Mutaii n coninutul activitii guvernului n ri ale

UNIUNII EUROPENE
Sub aspect istoric, Guvernul sau Consiliul de Minitri, ca organ de sine stttor, reeprezinta
o creaie a vremurilor moderne, apruta o data cu primele Constituii, originea sa aflaandu-se,
cel puin in tarile Europei continentale, in fostele consilii ale regelui, din perioada absolutismului
monarhic, Curia regis.
In sens larg, termenul de guvern semnifica exercitarea suveranitii de ctre titularul ei,
adic suveranitatea in aciune, care desemna cele doua puteri politice : legifierea si meninerea
ordinii legale, aplicarea legilor in cuprinsul teritoriului.
In sens restrns, termenul de guvern desemna numai puterea executiva ori ministerul sau
cabinetul ministerial.
In terminologia consacrata de doctrina administrativa occidentala, Guvernul are sarcina
fundamentala de a realiza politica naiunii, el este iniiatorul, modelatorul si executantul
masurilor de redresare economica, de scdere a inflaiei si stabilizare economica, el rspunde de
ordinea publica, de aprarea naionala sau de raporturile statului respectiv cu alte state. Este
evident ca in toate aceste zone de activitate, exemplificate, din necesitai didactice, sarcini revin
si altor autoriti statale, ndeosebi Parlamentul si Sefului Statului, dar este un adevr
incontestabil al epocii actuale ca centrul de greutate cade pe Guvern. Asa se explica ca mai peste
tot in lumea democratica micrile de protest, mitingurile, demonstraiile ori diferitele categorii
de greve au ca obiect lupta impotriva unor masuri guvernamentale si nu impotriva unui mesaj al
Tronului sau, dup caz, al Preedintelui Republicii.Viata ne ofer exemple la tot pasul, nu de
puine ori asemenea actium de protest au ca efect demisia unor minitri sau a Guvernului in
ansamblul ei.
Daca facem o analiza a constituiilor din punctul de vedere al modului in care este
reglementat rolul Guvernului in mecanismul politic si statal al tarii, vom identifica doua mari
situaii: constituii care fac o calificare expresa, uneori mergandu-se pana la rigoarea unei
definiii i constituii care nu fac o calificare expresiva, rolul Guvernului fiind determinat in
urma interpretrii sistematice a Constituiei.
Cele din prima categorie, mai departe, pot fi grupate in trei subcategorii, in funcie de
gradul de extensie al acestui rol, determinat de natura intrinseca a sarcinilor pe care Guvernul
este chemat sa le realizeze: constituii care stabilesc un rol trihotomic: politic, legislativ si
administrativ ( de exemplu Spania, Portugalia); Constituii care stabilesc un rol dihotomic:
politic si adminstrativ ( de exemplu Frana); Constituii care stabilesc un rol exclusiv politic (de
exemplu Olanda, Grecia) sau un rol exclusiv administrativ (de exemplu Austria, Norvegia).
Cat privete modul in care este consacrat rolul politic al Guvernului, dup prerea noastr,
intalnim doua mari situaii: Constituii care dau dreptul Guvernului de a stabili exclusiv liniile
politicii naiunii pe plan intern si extern, iar execuia fiind supusa controlului parlamentar (de
exemplu: Frana, Grecia, Germania etc.); Constituii care dau dreptul Guvernului numai de a
conduce politica generala a tarii, in limita unor linii stabilite de Parlament, de regula, cu prilejul
votului de investitura (de exemplu Finlanda, Portugalia, Spania, Romnia) sau, dup caz, de eful
Statului (de exemplu: Norvegia)5.
eful guvernului este o figur juridic distinct n cadrul oricrui guvern (cu excepia
situaiilor in care funcia este exercitat nemijlocit de ctre eful de stat). De regul, eful

guvernului este desemnat pe criterii foarte clare, iar el prezint lista memebrilor guvernului, n
funcie de regimul politic.
Primul-ministru are un rol esenial guvernamental, dar el acioneaz deseori in materie
administrativa. El exercita un control general asupra administraiei publice, straduindu-se sa asigure o
coordonare intre servicii.
Pentru ndeplinirea sarcinilor sale, el dispune de anumite organe de conducere si control,
secretariat general, secretariat de cabinet, servicii de informaie, de documentare, de statistici,
corpuri de inspecie, consilii cu competente generale sau speciale.
Ca regula generala, se poate spune ca existenta unor nivele ierarhice, adic a unor funcii
intermediare intre Prim-ministru (Preedintele Consiliului de Minitri) si membrii Guvernului
conduce si la existenta unui organ al Guvernului, format din Primul-ministru, viceprim-ministri
si anumii minitri (in anumite tari), organ prevzut fie de Constituie, fie de legea organica a
Guvernului, cum este cazul si la noi in prezent.
Astfel, convenim ca acele guverne care sunt formate din Prim-ministru si membri, deci fora un
nivel ierarhic intermediar, sa le numim Guverne cu structura simpla, iar cele care conin o atare
ierarhizare, Guverne cu structura ierarhica.
In ceea ce privete determinarea membrilor obinuii ai Guvernului, ntlnim constituii care
restrng sfera acestora exclusive la sfera minitrilor, in sens de titulari de departamente (de exemplu Italia),
constituii care admit si prezenta minitrilor far a portofoliu (de exemplu Grecia) precum si constituii
care extind sfera membrilor Guvernului si la alte funcii de demnitari, cum ar fi secretarii de stat.
Fata de cele subliniate mai sus, am mai identifica si a treia situaie, care poate fi denumita situaia
tipica a unui Birou executiv, Birou permanent, Cabinet restrns etc. al Guvernului sau, dup caz, al
Consiliului de Minitri,
Mai menionam ca unele constituii stabilesc un numr fix de minitri, fiind celebra si din acest
punct de vedere Constituia Elveiei, care stabilete 7 minitri, altele stabilesc o cifra minima, altele
arata autoritatea care va stabili acest numr, iar cele mai mute mai las problema deschisa, fie pe seama
legii, fie a jocului politic cu prilejul formarii Guvernului.
eful guvernului are un cabinet sau un secretariat special, destinat sa-1 asiste in funcia sa de
conducere generala si de coordonare, organism distinct de cabinetul sau ori de secretariatul ministerial,
deseori el deine un portofoliu.
Acest secretariat special este compus din cativa funcionari si cativa oameni de incredere. In alte
tari a fost instituit, sub autoritatea directa a efului guvernului, un secretariat al guvernului, organism
permanent, destinat a indeplini o sarcina generala de pregtire si coordonare.
Regimul parlamentar este promovat n mai multe ri cum sunt: Germania, Italia, Grecia
etc. Astfel, n condiiile Constituiei Germaniei, Cancelarul Federal este ales de Parlament
(Bundestag), la propunerea Preedintelui Republicii federale. Odat investit, Cancelarul propune
numirea minitrilor federali de ctre Preedintele Republicii, revocarea acestora din funcie
fcndu-se n mod similar. La intrarea n funcie, Cancelarul i minitrii federali depun n faa
Bundestag-ului jurmntul de credin, identic cu cel al Preedintelui Republicii.
Cancelarul este cea mai important personalitate politic a statului federal, care determin
orientarea intregii politici interne i externe, deinnd rolul principal n Guvernul federal,
atribuii eseniale i revin Cancelarului, implicit, i n domeniul administrativ. Cancelarul
propune minitrii care, ulterior, vor fi numii de Presedinte, al crui rol este mai mult de
reprezentare, fr a mai fi nevoie de vreo investitur special din partea Parlamentului.
Minitrii sunt subordonai ntru totul cancelarului, singurul care rspunde n faa
Bundestagului pentru activitatea Guvernului federal, pentru msurile de politic intern i

extern adoptate de catre Guvernul federal. n domeniul de activitate pe care l conduc, minitrii
au dreptul de a emite dispozitii obligatorii. Trebuie precizat faptul c demisia cancelarului atrage
dupa sine, n mod automat, demisia intregului Guvern.
n sistemul semi-prezidenial:
Constituia Franei leag investitura Guvernului exclusiv de voina
Preedintelui Republicii. n practic, ns, Preedintele Republicii este
influenat de configuraia politic a parlamentului, mai exact a Adunrii
Naionale, care are rol de Camer Politic. Frana, ncepnd cu anul 1986, a
trecut prin situaii de coabitare politic, cum este i n prezent, n cadrul
crora, un Preedinte socialist a fost nevoit, fa de majoritatea
parlamentar, s numeasc un Prim-Ministru de centru-dreapta. Astfel,
problema votului de investitur apare numai atunci cnd partidul care
formeaz Guvernul deine majoritatea absolut n Adunarea Naional.
n Portugalia, Primul-Ministru este numit de Preedinte, dup ascultarea
partidelor din Adunarea Republicii i innd seama de rezultatele
alegerilor.Programul Guvernului este supus aprecierii Parlamentului printr-o
declaraie a Primului-Ministru. Dezbaterea parlamentar asupra acestui
program, nu poate s depeasc trei zile i pn la ncheierea ei, orice grup
parlamentar poate propune respingerea programului, iar guvernul, la rndul
su, poate cere vot de ncredere.
Durata mandatului Guvernului, ntr-un regim parlamentar, este dat de
durata mandatului Parlamentului; iar ntr-un regim prezidenial de durata
mandatului Preedintelui. n realitate, durata mandatului Guvernului este
dat de durata majoritii parlamentare. Viaa politic mondial ne ofer
constant exemple de alegeri anticipate, ca urmare a dizolvrii Parlamentului.
In sistemul monarhic-prezidential
Monarhia constituional este aplicat ntr-o serie de ri ca: Marea
Britanie, Belgia, Olanda, Spania etc. Astfel, potrivit uzanelor constituionale
britanice, liderul partidului care a ctigat alegerile pentru Camera
Comunelor devine automat Primul- Ministru, actul de numire al Reginei
avnd un caracter pur protocolar. Datorit sistemului politic englez, alegerile
sunt ctigate, fie de Partidul conservator, fie de Partidul laburist, astfel c,
problema unui vot de ncredere este lipsit de sens.
De aici nu trebuie neles c, Primul-Ministru nu vine n faa Camerei
Comunelor s-i prezinte Programul de guvernare, dar aceast operaie ine
exclusiv de politic i de etica guvernrii, nu de procedurile parlamentare, n
sens strict juridic.
Sistemul nu exclude controlul exercitat permanent de ctre Parlament
asupra Guvernului, existnd practica prezentrii sptmnale a PrimuluiMinistru n faa Camerei Comunelor.
n Belgia, formarea Guvernului este un drept exclusiv al suveranului. n
Olanda, Primul-Ministru, precum i ceilali membri sunt numii prin decret
regal, contrasemnat chiar de Primul-Ministru, fapt care constituie o
inadverten juridic.