UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA: DREPT
ANUL III, IFR

DISCIPLINA:
DREPTUL TRANSPORTURILOR

TEMA DE CERCETARE:
PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA POSIBILITĂȚILOR DE EXONERARE DE
RĂSPUNDERE A OPERATORULUI DE TRANSPORT FEROVIAR

COORDONATOR:
CONF. UNIV. DR. ADINA LAURA PANDELE

STUDENTĂ:
IORDACHE (RACOVIȚĂ) IULIA

CONSTANȚA
2021
 Dreptul transporturilor reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează
transportul și activitățile legate de acesta, operatorii de transport și operatorii activităților
conexe, precum și rolul autorităților publice în domeniul transporturilor.
Transportul feroviar este orice operațiune de transport care are loc cu ajutorul
vihiculelor feroviare, de către operatorii de transport feroviar, pe infrastructura căilor ferate,
în scopul deplasării mărfurilor, bunurilor și persoanelor.
Cele mai importante vehicule feroviare sunt locomotivele, respectiv mijloacele de
tracțiune și vagoanele, care împreună formează trenurile de marfă, călători sau mixte.
Transportul feroviar este realizat de operatorii de transport-persoane juridice, al căror
activitate constă în prestarea de servicii de transport pe calea ferată.
Răspunderea părţilor din contractul de transport, ca orice răspundere contractuală se
întemeiază pe culpă, ceea ce îi imprimă acestui tip de răspundere o importantă funcţie
preventiv educativă. În cazul în care una dintre părțile contractante nu își îndeplinește
obligațiile sau și le îndeplinește necorespunzător, intervine răspunderea sa patrimonială,
formă a răspunderii civile și care reprezintă o sancțiune pentru fapta ilicită pe care săvârșită.
Răspunderea contractuală intervine numai atunci când sunt întrunite cumulativ
condițiile de existență a acesteia, și anume: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate
dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția.
În dreptul transporturilor, răspunderea părţilor prezintă o importanţă teoretică şi
practică deosebită, motiv pentru care literatura de specialitate şi practica judiciară a acordat o
atenţie specială acestei probleme, considerând-o ca fiind fundamentală.
Conform art. 60, alin. 1 din Regulamentul de transport pe căile ferate din România
aprobat prin O.G.nr.7/2005, republicată, ,,operatorul de transport feroviar este răspunzător
pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii survenită
din momentul încheierii contractului de transport şi până la eliberarea expediţiei, precum şi
pentru paguba care rezultă din depăşirea termenului de executare a contractului de transport”.
Calea ferată care a primit în scopul transportării marfa și scrisoarea de trăsură, poartă
răspunderea pentru executarea transportului pe întreaga perioadă, care începe în momentul
primirii în stația de expediție și până la eliberarea acesteia la destinație.
Dacă o pierdere parțială sau o avariere este descoperită de operatorul de transport
feroviar sau când aceasta este probată de către cel care o invocă, trebuie să se întocmească
neîntârziat și, dacă este posibil, în prezența celui îndreptățit, un proces verbal prin care se
constată starea mărfii, masa și în măsura în care este posibil, mărimea pagubei, cauza acesteia
și momentul când aceasta s-a produs.
 Operatorului de transport îi revine sarcina de a răspunde pentru paguba care rezultă
din pierderea totală sau parțială și din avarierea mărfii, survenită în perioada de timp în care
marfa se afla sub răspunderea operatorului feroviar, adică din momentul încheierii
contractului de transport şi pînă la eliberarea expediţiei, precum și pentru paguba care survine
din depășirea termenului de executare a contractului de trasnport. 1
Prin urmare, pentru valorificarea pretenţiilor împotriva căii ferate, expeditorul poate
acţiona până în momentul eliberării mărfii iar destinatarul, după acest moment şi până la
împlinirea termenului de prescripţie.
Potrivit art. 60, alin (2) din Regulament, când operatorul de transport feroviar a
cântărit mărfurile, el răspunde de cantitatea constatată pe cântarul său, în limita toleranţelor
stabilite la art. 61 alin. (3) lit. b) din Regulament, adică : se constată diferenţă între cântarul
folosit la primirea mărfurilor spre transport şi cel folosit la eliberarea către destinatar, atunci
când lipsa este evident nereală, se datorează expeditorului sau se încadrează în toleranţa de
+/-2%.
Operatorul de transport feroviar are dreptul să dovedească că de fapt el a primit o
cantitate mai mică de marfă de la expeditor sau că marfa are o cantitate netă conformă și
corespunde cu specificațiile din actele de livrare sau din scrisoarea de trăsură. 2 De asemenea,
el nu răspunde pentru lipsurile cantitative, până la proba contrară, dacă mijlocul de trasport
închis a ajuns la destinaţie fără urme de violare, sustragere, scurgere, avariere şi cu sigiliile
intacte, iar mărfurile încărcate în mijlocul de transport deschis, cu semnele sau marcajele
intacte, potrivit art. 60, alin (4), din Regulament.
Răspunderea operatorului de transport feroviar poate fi angajată în următoarele
situații:

- Pierderea totală sau parțială a mărfii. Marfa poate fi considerată pierdută, dacă
ea nu a fost livrată destinatarului în cele 30 de zile care urmează după împlinirea
termenelor contractului de transport. Conform art. 63, alin (2) din Regulament, În
caz de pierdere totală sau parţială a mărfii, operatorul de transport feroviar trebuie
să plătească, excluzând alte daune-interese, o despăgubire calculată după factură
sau după preţul curent al mărfii, iar în lipsa acestora, după preţul mărfurilor de
aceeaşi natură şi calitate, la locul şi data la care marfa a fost primită la transport.
Despăgubirea nu poate depăşi valoarea pe kilogram brut de marfă lipsă, stabilită
1
Regulamentul de transport pe căile ferate din România aprobat prin O.G.nr.7/2005, republicată, art. 60, alin.
(1)
2
Idem, art. 60, alin. (3)
 prin Normele uniforme. Pe lângă plata făcută pentru marfa pierdută, operatorul de
transport feroviar trebuie să mai achite tariful de transport, taxele vamale și
celelalte cheltuieli efectuate cu ocazia transportului mărfii pierdute.
- Avarierea mărfii. Sarcina probei că avarierea mărfii s-a produs în timpul
transportului şi din culpa operatorului de transport feroviar revine celui care
reclamă.3 În acest caz, operatorul de transport feroviar este obligat să plătească
despagubiri echivalente cu avarierea mărfii, fără alte daune-interese. Însă
despăgubirea nu poate depăși suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere totală,
dacă marfa este integral avariată. În cazul în care numai o parte de marfă este
avariată, despăgubirea nu poate depăși suma la care s-ar fi ajuns în caz de pierdere
a părţii avariate. Operatorul de transport feroviar trebuie să restituie, în plus, în
proporţia determinată de procentul de avariere. 4
- Nerespectarea termenului de executare a contractului de transport. În acest caz,
operatorul de transport feroviar este obligat să plătească 2% din tariful de
transport pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma totală să poată depăşi
jumătate din tariful de transport, potrivit art. 63, alin. (4) din Regulament. Dacă
din cauza întârzierii a fost cauzat un prejudiciu și există dovezi pentru acest lucru,
se va plăti pentru acest prejudiciu p despăgubire care nu poate depăși tariful de
transport. Despăgubirile pentru nerespectarea termenului de executare a
contractului de transport nu se pot cumula cu cele pentru pierderea totală sau
parțială a mărfii. Operatorul de transport feroviar poate să stabilească cu clienţii
săi, prin convenţii, alte modalităţi de despăgubire pentru depăşirea termenului de
executare a contractului de transport.

Așa cum există cazuri de răspundere pentru prejudiciul adus, identificăm și cazuri de
exonerare de răspundere a operatorului de transport feroviar. Așadar, operatorul de transport
feroviar va fi scutit de răspundere, în următoarele două cazuri:

- dacă pierderea, avarierea sau depăşirea termenului contractului de transport a avut

drept cauză o culpă a clientului, o dispoziţie a acestuia care nu a rezultat dintr-o
culpă a operatorului de transport feroviar, un viciu propriu al mărfii, cum ar fi:

3
Regulamentul de transport pe căile ferate din România aprobat prin O.G.nr.7/2005, republicată , Art. 61, alin.
(1).
4
Idem, art. 63, alin. (3), lit. b)
 deteriorare anterioară, pierdere de masă sau de calitate şi altele similare sau alte
împrejurări care nu pot fi puse în culpa operatorului de transport feroviar;5
- dacă se constată diferenţă între cântarul folosit la primirea mărfurilor spre
transport şi cel folosit la eliberarea către destinatar, atunci când lipsa este evident
nereală, se datorează expeditorului sau se încadrează în toleranţa de +/-2%.6

Pe lângă cauzele enumerate mai sus, Regulamentul mai prevede și alte cauze în care
operatorul de transport feroviar este scutit de răspundere. Astfel conform art. 61, alin. (4), lit.
a-h, răspunderea este exonerată în următoarele cazuri:

- cauzele naturale inerente transportului în vehicule deschise, fie şi acoperite cu

prelate, potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate între expeditor şi
operatorul de transport feroviar şi menţionate în scrisoarea de trăsură;
- operaţiile de încărcare, transbordare/transvazare sau de descărcare executate de
expeditor ori de destinatar;
- lipsa sau ambalajul necorespunzător pentru mărfurile care, prin natura lor, sunt
expuse la pierderi din masă sau la avarii, dacă nu sunt ambalate ori sunt
necorespunzător ambalate;
- îndeplinirea de către expeditor, destinatar, comisionar vamal sau de către alt
mandatar a formalităţilor cerute de organele vamale ori de alte autorităţi
administrative;
- declararea incorectă, inexactă sau incompletă a mărfurilor excluse de la transport
ori admise în anumite condiţii sau nerespectarea de către expeditor a măsurilor
stabilite pentru mărfurile admise în anumite condiţii;
- din cauze inerente înseşi naturii mărfii, la pierderea totală sau parţială şi la
avariere, îndeosebi prin spargere, ruginire, deteriorare interioară şi spontană,
uscare, împrăştiere, scăderea naturală a masei;
- transportul care, potrivit dispoziţiilor aplicabile sau înţelegerilor încheiate între
expeditor şi operatorul de transport feroviar şi menţionate în scrisoarea de trăsură,
trebuie să fie efectuat cu însoţitor, dacă pierderea sau avarierea rezultă dintr-un
risc pe care însoţirea avea drept scop să îl evite;
- transportul de animale sau de păsări vii.
5
Regulamentul de transport pe căile ferate din România aprobat prin O.G.nr.7/2005, republicată , Art. 61, alin.
(3), lit. a);
6
Regulamentul de transport pe căile ferate din România aprobat prin O.G.nr.7/2005, republicată , Art. 61, alin.
(3), lit. b).
Bibliografie:

 Codul civil, Ediția a 6-a actualizată la 2 septembrie 2018, îngrijită și adnotată

de Profesor univ.dr. Dan Lupașcu, Conferențiar univ.dr. Radu Rizoiu, Lector
univ.dr. Doru Trăilă, Editura Rosetti International, București, 2018
 Conf. Univ. dr. Adina Laura Pandele, Note de curs - Dreptul Transporturilor;
 Dr. Aurelia Cotuțiu, Drd Georgeta Valeria Sabău, Dreptul Transporturilor;
 Lect.univ.dr. Georgescu Bona Speranța, Note de curs - Dreptul
Transporturilor;
 Regulamentul de transport pe căile ferate din România aprobat prin O.G.nr.7/2005,
republicată;

Sitografie:

 http://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/dreptul-transporturilor-
contracte-specifice-activitatii-de-transport_extras.pdf
 https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/raspunderea-partilor-in-contractul-
de-transport-feroviar-in-cazul-marfurilor-145633.html
 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/161032
 https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/drept/dreptul-transporturilor-transporturi-
138381.html