Formarea Guvernului

în
România, Franța și Germania

Studentă: Stoian Mihaela-Daniela

Universitatea “Lucian Blaga” Facultatea
de Drept “Simion Bărnuțiu”
Anul: II
Grupa: 5
 Cuprins

INTRODUCERE .......................................................................................3
1. ROMÂNIA ............................................................................................. 4
2. FRANȚA ................................................................................................ 6
3. GERMANIA .......................................................................................... 7
4. ANALIZĂ COMPARATIVĂ .............................................................. 9
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................... 11
 INTRODUCERE

În orice țara democratică, formarea guvernului reprezintă un moment crucial și

complex al procesului politic. Aceasta implică selectarea și alcătuirea unei echipe de
lideri care vor fi responsabili de luarea deciziilor în numele și in interesul poporului.
Procesul de formare al guvernului nu este doar o formalitate, ci are un impact
semnificativ asupra direcției politice, economice și sociale a unei națiuni. Formarea
guvernului poate fi abordata in moduri diferite, în funcție de sistemul politic al
fiecărei țari. În unele țari, liderii partidelor politice care obțin majoritatea voturilor n
alegeri sunt responsabili în formarea guvernului.
Un aspect important al formarii guvernului este reprezentarea adecvata a
diversității și a voinței poporului. Guvernele ar trebui să fie reflectarea societății,
incluzând atât reprezentanți ai diferitelor grupuri sociale, cat și diverse perspective
politice. Aceasta este o modalitate prin care guvernul poate fi considerat legitim și
poate dobândi încrederea și sprijinul populației.
În această lucrare vă prezint o succinta abordare comparativă a guvernelor
României, Germaniei și Franței cu scopul de a evidenția principalele asemănări și
deosebiri ale organului executiv central al puterii de stat din aceste țari. În România,
formarea guvernului implică mai multe etape. Primul pas este desemnarea unui prim-
ministru, care este numit de către președintele țării, după consultarea partidelor
politice reprezentate în Parlament. După aceasta, prim-ministrul desemnat trebuie să
formeze un guvern, alegând miniștrii și prezentând componența acestuia președintelui
pentru a primi aprobarea. În cazul în care președintele aprobă propunerea de guvern,
acesta va depune jurământul în fața Parlamentului și va începe să-și desfășoare
activitatea. În Franța, procesul de formare a guvernului este diferit. Președintele
Franței este cel care numește prim-ministrul, dar într-o manieră mai flexibilă. În
general, președintele alege un candidat pentru funcția de prim-ministru din partidul
sau coaliția care deține majoritatea în Adunarea Națională. Prim-ministrul numit are
responsabilitatea de a forma guvernul și de a selecta miniștrii, dar aceștia trebuie să
primească aprobarea președintelui. După numirea guvernului, acesta trebuie să
primească votul de încredere al Adunării Naționale pentru a-și începe activitatea. În
Germania, procesul de formare a guvernului este unul complex datorită sistemului
parlamentar bazat pe reprezentarea proporțională. După alegerile legislative, partidele
politice intră în negocieri pentru a forma o coaliție majoritară. Partidul care obține cel
mai mare număr de voturi își desemnează liderul pentru funcția de cancelar. Acesta
trebuie să negocieze și să formeze o coaliție cu alte partide pentru a obține o
majoritate în Parlament. Dacă partidele reușesc să ajungă la un acord, acestea vor
prezenta programul guvernului și componența cabinetului președintelui pentru a primi
aprobarea. Dacă propunerea este aprobată, guvernul va depune jurământul în fața
Parlamentului și va începe să-și exercite atribuțiile. Există asemănări și diferențe între
aceste trei țări în procesul de formare a guvernului. În toate cele trei cazuri, prim-
ministrul sau cancelarul este responsabil de formarea guvernului și de selectarea
miniștrilor.
În România, prim-ministrul desemnat trebuie să primească aprobarea
președintelui și a Parlamentului, în timp ce în Germania, guvernul trebuie să obțină
votul de încredere al Parlamentului.

3
 1. ROMÂNIA

Pentru a face o prezentare succinta a actualului guvern al României, consider

necesară expunerea câtorva date istorice care vor constitui la evidențierea evoluției
instituției guvernamentale. “ Procesul de constituire a administrației românești a fost
unul îndelungat, întins pe parcursul a câtorva sute de ani, într-o istorie zbuciumată,
marcată de poziția geografică a României la intersecția a trei mari puteri- Imperiul
Otoman, Rusia și Imperiul Austro-Ungar. Apariția formelor “moderne” de
administrație a avut loc la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-
lea, moment în care existau țari romanești: Muntenia (Țara Româneasca), Moldova și
Transilvania, fiecare având propriile instituții și propria administrație.”1
Istoria constituțională a României este destul de diversificată. Au fost adoptate atât
constituții comuniste, cât și democratice, în care activitatea și responsabilitățile
guvernului se modifică.
Legea fundamentală a României, adoptată la data de 8 decembrie 1991, a
reprezentat un moment crucial în istoria țarii, marcând revenirea la democrație după o
perioadă în care statul român a fost sub regimul comunist. “Adoptat de Adunarea
Constituantă și aprobat prin referendum de populație, Constituția a reflectat
reinstaurarea statului de drept, a regimului democratic, a separării puterilor în stat și
revenirii la pluripartidism.”2
În Titlul 1, articolul 1 este stabilit clar faptul că “România este stat național,
suveran și independent, unitar și indivizibil”, iar “ Forma de guvernământ a statului
este republica”. De asemenea acest articol subliniază un aspect esențial și anume
că:”statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor-
legislative, executivă și judecătorească în cadrul democrației constituționale.”3
Puterile statului, conform Constituției, sunt definite astfel: puterea legislativă este
reprezentată de Parlament, puterea executivă este exercitată de Președintele României
și Guvern, iar puterea judecătorească este reprezentată de autoritatea judecătorească.
În continuare, intenționez să prezint succint Guvernul folosind informațiile prevăzute
în Constituție.
Conform Constituției, Guvernul României reprezinta puterea executiva in țară,
alături de Președinte, și are atribuții deosebit de importante, în special în ceea ce
privește politica externă, apărarea și securitatea. “Acesta este numit de către
Președinte pe baza votului de încredere acordat Guvernului de către Parlament.
Guvernul, potrivit programului de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea
politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației
publice.” Aceste este unul dintre rolurile pe care le are Guvernul menționat în
Capitolul 3, articolul 102. Tot in cuprinsul acestui articol este evidențiat faptul ca “în
îndeplinirea atribuțiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate”,
dar, și o alternativă legată de structura și compoziția Guvernului, acesta fiind compus
din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organica.4

1
Dragos Valentin Dinca .Sistemul administrativ romanesc-inspiratie franceza si adaptare autohtona ,Editura
Economica ,Bucuresti 2012,pag 8
2
Magda Stan si Cristi Voicu.Istorie,manual pentru clasa a XX-a,Editura Niculescu,pag 57
3
Constitutia Romaniei ,Titlul 1,articolul 1 ,alineatele 1,3

4
Constitutia Romaniei ,Capitolul 3,articolul 102,alineatele 1,2,3

4
 “Funcția de membru al Guvernului este in incompatibilitate cu exercitarea altei
funcții, publice de autoritate cu excepția celui de Deputat sau Senator.”5
Numirea Prim-ministrului se face de către Președinte in urma “Consultării
partidului care are majoritatea absoluta in Parlament”, iar dacă această majoritate nu
există Președintele va consulta partidele reprezentate in Parlament. Acest proces de
selecție continuă prin depunerea cererii de către candidat la funcția de Prim-ministru
și acordarea votului de “încredere” asupra programului, a Parlamentului dar și a
“întregii liste a Guvernului”, ulterior, programul și lista Guvernului vor fi supuse
dezbaterii in Camera Deputaților și Senat. “Parlamentul acorda încredere Guvernului
cu votul majorității deputaților și senatorilor.”6
Îndatoririle Prim-ministrului sunt legate de conducerea guvernului, dar acesta
coordonează și activitatea membrilor sai. Prim-ministrul reprezinta Guvernul in
relațiile sale cu celelalte instituții ale statului, precum și in relațiile internaționale. De
asemenea el conduce și convoacă ședințele Guvernului și ale Biroului Executiv. Prim-
ministrul semnează actele adoptate de Guvern și numește sau eliberează din funcție
anumiți oficiali.7 In alta ordine de idei, acesta prezintă Camerei Deputaților sau
Senatului declarații cu privire la politica Guvernului. Potrivit articolului 106 din
Constituție “funcția de membru al Guvernului încetează in urma demisei, a revocării,
a pierii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum și in
alte cazuri prevazute de lege.” In cazul in care șeful Guvernului se afla in una dintre
aceste situații menționate anterior, Președintele României va desemna ca Prim-
ministru un alt membru al Guvernului.8
Cu privire la încetarea mandatului, acesta este exercitat de către Guvern pana la
data validării alegerilor parlamentare. In Romania, Guvernul are un rol central in ceea
ce privește conducerea, coordonarea și exercitarea controlului asupra administrației
publice, “Guvernul adopta hotărâri și ordonanțe.”9 Totodată “Guvernul răspunde
politic numai in fata Parlamentului pentru întreaga sa activitate.”10

5
Constitutia Romaniei ,Capitolul3, articolul 105,alineatul 1
6
Constitutia Romaniei ,Capitolul 3,articolul 103, alineatele 1,2,3
7
Dragos Valentin Dinca .Sistemul administrativ romanesc-inspiratie franceza si adaptare autohtona ,Editura
Economica ,Bucuresti 2012m pag 47
8
Constitutia Romaniei ,Capitolul 3, articolul 107, alineatele 1,3
9
Constitutia Romaniei ,Articolul 108,alineat 1
10
Constitutia Romaniei ,Articolul 109,alineat 1

5
 2. FRANȚA
“Franța este cea care a dat ideea și exemplul Constituției scrise, sistemice, complete,
ca expresie a culturii și civilizației de mare calitate.”
Sistemul politic franceza oferă o imagine detaliata, din perspectiva timpului
istoric, a evoluției sale. Francezii se raportează la istoria lor democratica prin
intermediul celor cinci republici. Prima Republica a Franței se refera la forma de
organizare politica cunoscuta in perioada 1792-1799. A doua Republica a funcționat
ca forma de organizare politica intre 1848-1852, iar a treia Republica este legata
direct de războiul Franco-German, care a dus la înfrângerea Franței. A patra
Republica a funcționat intre 1946-1958, statul francez fiind guvernat conform unei noi
constituții. Si, nu in ultimul rand, a cincea Republica a fost stabilita in 1958, când
generalul De Gaulle a propus adoptarea unei noi Constituții de către statul francez.
“Este semnificativ faptul ca proiectul de Constituție a fost prezentat poporului francez
de către generalul De Gaulle, la 4 septembrie 1958, in Piata Republicii.”11
Aceasta situație este semnificativa deoarece pune in valoare atât tradițiile
democratice, cat și autoritatea exterioara a generalului De Gaulle, un mare erou al
Franței. Aceasta continua sa funcționeze in prezent conform acestei Constituții.
In Franța, nu este utilizata ierarhia clasica a reprezentării puterilor in stat,
respectiv legislativ, executiv și judecătoresc, ci este reglementata într-o alta ordine,
respectiv, Președintele Republicii, Guvernul și Parlamentul. Din acesta reiese clar o
poziție dominanta a executivului.
Conform Articolului 1 din Constituția Franței, aceasta “ este o republica
indivizibila, laica, democratica și sociala. Aceasta sigura egalitatea in fata legii a
tuturor cetățenilor, indiferent de origine, rasa sau religie.” Statul francez pune foarte
mult accent pe cetățeni, iar acest lucru reiese din Titlul 1, articolul 3 al Constituției
Republicii Franceze care evidențiază faptul ca “ Suveranitatea națională aparține
poporului care o exercita prin reprezentanții sai și pe calea referendumului.”
Guvernul se ocupa de administrarea Franței și de aplicarea puterii executive. In
conformitate cu articolul 20, Guvernul stabilește și conduce politica națiunii. Tot
Guvernul are in sarcina sa, gestionarea resurselor și activiatea administativa a armatei.
Guvernul este condus de Prim-ministru numit de Președinte la propunerea Premierului.
“Pana in anul 1968 șeful Guvernului este clar Președintele francez, ales prin vot
popular pentru un mandat de 7 ani și nu Prim-ministrul.”12
Conform articolului 21 “Prim-ministrul conduce acțiunile Guvernului. Acesta este
responsabil de apărarea națională. Asigura punerea in aplicare a legilor, exercita
puterea de reglementare și face numiri in funcțiile civile și militare. Prim-ministrul
poate delega miniștrilor o parte dintre atribuțiile sale. In situații excepționale, Prim-
ministrul poate prezida in locul Președintelui Republicii un Consiliu de Miniștri in
baza unei delegări exprese a prerogativelor și pentru o rodine de zi prestabilita.”13
“Funcția de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea mandatului de
parlamentar, a funcției de reprezentare profesionala cu caracter national cat și a
oricărui post public.”14

11
Prof. univ. dr. Ioan Muraru,Constitutia Republicii Franceze,Scurt istoric
12
Arend Lipjhart. Mtode alea Democratiei. Forme de guvernare si functionare in treizeci si sase de tari ,pag 123
13
Constitutia Republicii Franceze,Titlul 3,articolul 21
14
Constitutia Republicii Franceze,Titlul 3,articolul 23

6
 3. GERMANIA

“Legea fundamentala a Republicii Federale Germania din 23 mai 1949 a marcat

clar revenirea la democrație, după o lunga perioada de regim autoritar. Ea ilustreaza
dorința de a promova democrația și de a susține drepturile fundamentale ale omului și
demnitatea persoanei umane. Revenirea la democrație imediat după război a conferit
un conținut special fiecărui articol. Odată cu reunificarea Germaniei in 1990, au fost
realizare anumite modificări ale constituției.”15 Legea fundamentala a fost adoptata la
8 mai 1949 și a intrat in vigoare la 23 mai, in același an. “Legea fundamentala din
1949 nu a trebuit înlocuită cu o noua lege după reunificare din anul 1990, fiind
suficiente câteva modificări prin Tratatul de Unificare din 31 august 1990. Germania
este o Republica Federala constituita din 16 landuri. Ca și in celelalte 2 țări
exemplificate anterior, Romania și Franța, și in Germania întâlnim principiul separării
puterilor in stat.”16Asemenea celor 2 tari menționate puterea emana de la popor.
Guvernul german este alcătuit din “miniștri federali” și este condus de Cancelar,
care este șeful acestei instituii. Cancelarul federal este ales de Bundestag ( Camera
aleasa prin vot universal, secret și direct) la propunerea Președintelui “fără dezbateri”,
iar numirea sa de către Președinte este posibila doar dacă obține o majoritate de voturi.
In cazul in care candidatul propus de Președinte nu este ales, Bundestagul are un
termen de 14 zile pentru a alege Cancelarul.
Dacă in acest termen nu se reușește alegerea unui cancelar, se pot convoca noi
alegeri parlamentare. Astfel “ are loc un nou tur de scrutin in care este ales cel care
obține cel mai mare număr de voturi. Dacă persoana aleasa primește voturile
majorității membrilor Bundestagului, Președintele Federal trebuie sa o numească in
termen de șapte zile de la alegeri. Dacă persoana aleasa nu primește voturile acestei
majorități atunci in termen de 7 zile, Președintele Federal fie numește persoane, fie
dizolva Bundestagul.”17
Președintele are autoritatea de a numi și de a revoca miniștri din cadrul Guvernului
Federal cu aprobarea și propunerea Cancelarului. Cancelarul Federal și miniștri
federali sunt numiți și revocați in acest mod, aceștia nu pot “sa dețină o alta funcție
sau sa practice vreo meserie sau profesie, fără acordul Bundestagului.”18
Cancelarul are responsabilitatea de a forma componenta Guvernului, propunând
miniștri care ulterior sunt numiți sau eliberați din funcție de către Președinte. De
asemenea “Cancelarul Federal coordonează lucrările Guvernului Federal, in
conformitate cu regulamentul de procedura adoptat de Guvern și aprobat de
Președintele Federal” și “stabilește și răspunde pentru orientările generale de
politica.”19
Lipsa de încredere a Bundestagului in Cancelarul Federal poate duce la o moțiune
de cenzura, acest lucru poate fi realizat doar prin alegerea unui succesor care obține
votul majorității și prin transmiterea unei solicitări către Președinte, in care se

15
Prof. univ. dr. Ioan Muraru,Legea Fundamentala a Republicii Federale Germania ,scurt istoric
16
Prof. univ. dr. Ioan Muraru,Legea Fundamentala a Republicii Federale Germania,principii generale
17
Legea Flundamentala a Republicii Federale Germania ,capitolul 6, articolul 63, alineat 4
18
Legea Fundamantala a Republicii Federale Germania ,Capitolul 6,articolul66
19
Legea Fundamantala a Republicii Federale Germania ,Capitolul 6,articolul 65

7
menționează demiterea Cancelarului. Președintele este obligat sa numească persoana
aleasa, iar acest proces trebuie finalizat in decurs de 48 de ore.
In situația in care Cancelarul cere votul de încredere al Bundestagului și acesta îl
respinge, Cancelarul poate solicita Președintelui Federal dizolvarea Bundestagului,
ceea ce se realizează in termen de 21 de zile.
Cu toate acestea, acest drept este anulat imediat ce Bundestagul alege un nou
Cancelar prin votul majorității membrilor sai. Guvernul poate fi revocat prin
retragerea votului de încredere acordat acordat de către Bundestag. Mandatul
Cancelarului depinde de cel care îl alege, adică Bundestagul. Încetarea mandatului
Cancelarului duce automat la încetarea mandatului sau, el rămânând in funcție pana la
alegerea succesorului său.
După cum am menționat anterior, scopul acestei lucrări este de a analiza și de a
compara rolul, structura și formarea Guvernului in Romania, Franța și Germania. In
toate cele trei state comparate, forma de guvernământ este republica, iar ele sunt state
democratice care adopta principiul separației puterilor in stat. Puterea provine de la
popor și este exercitata prin intermediul organelor sale reprezentative.
In cele trei tari menționate, Guvernul are atribuții și structuri similare, dar cu mici
diferențe. Cu toate acestea, atribuția cea mai importanta a Guvernului este aceea de a
se ocupa de partea administrativa a tarii și de a exercita puteri executive. In cazul
Germaniei, Guvernul are și responsabilități in conducerea statului, alături de
Bundestag.
Una dintre diferențele majore intre cele 3 state consta in faptul ca in Franța și
Romania, Guvernul își exercita funcția ca parte a sistemului executiv, in timp ce in
Germania, Guvernul are o importanta mai mare și îndeplinește atribuții mult mai
complexe decât Președintele. In timp ce in Romania și Franța, structura Guvernului
este similara, fiind alcătuita din Prim-ministru, miniștri și secretari de stat, in
Germania Guvernul este format din miniștri federali și Cancelar. Similaritățile intre
Romania și Franța se observa și in privința poziției ocupate la “Cârma” Guvernului
respectiv, Prim-ministrul, in timp ce in Germania șeful Guvernului este reprezentat de
Cancelarul Federal.

Am ales sa compar și o alta caracteristică, și anume alegerile pentru șeful

Guvernului. In Constituția României se regăsesc numeroase influente din Constituia
Franței, astfel ca numirea Prim-ministrului se face de către Președinte, cu mențiunea
ca in România candidatul trebuie sa obțină votul de încredere din partea Parlamentului.
În Germania, însa, situația este diferita, deoarece Cancelarul Federal este ales de
Bundestag la propunerea Președintelui, iar numirea sa de către Președinte este posibila
numai dacă obține o majoritate de voturi. De asemenea, în cele 2 tari latine, membrii
Guvernului nu pot deține alte funcții in afara celei actuale, în timp ce in Germania
exista totuși o ușă deschisa prevazuta in Legea Fundamentala a Germaniei care
stipulează ca un membru al Guvernului nu poate exercita o altă funcție fără acordul
Bundestagului.

8
 4. ANALIZĂ COMPARATIVĂ

Voi analiza comparativ funcțiile și rolul Guvernului celor trei țări, România, Franța
și Germania.
ROMÂNIA
Atribuții semnificative ale Guvernului in ceea ce privește politica externa, apărarea,
securitatea și conducerea generala a administrației publice.
FRANȚA
Administrația Franței și aplicarea politicii puterii executive, coordonează
gestionarea resurselor și activitatea forțelor armate.
GERMANIA
Guvernul Federal al Germaniei conduce statul alături de Bundestag.

Structura Guvernului celor trei tari:

ROMÂNIA
Prim-ministrul, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organica.
FRANTA
Prim-ministrul, miniștri și alți secretari de stat.
GERMANIA
Cancelarul Federal și Miniștri Federali.

Șeful Guvernului:
ROMÂNIA
Prim-ministrul
FRANTA
Prim-ministru
GERMANIA
Cancelarul Federal

Alegerea Șefului Guvernului:

ROMÂNIA
Prim-ministrul României este numit de către Președintele României, după
consultarea partidului care deține majoritatea absoluta in Parlament. Procesul continua
prin prezentarea cererii de către candidat pentru obținerea votului de încredere asupra
programului sau in fata Parlamentului și a întregii liste a Guvernului. Programul va fi
dezbătut atât in Camera Deputaților, cat și in Senat. Parlamentul acorda votul de
încredere Guvernului cu votul majorității deputaților și senatorilor.
FRANTA
Primul-ministru este numit de către Președinte la propunerea premierului.
GERMANIA
Alegerea Cancelarului Federal in Germania se realizează prin votul Bundestagului
la recomandarea Președintelui. Pentru ca numirea sa fie validata de Președinte,
candidatul trebuie sa obțină o majoritate de voturi la Bundestag.

9
 Atribuțiile Șefului Guvernului:
ROMÂNIA
Coordonarea activității Guvernului și conducerea acestuia implica următoarele
atribuții:
-Prezentarea de declarații cu privire la politica Guvernului in fata Camerei Deputaților
sau Senatului.
-Reprezentarea Guvernului in relațiile cu celelalte instituții ale statului precum și in
relațiile intonationale.
-Conducerea și convocarea ședințelor Guvernului și ale Biroului Executiv.
-Semnarea actelor adoptate de Guvern.
-Numirea și eliberarea din funcție a membrilor Guvernului.
FRANTA
Prim-ministrul are rolul principal in conducerea Guvernului și îndeplinește
următoarele atribuții:
-Conduce acțiunile Guvernului și asigura coordonarea întregului aparat administrativ.
-Este responsabil de apărarea naționala și asigura implementarea politicilor de
securitate și apărare.
-Asigura punerea in aplicare a legilor adoptate de Parlament și exercita puterea de
reglementare in domeniile de competenta ale Guvernului.
-Are autoritatea de a face numiri in funcții civile și militare in conformitate cu
prevederile legale și cu respectarea procedurilor specifice.
-In situații excepționale, Prim-ministrul poate prezida un Consiliu de Miniștri in locul
Președintelui Republicii, in baza unei delegări exprese a prerogativelor și cu o ordine
de zi prestabilita.
GERMANIA
Atribuțiile Cancelarului sunt de a stabili componenta Guvernului el propune
miniștri care sunt numiți sau eliberați din funcții de către Președinte.
Cancelarul Federal coordonează lucrările Guvernului Federal in conformitate cu
regulamentul de procedura adoptat de Guvern și aprobat de Președintele Federal,
stabilește și răspunde pentru orientările generale de politica.

Incompatibilitati:
ROMÂNIA
Funcția de membru al Guvernului este in incompatibilitate cu exercitarea altei
funcții publice de autoritate cu excepția celui de deputat sau senator.
FRANTA
Funcția de membru al Guvernului este incompatibila cu exercitarea mandatului de
parlamentar, a funcției de reprezentare profesionala cu caracter national cat și a
oricărui post public.
GERMANIA
Cancelarul Federal și miniștrii federali nu pot sa dețină o alta funcție sau sa practice
vreo profesie, fără acordul Bundestagului.

10
 BIBLIOGRAFIE

1.Anthony Giddens – Sociology – 6th Edition ,pag 365.

2.Dragoș Valentin Dincă .Sistemul administrativ romanesc-inspirație franceza și
adaptare autohtona ,Editura Economica ,București 2012,pag 8,47.
3.”Constituția României” 2003.
4.Constituția Republicii Franceze” 1958.
5.”Legea Fundamentala a Republicii Federale Germania “1949.
6.Magda Stan și Cristi Voicu.Istorie,manual pentru clasa a XX-a,Editura
Niculescu,pag 57.
7.http://edu.utgjiu.ro/wp-content/uploads/2020/03/APE_SISTEME-
POLITICO.ADMINISTRATIVE-%C3%8EN-UE.pdf.
8.https://constitutii.files.wordpress.com/2013/02/german

11