Guvernul Romaniei

Rolul şi locul Guvernului în sistemul separaţiei puterilor

Consideraţii istorice Instituţia Guvernului ocupă un loc dintre cele mai importante în toate
constituţiile lumii, ştiut fiind faptul că el este, de regulă, titularul puterii executive. În unele
sisteme constituţionale se specifică chiar dualitatea puterii executive, aceasta aparţinând şefului
statului şi guvernului (exemplu, Grecia). În altele, şeful statului este în acelaşi timp şi
reprezentantul puterii executive (ex.: S.U.A., Luxemburg) dar, în imensa majoritate a cazurilor
reglementările constituţionale conferă guvernului o poziţie distinctă în sistemul separaţiei
puterilor. După cum s-a relevat în literatura de specialitate, „Izvoarele istorice ale Guvernului, ca
instituţie publică, de putere a statului, se regăsesc în perioada absolutismului, în aşanumitele
curia regis, întâlnite în multe dintre ţările europene, iar în Ţările Române Sfatul Domnesc.
Aceste instituţii au căpătat însă rolul şi semnificaţii mai apropiate de ceea ce înseamnă Guvernul
din epoca modernă, pe măsură ce Ia nivelul administraţiei centrale au început să se contureze
departamentele, ca forme organizatorice statale, responsabile pentru administrarea unor domenii
de activitate pe întreg teritoriul ţării. Am putea spune chiar că mai întâi au fost create ministere
conduse de miniştri care, o bună perioadă de timp au funcţionat ca atare, fără ca ei să alcătuiască
Guvernul, ca instituţie politică şi juridică a statului, cu rolul şi semnificaţia de astăzi”

Organizarea şi funcţionarea Guvernului Organizarea şi funcţionarea Guvernului României a fost

stabilită iniţial prin Legea nr.37 din 7 decembrie 1990, înlocuită ulterior prin Legea nr.90 din
2001. Potrivit prevederilor Constituţiei (art.101), guvernul asigură realizarea politicii interne şi
externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. El este alcătuit din primul
ministru şi alţi membri, stabiliţi prin legea organică. Constituţia prevede că în îndeplinirea
atribuţiilor sale, guvernul cooperează cu organismele sociale interesate, ceea ce conferă o mai
largă deschidere funcţiilor sale, obligându-l să intre într-un anumit sistem de relaţii implicând
contacte de lucru cu exponenţii principalelor categorii sociale, să caute împreună cu acestea
formule pentru depăşirea unor situaţii de criză. Prin colaborarea cu organismele sociale, măsurile
luate de guvern capătă un surplus de eficienţă, deoarece fiind luate cu consultarea unor factori
dintre cei mai diverşi evită riscul unor soluţii unilaterale, care ar fi inacceptabile pentru anumite
categorii sau organisme sociale. Prevederile Constituţiei legate de organizarea guvernului şi
poziţia sa în sistemul organelor statului au fost dezvoltate prin prevederile Legii nr.90/2001
privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor. De reţinut sunt câteva
idei esenţiale, pe care le cuprinde noua lege, în special sub aspectul precizării poziţiei pe care
guvernul o ocupă în sistemul organelor statului. Astfel, se precizează că „Guvernul este
autoritatea publică a puterii executive care funcţionează în baza votului de încredere acordul de
parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării, exercitând totodată
conducerea generală a administraţiei publice.” 1 Mircea Preda, Tratat elementar de drept
administrativ român, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p.329 3 Se mai precizează că
guvernul are menirea să asigure funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional
economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial, în condiţiile
promovării intereselor naţionale. Legea nr.90/2001 precizează pentru prima oară funcţiile pe care
le îndeplineşte Guvernul pentru realizarea programului său: - funcţia de strategie, - funcţia de
reglementare, - funcţia de administrare a proprietăţii statului, - funcţia de reprezentare - funcţia
de autoritate de stat. În lege este subliniată poziţia deosebită a primului ministru, care conduce
guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, prezentând rapoarte şi declaraţii în faţa
celor două Camere ale Parlamentului şi răspunzând întrebărilor ori interpelărilor care îi sunt
adresate de către deputaţi sau senatori. 3.2. Învestitura Guvernului 3.2.1. Fazele învestiturii
Guvernului În ceea ce priveşte învestitura guvernului, trebuie precizat că ea comportă mai multe
faze. În primul rând, Preşedintele României va desemna un candidat pentru funcţia de
primministru, în urma consultării partidului care are majoritatea în Parlament, sau dacă nu există
o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. Astfel cum este redactat textul
constituţional al articolului 103, nu rezultă că primul ministru trebuie să fie neapărat un membru
al parlamentului. Preşedintele României dispune de o largă arie de posibilităţi pentru desemnarea
primului ministru, acesta putând fi, în anumite situaţii, o persoană independentă, care să nu
aparţină nici unui partid, dar care să fie acceptabilă tuturor formaţiunilor politice. După ce primul
ministru va fi fost desemnat, el urmează să solicite, în termen de 10 zile de la desemnare, votul
de încredere al parlamentului asupra programului şi a întregii liste a guvernului. Referirea pe
care o face textul la întreaga listă a guvernului trebuie interpretată în sensul că toţi membrii
guvernului, fără excepţie, trebuie să fie aprobaţi de parlament. Aşa cum se cunoaşte, după
Revoluţia din Decembrie 1989 a fost reintrodusă în România instituţia secretarilor de stat. Unii
dintre aceşti secretari de stat sunt membri ai Guvernului, alţii nu au această calitate. Acei
secretari de stat care sunt membri ai guvernului, fiind incluşi în componenţa acestuia, trebuie să
fie cuprinşi în lista membrilor guvernului care este supusă parlamentului spre aprobare. Un al
treilea moment îl reprezintă dezbaterea programului şi a listei guvernului de către Camera
Deputaţilor şi Senat, reunite în şedinţă comună. Potrivit prevederilor Constituţiei, parlamentul
acordă încrederea guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.

Din punctual meu de vedere , Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care
funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii
interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. Numirea
Guvernului se face de Președintele României pe baza votului de încredere acordat Guvernului de
Parlament.