

2. cu privire la conducerea operativă a instituţiei prefectului:

a) asigurarea conducerii operative a instituţiei prefectului, cu excepţia cancelariei
prefectului;
b) elaborarea proiectului regulamentului de organizare şi funcţionare a instituţiei
prefectului, pe care îl supune spre aprobare prefectului;
c) asigurarea elaborării proiectului ordinului prefectului privind înfiinţarea şi organizarea
oficiilor prefecturale şi transmiterea acestuia către Ministerul Administraţiei şi Internelor;
d) asigurarea transmiterii către persoanele interesate a ordinelor prefectului cu caracter
individual;
e) primirea, distribuirea corespondenţei şi urmărirea rezolvării acesteia în termenul legal;
f) elaborarea de studii şi rapoarte cu privire la aplicarea actelor normative în vigoare, pe
care le prezintă prefectului;
g) asigurarea transmiterii ordinelor prefectului cu caracter normativ către Ministerul
Administraţiei şi Internelor, precum şi publicarea în monitorul oficial al judeţului ori al
municipiului Bucureşti, după caz;
h) îndrumarea metodologică a secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale şi ai
subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, cu excepţia secretarului general
al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;
 i) gestionarea şi urmărirea îndeplinirii măsurilor dispuse de către prefect cu privire la
realizarea sarcinilor rezultate din actele normative în vigoare;
j) stabilirea şi urmărirea modului de realizare a fluxului de informare-documentare în
domeniile de activitate specifice instituţiei prefectului;
k) înaintarea către prefect de propuneri cu privire la organizarea şi desfăşurarea circuitului
legal al lucrărilor, informarea documentară, primirea şi soluţionarea petiţiilor, precum şi la
arhivarea documentelor;
l) acordarea de consultanţă autorităţilor administraţiei publice locale privind proiectele
acordurilor de colaborare, cooperare, asociere, înfrăţire şi aderare, iniţiate de acestea;
m) verificarea documentaţiei şi aplicarea apostilei pe actele oficiale administrative
întocmite pe teritoriul României, care urmează să producă efecte juridice pe teritoriul unui
stat semnatar al Convenţiei cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor
oficiale străine15.
n) aprobarea eliberării de extrase sau copii de pe acte din arhiva instituţiei prefectului, cu
excepţia celor care conţin informaţii clasificate ca secrete de stat sau de serviciu;
o) asigurarea secretariatului comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate
privată asupra terenurilor, în calitate de secretar al comisiei judeţene;
p) exercitarea atribuţiilor rezultate ca urmare a aplicarii actelor normative cu caracter
reparatoriu şi convocarea în şedinţe lunare a comisiilor care au ca obiect punerea în
aplicare a acestor legi.

Atribuţiile prevăzute care revin fiecărui subprefect se stabilesc prin ordin al prefectului.

2.1.2.3. Actele prefectului

Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter

normativ sau individual.
Ordinele prefectului sunt contrasemnate de către secretarul general al instituției prefectului. În cazul în
care funcția publică de secretar general al instituției prefectului nu este ocupată prin niciuna dintre modalitățile
prevăzute de lege, contrasemnarea ordinelor prefectului se realizează de către conducătorul compartimentului
juridic din instituția prefectului”.
Ordinele care stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise
după consultarea conducătorului serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la
nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit competențelor proprii domeniilor de
activitate.
• Prefecţii sunt obligaţi să comunice aceste ordine emise conducătorului instituţiei
ierarhic superioare serviciului public deconcentrat.
• Ordinele cu caracter normativ emise de prefect se publică, potrivit legii.
Ordinul prefectului devine executoriu:

15
adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999,
aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare;
 • numai după ce a fost adus la cunoştinţă publică în cazul dispoziţiilor normative. Ele
se aduc la cunoștiința publică ;
• de la data comunicării persoanei interesate, în cazul dispoziţiilor cu caracter
individual.
• Ordinele emise de catre prefect, in calitate de presedinte al Comitetului judetean
pentru situatii de urgenta, produc efecte juridice de la data aducerii lor la cunostiinta
publica si sunt executorii.
• Ordinele cu caracter normativ se comunica, de îndată Ministerului cu atributii în
domeniul de resort.
• Ministerul coordonator al institutiei prefectului poate propune Guvernului
anularea ordinelor emise de prefect, daca le consideră nelegale sau netemeinice, în
cazul în care acestea nu au produs efecte juridice și pot leza interesul public.

2.1.3 Instituţia prefectului

Pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituţiei şi

altor legi se organizează şi funcţionează instituţia prefectului16, sub conducerea prefectului.
Instituţia prefectului17 este instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu
si buget propriu, care este organizată şi funcţionează în fiecare judeţ şi în municipiul
Bucureşti.
Capacitatea juridică de drept public a instituţiei prefectului se exercită în exclusivitate
de către prefect.
Exercitarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor civile ale instituţiei prefectului se
realizează de către prefect sau de către o persoana anume desemnată prin ordin al acestuia.
Activitatea instituţiei prefectului este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi din alte surse legal constituite.

Instituţia prefectului poate beneficia de programe cu finanţare internaţională.

2.1.3.1. Organizarea şi funcţionarea instituţiei prefectului

Structura organizatorică şi modul de funcţionare ale instituţiei prefectului se stabilesc

prin hotărâre a Guvernului. Structurile de specialitate ale instituţiei prefectului se pot
organiza, în condiţiile legii, prin ordin al prefectului, la nivel de direcţii, servicii şi birouri,
după caz, în funcţie de specificul fiecărei activităţi.

Personalul din cadrul instituţiei prefectului este format din funcţionari publici,
funcţionari publici cu statut special şi personal contractual. Numirea, respectiv încadrarea,

16
Hotărârea Guvernului nr. 460 din 5 aprilie 2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind
prefectul si instituţia prefectului , publicată în Monitorul Oficial nr. 363 din 26 aprilie 2006;

17
Sediul instituţiei prefectului, denumit prefectură, este în municipiul reşedinţa de judeţ, într-un imobil
proprietate publică a statului, a judeţului sau a municipiului, după caz. Pentru municipiul Bucureşti, respectiv
judeţul Ilfov, sediul instituţiei prefectului este în municipiul Bucureşti.
precum şi modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a
raporturilor de muncă ale personalului din cadrul instituţiei prefectului se efectuează prin
ordin al prefectului, în condiţiile legii.
Numirea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale
subprefecţilor se efectuează in condiţiile legii.
Numărul maxim de posturi şi structura posturilor aferente instituţiei prefectului se
stabilesc anual prin ordin al ministrului administraţiei si internelor, cu încadrarea în numărul
maxim de posturi şi în structura posturilor aprobate MAI.
▪ Prefectul este ordonator terţiar de credite.
▪ Îndrumarea și controlul ierarhic de specialitate asupra activității prefecților, a
subprefecților și a instituțiilor prefectului se asigură de ministerul care
coordonează instituția prefectului.
▪

În figura nr. 2.4 am prezentat structura organizatorică18 a instituţiei prefecturii

judeţului.

COLEGIUL PREFECTURAL Activitatea E

PREFECT
CANCELARIA PREFECTULUI
Activitatea F
PREFECTULUI

2 SUBPREFECŢI
CORPUL DE CONTROL AL
PREFECTULUI

AUDIT INTERN

OFICIUL
PREFECTURAL
Activitatea A Activitatea B Activitatea C

Activitatea D

Figura nr. 2.4. –

Organigrama prefecturii judeţului
A = Activități privind: afacerile europene, absorbție fonduri europene, relațiile
internaționale, strategiile și programele guvernamentale, relația cu minoritățile
naționale, dezvoltarea economică, serviciile publice deconcentrate, serviciile
comunitare de utilități publice, situațiile de urgență, ordinea publică
B = Activități privind: controlul legalității, contenciosul administrative, aplicarea
actelor cu caracter reparatoriu, aplicarea apostilei, procesul electoral, îndrumarea
autorităților administrației publice locale

18
În cadrul acestei structuri se pot organiza, după caz, prin ordin al prefectului, direcţii, servicii, birouri şi alte
compartimente.
C = Activități privind: operațiunile financiar-contabile, achizițiile publice, operațiunile
administrative, resursele umane, informatică
D = Activități de: informare, relații publice, secretariat, arhivare
E = Serviciul public comunitar de pașapoarte
F = Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a
vehiculelor
G = Oficiu prefectural

2.1.3.2. Atribuţiile structurilor de specialitate ale instituţiei prefectului19

Structurile de specialitate ale instituției prefectului îndeplinesc următoarele atribuții

principale:
I. cu privire la asigurarea implementării la nivel local a politicilor guvernamentale și
respectării ordinii publice:
1. monitorizează respectarea Constituției României, republicată, și aplicarea unitară a
legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, precum și a celorlalte acte
normative de către autoritățile administrației publice locale și serviciile publice
deconcentrate, la nivelul județului, respectiv al municipiului București, pentru care
desfășoară următoarele activități:
a) elaborează studii și rapoarte cu privire la aplicarea actelor normative în vigoare,
precum și propuneri privind îmbunătățirea stării de legalitate, pe care le înaintează
prefectului;
b) participă alături de reprezentanți ai serviciilor publice deconcentrate la acțiuni de
verificare, potrivit competențelor, a modului de aplicare și respectare a actelor
normative la nivelul județului, respectiv al municipiului București, în cadrul unor
comisii mixte constituite prin ordin al prefectului;

19 Hotărârea nr. 906/2020 pentru punerea în aplicare a unor prevederi ale Ordonanței de urgență

a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrative Modificări (1)

Text publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 994 din 28 octombrie 2020.
În vigoare de la 28 octombrie 2020
c) prezintă semestrial prefectului propuneri privind prioritățile de dezvoltare a
județului, respectiv a municipiului București, în concordanță cu prevederile planului
de dezvoltare regională și cu consultarea autorităților administrației publice locale și
a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate;
2. analizează modul de îndeplinire în județ, respectiv în municipiul București a
obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare și informează Guvernul, prin
intermediul ministerului care coordonează instituția prefectului, cu privire la stadiul
realizării acestora, în conformitate cu atribuțiile ce le revin potrivit legii, pentru care
desfășoară următoarele activități:
a) întocmesc anual, cu consultarea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor
și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului
organizate la nivelul județului și a autorităților administrației publice locale, planul de
acțiuni pentru realizarea în județ, respectiv în municipiul București a obiectivelor
cuprinse în Programul de guvernare;
b) elaborează și prezintă prefectului informări semestriale cu privire la stadiul
realizării obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare, în județ, respectiv în
municipiul București;
c) elaborează și prezintă documente prefectului pentru informarea anuală a
Guvernului, prin intermediul ministerului care coordonează instituția prefectului, cu
privire la stadiul realizării obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare, în județ,
respectiv în municipiul București;
3. monitorizează activitatea de implementare în mod coerent și integrat în județ,
respectiv în municipiul București a politicilor publice promovate de către ministere și
celelalte autorități ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului și
elaborează periodic documente pe care le prezintă prefectului în vederea informării
Guvernului, anual, prin intermediul ministerului care coordonează instituția
prefectului asupra stadiului de realizare a acestora;
4. monitorizează acțiunile de prevenire a infracțiunilor și de apărare a drepturilor și a
siguranței cetățenilor, desfășurate de către organele legal abilitate;
5. verifică modul de aplicare a normelor legale care reglementează folosirea limbii
minorităților naționale în raporturile dintre autoritățile administrației publice locale și
serviciile publice deconcentrate, pe de o parte, și cetățenii aparținând minorităților
naționale, pe de altă parte, în unitățile administrativ-teritoriale în care aceștia au o
pondere de peste 20%, conform ultimului recensământ;
II. cu privire la activitățile desfășurate pentru exercitarea de către prefect a rolului
constituțional de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și
ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului,
organizate la nivelul județului;
1. solicită serviciilor publice deconcentrate, trimestrial și la cererea prefectului,
informări cu privire la activitatea desfășurată;
2. verifică, la solicitarea prefectului, modul în care serviciile publice deconcentrate ale
ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale își îndeplinesc
atribuțiile;
3. propune prefectului avizarea proiectelor bugetelor și situațiilor financiare privind
execuția bugetară ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte
organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului și le transmite
conducătorului instituției ierarhic superioare serviciului public deconcentrat. Avizele
au caracter consultativ. În îndeplinirea acestei atribuții, desfășoară următoarele
activități:
a) analizează proiectele bugetelor și situațiile financiare privind execuția bugetară ale
serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale
administrației publice centrale din subordinea Guvernului organizate la nivelul
județului;
b) propun prefectului emiterea avizelor consultative;
c) transmit avizele consultative conducătorului instituției ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat;
4. asigură relația prefectului cu minoritățile naționale existente la nivelul județului,
identifică problemele acestora și propune soluții de rezolvare;
III. cu privire la verificarea legalității actelor administrative adoptate sau emise de
autoritățile administrației publice locale:
a) țin evidența actelor administrative adoptate sau emise de autoritățile
administrației publice locale și transmise prefectului în vederea verificării legalității,
b) asigură păstrarea actelor administrative adoptate sau emise de autoritățile
administrației publice locale, până la stingerea termenelor pentru introducerea
acțiunii prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările
și completările ulterioare, precum și evidența acțiunilor și dosarelor aflate pe rolul
instanțelor judecătorești;
c) examinează sub aspectul legalității, în termenele prevăzute de lege, actele
administrative adoptate sau emise de autoritățile administrației publice locale și le
comunică acestora rezultatul verificării;
d) verifică din punctul de vedere al legalității contractele încheiate de autoritățile
administrației publice locale, asimilate potrivit legii actelor administrative, ca urmare
a sesizării prefectului de către persoanele care se consideră vătămate într-un drept
sau interes legitim;
e) propun prefectului sesizarea autorităților emitente, în vederea reanalizării actului
considerat nelegal, sau a instanței de contencios administrativ, cu motivarea
corespunzătoare;
f) întocmesc documentația, formulează acțiunea pentru sesizarea instanțelor
judecătorești și susțin în fața acestora acțiunea formulată, precum și căile de atac,
atunci când este cazul;
g) elaborează semestrial rapoarte și, la solicitarea prefectului, prezintă informări cu
privire la actele verificate;
h) avizează ordinele prefectului din punctul de vedere al legalității;
i) întocmesc documentația și reprezintă prefectul și instituția prefectului în fața
instanțelor judecătorești de orice grad;
j) acționează în vederea îndeplinirii, în condițiile legii, a atribuțiilor ce revin
prefectului în domeniul organizării și desfășurării alegerilor locale, parlamentare,
europarlamentare și prezidențiale, precum și a referendumului național ori local;
k) efectuează, în condițiile legii, verificările și întocmesc documentația necesară cu
privire la dizolvarea de drept a unor consilii locale sau județene, respectiv a
Consiliului General al Municipiului București, la suspendarea de drept a unor
mandate de consilier sau de primar ori la încetarea de drept a unor mandate de
primar, respectiv la încetarea înainte de termen a mandatului președintelui consiliului
județean sau al președintelui Consiliului General al Municipiului București, după caz;
l) efectuează, în condițiile legii, verificări cu privire la măsurile întreprinse de primar
sau de președintele consiliului județean, respectiv de președintele Consiliului General
al Municipiului București, în calitatea lor de reprezentanți ai statului în unitatea
administrativ-teritorială, inclusiv la sediul autorităților administrației publice locale, și
propun prefectului, dacă este cazul, constatarea contravențiilor și aplicarea
sancțiunilor, precum și sesizarea organelor competente;
IV. cu privire la activitățile de îndrumare:
1. primesc și analizează solicitările de îndrumare transmise de autoritățile
administrației publice locale și, după caz, consultă celelalte autorități ale
administrației publice centrale în vederea emiterii unui punct de vedere;
2. elaborează puncte de vedere ca urmare a solicitărilor de îndrumare primite de la
autoritățile administrației publice locale;
3. prezintă prefectului punctele de vedere elaborate pentru soluționarea solicitărilor
de îndrumare primite;
4. comunică solicitantului punctele de vedere emise, pentru care realizează
demersurile necesare;
V. cu privire la realizarea atribuțiilor prefectului în domeniul situațiilor de urgență:
a) urmăresc îndeplinirea măsurilor dispuse de către prefect, în calitate de președinte
al comitetului județean, respectiv al municipiului București, pentru situații de
urgență;
b) prezintă prefectului propuneri privind modul de utilizare, în situații de criză, a
fondurilor special alocate de la bugetul de stat;
c) propun prefectului, în situațiile prevăzute de lege, convocarea consiliilor locale, a
consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, după
caz;
d) întocmesc, la solicitarea prefectului, rapoarte și informări privind evoluția și
desfășurarea evenimentelor în situații de urgență sau de criză, potrivit art. 257 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările
ulterioare, precum și cu privire la măsurile întreprinse de autoritățile administrației
publice locale, pe care le înaintează Ministerului Afacerilor Interne și celorlalte
ministere cu atribuții în gestionarea problemelor apărute;
e) centralizează, la solicitarea prefectului, în perioada producerii fenomenelor
naturale periculoase, datele referitoare la evaluarea preliminară a efectelor și a
pagubelor produse;
f) centralizează solicitările autorităților administrației publice locale cu privire la
acordarea unor ajutoare umanitare și prezintă prefectului propuneri pentru
repartizarea acestora în scopul protecției populației afectate de calamități naturale,
epidemii, epizootii, incendii sau alte fenomene periculoase;
g) monitorizează modul în care autoritățile administrației publice locale distribuie
ajutoarele umanitare persoanelor afectate;
VI. cu privire la activitățile de eliberare și de evidență a pașapoartelor, respectiv la
activitățile privind regimul permiselor de conducere, al certificatelor de
înmatriculare a vehiculelor și al plăcilor cu numere de înmatriculare, îndeplinesc
atribuțiile stabilite de Ordonanța Guvernului nr. 83/2001 privind înființarea,
organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de pașapoarte și serviciilor
publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 362/2002, cu modificările și
completările ulterioare;
VII. cu privire la atribuțiile în domeniul afaceri europene și relațiile externe:
a) susțin, la cerere, acțiunile desfășurate de serviciile publice deconcentrate,
respectiv de către autoritățile administrației publice locale în domeniul afacerilor
europene;
b) identifică împreună cu serviciile publice deconcentrate necesitățile acestora și
susțin atragerea în acest sens de fonduri europene;
c) țin evidența tuturor fondurilor europene atrase la nivelul județului;
d) desfășoară activități menite să conducă la cunoașterea de către autoritățile
administrației publice locale, serviciile publice deconcentrate și de către cetățeni a
programelor cu finanțare externă inițiate și susținute de Uniunea Europeană și de alte
organisme internaționale;
e) întocmesc, gestionează prin evidență centralizată și monitorizează activitatea de
relații și de colaborări internaționale a instituției prefectului;
f) elaborează evidența centralizată a rapoartelor de activitate întocmite obligatoriu
pentru orice activitate de relații internaționale.
(2) Structurile de specialitate ale instituției prefectului mai îndeplinesc și
următoarele atribuții:
a) întocmirea documentației necesare emiterii ordinelor prefectului;
b) întocmirea graficului de convocare a consiliilor locale și a consiliului județean,
respectiv a Consiliului General al Municipiului București, în ședința privind ceremonia
de constituire;
c) asigurarea primirii, înregistrării și soluționării petițiilor adresate prefectului,
precum și a comunicării către petent a răspunsului, în termenul legal;
d) îndrumarea cetățenilor care se adresează instituției prefectului în problemele
generale sau specifice relației cu publicul;
e) organizarea activității de primire a cetățenilor în audiență la prefect și subprefecți;
f) realizarea lucrărilor de secretariat pentru colegiul prefectural și întocmirea
proiectului cu privire la programul de activitate al acestuia;
g) conlucrarea cu unitățile teritoriale din subordinea Ministerului Afacerilor Interne,
Ministerului Apărării Naționale și a Serviciului Român de Informații la elaborarea
măsurilor care se impun pentru asigurarea respectării drepturilor individuale,
apărarea proprietății publice și a proprietății private, siguranța proprietății private,
siguranța cetățenilor și prevenirea infracțiunilor;
h) asigurarea, la solicitarea prefectului, a organizării și funcționării comisiilor sau
comitetelor, constituite prin ordinul prefectului;
i) conlucrarea cu compartimentele din aparatul propriu al consiliului județean,
respectiv al Consiliului General al Municipiului București, în vederea elaborării
proiectelor hotărârilor Guvernului care au ca obiect soluționarea unor probleme de
interes local ori a inițierii, prin ministerul care coordonează instituția prefectului, a
unor proiecte de acte normative;
j) exercitarea atribuțiilor rezultate ca urmare a aplicării actelor normative cu caracter
reparatoriu;
k) întocmirea documentației necesare în vederea cooperării sau asocierii cu instituții
similare din țară sau străinătate;
l) întocmirea și actualizarea listei cuprinzând aleșii locali de la nivelul fiecărei
unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, listă care se comunică ministerului cu
atribuții în domeniul administrației publice și ministerului cu atribuții în domeniul
afacerilor interne.

Art. 7. -
Prefectul poate stabili prin ordin și alte atribuții pentru structurile de specialitate ale
instituției prefectului.

2.1.3.3 Secretarul general al instituției prefectului

La nivelul instituției prefectului se înființează funcția de secretar general al instituției

prefectului. Secretarul general al instituției prefectului este înalt funcționar public și se
subordonează nemijlocit prefectului.
(12) Secretarul general al instituției prefectului este absolvent de studii superioare juridice,
administrative sau științe politice.
(13) Secretarul general al instituției prefectului asigură stabilitatea funcționării instituției
prefectului, continuitatea conducerii și realizarea legăturilor funcționale între
compartimentele instituției. Secretarul general al instituției prefectului sprijină activitatea
prefectului în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 255 și coordonează
structura/structurile de specialitate prin care se realizează aceste atribuții.
(14) Atribuțiile secretarului general al instituției prefectului se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului la propunerea ministerului care coordonează instituția prefectului, cu avizul
ministerului cu atribuții în domeniul administrației publice”.

Ca înalți funcționari publici, Secretarii general al instituției prefectului

nu pot fi membri ai unui
partid politic sau ai unei organizaţii căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi
partidelor politice, potrivit legii, sub sancţiunea destituirii lor din funcţia publică.
Secretarii general al instituției prefectului răspund, după caz, disciplinar, administrativ, civil
sau penal, pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii.

2.1.3.4Cancelaria prefectului şi oficiile prefecturale

 Cancelaria prefectului

În cadrul instituţiei prefectului se organizează şi funcţionează cancelaria prefectului.

Cancelaria prefectului este un compartiment organizatoric distinct, care cuprinde

următoarele funcţii de execuţie de specialitate specifice: directorul cancelariei, 2 consilieri, un
consultant şi secretarul cancelariei20.

20
Funcţia de secretar al cancelariei se asimilează din punct de vedere al salarizării cu funcţia de şef de cabinet.
Pot fi numite în funcţia de secretar al cancelariei persoane cu studii superioare sau medii, în condiţiile legii.
 Personalul din cadrul cancelariei prefectului este numit sau eliberat din funcţie de către
prefect.
Personalul din cadrul cancelariei prefectului îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract
individual de muncă încheiat, în condiţiile legii, pe durata exercitării funcţiei publice de către
înaltul funcţionar public.
Activitatea cancelariei prefectului este coordonată de director, care răspunde în faţa
prefectului în acest sens.
Cancelaria prefectului are următoarele atribuții principale:
a) stabilirea împreună cu prefectul a activităților ce vor fi cuprinse în agenda de lucru
a acestuia, care va fi adusă la cunoștință publică prin publicarea pe pagina de internet
a instituției și, după caz, pe conturile de social media;
b) punerea la dispoziția mijloacelor de informare în masă a informațiilor referitoare la
activitatea prefectului în vederea cunoașterii acesteia de către cetățeni;
c) asigurarea condițiilor necesare desfășurării ședințelor de lucru ale prefectului;
d) analizarea, la solicitarea prefectului, a datelor oferite de sondaje, statistici, studii și
informarea prefectului cu privire la principalele probleme și tendințe ale mediului
social și economic din județ, respectiv din municipiul București;
e) elaborarea sintezelor mass-media pentru informarea rapidă și corectă a
prefectului;
f) organizarea, la solicitarea prefectului, a evenimentelor de natură să informeze
opinia publică și mass-media cu privire la acțiunile prefectului;
g) acordarea de sprijin prin orice mijloace administratorilor desemnați pentru
asigurarea realizării, întreținerii și actualizării paginii de internet a instituției
prefectului și conturilor de social media;
h) organizarea întâlnirilor prefectului cu reprezentanții locali ai societății civile, ai
sindicatelor, ai patronatelor și ai parlamentarilor ce reprezintă cetățenii județului în
Parlamentul României;
i) asigurarea legăturii prefectului cu reprezentanții altor state prin persoanele
desemnate, stabilirea agendei întâlnirilor cu delegațiile externe, a obiectivelor și a
autorităților locale care participă la întâlnire;
j) actualizarea și gestionarea, prin evidență centralizată, a activității de relații și
colaborării internaționale a instituției prefectului și comunicarea rapoartelor
obligatorii pentru orice activitate de relații internaționale celor care păstrează
evidența centralizată a acestora.
Prefectul poate stabili prin ordin și alte atribuții pentru personalul din cadrul
cancelariei prefectului.
Oficiul prefectural

(1) În cadrul instituției prefectului se pot organiza oficii prefecturale prin ordin al
prefectului.
(2) Oficiul prefectural are următoarele atribuții principale:
a) realizarea documentării în vederea evaluării modului de implementare a politicilor
publice în zona deservită;
b) desfășurarea unor acțiuni de îndrumare și de verificare a măsurilor întreprinse de
către primari în calitatea lor de reprezentanți ai statului în unitățile administrativ-
teritoriale;
c) desfășurarea de activități menite să conducă la cunoașterea de către autoritățile
administrației publice locale și de către cetățeni a programelor cu finanțare externă
inițiate și susținute de Uniunea Europeană și de alte organisme internaționale;
d) informarea prefectului cu privire la situațiile deosebite care apar în zona deservită;
e) formularea de propuneri privind convocarea consiliilor locale, respectiv a
Consiliului General al Municipiului București, după caz, în situațiile prevăzute de lege,
pe care le înaintează prefectului;
f) urmărirea îndeplinirii măsurilor dispuse de către prefect, în calitate de președinte al
comitetului județean, respectiv al municipiului București, pentru situații de urgență;
g) asigurarea primirii și înregistrării petițiilor adresate prefectului;
h) îndrumarea cetățenilor care se adresează oficiului prefectural în problemele
generale sau care intră în sfera de competență a instituției prefectului.
(3) Prefectul poate stabili prin ordin și alte atribuții pentru oficiul prefectural.

(1) Regulamentul de organizare și funcționare a oficiului prefectural, întocmit în

conformitate cu regulamentul- cadru, se aprobă prin ordin al prefectului.
(2) Proiectul regulamentului prevăzut se înaintează în vederea avizării ministerului
care coordonează instituția prefectului împreună cu nota de fundamentare și
documentația aferentă.

Colegiul prefectural

(1) În fiecare județ, respectiv în municipiul București funcționează un colegiu

prefectural condus de către prefect.
(2) Componența colegiului prefectural se stabilește de către prefect, prin ordin .
(3) În județele, respectiv în municipiul București, în care sunt în funcție mai mulți
subprefecți, din colegiul prefectural face parte subprefectul desemnat prin ordin al
prefectului.
(4) Colegiul prefectural are ca scop armonizarea activității serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice
centrale, care sunt organizate sau au sediul în județul respectiv sau în municipiul
București, după caz.
(5) În cadrul ședințelor de lucru, membrii colegiului prefectural raportează și
analizează stadiul implementării programelor, politicilor, strategiilor și planurilor de
acțiune de la nivelul județului sau al localităților acestuia, respectiv de la nivelul
municipiului București, nevoile și dificultățile cu care se confruntă serviciile publice
deconcentrate, propunând măsuri în vederea îmbunătățirii activității.

(1) Colegiul prefectural are următoarele atribuții principale privind armonizarea

activității serviciilor publice deconcentrate:
a) analizează activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale
celorlalte organe ale administrației publice centrale, care sunt organizate sau au
sediul în județul respectiv sau în municipiul București, și propune măsuri în vederea
îmbunătățirii acesteia;
b) stabilește domeniile și acțiunile în care este necesară implicarea mai multor servicii
publice deconcentrate pentru realizarea cu eficiență a unor activități desfășurate în
comun;
c) stabilește măsurile necesare implementării, la nivel județean, respectiv al
municipiului București, a programelor, politicilor, strategiilor și planurilor de acțiune
adoptate la nivel național.
(2) Colegiul prefectural îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege, precum și
sarcini date de ministere sau de celelalte organe ale administrației publice centrale
din subordinea Guvernului ori de către prefec
Regulamentul de funcționare a colegiului prefectural se elaborează în conformitate
cu regulamentul-cadru și se aprobă prin ordin al prefectului.
 2.2 Administraţia exterioară

Termenul de administraţie exterioară nu apare ca atare prevăzut în legislaţie,

totuşi considerăm că el ar trebui să fie folosit şi în legislaţia noastră, folosindu-se însă
termenul de serviciu exterior al Ministerului Afacerilor externe. Prin administraţie
exterioară21 înţelegem totalitatea misiunilor diplomatice , permanente şi speciale , a
reprezentanţelor şi misiunilor permanente, a delegaţiilor, oficiilor consulare, dar şi a altor
organisme care acţionează în exteriorul ţării, aşa cum sunt Institutele culturale româneşti din
străinătate.
Considerăm că pe lângă rolul administraţiei exterioare de reprezentare a
statului român în exteriorul ţării, şi de apărare a drepturilor şi intereselor statului român , a
cetăţenilor şi persoanelor juridice române, acesta trebuie să fie garantarea unităţii de acţiune a
statului în exterior, unitate de acţiune care a fost erodată de o proastă coordonare internă
proprie administraţiei statului care se proiectează în exterior de o manieră sectorializată, dar şi
de o creştere activităţii internaţionale a administraţiei locale. Astfel, legea specifică faptul că
Ministerul Afacerilor Externe participă la coordonarea sistemului naţional de gestionare a
afacerilor europene , în domeniul său de competenţă şi participă împreună cu Departamentul
pentru Afaceri Europene la urmărirea angajamentelor asumate în procesul de negociere a
aderării la Uniunea Europeană.
Misiunile diplomatice cuprind :
- Ambasadele . Ambasadele reprezintă statul român în faţa unuia sau mai
multor state ( în cazul acreditării multiple ) cu care România are relaţii diplomatice.
- Reprezentanţele sau misiunile permanente , care reprezintă statul în
faţa unor organizaţii internaţionale precum : Comisia Dunării, NATO , Uniunea Europeană
,Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva , Organizaţia Mondială a Turismului, Organizaţia
Internaţională a Aviaţiei Civile, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul înconjurător şi
Centrul Naţiunilor Unite pentru Aşezări Umane , Naţiunile Unite , UNESCO, Organizaţia
Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură ( FAO), Consiliul Europei , alte organizaţii
internaţionale cu sediul la Geneva şi Viena.
- Oficiile consulare . Consulatele generale sunt însărcinate cu exercitarea
funcţiilor consulare în termenii definiţi de către dispoziţiile legale şi prin acorduri încheiate de
către România cu alte state . Funcţiile acestora sunt foarte variate , începând cu protecţia
cetăţenilor şi informaţiilor Statului , funcţii cu caracter notarial şi de colaborare cu curţile
judecătoreşti , dar şi funcţii referitoare la starea civilă a persoanelor şi succesiuni , registrul
cetăţenilor rezidenţi, etc.
- Organismele sau instituţiile care acţionează în exterior şi care sunt
stabilite cu autorizarea Guvernului , precum Institutele culturale româneşti în străinătate.

Şeful misiunii diplomatice este reprezentantul unic al României în ţara în care este
acreditat. În cadrul misiunilor diplomatice îşi pot desfăşura activitatea :

21
În România, administraţia exterioară este organizată în conformitate cu Hotărârea Guvernului Nr. 100/2004
cu modificările şi completările ulterioare, iar personalul său este constituit din corpul diplomatic şi consular , al
cărui statut este reglementat de către Legea nr.269/2003.
 - diplomaţi cu atribuţii de expansiune economică ,
- diplomaţi cu atribuţii în domeniul relaţiilor cultural –ştiinţifice şi
educaţionale
- ataşaţi în domeniul apărării
- specialişti pe probleme financiar-bancare
- ataşaţi pe probleme de muncă şi sociale .
Aceştia sunt supuşi autorităţii şefului misiunii diplomatice în care îşi desfăşoară
activitatea şi acţionează sun îndrumarea acestuia , fiind investiţi atât cu atribuţii de consiliere
a acestuia , cât şi cu atribuţii specifice în domeniul lor de specialitate.
Funcţionarii desemnaţi să îşi desfăşoare activitatea în serviciul exterior al MAE
acţionează sub îndrumarea şefului misiunii diplomatice.
La rândul lor , ministerele şi altele instituţii formulează propuneri , în limita posturilor
alocate prin hotărâre a Guvernului , de specialişti care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
Reprezentanţei Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană , pentru îndeplinirea
atribuţiilor specifice ale acestora pentru participarea la activităţile Uniunii Europene.
Propunerile acestora sunt examinate de către Comisia pentru trimiterea în misiune permanentă
în străinătate , organizată în cadrul MAE.