FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ

DISCIPLINA:
DREPT CIVIL VI. SUCCESIUNI

TEMA DE CERCETARE:
NEDEMNITATEA JUDICIARĂ

PROFESOR COORDONATOR,

STUDENT,

1
 Moștenirea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către
una sau mai multe persoane în ființă. 1 De aici rezultă că regulile care guvernează moștenirea
se pot aplica numai în cazul morții unei persoane fizice, nu și în cazul încetării existenței unei
persoane juridice.
În locul noțiunii de moștenire se utilizează și noțiunea de succesiuni. În acest sens,
potrivit art. 627, alin. (1) din Cod civil, rezultă că ,,Transmiterea bunului pe cale de
succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilității”
Pentru ca o persoană să poată veni la moștenire, nu este suficient să aibă capacitate
succesorală și vocație succesorală, generală și concretă, fiind necesar să îndeplinească și o
condiție negativă, și anume să nu fie nedemnă de a moșteni.2
Nedemnitatea (nevrednicia) succesorală este decăderea moștenitorului, legal sau
testamentar, din dreptul de a culege o moștenire determinată, inclusiv din dreptul de a culege
rezerva la care ar fi fost îndreptățit din această moștenire, deoarece s-a făcut vinovat de o
faptă gravă față de cel care lasă moștenirea sau față de un succesibil al acestuia. 3
Nedemnitatea succesoarală, ca sancțiune civilă, se caracterizează prin următoarele:

- se aplică numai în cazul săvârșirii faptelor expres și limitativ prevăzute de lege,

textele de lege care o prevăd fiind de strictă interpretare;
- fiind o sancțiune, se aplică și produce efectele sancționatorii doar în privința
autorului faptei;
- domeniul de aplicare a sancțiunii nu poate fi extins, în principiu, și la alte
moșteniri, nedemnul fiind înlăturat numai de la moștenirea persoanei față de care a
săvârșit faptele, în acest sens nedemnitatea producând efecte relative. Prin
excepție, potrivit art. 958, alin (1), lit. b) din Cod civil, săvârșirea unui alt succebil
al de cuius-ului determină înlăturarea nedemnului de la moștenirea unei alte
persoane (de cuius);
- sancțiunea nedemnității fiind prevăzută pentru fapte săvârșite cu vinovăție,
moștenitorul trebuie să fi acționat cu dicernământ, în lipsa lui neputându-se vorbi
de vinovăție.

1
Art. 953 Cod civil;
2
Mircea Dan Bob, Probleme de moșteniri în vechiul și în noul Cod covil, Editura Universul Juridic, București,
2012, p. 110-112 și lucrările acolo citate;
3
Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, Vol. I, Moștenirea Legală, Ediția a III-a,
actualizată și completată, Editura Universul Juridic, București, 2013, pag. 95

2
 Noul Cod civil reglementează nedemnitatea de drept (art. 958) și nedemnitatea
judiciară (art. 959).
Potrivit art. 959 din Codul civil, poate fi declarată nedemnă de a moșteni:

a) persoana condamnată penal pentru săvârșirea cu intenție, împotriva celui care lasă
moștenirea, a unor fapte grave de violență, fizică sau morală, ori, după caz, a unor
fapte care au avut ca urmare moartea victimei - art. 959, alin. (1), lit.a), Cod civil;

Conform celor relatate mai sus, pentru a fi declarată nedemnă este necesar ca persoana
care a săvârșit faptele prevăzute de lege să fie condamnată penal prin hotărâre definitivă.
Sancțiunea se aplică numai atunci când faptele au fost săvârșite împotriva de cuius-ului, nu și
împotriva altor persoane, indiferent de cât de apropiate ar fi de acesta din urmă.
În categoria faptelor grave de violență fizică includem infracțiunile (cu intenție) de
vătămare corporală gravă, tortura, rele tratamente aplicate minorului, violul, tâlhăria, etc.
În categoria faptelor grave de violență morală includem infracțiunile (cu intenție) de
denunțare calomnioasă, marturie mincinoasă, șantajul, etc.
În categoria faptelor care au avut ca urmare moartea victimei enumerăm infracțiunea
(praeterintentia) de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, lipsirea de libertate în mod
ilegal care a avut ca urmare moartea victimei, etc.

b) Persoana care, cu rea-credință, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul

defunctului – art. 959, alin. (1), lit.b) Cod civil;
Faptele trebuie să fie comise cu rea-credință, și nu din eroare sau la solicitarea celui
care lasă moștenirea. Astfel, nu va fi sancționată persoana care a ascuns testamentul la
solicitarea de cuius-ului pentru a-l proteja împotriva altor potențiali moștenitori sau pentru a-l
înmâna celui indicat de către de cuius. De asemenea, nu va fi declarată nedemnă de a moșteni
persoana care a distrus testamentul din eroare sau la solicitarea expresă a celui care lasă
moștenirea. Se consideră de bună-credință acela care, atunci când se pune problena executării
testamentului și sunt observate anumite nereguli (adăugiri, modificări,etc), recunoaște faptul
că este autorul acestor intervenții asupra testamentului.
Ascunderea testamentului înseamnă atât ascunderea testamentului la domiciliul sau la
reședința defunctului pentru a nu putea fi găsit de către moștenitori, cât și luarea
testamentului de la domiciliul sau de la reședința defunctului și plasarea lui într-un loc unde
moștenitorii nu au acces. 4 De asemenea, considerăm că ascunde testamentul și persoana care

4
Daniela Negrilă, Moștenirea în noul Cod civil, Editura Universul Juridic, București, 2013, pp. 86-87

3
a primit testamentul de la defunct pentru a-l păstra și a-l preda celor interesați sau organelor
competente și care, după data deschiderii moștenirii, nu predă testamentul celor interesați,
notarului public sau instanței de judecată, după caz.
Alterarea testamentului înseamnă modificarea materială a redactării textului
înscrisului de către o altă persoană prin adăugiri, înlocuiri, ștergeri cuvinte, cifre, date, semne
de punctuație, etc. Alterarea poate avea loc, de asemenea, prin deteriorarea în tot sau în parte
a testamentului prin mâzgâlituri (care să acopere textul, făcându-l indiscifrabil), prin
intermediul unor agenti externi (apă, cerneală, etc) ori prin ruperea testamentului. Alterarea
poate viza testamentul în integralitatea sa ori numai anumite părți ale acestuia.
Falsificarea testamentului poate avea loc prin contrafacerea scrierii sau prin
contrafacerea subscrierii. A contraface înseamnă a imita, a reproduce ceva în mod fraudulos,
atribuindu-i caracter de autenticitate. A contraface o scriere înseamnă a reproduce fraudulos
scrierea unei persoane pentru a face să se creadă că scrierea este cea originală și exprimă
voința persoanei la care face referire testamentul. Contrafacerea scrierii poate fi realizată fie
de către succesibil, fie chiar de către un terț, la cererea succesibilului. În ambele cazuri
succesibilul poate fi declarat nedemn pentru nesocotirea voinței de cuius-ului. Contrafacerea
subscrierii presupune fie imitarea semnăturii obișnuite (indiscifrabile) a testatorului, fie
aplicarea unei semnături care creează aparența că este a testatorului.
Distrugerea testamentului înseamnă a nimici, a face să nu mai existe testamentul,
indiferent de modalitatea folosită: ardere, distrugerea cu ajutorul tocătorului de hârtie,
aruncarea la gunoi și imposibilitatea recuperării testamentului, etc. Distrugerea testamentului
olograf de către testator implică revocarea tacită a testamentului. Distrugerea de către un terț
a testamentului olograf, cunoscută de testator, atrage revocarea, cu condiția ca acesta să fi
fost în măsură să îl refacă. Dacă terțul a distrus testamentul la cererea testatorului, nu se va
pune problema ca terțul să fie declarat nedemn. 5
c) Persoana care, prin dol sau violență, l-a împiedicat pe cel care lasă moștenirea să
întocmească, să modifice sau să revoce testamentul - art. 959, alin. (1), lit.c) Cod
civil.

Sancțiunea nedemnității nu este atrasă de fapta unei persoane care, prin dol sau
violență, l-a determinat pe de cuius să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul,
dar în acest caz poate interveni nulitatea testamentului pentru captație sau sugestie (forme de
manifestare a dolului în materia de libertăți) ori pentru violență.

5
Art. 1052, alin. (2) Cod civil

4
 Fiind vorba de fapte juridice, și nu de acte juridice, pentru dovedirea faptelor care pot
atrage nedemnitatea, pot fi folosite orice mijloace de probă permise de lege.
Spre deosebire de nedemnitatea de drept care poate fi constatată oricând, în cazul
nedemnitatății judiciare art. 959 alin. (2) prevede că ,,sub sancțiunea decăderii, orice
succesibil poate cere instanței judecătorești să declare nedemnitatea în termen de un an de la
data deschiderii moștenirii. Introducerea acțiunii constituie un act de acceptare tacită a
moștenirii de către succesibilul reclamant.”. Fiind un termen de decădere, termenul de un an
nu este supus suspendării sau întreruperii. 6 Acțiunea prin care se solicită instanței să declare
nedemnitatea celui care a săvârșit faptele prevăzute de lege poate fi introdusă numai de un
succesibil. Numai succesibilul are interesul de a promova o astfel de acțiune, în sensul că
numai el tinde să își însușească titlul de moștenitor. Dacă acțiunea ar fi introdusă de
renunțător, ea va fi respinsă ca lipsită de interes. Dacă acțiunea este introdusă de un succesibil
care nu își exercitase anterior dreptul de opțiune succesorală, atunci introducerea acțiunii în
declararea nedemnității reprezintă un act de acceptare tacită din partea succesibilului
reclamant, actul acceptării fiind irevocabil.
Conform art. 959 alin.(3) Cod civil, ,,Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele
prevăzute la alin.(1), lit.a) se pronunță ulterior datei deschiderii moștenirii, termenul de un an
se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.” Explicația este
simplă și anume, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, cel care a săvârșit
fapta se bucură de prezumția de nevinovăție.
Pentru a se declara nedemnitatea, hotărârea penală de condamnare trebuie să fi rămas
definitivă. Nedemnul poate să fi fost condamnat penal în calitate de autor, coautor sau doar ca
instigator sau complice. Pentru faptele grave față de libertatea defunctului de a dispune prin
testament nu este necesar ca succesibilul să fie condamnat penal. 7
Art. 959, alin. (4) Cod civil prevede că ,,Atunci când condamnarea pentru faptele
menționate la alin. (1) lit.a) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau
prin prescripția răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost
constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. În acest caz, termenul de un an
curge de la apariția cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după
deschiderea moștenirii.

6
Art. 2548 alin.(1) Cod civil
7
Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat, Ioana Nicolae, Fișe de drept civil. Partea generală.
Persoanele. Drepturile reale principale. Obligațiile. Contractele. Moștenirea. Familie, Editura Hamangiu,
București, 2019, pag. 832

5
 Aceste fapte sunt sancționate întrucât este profund imoral să se nesocotească voința
celui care lasă moștenirea ori să fie împiedicat de cuius-ul să dispună, după cum dorește,
pentru timpul când nu va mai fi în viață.

6
Bibliografie:

 Codul civil, Ediția a 6-a actualizată la 2 septembrie 2018, îngrijită și adnotată

de Profesor univ.dr. Dan Lupașcu, Conferențiar univ.dr. Radu Rizoiu, Lector
univ.dr. Doru Trăilă, Editura Rosetti International, București, 2018;
 Daniela Negrilă, Moștenirea în noul Cod civil, Editura Universul Juridic,
București, 2013;
 Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, Vol. I,
Moștenirea Legală, Ediția a III-a, actualizată și completată, Editura Universul
Juridic, București, 2013;
 Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Bogdan Nazat, Ioana Nicolae,
Fișe de drept civil. Partea generală. Persoanele. Drepturile reale principale.
Obligațiile. Contractele. Moștenirea. Familie, Editura Hamangiu, București,
2019;
 Mircea Dan Bob, Probleme de moșteniri în vechiul și în noul Cod covil,
Editura Universul Juridic, București, 2012.