Actul administrativ

Unitate de învăţare Nr. 4

ACTUL ADMINISTRATIV

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4.............................................................................. 44

4.1Actul administrativ – definitie si trasaturi.................................................................. 44
4.2 Clasificarea actelor administrative............................................................................ 46
4.3 Regimul juridic al actelor administrative................................................................... 50
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4............................................................... 55
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 55
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4............................................................................. 56

40
Drept administrativ
 Actul administrativ

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:

 Intelegerea notiunii de act administrativ si distinciei fata de raportul

administrativ
 Cunoasterea regimului juridic al actelor administrative.

4.1 Actul administrativ - Definiţie și trăsături.

Prin act administrativ, înţelegem una din formele prin care administraţia
publică îşi realizează misiunea, chiar cea mai importantă dintre acestea, din
punct de vedere juridic.
În împrejurarea legislativă actuală, legea fundamentală consacră sintagma de
act administrativ, în art.52 şi 126 alin.(6).
Dacă ar fi să definim actul administrativ, apreciem că acesta reprezintă forma
juridică principală de activitate a administraţiei publice, care constă într-o
manifestare de voinţă expresă, unilaterală şi supusă unui regim de putere
publică precum şi controlului de legalitate al instanţelor judecătoreşti, care
emană de la autorităţi administrative sau de la persoane private autorizate de
acestea, prin care se nasc, modifică sau sting drepturi şi obligaţii corelative.
Considerăm că din această definiţie, putem desprinde următoarele trăsături
ale actului administrativ:
-actul administrativ este forma juridică principală de activitate a
administraţiei publice;
-reprezintă o manifestare de voinţă expresă, unilaterală şi supusă unui
regim de putere publică;
-regimul de putere publică nu exclude exercitarea de către instanţele
judecătoreşti a unui control de legalitate;
-actul administrativ poate emana de la autorităţi publice sau de la
persoane private autorizate de administraţie să presteze servicii publice;
-prin actul administrativ se produc efecte juridice, care, ca la orice act
juridic, pot da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii.

1.) Actul administrativ este forma juridică principală de activitate a

administraţiei publice. Prin această caracteristică, se scoate în evidenţă faptul
că actul administrativ nu este singura formă juridică prin care lucrează
administraţia, dar este forma juridică cea mai importantă.

Rezultă că, acest caracter deosebeşte actul administrativ de toate celelalte

activităţi juridice sau nejuridice, realizate de organelle administraţiei de stat,
dar care nu fac parte din administraţia de stat, şi anume: contractile, actele
juridice unilaterale ce nu sunt emise în realizarea puterii de stat, operaţiunile
tehnice de administraţie şi operaţiunile direct productive.

41
Drept administrativ
 Actul administrativ

2) Actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă expresă,

unilaterală şi supusă unui regim de putere publică.
În conţinutul acestei trăsături pot fi identificate trei elemente:
a) Actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă expresă.
În general, literatura juridică reţine caracterul unilateral al manifestării de
voinţă, în care este înglobat şi caracterul expres. Actul administrativ nu poate
cuprinde o rugăminte, o constatare sau o părere, ci întotdeauna o voinţă.
Voinţa juridică se expremă în mod expres şi neîndoielnic în scopul de a aduce
o modificare înrealitatea juridică existentă, aceasta urmăreşte să dea naştere,
să modifice sau să stingă drepturi şi obligaţii(trebuie să aibă animus negoti
contrahendi, nu să fie jocandi causa).
b) Caracterul unilateral al voinţei juridice.
Prin această trăsătură, actul administrativ se deosebeşte pe de o parte de actele
bi sau multilaterale ale administraţiei, ca şi de faptele materiale ale acesteia,
producătoare sau neproducătoare de efecte juridice. Trăsătura exprimă
calitatea actului administrativ de a reprezenta concretizarea unei singure
voinţe juridice, de a intervene în realitatea juridică existentă, dând naştere,
modificând sau stingând drepturi şi obligaţii. Excepţie de la acest caracter o
face actele la care manifestarea unilaterală de voinţă juridică nu este clar
conturată.
O primă categorie de asemenea acte o reprezintă actele administrative emise
cu participarea mai multor persoane. Distingem situaţia foarte întâlnită în care
participanţii sunt persoane fizice, având în vedere că autorităţile
administrative sunt, în cea mai mare parte, structuri colegiale.
O a doua situaţie este aceea când, la emiterea unui act administrativ, participă
mai multe persoane juridice, în general două sau mai multe autorităţi
administrative sau autorităţi administrative şi alte structuri nestatale.
Este situaţia actelor emise în comun, de două sau mai multe autorităţi
administrative sau emise cu acordul, confirmarea sau autorizarea altei
autorităţi.
A treia categorie o reprezintă actele administrative emise la cerere-
Reprezintă o categorie de acte destul de răspândită, administraţia fiind sesizată
prin cereri asupra nevoilor subiectelor de drept şi pot fi identificate mai multe
situaţii:
- acte administrative emise la sesizarea unui alt subiect de drept;
- acte emise la cererea prealabilă, care se emit doar la cererea
subiectului de drept interesat (permise, autorizaţii de tot felul).
c) Referitor la emiterea în regim de putere publică a actului
administrativ, putem deosebi actele administrative de celelalte acte unilaterale
ale administraţiei, care sunt emise în regim de drept comun.
De regimul de putere publică se leagă caracterul obligatoriu al actului
administrativ, precum şi executarea lui din oficiu.
3) Regimul de putere publică nu exclude, ci îngăduie exercitarea unui
control de legalitate de către instanţele judecătoreşti.
Potrivit art.52 şi 126 alin.(6) din Constituţie, se consacră, iar prin Legea
nr.554/2004 se amplifică principiul că actul administrativ este supus
controlului de legalitate exercitat de instanţele de contencios administrativ.

42
Drept administrativ
 Actul administrativ

4) Actul administrativ emană de la organe administrative să presteze

anumite servicii publice.
Prin această trăsătură, identificăm actul administrativ tipic, din punct de
vedere al naturii organului de la care emană şi actul emis prin delegaţie, adică
de structuri cărora le-a fost transferate anumite prerogative de realizare a
administraţiei publice, prin actul de autorizare dat în scopul realizării unor
servicii publice.
5) Cu privire la ultima trăsătură a actului administrativ, la fel ca orice alt act
juridic şi actul administrativ produce efecte juridice de o anumită forţă,
adică dă naştere, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii corelative.
Prin această trăsătură se evidenţiază faptul că actul administrativ, reprezintă o
categorie de acte juridice. Noţiunea de act juridic evocă acele manifestări de
voinţă făcute în scopul de a produce efecte juridice, a căror realizare este
garantată prin forţa de constrângere a statului, în condiţiile prevăzute de
normele juridice în vigoare.

4.2 Clasificarea actelor administrative

Doctrina a stabilit următoarele criterii de clasificare:

A) După organul de la care emană, acestea pot fi:
a) acte care emană de la autorităţi administrative, de stat sau autonome
locale;
b) acte care emană de la alte autorităţi publice decât cele
administrative;
c) acte care emană de la persoane private autorizate să presteze anumite
servicii publice.
B) După întinderea efectelor juridice:
a) acte administrative normative- sunt cele care cuprind reglementări de
principiu aplicabile la un număr nedeterminat de persoane.
b) acte administrative individuale- acea categorie de acte juridice care
produc efecte juridice faţă de un subiect de drept determinat, care la
rândul lor pot fi:
- acte prin care se stabilesc drepturi sau obligaţii determinate
pentru subiectul sau subiectele cărora li se adresează, denumite
generic, autorizaţii(libere sau impuse);
- acte prin care se atribuie un statut personal, respectiv drepturi şi
obligaţii pentru un subiect de drept determinat(diplome,
certificate, permise de tot felul);
- acte prin care se aplică diferite forme ale constrângerii
administrative( diferite decizii cu caracter sancţionator, procese
verbale contravenţionale);
- acte administrative cu caracter jurisdicţional.
c) acte cu caracter intern- ce au acea particularitate, faptul că se aplică
în interiorul unei autorităţi sau instituţii publice şi produc efecte faţă de
personalul acestei instituţii.

IV. Condițiile de valabilitate ale actelor administrative

A) Condițiile de valabilitate ale actelor administrative;
43
Drept administrativ
 Actul administrativ

Pentru a fi valabile și a produce efecte juridice, actele administrative trebuie

să îndeplinească o serie de condiții generale, comune oricărei decizii
administrative, precum și o serie de condiții specifice, proprii acestei categorii
de acte juridice, denumite condiții de valabilitate ale actului administrativ.
Condițiile generale ale actelor administrative sunt cele identice ca fiind
aplicabile tuturor deciziilor: fundamentarea științifică, unitatea, oportunitatea,
simplitatea formei și legalitatea.
a) Fundamentarea științifică a deciziei, presupune aplicarea unor
principii științifice ce stau la baza pregătirii și adoptării ei. În
consecință, proiectele de acte normative trebuiesc motivate temeinic,
fundamentate pe studii social-economice, politice și juridice, pe
metode moderne de analiză și luarea deciziei, precum și pe procedee
de tehnici legislative adecvate, concretizate după caz, în expuneri de
motive, note de fundamentare sau referate de aprobare;
b) Unitatea deciziei administrative, trebuie privită într-un dublu sens, și
anume: 1. decizia administrativă trebuie să fie în concordanță cu
prevederile actelor normative de nivel superior și în corelație cu
reglementările comunitare, inclusiv cu tratatele internaționale la care
România este parte, așa zisa concordanță externă a deciziei(actului
administrativ) ; 2. dispozițiile deciziei administrative, trebuie să fie
concordante între ele, astfel încât să nu se contrazică unele pe altele,
ceea ce semnifică concordanța internă a actului;
c) Oportunitatea sau actualitatea deciziei presupune adoptarea și
executarea actului în timp util și la condițiile date, precum și abrogarea
lui atunci când, datorită evoluției relațiilor sociale, actul juridic a
încetat practic să mai fie aplicabil.;
d) Simplitatea formei, are în vedere faptul că, sub aspect extern,
adoptarea deciziei trebuie să se facă potrivit formalittăților procedurale
deosebite, care să nu îngreuneze în mod inutil procesul decizional, iar
sub aspect intern, decizia trebuie să aibă un caracter dispozitiv, să fie
redactată într-un stil concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice
echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie
așa cum prevăd dispozițiile art. 34 și art.35, din Legea nr.24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative, republicată;
e) Legalitatea impune adoptarea actului administrativ numai în baza unui
drept legal de decizie și numai de către persoanele sau organele
investite cu putere legală de decizie, în temeiul și pentru executarea
legilor sau, după caz, a hotărârilor și a ordonanțelor de Guvern.
Condițiile specifice sau, condițiile de valabilitate ale actului administrativ
sunt:
a) Adoptarea actelor administrative, să fie făcută de către organul
competent și în limitele competenței sale legale. Fiecare autoritate (categorie
de autorități) a administrației publice are o anumită competență, determinată
de cumulul atribuțiilor ce-i revin potrivit legii și de scopul pentru care a fost
înființată. Ea trebuie să fie în concordanță cu principiile constituționale,
concret determinată și exercitată potrivit dispozițiilor legale prin care a fost
stabilită. .Astfel că, exercitarea competenței legale, constituie o obligație a
fiecărei autorități a administrației publice și nu o facultate. Pentru ca actele
44
Drept administrativ
 Actul administrativ

administrative să fie legale și, în consecință, să producă în mod valabil efecte

juridice, ele trebuie să fie adoptate doar de autoritățile competente și în limite
prevăzute de lege. Competența autorităților administrației publice se
particularizează prin anumite trăsături și anume :
1. Competența are caracter legal, în sensul că fiecare autoritate a
administrației publice este înzestrată cu o anumită competență, strict
determinată de lege. În consecință, autoritărițile administrative și titularii
funcțiilor publice trebuie să-și exercite în mod nemijlocit competența
conferită prin lege. Cu toate acestea, în mod excepțional și doar atunci
când legea prevede expres acest lucru, o parte din atribuții sau totalitatea
acestora pot fi transmise altor persoane (funcționari sau demnitari publici),
pe calea suplinirii (înlocuirii) sau a delegării de competență;
2. Competența are caracter obligatoriu, ceea ce înseamnă că atribuțiile
conferite prin lege autorităților administrației publice trebuiesc realizate
întocmai, exercitarea lor neavând uncaracter facultativ pentru autoritatea
publică. Dacă un organ al administrației publice emite un act administrativ
fără a avea competență în materie, actul este ilegal, ilegalitatea neputând fi
acoperită prin confirmare. Organul competent poate să adopte un act cu un
conținut similar, act care va produce efecte juridice din momentul emiterii
sale;
3. Competența are de regulă, un caracter permanent, cu alte cuvinte
trebuie exercită în mod continuu, fără întreruperi, autoritatea
administrației publice competentă putând să emită/adopte un act
administrativ ori de câte ori se ivesc condițiile de fapt prevăzute de lege.
În situația în care actul administrativ a fost emis/adoptat de către
autoritatea administrației publice competentă și în limitele competenței
conferite de lege, actul administrativ va fi considerat legal și va produce în
mod valabil, efecte juridice. Dimpotrivă, dacă actul a fost emis/adoptat cu
încălcarea competenței legale, sub aspect material, teritorial etc., va fi
lovit de nulitate.
b) Adoptarea actelor administrative, să fie făcută în forma și cu
procedura prevăzută de lege. În general, manifestarea de voință din actele
juridice nu trebuie exprimată într-o anumită formă pentru a produce efecte
juridice. Această regulă este întâlnită în materia dreptului civil,guvernat de
principiul consensualismului. Există și în această materie excepții, spre pildă,
cea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 247/2005, Titlul X Circulația juridică a
terenurilor, conform căruia, contractele de vânzare-cumpărare care privesc
bunurile imobile (terenuri cu sau fără construcții) trebuie să îmbrace forma
scrisă consacrată într-un actu autentic, sub sancțiunea nulității absolute. În
dreptul administrativ, dimpotrivă, s-a consacrat teza conform căreia actele
administrative trebuie să îmbrace o formă specifică atât sub aspect exterior,
precum și sub aspect interior, în ceea ce privește mecanismul de adoptare a
acestora. Actele administrative, în majoritatea cazurilor, îmbracă forma scrisă,
apreciată ca fiind o garanție a respectării legalității. Această teză din doctrină
își găsește astăzi și un suport legal, fiind impusă în mod expresde tot mai
multe acte normative. Astfel, art. 54 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcționarilor publici prevede: Actul administrativ de numire (în
funcție publică.) are formă scrisă și trebuie să conțină temeiul legal al numirii,
numele funcționarului public, denumirea funcției publice, data de la care
45
Drept administrativ
 Actul administrativ

urmează să exercite funcția publică, drepturile salariale, precum și locul de

desfășurare a activității. Menționăm că actele administrative normative,
trebuie să îmbrace în toate cazurile forma scrisă, legislația impunând obligația
aducerii lor la cunoștință publică. Actele administrative individuale pot
îmbrăca dar, foarte rar și forma orală sau nescrisă,în condițiile prevăzute de
lege. Astfel, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 care reglementează
regimul juridic al contravențiilor, avertismentul, ca sancțiune administrativ-
contravențională, poate fi aplicat ă și în formă nescrisă (art. 38 alin. 1).
c) Conformitatea actului administrativ cu conținutul legii. Așa cum
se susține în literatura de specialitate, conformitatea actului administrativ, în
conținutul legii, presupune conformarea acestuia cu cele trei elemente care
formează structura logico-juridică a normei legale, respectiv, cu ipoteza,
dispoziția și sancțiunea acesteia sau, în celelalte acte normative cu forță
juridică superioară pe care urmează să le aplice.
Astfel, aplicând legea și celelalte acte normative, autoritatea administrației
publice care urmează să emită/adopte un act administrativ, va trebui să
examineze dacă sunt îndeplinite condițiile de fapt, cerute de ipoteza normei
legale. În caz afirmativ, autoritatea administrativă are obligația de a emite
actul administrativ , iar în absența acestor condiții, are obligația de a nu emite
actul administrativ. Dacă, autoritatea administrației publice alege o altă
variantă la adoptarea/emiterea actului administrativ, rezultă că nu își
îndeplinește această obligație și, pe cale de consecință, actul va fi ilegal prin
conținutul său pe temeiul că nu a respectat ipoteza legală..
Emitentul actului administrativ poate să stabilească corect condițiile de fapt
cerute de ipoteza normei juridice, dar să interpreteze greșit dispoziția acesteia
ori, să aplice o altă dispoziție decât cea care trebuia aplicată raportului social
respectiv . Actul administrativ adoptat/emis în astfel de condiții va fi, de
asemenea, ilegal pentru nerespectarea dispoziției prevăzută de norma legală..
În sfârșit, un act administrativ poate fi nevalabil și pentru că autorul
actuluiadministrativ a stabilit o altă sancțiune sau o sancțiune eronată, față de
sancțiunea stabilită prin norma legală. În concluzie, pentru a fi legal, actul
administrativ în întregul său și fiecare dintre elementele sale structurale
(ipoteza, dispoziția și sancțiunea) trebuie să fie conforme cu norma legală.
d) Conformitatea actului administrativ cu scopul legii. Prin scopul
legii se înțelege rezultatul pe care legiuitorul urmărește să-l realizeze prin
reglementarea respectivă. El poate reieși în mod direct (explicit) sau indirect
(implicit) din conținutul legii. În primul caz, legiuitorul inserează în mod clar,
explicit, de regulă, într-unul din primele articole scopul urmărit. Un exemplu,
în art. 1 din Legea-cadru privind descentralizarea nr. 339/2004 se stipulează:
Prezenta lege reglementează principiile fundamentale și regulile generale,
precum și cadrul instituțional pentru desfășurarea procesului de
descentralizare administrativă și financiară în România´. Pentru cea de-a doua
ipoteză, scopul legii rezultă indirect din întregul context al legii. Actul
administrativ, prin scopul său, trebuie să fie concordant cu scopul legii, pentru
a produce în mod valabil efecte juridice. Per-a-contrario, în situația în care
scopul actului administrativ (normativ sau individual) contravine scopului
legii, consecința este nulitatea actului administrativ. Unii autori consideră
scopul legii ca fiind un element ce ține de legalitate, iar mijloacele pentru
46
Drept administrativ
 Actul administrativ

atingerea acestui scop sunt aspecte ce țin de oportunitate . Ca urmare,

conformitatea unui act administrativ cu scopul urmărit de lege, va implica nu
numai controlul elementelor care privesc legalitatea actului, ci și al unor
elemente care au în vedere oportunitatea sa.
4.3 Regimul juridic al actelor administrative

Acesta cuprinde totalitatea condiţiilor, de fond şi de formă, care

particularizează instituţia administraţiei publice.
Cu privire la dimensiunile regimului juridic al actelor administrative, acestea
pot viza:
-legalitatea actului administrativ incidentă condiţiilor de validitate;
-forma actului administrativ;
-procedura emiterii sau adoptării actelor administrative;
-forţa juridică a actelor administrative;
-efectele actelor administrative;
-suspendarea actelor administrative;
-revocarea actelor administrative;
-inexistenţa actelor administrative;
-alte dimensiuni ale regimului juridic ale actelor administrative.
A) Legalitatea actului administrativ
Majoritatea autorilor califică legalitatea drept un principiu fundamental care stă
la baza fenomenului administrativ şi căruia i se subordonează acţiunea
administraţiei publice, precum şi elemental central al regimului juridic al
actelor administrative.
Principiul legalităţii, semnifică:
- pe de o parte, supremaţia legii, toate subiectele de drept public sau privat
trebuie să se supună legii, respectând principiul ierarhiei actelor juridice;
- pe de altă parte, baza legală, în sensul că acţiunea acestor subiecte de
drept trebuie să se încadreze în limitele dreptului.
În concepţie politică şi juridică europeană, caracterul obligatoriu al legii se
referă în egală măsură la individ dar şi la autorităţile publice.
B) Forma actului administrativ
Conceptul de formă desemenează structura internă şi externă a unui conţinut,
modul de organizare a elementelor din care se compune.
Actul administrativ, îmbracă de regulă, forma scrisă. Aceasta reprezintă
distincţia dintre actul administrativ şi actul civil.
În ceea ce priveşte forma scrisă, trebuie făcută distincţia între actele
administrative individuale şi actele administrative cu caracter normativ.
Actele administrative cu caracter individual, deşi îmbracă de regulă forma
scrisă, ele pot îmbrăca şi forma orală(de ex., avertismentul, dat potrivit
dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor). În majoritatea
cazurilor, aceste acte îmbracă şi ele forma scrisă, având în vedere
obligativitatea comunicării lor, prin modalităţi care presupun forma scrisă.
Actele administrative normative, ele îmbracă numai forma scrisă, deoarece se
prevede obligativitatea publicării lor pentru a produce efecte juridice, altfel
sancţiunea este inexistenţa actului respectiv.
47
Drept administrativ
 Actul administrativ

Forma scrisă reprezintă o condiţie de validitate a actului, ea fiind impusă ad

validitatem şi nu ad probationem.
De forma scrisă, se leagă şi unele condiţii de concretizare exterioară a actului
administrative.
a) Prima este limba, în care este redactat actul (potrivit art.13 din
Constituţie, limba oficială în România este limba română);
b) O a doua condiţie exterioară legată de forma actului este motivarea.
Actele normative supuse publicităţii, se motivează printr-o notă de
fundamentare sau o expunere de motive, ori printr-un referat plasat înaintea
actului propriu-zis. Ele au menirea de a concentra elementele de drept şi de fapt
care legitimează intervenţia actului juridic respectiv. Această obligaţie, vizează
însă şi unele acte administrative cu caracter individual ( de ex., Hot. de Guvern
cu caracter individual).
C) Procedura emiterii sau adoptării actelor administrative
Din punct de vedere terminologic, autorităţile administrative unipersonale
(ex.,primarul) emit acte administrative (dispoziţii), iar cele colegiale (ex.,
consiliul local) adpotă acte administrative (hotărâri).
Emiterea sau adoptarea unui act administrativ impune parcurgerea unor
proceduri, care se pot realiza de organul de la care emană actul, ori de alte
autorităţi publice(de ex., un proiect de act administrativ, se întocmeşte chiar de
organul emitent, dar un aviz sau un acord se emite de un alt organ).
Emiterea actelor administrative presupune respectarea unor forme procedurale
care, deşi în majoritatea nu produc efecte juridice prin ele însele, iniţiază şi
menţin sistemul decizional administrativ.
Pe cale de consecinţă, identificăm trei categorii de forme procedurale, în
funcţie de momentul în care intervin:
- forme procedurale anterioare emiterii sau adoptării actului;
- forme procedurale concomitente cu emiterea sau adoptarea actului
administrativ;
- forme procedurale ulterioare emiterii sau adoptării actului.
a) Forme procedurale anterioare emiterii sau adoptării actului. Acestea au
o frecvenţă destul de mare în activitatea administraţiei, fiind cele mai des
întâlnite forme procedurale (studii, statistici, proiecte, propuneri, avize,
anchete, acorduri, referate, etc.). Dintre acestea relevanţă deosebită prezintă
avizul(actele pregătitoare) şi acordul prealabil.
Avizele reprezintă puncte de vedere pe care le solicită altui organ, autoritatea
care urmează să emită(adopte) un act. Ele mai sunt definite ca fiind opinii pe
care un organ al administraţiei publice, le solicită altui organ al administraţiei
publice, într-o problemă sau în mai multe, pentru a se informa şi a decide în
cunoştiinţă de cauză.
Cuvântul de aviz poate avea trei accepţiuni:
1) de înştiinţare scrisă cu caracter oficial;
2) de părere competentă emisă de cineva din afară, o autoritate
externă;
3) de rezoluţie a unei autorităţi competente.

48
Drept administrativ
 Actul administrativ

Potrivit regimului lor juridic, avizele sunt de trei categorii:

1) Avize facultative- în care organul emitent nu este obligat nici să
solicite avizul, nici să-l respecte dacă l-a solicitat şi obţinut;
2) Avize consultative- pentru care legea prevede obligativitatea
obţinerii lor şi facultatea de a le respecta sau nu.
3) Avizele conforme- care se caracterizează prin trăsătura lor
obligatorie atât din punct de vedere al cererii, cât şi din punct de
vedere al respectării lor.
Acordul reprezintă consimţământul pe care îl dă un organ public altui organ, în
vederea emiterii de către acesta din urmă a unui anumit act administrativ. El
reprezintă tot o manifestare de voinţă a unei autorităţi publice determinate de
lege, prin care aceasta îşi exprimă consimţământul la emiterea unui act
administrativ de către o altă autoritate publică.
În funcţie de momentul în care intervine, acordul poate fi prealabil,
concomitent sau ulterior emiterii actului administrativ.
Acordul vizează un act administrativ, care fie se află în fază de emitere, fie a
fost deja emis.
Indiferent de forma sa, putem identifica următoarele elemente ale regimului
juridic a acordului:
1) reprezintă o manifestare de voinţă cu caracter unilateral emisă de un
organ administrativ;
2) emiterea lui, atunci când este prealabil, atrage adoptarea unui act
administrativ care este rezultatul manifestării de voinţă a două organe, cel
care a emis acordul şi cel care a emis actul;
3) acordul nu are ca şi consecinţă obligarea organului administrativ
emitent al actului la emiterea acestui act. El condiţionează numai
valabilitatea unui act administrative, care emis în absenţa sau cu încălcarea
acordului, este nul;
4) deşi condiţionează legalitatea unui act administrativ, acordul, prin el
însuşi, nu acoperă viciile de legalitate ale actului administrativ respectiv;
5) acordul nu produce prin el însuşi efecte juridice, el condiţionează numai
efectele actului administrativ pe care îl fundamentează;
6) nefiind act administrativ, el nu poate forma obiectul unei acţiuni în
contenciosul administrative de sine stătător.
b) Forme procedurale concomitente cu emiterea sau adoptarea actului
administrativ.
Aceste norme se întâlnesc cu prioritate la organele colegiale şi vizează
funcţionarea legală şi adoptarea de acte juridice de către aceste autorităţi
publice. Pe cale de consecinţă, în cele ce urmează, vom prezenta cele mai
importante norme dintre acestea.
Quorumul reprezintă majoritatea cerută de lege pentru funcţionarea valabilă a
organului colegial. Cu titlu de exemplu, potrivit art.67 din Constituţie, cele
două Camere ale Parlamentului adoptă acte(legi, hotărâri, moţiuni) în prezenţa
majorităţii membrilor lor.
Astfel, majoritatea cerută pentru votarea actului, are în vedere numărul de
voturi impuse de lege pentru ca un act al organului colegial să fie adoptat. În
acest sens, există trei tipuri de majorităţi:
49
Drept administrativ
 Actul administrativ

a) majoritatea simplă, care impune pentru adoptarea unui act, votul

majorităţii membrilor organului colegial prezenţi la şedinţă;
b) majoritatea absolută, ce reprezintă majoritatea membrilor care compun
organul colegial respectiv;
c) majoritatea calificată, ce semnifică partea de două treimi(sau trei
pătrimi) din numărul membrilor care compun organul colegial.
Faţă de aceste aspecte, este necesar a nu se face confuzie între quorum şi
majoritate, întrucât primul se referă la numărul de membri necesar ca un organ
să lucreze valabil, iar cel de-al doilea se referă la numărul de voturi necesare
ca un act să fie legal adoptat.
Regula semnării şi contrasemnării actului, reprezintă la rândul său o formă
esenţială adoptării sau emiterii actului administrativ.
Dacă semnarea unui act administrativ este o operaţiune care este efectuată de
organul de la care emană actul, contrasemnarea reprezintă operaţiunea prin
care un alt organ administrativ sau o structură din interiorul acestuia îşi
depune semnătura pe actul administrativ, după semnătura organului emitent,
în semn de accord şi asumare a executării ori de confirmare a legalităţii
actului administrativ respectiv.
Astfel, decretele Preşedintelui din punct de vedere al acestor două modalităţi
procedurale, sunt de două categorii:
a) decrete care sunt semnate numai de Preşedinte;
b) decrete care sunt semnate de către Preşedinte şi sunt contrasemnate de
către Primul-Ministru.
Cu titlu de exemplu am aminti, Hotărârile de Guvern care sunt supuse în
totalitate regulii semnării lor de către Primul-Ministru şi contrasemnării de
către miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare(art.108 alin.(4) din
Constituţie). În acelaşi spirit, şi Hotărârile Consiliului Local, potrivit art.47 din
Legea nr.215/2001, republicată, se cotrasemnează pentru legalitate de
secretarul unităţii administrativ teritoriale.
Obligaţia încheierii unei minute. Potrivit prevederilor Legii nr.52/2003,
punctele de vedere exprimate cu ocazia desfăşurării şedinţelor autorităţilor
administraţiei publice locale se consemnează într-o minută, care va include şi
votul fiecărui membru.
La toate acestea se adaugă şi motivarea, dar pe care am analizat-o cu ocazia
formei actului administrativ.
c) Forme procedurale ulterioare emiterii sau adoptării actului.
De unele din aceste forme procedurale pe care le vom aminti, se leagă
momentul producerii de efecte juridice de către actele administrative.
Aceste forme procedurale sunt:
Comunicarea actului, reprezintă operaţiunea procedurală care vizează
actele administrative cu caracter individual. Ea este definită ca reprezentând,
operaţiunea prin care organul administrativ emitent adduce la cunoştiinţa
celui interesat un act administrativ, fie prin predare directă acestuia, fie prin
afişare la domiciliul sau sediul lui, sau prin alte mijloace.
Publicarea vizează, actele administrative cu caracter normative, dar şi unele
cu caracter individual. Am putea defini publicarea ca fiind, operaţiunea
50
Drept administrativ
 Actul administrativ

materială prin care un act administrativ este adus la cunoştiinţa cetăţenilor fie
prin imprimare, fie prin afişare într-un loc public sau prin alte mijloace de
difuzare scrisă. (De ex., Hotărârile de Guvern, care pot avea atât caracter
normativ, cât şi caracter individual, se supun obligatoriu publicării, în caz
contrar sunt considerate inexistente).
D) Forţa juridică a actelor administrative
Actul administrativ a fost definit ca fiind forma principală de activitate a
administraţiei publice şi în consecinţă el poate fi un tip de act juridic.
Specific actelor juridice este faptul că reprezintă manifestări de voinţă făcute cu
scopul de a modifica realitatea juridică existentă , acest lucru realizându-se prin
naşterea, modificarea sau stingerea de efecte juridice.
Ceea ce fundamentează forţa juridică a efectelor pe care le produc actele
administrative, este prezumţia că ele au fost emise cu respectarea tuturor
condiţiilor impuse de lege, în accepţiunea lato sensu, pentru emiterea lor şi
care îmbracă trei forme:
a) prezumţia de legalitate, prin care este subînţeleasă condiţia actului
administrativ de a corespunde Constituţiei, legii şi a actelor juridice
emise în baza legii. Aceasta este o prezumţie relativă a actului
administrativ iuris tantum, care poate fi răsturnată în cazul în care
actul a fost atacat în faţa instanţelor de contencios administrativ.
b) prezumţia de autenticitate, care evocă acea trăsătură a actului care
prezumă condiţia actului administrativ de a fi emis de organul
menţionat prin forma sa exterioară, şi anume ştampilă, antet,
semnături, etc.
c) prezumţia de veridicitate, potrivit căreia actul administrativ este
prezumat a corespunde adevărului.
Dintre aceste trei prezumţii care fundamentează forţa efectelor unui act
administrativ, desprindem concluzia că actul respectiv se impune subiectelor de
drept care sunt în egală măsură obligate să-l respecte sau să-l execute.
Aceste două categorii de obligaţii nu trebuiesc confundate, distincţia dintre ele
o reprezintă consecinţele juridice şi subiectele de drept care cad sub incidenţa
lor.
Obligaţia de respectare este o obligaţie de a nu face şi ea vizează orice subiect
de drept, nu doar pe cel sau cei care sunt însărcinaţi cu punerea lor în
executare a actului respectiv, sfera acestora fiind astfel mai mare decât a celor
care au misiunea executării actului.
Obligaţia de executare este o obligaţie de a face şi priveşte exclusiv acele
subiecte de drept care au obligaţia punerii în executare a actului administrativ.
Forţa juridică a actului administrativ este condiţionată de mai multe elemente:
a) locul organului emitent în sistemul organelor administraţiei publice;
b) natura organului emitent, din punct de vedere al caracterului şi
competenţei sale materiale şi teritoriale;
c) categoria de act, respectiv un act cu caracter individual sau cu
caracter normativ.
Ca o consecină a forţei juridice a actelor administrative şi ca o particularitate a
acestora, regăsim regula executării din oficiu a actelor, cunoscută şi sub
denumirea de principiul executio ex officio.
51
Drept administrativ
 Actul administrativ

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 4.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

4 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4

1. In ce consta forta juridica a actului administrativ?

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

1. Ovidiu P , Maria Mihaela Pop Drept administrativ si contraventional –

caiet de seminarii, Ed. Hamangiu, București, 2018;

2. Dan Constantin M, Drept administrativ., Ed. Universul Juridic,

București, 2018;

3. Dana A Tofan, Drept administrativ - curs, Ed. C.H. Beck, București,

2018;

52
Drept administrativ