SUBIECT 1

Operațiunile administrative și operațiunile materiale

2 pct
Alături de acte juridice, organele administrației publice înfăptuiesc și o serie de
operații administrative cum ar fi ștampilarea, avizarea actelor administrative, înregistrarea
lor, datarea, îndosarierea ori comunicarea.
În comparație cu numărul actelor administrative , cel al operațiilor administrative și a
celor materiale este mult mai mare, deoarece pentru elaborarea și executarea unui singur act
administrativ sunt necesare numeroase operații administrative și operații materiale.
Operațiile administrative sunt legate de emiterea, executarea și controlul unui act
administrativ sau a altui act juridic concret, determinat, în timp ce operațiile materiale sunt
înfăptuite în exercitarea unor atribuții ale organelor administrației publice, fără a avea
legătură directă cu un anumit act administrativ.
De exemplu, semnarea și ștampilarea unui certificat medical sunt operații
administrative privind emiterea acelui certificat, în timp ce consultațiile medicale sunt
operații materiale, pentru realizarea atribuțiilor ce revin cadrelor medicale.
Operațiile administrative și operațiile materiale intervin în diferite faze ale procesului
de elaborare și executare a actelor administrative, și anume în:
 faza de pregătire
 faza de emitere
 faza de executare
 controlul executării
Având în vedere sarcinile administrației publice de a organiza executarea și de a executa
legea, atât operațiile administrative, cât și operațiile materiale prezintă o însemnătate de prim
ordin în ceea ce privește însăși înfăptuirea administrației, asigurarea ordinii de drept și
desfășurarea în cele mai bune condiții a vieții sociale.

Coțofria Simona
 SUBIECT 2
Noțiunea, trăsăturile și regimul juridic al actelor administrative
2 pct

Actul administrativ = actul juridic unilateral emis în cadrul activității executive de autorități
publice în calitatea lor de subiecte special investite cu atribuții de realizare a
puterii de stat, prin care se creează, se modifică sau se sting raporturi de drept
administrativ.

1. Trăsăturile actelor administrative

Trăsăturile actelor administrative le putem desprinde din analiza următoarelor categorii:
elementele esențiale; condițiile de valabilitate; caracteristicile specifice.

1) Actul administrativ este forma principală a activității autorităților publice, celelalte

forme reprezentând fapte și operațiuni administrative.
2) Deși actul administrativ este o manifestare de voință juridică unilaterală aparținând
autorității AP, uneori această manifestare de voință nu este un atribut al administrației, actul
administrativ emițându-se de autoritatea sau instituția administrativă la cererea
administraților interesați.
3) Actul administrativ este obligatoriu atât față de persoanele fizice sau juridice cărora li
se adresează, cât și față de organul care l-a emis, ținut să-l respecte el însuși pe tot parcursul
valabilității lui. Această obligativitate a actului administrativ derivă din faptul că el este dat
pe baza și în executarea legii și, din această cauză se bucură de prezumția de legalitate.
4) Actul administrativ este executoriu imediat după ce a intrat în vigoare, fără nicio altă
formalitate sau fără a fi necesară parcurgerea altor etape, identică cu hotărârea instanței de
judecată rămasă definitivă și executorie.
5) O altă trăsătură specifică este actualitatea în emiterea actului administrativ.

2. Regimul juridic al actelor administrative

Regimul juridic al actelor administrative = ansamblu de reguli ce guvernează formarea,
modificarea și desființarea respectivelor acte.
Actele administrative sunt supuse regimului juridic administrativ, având în acest sens
un regim juridic propriu, distinct de al altor acte juridice. Acest regim se manifestă cu privire
la: legalitatea actelor administrative;
forța lor juridică;
puterea lor probantă;
modul de intrare în vigoare;
modul de executare și de încetare a efectelor juridice
Regimul juridic al actelor administrative trebuie diferențiat de natura juridică a
efectelor sau raporturilor pe care le guvernează.
În concluzie, actul administrativ, ca act juridic, nu se confundă cu toate înscrisurile
materiale sau actele constatatoare ale manifestărilor de voință producătoare de efecte juridice,
majoritatea actelor administrative trebuind să îndeplinească în mod obligatoriu cerința formei
scrise.

Coțofria Simona
 SUBIECT 3
EXECUTAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE
2 pct

1. Valoarea juridică a actelor administrative

a. Rezultă din aceea că se execută din oficiu;
b. Obiectul executării administrative este reprezentat atât de propriile decizii, cât de
actele altor organe și organizații neguvernamentale, persoane fizice și juridice. Deciziile
proprii pe care administrația le execută pot fi acte juridice sau pot fi operațiuni tehnico-
materiale, deci lipsite de caracter juridic(avize, comunicări).
c. Subiectul care execută actele administrative poate fi diferit, după cel în sarcina căruia
revine această obligație. În primul rând sarcina executării deciziei administrative revine
titularului, iar dacă acesta nu o face de bunăvoie, competența punerii în executare a deciziei
revine autorității administrative. Drepturile autorității administrative față de celălalt subiect al
raportului juridic apar ca îndatoriri față de lege.
d. Formele execuției administrative.
Executarea sarcinilor se poate face atât în cadrul răspunderii juridice, cât și în afara
acesteia. De asemenea, executarea de către administrație se poate face fie în baza convingerii
celui chemat să realizeze măsura, fie luându-se măsuri de constrângere asupra acestuia, a
lucrurilor și veniturilor sale.

2. Metode de executare
a. Convingerea juridică este o metodă de executare și se exteriorizează printr-o conduită a
subiectului conformă cu prevederile legale.
b. Constrângerea reprezintă obligarea unui subiect la însușirea unei conduite pe care nu o
împărtășește. Constrângerea juridică reprezintă obligarea la executarea unei măsuri prin
utilizarea forței de constrângere a statului.

Coțofria Simona
 SUBIECT 4
Noțiunea și trăsăturile domeniului public
2 pct
Domeniul public reprezintă acele bunuri, publice sau private, care prin natura lor ori
dispoziția expresă a legii trebuie păstrate și transmise generațiilor viitoare,
reprezentând valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin
intermediul unui serviciu public, și sunt supuse unui regim administrativ,
respectiv unui regim mixt, în care regimul de putere publică este
determinant.

Trăsăturile domeniului public:

1) Prin natura ori destinația expresă a legii bunurile intră în categoria celor care trebuie
protejate și transmise generațiilor viitoare
Generația actuală are obligația de a efectua operațiile necesare conservării și protejării
valorilor bunurilor împotriva factorilor distructivi naturali sau umani.
2) Bunurile ce formează domeniul public trebuie să aibă semnificația unei valori de
interes public, prin aceea că aparțin patrimoniului național sau sunt destinate unei folosințe
de interes public.
3) Pentru ca un bun să facă parte din domeniul public el trebuie să fie supus unui regim
juridic specific dreptului adminitrativ, adică trebuie să aibă un regim mict, în care regimul de
putere publică este determinant.
4) Teoria domeniului public constituie o modificare esențială adusă teoriei proprietății
din dreptul privat, datorită inalienabilității și imprescriptibilității domeniului public.
5) Pentru a fi inclus în domeniul public, bunul trebuie să fie în proprietatea unei
persoane juridice de drept public sau în paza unei astfel de persoane de drept public care
acționează în numele statului.

Coțofria Simona
 SUBIECT 5
Utilizări private asupra domuniului public
2 pct

După cum se apreciază în doctrină, domeniul public este susceptibil nu numai de utilizări
în comun, ci poate face obiectul unor trebuințe private, în măsura în care asemenea utilizări
sunt compatibile cu destinația generală a domeniului.
Regimul juridic al utilizărilor private este destul de complex, în sensul că acesta nu poate
funcționa decât în urma unor autorizări prealabile.
În general, scopul utilizărilor private este organizarea unor activități comerciale,
industriale sau pentru satisfacerea unor nevoi legate de circulația pe drumurile publice,
asigurând atât satisfacerea unor interese generale ale colectivității, cât și interese ale
beneficiarilor particulari.
Reprezentând pentru beneficiarii lor o folosință specială, deosebită de utilizarea
colectivă, utilizările private sunt supuse plății unor sume de bani, care au caracterul unor
taxe, în cazul permisiunii de staționare, sau al unor redevențe, în cazul permisiunii lor de
ocupare temporară.
Se poate remarca caracterul precar și revocabil al utilizărilor private, care decurge pe de
o parte din principiul inalienabilității proprietății publice, iar pe de alta din dreptul recunoscut
administrației publice, care servește interesul general, de a aprecia oportunitatea menținerii
sau nu a autorizării date în funcție de condițiile concrete.
Retragerea autorizației, precum și dreptul de apreciere cu privire la acordarea sau refuzul
acordării acesteia constituie acte administrative de autoritate pe calea acțiunii la instanța de
contencios administrativ.

Coțofria Simona
 SUBIECT 6
Domeniul public al apelor
2 pct

În literatura de specialitate domeniul public teritorial cuprinde domeniul public terestru,

domeniul public maritim și domeniul public fluvial.
Domeniul public maritim cuprinde: țărmurile mării și iazurile cu apă sărată, faleza și
plaja mării, marea teritorială, solul și sublsolul mării teritoriale și al apelor maritime
interioare.
Domeniul public fluvial cuprinde: cursuri de apă navigabile, lacurile navigabile,
canalurile navigabile, ape subterane.
Cea mai mare importanță în domeniul public maritim și fluvial o reprezintă apele care
reprezintă domeniul public acvatic.
Făcând parte din patrimoniul public, apele reprezintă o importanță deosebită pentru
populație, protecția, punerea în valoare și dezvoltarea durabilă a acestora fiind considerate
acțiuni de interes general.
Regimul juridic al apelor privește:
- apele de suprafață și anume cursurile de apă naturale și artificiae;
- apele subterane, freatice și de adâncime;
- marea teritorială;
- albiile cursurilor de apă, plaja mării.
Apele din domeniul public se dau în administrare Administrației Naționale „Apele
Române” de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în condițiile legii.
Aceassta execută controlul sistematic al aplicării măsurilor de protecție a calităților apelor,
colaborând cu organele sanitare, piscicole și vânătorești.

Coțofria Simona