Elementele si conditiile de valabilitate ale actelor administrative

4 pct

ELEMENTELE ACTELOR ADMINISTRATIVE

Elementele actelor administrative = acele caracteristici care constituie manifestable de

vointa ale administratiei ca acte juridice specifice acesteia.
Elementele actelor administrative sunt urmatoarele:
a) vointa manifestata in temeiul si pentru realizarea puterii de stat;
b) obiectul actului juridic;
c) organul sau subiectul emitent al actului;
d) motivele care stau la baza actului.
Aceste elemente sunt esentiale, absenta unuia dintre ele atragand inexistenta actului.
Termenul si conditia sunt elemente neesentiale care pot sa apara doar in cazul unor acte de
drept administrativ.

a) Vointa manifestata in temeiul si pentru realizarea puterii de stat este un prim element.
Actul administrativ este un act volitional care intervine in cadrul activitatii executive
contribuind intr-o forma specifica la realizarea puterii de stat.
Vointa din actul administrativ trebuie sa intruneasca mai multe conditii:
1) sa fie intentionata
2) sa fie manifestata
3) sa aiba un dublu caracter volitional
4) sa fie autonoma
5) sa fie neviciata

1) Caracterul intentionat al vointei din actele administrative presupune reprezentarea

scopului actiunii si urmarirea sau acceptarea rezultatelor produse prin realizarea actului.
Actul de vointa cuprinde un element intern, subiectiv, respectiv intentia, si unul extern,
obiectiv, respectiv efectele produse in baza intentiei.
2) Un alt element consta in aceea ca vointa trebuie sa fie manifestata, adica trebuie sa fie
cunoscuta de catre cei carora li se adreseaza actul, pentru ca acestia sa-si conformeze
conduita potrivit intentiei autorului.
Modul de manifestare a vointei organelor administrative si cunoasterea efectiva a acestei
manifestari are loc prin aducerea la cunostinta a actelor administrative, de regula intocmite in
forma scrisa, fie pe caleapublicarii actelor normative, fie pe calea comunicarii actelor
individuale.
3) O alta caracteristica este dublul caracter volitional al actului administrativ, prin aceea
ca exprima atat vointa statului consacrata prin lege si prin acte subordonate acesteia si care se
impun in actele administratiei, cat si vointa autoritatii emitente.
4) Vointa din actul administrativ exprima un anumit grad de autonomie a organului
emitent care dispune fie de autonomia decizionala, fie de independenta operativa in activitatea
sa.
5) Vointa trebuie sa fie neviciata intrucat vicierea ei afecteaza existenta si valabilitatea
actului juridic. Viciile actelor administrative sunt eroarea, dolul si uneori chiar si violenta.

b) Un al doilea element al actului administrativ este obiectul propriu. Obiectul oricarui

act juridic este chiar obiectul raportului juridic pe care acel act il genereaza. Acesta este
constituit din conduita partilor, adica din acea actiune asupra careia sunt indreptate drepturile
si respectiv obligatiile participantilor la raportul juridic.
Obiectul actului administrativ este unic fund impus in mod unilateral de catre organul
emitent, chiar daca a fost emis la cererea unui solicitant.

c) Un alt element al actului administrativ este organul sau subiectul emitent al actului.
Organele decizionale administrative pot fi organe cu conducere unipersonala in unele cazuri,
dar in general sunt organe cu conducere colegiala.
Dreptul de decizie poate sa apartina unor persoane din cadrul organului colegial sau unor
functionari din structurile interne ale organului

d) In randul elementelor care reprezinta motive ale actelor administrative sunt cele de
drept sasi de fapt.
Motivele de fapt sunt cauzele sau imprejurarile care justifica si determina adortarea unui
act juridic.
Motivele de drept sunt textele legale care permit si determina aceasta adoptare.

CONDITIILE DE VALABILITATE ALE ACTELOR

ADMINISTRATIVE
Conditiile = acel ansamblu de trasaturi care trebuie sa asigure producerea integrala a
efectelor urmarite prin adoptarea actului.
1. Conditiile generate de valabilitate ale actului administrativ:
a) Fundamentarea stiintifica
b) Legalitatea
c) Oportunitatea
d) Unitatea
e) Simplitatea formei

a) Fundamentarea stiintifica presupune existenta unor criterii stiintifice care sa stea la

 baza pregatirii si adoptarii actului administrativ.
b) Legalitatea este acea conditie conform careia actul administrativ trebuie adoptat
numai in baza unui drept de decizie si numai de catre organele sau persoanele
investite cu putere legala de decizie in temeiul si pentru executarea legii.
c) Oportunitatea sau actualitatea presupune adoptarea si executarea actului in timp util si
in conditiile date, precum si abrogarea lui atunci cand, ca o consecinta a evolutiei
relatiilor sociale, actul juridic a incetat sa mai fie util.
d) Unitatea actului administrativ impune concordanta cu actele anterioare aflate in
vigoare, dar si lipsa contradictiilor dintre dispozitiile sale.
e) Simplitatea formei presupune sub aspect extern adoptarea actului fara formalitati procedurale
deosebite care ar ingreuna in mod inutil procesul decizional, iar sub aspect intern
redactarea actului intr-o forma logica si intr-un stil concis.

2. Conditiile speciale de valabilitate ale actului administrativ:

Conditii externe (formale):
• actul sa fie emis de catre organul sau persoana competenta in limitele competentei legale;
• actul sa fie emis cu respectarea formelor procedurale legale specifice;
Conditii interne (de fond):
• continutul actului sa fie conform normelor legale;
• actul sa corespunda scopului urmarit de lege.

1) Emiterea actului de catre persoana sau organul cu competenta decizionala este

o prima conditie.
Competenta decizionala este acea competenta care permite si confera unui organ
dreptul de a hotari sau de a dispune prin acte de decizie in ceea ce priveste rezolvarea unei
anumite situatii.
In unele situatii dreptul la decizie apartine in exclusivitate numai functionarului sau
organului desemnat de lege-are caracter exclusiv, alteori dreptul la decizie este incredintat in
mod direct spre exercitare unor subiecte care nu dispun in mod obisnuit de o competenta
proprie intr-un anumit domeniu.

2) O alta conditie speciala de valabilitate este conformitatea actului administrativ cu

forma prevazuta de lege. Regula este ca manifestarea de vointa din actele juridice nu este
necesara a fi exprimata in forme exprese pentru a produce efecte juridice.
3) O alta conditie este conformitatea actelor administrative cu continutul legii, adica
conformitatea acestora cu elementele normei juridice continute in lege si anume ipoteza,
dispozitia si sanctiunea.
4) Ultima si cea mai importanta conditie este conformitea actului administrativ cu
scopul legii. Scopul este rezultatul pe care vrea sa il atinga reglementarea legala. Scopul
actului normativ sau individual contrar legii, atrage nulitatea actului administrativ.

Contractul administrative
Contractul administrative este acea forma de activitate a administratiei publice care
consta in acordul de vointa cu caracter bilateral dintre o persoana administrativa sau un
subiect de drept administrativ autorizat de aceasta si un subiect de drept privat prin care se
urmareste satisfacerea unor interese de ordin general si care are ca obiect realizarea unui act
de interes public, act care poate viza prestarea unui serviciu public real unei lucrari public,
punerea in valoare a unui bun public, efectuarea de achizitii publice, contractual fiind supus
unui regim juridic mixt de drept public si drept privat in care regimul de putere publica este
dominant.
Contractele administrative prin natural or sunt asemanatoare cu contractile civile,
deosebirea constand in regimul public ce li se aplica.
Regulie special de drept public ce caracterizeaza contractele administrative deosebite
de cele civile sunt:
1. Forma contractului care este prestabila de legiuitor
2. Puterile exorbitante ale administratiei publice cu ajutorul carora aceasta poate
obtine prin impunere unilaterala executarea fidela si regulate a contractelor
administrative
3. Anumite facilitate pe care administratia le ofera celor cu care contracteaza
4. Competenta instantelor de contencios administrative in solutionarea litigiilor
legate de aceste contracte.
Trasaturi
1. Partile
Una dintre partile contractante este un subiect determinat, respectiv o persoana
administrative sau un subiect de drept autorizat de catre aceasta. Persoana
administrativa reprezinta fie o autoritate publica, o institutie sau un serviciu
public, iar in ceea ce priveste subiectul de drept autorizat este vorba despre o
persoana juridica private care poate in situatii exceptionale si numai cu
acordul prealabil al administratiei publice sa incheie un contract administrativ
actionand ca un reprezentant al administratiei.
Cealalta parte contractanta este un particular ce se situeaza in afara sistemului
administratiei publice, avand calitatea de subiect de drept privat indiferent
daca este persoana fizica sau juridica.
Spre deosebire de contractual de drept comun, subiectul
determinat(administratia publica) are o pozitie de superioritate fata de celalalt
 subiect al contractului.
2. Obiectul contractului administrativ
Acesta este determinat si anume realizarea unei activitati de interes public ce
poate imbraca una din urmatoarele forme:
- Prestarea unui serviciu public
- Realizarea unor lucrari publice
- Punerea in valoare a unui bun public
- Efectuarea de achizitii publice
Obiectul poate consta in concesionarea unor activitati economice, servicii
publice, terenuri din domeniul public, inchirierea spre folosinta a unui bun
public pe o perioada determinate sau proiectarea si executia de lucrari publice.
3. Forma contractului administrative
Contractele administrative sunt contracte solemne incheiate in forma scrisa
sub sanctiunea nulitatii absolute. Aceasta cerinta rezulta in principal din
aplicarea principiului legalitatii care impune forma scrisa atat din punct de
vedere al fortei probante cat si din punct de vedere al controlului si derularii,
angajarii acestor contracte.
4. Continutul contractului administrative
Acesta se stabiliste atat pe care reglementara cat sip e cale contraventionala.
Pe cale reglementara cuprinde clauzele cu caracter obiectiv prevazute de lege
si de alte acte administrative de autoritate, ele se numesc clauze de
reglementare. Partea contraventionala cuprinde clauzele negociate de parti,
precum concursul financiar promis de autoritatea publica sau termenul de
executie a contractului. Aceste clauze putand fi ingradite de continutul
clauzelor reglementare.
5. Dreptul administratiei de a lua masuri unilaterale executorii
Contractul administrativ poate fi reziliat prin acordul comun al partilor, insa
pozitia de superioritate a subiectelor administratiei publice determina
posibilitatea ca aceasta sa poata modifica sau rezilia si in mod unilateral
contractual atunci cand interesul public o cere, spre deosebire de contractele
de drept comun care nu pot fi modificate decat prin acordul partilor sau in
lipsa acestui accord de catre instanta de judecata.
Rezilierea in dreptul administrative difera de cea din dreptul civil:
- In dreptul administrativ rezilierea se paote decide de catre administratia
publica, in timp ce in dreptul civil este necesara interventia prealabila a
instantei de judecata
- In dreptul civil rezilierea impune in prealabil acordarea unui termen de
executie, in dreptul administrative se poate trece direct la desfacerea
 contractului
- In dreptul administrative, administratia este singura in drept sa aprecieze
culpa debitorului in timp ce in civil doar instanta judecatoreasca paote face
acest lucru.
Denuntarea unilaterala este o masura unilaterala executorie cu plata unei
despagubiri juste si prealabile in sarcina administratiei publice.
6. Regimul juridic aplicabil contractelor administrative
Contractul administrative este supus in principal unui regim juridic de drept
public. In complementare si in masura in care ii sunt compatibile se supune si
unor norme de drept privat si in acelasi timp fiecare tip de contract
administrative urmeaa sa respecte si regimul din legile special care fac referire
la acestea.
7. Procedura incheierii contractului administrative
1. Alegerea cocontractantului
Initiativa incheierii contractului administrativ – aceasta apartine
intotdeauna administratiei publice. Un contract administrative trebuie
sa aiba in vedere intotdeauna prioritar interesul public general al
statului sau al unitatilor administrative teritoriale, dar el nu trebuie sa
neglijeze nici interesul particularului.
Initiativa se aduce la cunostinta printr-o cerere publica ce va cuprinde
datele si conditiile de incheiere a contractului. Dupa ce administratia
publica si-a manifestat intentia de a incheia un astfel de contract
umreaza acceptarea ofertei.
2. Acceptarea ofertei – manifestarea de vointa a destinatarului ofertei de a
incheia contracte in conditiile prevazute in oferta. Acceptarea trebuie sa fie
intrutotul in conformitate cu oferta, neindoielnica sis a intervina mai
inainte ca oferta sa fie revocata sau sa fi devenit caduca.
8. Procedura licitatiei
Licitatia da posibilitatea unei persoane administrative care incheie un contract
administrativ pe de o parte sa aleaga pentru a contract ape cel care ofera cel
mai bun pret, cele mai avantajoase conditii de executare si pe de alta parte
licitatia este de natura sa inlature orice suspiciune in ceea ce priveste alegerea
contractantului.
Formele licitatiei: 1. Licitatie publica deschisa – reprezinta procedura in care
orice furnizor, executant sau prestator interesat are dreptul de a depune oferte.
2. Lictatie restransa/selective – reprezinta procedura in care orice furnizor,
executant sau prestator selectat in prima etapa de catre autoritatea publica
poate depune oferte in a2a etapa
 Conditiile exercitarii actiunii in contencios administrativ
Conditiile care trebuie indeplinite pentru a putea fi introdusa o actiune in contencios administrativ
sunt:
1) o conditie priveste calitatea reclamantului
2) prin actul administrativ sa fie vatamat un drept sau interes recunoscut de lege
3) vatamarea dreptului sa fie urmarea unui act administrativ sau a refuzului unei autoritati
administrative de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege sau in termenul
prevazut de lege;
4) indeplinirea procedurii administrative prealabile
5) introducerea actiunii in termen de 30 zile
6) actul administrativ sa nu fie emis anterior intrarii in vigoare a legii.
Reglementarile in vigoare care stabilesc aceste conditii sunt art 52 din Co si Legea 554/2004.

1) Calitatea reclamantului reglementata in Lg contenciosului administrativ 554/2004

Conform art. 1 din lege, orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori
intr-im interes legitim se poate adresa instantei de contencios competente.
Posibilitatea folosirii actiunii in contencios administrativ o au urmatoarele categorii de persoane:
a) persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ
cu caracter individual, adresat altui subiect de drept
b) Avocatul Poporului in baza unei sesizari a unei PF
c) Ministerul Public
d) Autoritateapublicd

2) Vatamarea unui drept sau interes legitim

Aceasta conditie leaga folosirea actiunii in contencios administrativ de vatamarea drepturilor sau
intereselor recunoscute de lege pe care le pretind PF/PJ.
Pentru folosirea actiunii in contencios administrativ, reclamantul trebuie sa fie beneficiarul unui
drept drept subiectiv sau a unui interes legitim, pe care legea ll recunoaste si pe care autoritatea
administrative parata are obligatia sa-1 respecte si sa-1 realizeze in favoarea reclamantului.
Legea 554/2004 da posibilitatea contestarii unui act administrativ care lezeaza un interes legal.
Prin drept vatamat se are in vedere orice drept fundamental prevazut de Co si lege;
Prin interes legitim privat se intelege posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in
considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil;
Prin interes legitim public se intelege posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in
considerarea realizarii unui drept fundamental care se exercita in colrctiv ori in considerarea apararii
unui interes public.
 3) Vatamarea dreptului ca urmare a unui act administrativ sau a refuzului unei
autoritati administrative de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege
sau in termenul prevazut de lege;
Conform acestei conditii vatamarea trebuie sS se facS, in primul rand, de cStre o autoritate
publics. Prin autoritate publica se intelege orice organ de stat sau al unitdtilor administrativ-
teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public.
Vatamarea dreptului trebuie sa se faca:
- printr-un act administrativ;
- prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri;
- refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim;
- prin faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal.
Actul administrativ este actul juridic unilateral emis in cadrul activitStii executive de catre o
autoritate publica, in calitatea ei de subiect special investit cu atributii de exercitare a puterii de stat,
prin care se creeaza, se modifica sau se sting raporturi de drept administrativ.
Nesolutionarea in termenul legal a unei cereri reprezintS faptul de a nu raspunde solicitantului
in termenul de 30 de zile de la data inregistrarii cererii, dacS prin lege nu se prevede un alt termen.
Refuzul nejustificat de a solutiona o cerere reprezinta exprimarea explicits, cu exces de putere,
a vointei de a nu rezolva cererea.
Nu vor putea face obiectul actiunilor in contencios administrativ simplele fapte materiale sau
operatiunile administrative care nu produc prin ele insele efecte juridice, acestea putand fi contestate
numai prin contestarea actului administrativ la a carui emitere au contribuit.

4) indeplinirea procedurii administrative prealabile

Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se
considera vSt&matS intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ
unilateral, trebuie sa solicite autoritStii publice emitente, an termen de 30 zile de la data comunicSrii
actului, revocarea in tot sau in parte a acestuia.
Este indreptatita sa introducS plangere prealabilS si persoana care se considers vStSmatS intr-un
drept al sSu sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, adresat altui subiect de
drept, din momentul in care a luat la cunostintS, pe orice cale, de existenta acestuia, in termen de 6
luni.
Plangerea prealabilS formulatS trebuie solutionatS in termen de 30 de zile de la inregistrarea
cererii.
In cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenda Nationals
a Functionarilor Publici nu este obligatorie procedura prealabilS.
5) Introducerea actiunii in termen
Cererile prin care se solicits anularea unui act administrativ induvidual sau recunoasterea
dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la: data primirii
rSspunsului la plangerea prealabilS sau, dupS caz, data comunicSrii refuzului, considerat nejustificat,
de solutionare a cererii;
data expirSrii termenului legal de solutionare a cererii, farS a depSsi un an;
data incheierii PV-ului de finalizare a procedurii de conciliere, in cazul
contract, adm
 EXCEPTIILE DE LA CONTROLUL JUDECATORESC IN CONTENCIOS
ADMINISTRATIV
4 pet

Exceptiile de la controlul judecatoresc in contencios administrativ reprezintS acele situatii in

care, chiar daca sunt intrunite toate conditiile cerute de lege pentru introducerea actiunii in contencios
administrativ, acest lucru nu poate fi facut. Aceste exceptii se clasifica in: exceptii care rezulta din
natura actului exceptii care rezulta din existenta unui recurs paralel.

a) exceptii care rezulta din natura actului

Activitatea AP este guvemata de principiul legalitatii, dar, cu toate acestea, unele categorii de
acte administrative se sustrag oricarui control judecatoresc. AceastS sustragere se face avandu-se la
baza anumite ratiuni ce privesc realizarea unei asa-zise protectii a unor segmente strict delimitate ale
activitatii publice si administrative a statului.
Aceste exceptii nu trebuie confundate cu exceptiile specifice dreptului procesual civil, care
reprezinta una din formele de manifestare a actiunii, un mijloc la care recurge de regulS paratul pentru
a se apara impotriva cererii de chemare in judecatS/

b) exceptii care rezulta din existenta unui recurs paralel

Recursul paralel reprezinta o posibilitate de limitare a accesului la actiunea in contencios
administrativ care consta in aceea ca reclamantul are la dispozitia sa o alta cale de atac, de natura
judecatoreasca, prin care poate sa obtina o satisfactie echivalentS.
Teoria recursului paralel nu are drept efect sustragerea defmitiva a unor acte oricarui control
judecatoresc, ci numai de a inlatura competenta instantelor de contencios administrativ de a judeca
anumite acte, iar pentru atacarea acestora legile speciale instituie jurisdiejii si cSi de atac speciale.
Conditiile care trebuie intrunite ca un recurs paralel sa existe si sa constituie o exceptie:
- trebuie sa fie vorba de un adevarat recurs jurisdictional si nu de un recurs ierarhic sau adm.
- sa fie vorba de o actiune directa, care sa poata pennite atacarea ilegalitatii unui act pe cale de
actiune principals, obtinand chiar anularea sau desfiintarea actului vatamator;
- pentru ca sa poata fi aplicata teoria recursului paralel reclamantul trebuie sa poata obtine prin calea
de atac specials o satisfactie echivalentS cu cea obtinuta in cazul actiunii in contencios.
Exceptarea unor acte de la controlul judecatoresc in contencios administrativ, pe baza
recursului paralel, poate fi realizata in sistemul nostra de drept numai daca se creeaza printr-o lege
specials, alta decat aceea care guvemeaza contenciosul administrativ, o instants specials pentru
judecarea unor categorii strict delimitate de acte administrative.
In concluzie, notiunea de exceptie de la contenciosul administrativ se refers la acea situatie in
care, chiar daca sunt indeplinite toate conditiile pentru introducerea actiunii in contencios
administrativ, acest lucru nu se poate face pe considerentul cS legea interzice, in mod limitativ,
controlul pe aceasta cale a anumitor categorii de acte administrative.
Exceptiile de la contenciosul administrativ pot fi instituite pe 2 cSi:
stabilirea unei liste limitative de acte administrative ce nu pot fi contestate in contencios;
acordarea de competenta de judecare a contestatiilor privind anumite acte administrative altor
instante de judecata decat cele de contencios administrativ. Conform spuselor dr. Tiberiu
Pavelescu nu este admisibila exceptarea niciunui tip de act administrativ de la controlul
judecatoresc in contencios administrativ indiferent de motivatia pe care legiuitorul a avut-o atunci
cand a reglementat acest lucru.
De obicei motivele pentru care sunt exceptate anumite acte administrative de la controlul
judecatoresc sunt detenninate de factori ce tin de crearea unei protectii a activitatii politice a
statului fata de interventia unui control din partea participantilor. Aceasta viziune este gresita
pentru ca prin emiterea unor astfel de acte administrative ilegale se pot vatama drepturile
particularilor.
Un alt argument este acela ca politica statului se realizeaza de organismele statale care trebuie
sa respecte legea, iar controlul judecatoresc s-ar impune asupra tuturor actelor prin care acestea isi
realizeaza activitatea. Controlul judecatoresc in contencios administrativ este prin excelenta un
control de legalitate si nu unul de oportunitate, ceea ce nu deranjeaza desfasurarea viefii politice a
statului.
PROCEDURA DE SOLUTIONARE A CERERILOR IN CONTENCIOS
ADMINISTRATIV
4 pet

1. Obiectul actiunii judiciare

Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim, printr- un act
administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii
publice emitente sau daca nu a primit nici un raspuns in termenul de 30 de zile, poate sesiza instanta
de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte a actului,
repararea pagubei cauzate si reparatii pentru daune morale.

2. Actiunile impotriva ordonantelor Guvernului

Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din
ordonante poate introduce actiunea la instanta de contencios administrativ, insotita de exceptia de
neconstitutionalitate.
Instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca exceptia este fondata, sesizeaza prin
incheiere motivata Curtea Constitutionals si suspenda solutionarea cauzei pe fond.
Instanta de contencios administrativ, dupa pronuntarea Curtii Constitutionale, repune cauza pe
rol si da termen, cu citarea partilor, numai daca ordonanta sau o dispozitie a acesteia a fost declarata
neconstitutionala. In caz contrar, respinge actiunea ca inadmisibila pe fond.

3. Instanta competenta
Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si
judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale
acestora, de pana la 500 000 lei, se solutioneaza in fond, la tribunale administrativ-fiscale.
Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum
si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de
500 000 lei se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de
apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.

4. Termenul de introducere a actiunii

Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual sau recunoasterea
dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se poate introduce in termen de 6 luni de la: data
primirii raspunsului la plangerea prealabila sau data comunicarii refuzului, considerat nejustificat, de
solutionare a cererii;
data expirarii termenului legal de solutionare a cererii, fara a depasi un an de la data emiterii
actului;
data incheierii PV-ului de fmalizare a procedurii concilierii, in cazul contract, adm.
Legea pennite, pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral ca cererea sa
poata fi introdusa si peste tennenul de 6 luni, dar nu mai tarziu de un an de la data emiterii actului.

5. Documentele necesare pentru introducerea actiunii in contenciosul administrativ

Reclamantul trebuie sa anexeze la actiune copia actului administrativ pe care il ataca sau
raspunsul autoritatii publice prin care i se comunica refuzul rezolvarii cererii sale.
 In situatia in care reclamantul nu a primit niciun raspuns la cererea sa, va depune la dosar copia
cererii certiflcata prin numarul si data mregistrarii la autoritatea publica, precum si orice inscris care
face dovada indeplinirii procedurii prealabile.

1. Citarea partilor
La primirea cererii instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al carei act
este atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza
emiterii lui, precum si orice alte lucruri necesare pentru solutionarea cauzei.
In situatia in care autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrurile cerute,
conducatorul acesteia va fi obligat prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de
amenda judiciara, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere
nejustificata.

2. Suspendarea executarii actului

a) Solicitarea suspendarii executarii actului administrativ de catre instanta odata cu
sesizarea autoritatii administrative emitente in cadrul procedurii prealabile
Conditiile ce trebuie indeplinite pentru a cere instantei de judecata suspendarea actului
administrativ inaintea indeplinirii procedurii prealabile sunt:
- cererea sa se faca numai in cazuri bine justificate si pentru prevenirea imei pagube iminente
- trebuie sa se faca odata cu sesizarea, conform procedurii prealabile, a autoritatii administrative care
a emis actul considerat a fi ilegal.
b) Solicitarea suspendarii actului administrativ prin actiunea principals
Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin
cererea adresata instantei competente pentru anulare, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz
instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si
irevocabila a cauzei.

3. Introducerea in cauza a functionarului

Cererile in justitie vor putea fi formulate si personal impotriva persoanei fizice care a elaborat, a
emis sau incheiat actul ori care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept
subiectiv sau la un interes legitim, daca solicits plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori
pentru intarziere.

4. Judecarea cererilor
Cererile adresate instantei se judeca de urgenta si cu precadere in sedinta publica, in completul
stabilit de lege
Hotararile trebuie redactate si motivate de urgenta, in cel mult 10 zile de la pronuntare.

5. Solutiile pe care le poate da instanta

Instanta competenta solutionand cererea poate sa anuleze in tot sau in parte actul administrativ, sa
oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau
orice alt inscris.
Instanta este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor si operatiunilor administrative
care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.
In cazul solutionarii cererii, instanta va hotari si asupra despagubirilor pentru daune materiale si
morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.

6. Termenul de prescriptie pentru despagubiri

Cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in acelasi timp si
despagubiri, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire curge de la data la care acesta a
cunoscut sau trebuie sa cunoasca intinderea pagubei.
Cererile se adreseaza instantelor de contencios administrativ competente in termen de 1 an.

7. Recursui
Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la
pronuntare ori de la comunicare. Recursui suspenda executarea si se judeca de urgenta.

8. Judecarea recursului in situatiile deosebite

Recurentul, in situatii deosebite, cum ar fi implinerea tennenului pana la care isi poate valorifica
dreptul pretins, va putea solicita presedintelui instantei competente sa solutioneze recursui si stabilirea
termenului de judecare a recursului chiar inainte de primirea dosarului.

- detasarea se face intr-o localitate in care nu i se asigura conditii corespunzatoare de cazare;

- este singurul intretinator al familiei;
- motive familiale temeinice care justified refuzul de a da curs detasarii.
 MODIFICAREA, SUSPEND AREA SI iNCETAREA RAPORTURILOR DE
SERVICIU ALE FUNCTIONARILOR PUBLICI
4 pet

A. Modificarea raporturilor de serviciu

- poate interveni in scopul eficientizarii activitatii autoritatilor sau institutlilor publice sau pentru
dezvoltarea carierei profesionale a functionarului public.
- se poate realiza prin:
I. delegare
II. detasare
III. transfer
IV. mutarea in cadrul altui compartiment sau altei structuri fara pers juridica
V. exercitarea cu caracter temporal' a unei functii publice de conducere.

I. Delegarea
- se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care este incadrat functionarul public, pe
o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice intr-un an ( pe o perioada mai mare de 60 de zile se
face cu acordul scris al F.P.)
Pe timpul delegarii F.P. isi pastreaza functia publica si salariul, iar autoritatea sau institutia
publica care il deleaga este obligata sa suporte costul integral al transportului, cazdrii si
indemnizatiei de delegare.
F.P. poate refuza delegarea daca se afla in una din situatiile:
- graviditate
- isi creste singur copilul
- starea de sanatate, dovedita cu certificat medical, face contraindicata delegarea.

II. Detasarea
- se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care urmeaza sa isi desfasoare
activitatea F.P. pentru o perioada de cel mult 6 luni( pe o perioada mai mare de 6 luni se face cu
acordul scris al F.P.)
Detasarea se poate dispune doar daca pregatirea profesionala a functionarului public corespunde
atributiilor si responsabilitatilor functiei publice pe care urmeaza sa fie detasat, cu respectarea
categoriei, clasei, si graduluiprofesional al functionarului public(pe o functie imferioara poate fi
detasat nurnai cu acordul sau scris).
Pe perioada detasarii, functionarul public isi pastreaza functia publica si salariul. Daca salariul
corespunzator functiei publice pe care este detasat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe
timpul detasarii intr-o alta localitate, autoritatea sau institutia publica beneficiara este obligata sa-i
suporte costul integral al transportului, dus si intors, cel putin o data pe luna, al cazdrii si al
indemnizatiei de detasare.
F.P. poate refuza detasarea daca se afla in una din situatiile:
- graviditate
- isi creste singur copilul
- starea de sanatate, dovedita cu certificat medical, face contraindicata detasarea
III. Transferal
- poate avea loc intre autoritatile sau institutiile publice;
A

a) In interesul serviciului
- se face numai cu acrodul scris al F.P. transferat;
- F.P. transferat are dreptul la:
• indemnizatie egala cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioara celei in care
se transfera;
• acoperirea tuturor cheltuielilor de transport
• un concediu platit de 5 zile.
- plata acestor drepturi se suporta de catre autoritatea sau institutia publica la care se face transferal,
in termen de cel mult 15 zile de la data aprobarii transferalui;
- transferal F.P. se face intr-o fimetie echivalenta cu cea pe care o detinea.

b) La cererea F.P.
- se realizeaza in urma aprobarii cererii de transfer a F.P. de catre condcatorul autoritatii sau
institutiei publice la care se solicita transferal;
- in situatia in care 2 sau mai multi F.P. solicita ocuparea unei functii publice vacante prin transfer la
cerere, selectia se face pe baza de interviu.

IV. Mutarea in cadrul altui compartiment sau altei structuri fara personalitate juridica
a) definitiva
- in cadrul altui compartiment si ea se aproba, cu acordul scris al F.P., de catre conducatoral
autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea functionarul public.
b) temporara
- in cadrul altui compartiment si se dispune motivat, in interesul autoritatii sau institutiei publice, pe
o perioada de maxim 6 luni.
F.P. poate refuza mutarea doar daca se alia in una din situatiile:
- graviditate
- isi creste singur copilul
- starea de sanatate, dovedita cu certificat medical, face contraindicata detasarea
- detasai'ea se face intr-o localitate in care nu i se asigura conditii corespunzatoare de cazare;
- este singurul intretinator al familiei;
- motive familiale temeinice care justifica refuzul de a da curs detasarii.

V. Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere.

- se realizeaza prin promovarea temporara s unui F.P. care indeplineste conditiile specifice pentru
ocuparea acestei functii publice si care nu are in cazierul administrativ sanctiuni disciplinare neradiate.

A. Suspendarea raporturilor de serviciu

Raportul de serviciu se suspenda de drept atunci cand F.P. se afla in una din situatiile:
a) este numit/ales intr-o functie de demnitate publica
b) este incadrat in cabinetul unui demnitar
c) este desemnat de catre autoritatea sau institutia publica sa desfasoare activitati in cadrul unor
misiuni diplomatice
d) desfasoara activitate sindicala
e) efectueaza serviciul militar alternativ
f) este arestat preventiv
g) efectueaza tratament medical in strainatate
h) se afla in concediu pentru incapacitate temporara de munca
i) carantina, in cond legii
j) concediu de matemitate, in conditiile legii
k) este disparut, iar disparitia a fost constatata prin hotarare judecatoreasca
l) forta majora.
Raportul de serviciu se suspenda la initiativa F.P. in urmatoarele situatii:
a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, sau in cazul copilului cu
handicap pana la 3 ani
b) desfasurarea unor activitati in cadrul unor organisme intemationale
c) pentru participarea la campania electorala
d) pentru participarea la greva
Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face in scris cu cel pu|;in 15 zile calendaristice
inainte de data cand se solicita suspendarea, cu exceptia situatiei in care suspendarea se solicita pentru
participarea la greva, cand se face cu 48 de ore inainte.
A

B. Incetarea raporturilor de serviciu

- are loc in urmatoarele conditii:
a) de drept
b) prin acordul partilor, consemnat in scris
c) prin eliberarea din functia publica
d) prin destituire din functia publica
e) prin demisie

a) Raportul de serviciu inceteaza de drept:

1. la data decesului
2. la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii F.P.
3. daca F.P. nu mai indeplineste conditiile referitoare la cetatenia Ro si domiciliul in Ro, capacitatea
deplina de exercitiu, cele legate de studiile prevazute de lege pentru fct publica;
4. la data comunicarii deciziei de pensionare
5. ca urmare a constatarii nulitatii absolute a actului administrate de numire in functie;
6. cand F.P. a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca pentru savarsirea unei infractiuni
contra umanitatii, statului/
7. ca urmare a interzicerii exercitarii profesiei sau functiei
8. la data expirarii termenului pe care a fost exercitata, cu caracter temporar, functia publica.
b) Raportul de serviciu inceteaza prin acordul partilor, consemnat in scris daca:
1. autoritatea sau institutia publica si-a incetat activitatea ori a fost mutata intr-o alta localitate, iar
F.P. nu este de acord sa o urmeze;
2. autoritatea sau institutia publica isi reduce personalul ca urma a reorganizarii activitatii;
3. ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functie a unui F.P. destituit pentru motive
neintemeiate;
4. pentru incompetenta profesionala;
5. datorita starii de sanatate
6. ca urmare a refuzului neintemeiat a F.P. de acceptare a numirii;

c) Raportul de serviciu inceteaza prin destituire din functia publica:

1. ca sanctiune disciplinary aplicata pentru savarsirea repetata a unor abateri disciplinare;
2. daca s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar F.P. nu actioneaza pentru incetarea acestuia in
termen de 10 zile.

d) F.P. poate sa comunice incetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificata in

scris conducatorului autoritatii sau institutiei publice. Demisia nu trebuie motivata si produce
efecte dupa 30 de zile calendaristice de la inregistrare.

FUNCTIA PUBLICA SI FUNCTIONARUL PUBLIC

4 pet
1) Functia publica = ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite, in temeiul legii,
in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si
locala.
Functia publica poate fi desfiintata prin act nonnativ atunci cand autoritatea competenta considera ca
nu mai este necesara sau ca atributiile acesteia pot fi realizate in cadrul altei functii.

2) Trasaturile functiei publice:

- cuprinde un ansamblu de atributii si responsabilitati stabilite in temeiul legii;
- este creata prin lege sau alte acte normative emise pe baza si in executarea legii;
 - are un caracter permanent si prezinta continuitate, deoarece si nevoile comunitatii sunt
permanente;
- nu constituie obiectul unei intelegeri sau conventii intre parti si nu poate fi stability prin contract;
- este organizata pentru a realiza competentele conferite administratiei publice;
- finantarea functiilor publice este asigurata de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;
- atributiile stabilite prin lege sau potrivit legii dau competenta celor care indeplinesc functiile
respective, ca in regim de drept administrativ, sa faca acte juridice, operatiuni administrative sau
materiale in mod legal.

3) Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice:

1. P. legalitatii, impartialitatii si obieciivitatii
2. P. transparentei
3. P. eficentei si ejicacitatii
4. P. responsabilitatii in ceea cepriveste conformitalea cu prevederiie legale
5. P. orientarii catre cetatean
6. P. stabilitatii in exercitarea functiei publice
7. P. suborclonarii ierarhice

4) Clasificarea functiilor publice:

A. Dupa tipul atributiilor si responsabilitatilor autoritatilor si institutiilor publice:
a) generale = ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor
autoritatilor si institutiilor publice in vederea realizarii competentei lor generale;
b) specifice = ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si
instituti publice, in vederea realizarii competentelor lor specifice;

B. In raport cu nivelul stucliilor necesare ocuparii functiei publice:

a) functii publice din clasa I - pentru a caror ocupare se cer studii superioare de lunga durata,
absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
b) functii publice din clasa a Il-a - pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta
durata, absolvite cu diploma;
c) funcfii publice din clasa a Ill-a - pentru a caror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite
cu diploma;

C. Dupa sfera competentei teritoriale a autoritatii care stabileste si avizeaza functia publica:
a) de stat - stabilite si avizate, potrivit legii, Tn cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale
administratiei publice centrale, precum si in cadrul autoritatilor administrative autonome;
b) teritoriale - stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul institutiei prefectului, serviciilor
publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice
centrale din unitatile administrativ-teritoriale;
c) locale - stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul aparatului propriu al autoritatilor
administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora;
D. Dupa nivelul atributiilor titularului functieipublice:
A

a) corespunzatoare categoriei Inaltilor functionari publici;

b) corespunzatoare categoriei functionarilor publici de conducere;
c) corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie;

5) Conditii pentru ocuparea unei functii publice:

1. cetatenia romana si domiciliul in Romania
2. cunoasterea limbii romane, serfs si vorbit
3. varsta de 18 ani impliniti
4. capacitate deplina de exercitiu
5. o stare de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata pe baza de
examen medical de specialitate;
6. indeplinirea condifiilor specifice prevazute de lege pentru functia publica
7. indeplinirea conditiilor de studii
8. castigarea concursului sau promovarea examenului organizat pentru ocuparea funettiei publice sau
ocuparea functiei publice prin transfer, promovare ori redistribuire.

Este incompatibila cu ocuparea unei functii publice persoana care:

-a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau
contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals
ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care a face-o incompatibila
cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea;
-a fost destituita dintr-o functie publica sau i-a rncetat contractul individual de munca pentru
motive disciplinare in ultimii 7 ani;
-a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege.

1. FUNCTIONARUL PUBLIC

Functionarul public este persoana fizica numita intr-o functie publica, numire care se face de catre
conducatorul institutiei publice, printr-un act de putere publica (statutul F.P.)

Trasaturile functionarul'ui public:

investirea intr-o functie publica se face cu respectarea prevederilor printr-un act de numire,
precedat de un concurs si urmat de juramant;
persoana numita in functie publica trebuie sa-si desfasoare activitatea continuu pe o durata
nedeterminata;
isi indeplineste atributiile functiei in scopul realizarii competentei administratiei publice din
care face parte;
- pe durata ocuparii functiei, functionarul public are anumite drepturi si obligatii anume prevazute
de lege.
 pentru activitatea prestata in functiei sunt renumerati cu salariu; pe timpul cat exercita funtia e
supus unui regim special, indiferent daca indeplineste functia permanent ori daca a intrat in
cadrul administratiei publice voluntar/fortat, regimul juridic fiind dat de raportul juridic in care
acesta intra odata cu ocuparea functiei □ regim juridic de serviciufraport de functie
publica).

Clasificarea functionarilor publici:

a) categoria inalfilor functionari publici:
- secretar general al Guvernului
- secretar general din ministere
- prefect
- secretar general adjunct din ministere
- subprefect
- inspector guvemamental
b) functii de conducere:
- director general si director general adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome
- director si director adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome
- secretar al unitatii administrativ-teritoriale
-director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor
c) functii de executie
- consilier, consider juridic, auditor, expert, inspector
- refemt de specialitate, referent.
a) functii publice specifice
- arhitect sef
- inspector de concurenta
- inspector vamal
- inspector de munca
- inspector delegat
- comisar
b) dupa momentul angajarii
- debutanti
- definitivi.
[Type text]

Caracterele actelor administrative

Caracteristicile actelor administrative = acele trasaturi care individualizeaza aceste acte fata
de alte acte juridice.
1) Caracterul unilateral
Caracterul unilateral = acea calitate a actului juridic conform careia el este emis fara
participarea sau consimtamantul subiectelor de drept carora le este destinat de
catre administrate sau cu privire la care genereaza drepturi sau obligatii.
Unilateralitatea actelor administrative este data de emiterea actelor in temeiul si pentru realizarea
puterii publice.

2) Caracterul legal
Acest caracter rezulta din obligativitatea emiterii actelor administrative pe baza si in
conformitate cu legea. Fiind emise in mod unilateral, de regula, de catre un organ al administratiei si
fiind emise cu respectarea legii aceste acte se bucura de prezumtia de legalitate.
Aceasta prezumtie are anumite trasaturi conferind caracter autentic si caracter veridic actelor
administrative.
Actele administrative normative nu pot reglementa raporturi sociale ce tin in exclusivitate de
competent^ puterii legislative, adica administratia nu poate crea nonne juridice primare.
Din perspectiva obligatiei ca actul administrativ sa fie emis de organul administrativ competent
numai in limitele competentei sale, competenta are caracter legal, obligatoriu si permanent,
exercitandu-se in mod continuu, in sensul ca autoritatea administratiei publice competente emite actul
ori de cate ori se ivesc conditiile prevazute de lege.

3) Caracterul obligatoriu
In primul rand, actele administrative sunt obligatorii pentru subiectele care cad sub incidenta
lor, subiectele care pot fi sau nu subordonate in mod obisnuit organului emitent.
In al doilea rand, actele administrative sunt obligatorii chiar si pentru organul emitent. Cand actul
se adreseaza insasi organului emitent, respectarea prevederilor sale se face atat in calitate, cat si ca
subiect obligat sa-1 execute.
In al treilea rand, actele administrative se impun si organelor administrative ierarhic superioare
organului emitent

4) Caracterul executoriu
Sub aspectul regimului juridic ce le conditioneaza executarea, actele juridice se impart in: - acte
pentru a caror executare, atunci cand ea nu se realizeaza de buna voie, cel in drept se adreseaza unei
instante judecatoresti pt. a obtine un titlu executor-contracte administrative; -acte juridice a caror
executare, atunci cand cel obligat sa o faca refuza, se realizeaza direct prin forta de constrangere a
statului, fara o fonnaliate deosebita, ele constituind un titlu executor - acte administrative de

1
autoritate.
[Type text]

Caracterul executoriu al actelor administrative exista indiferent de faptul ca ele creeaza, modifica
sau sting drepturi ori obligatii in legatura cu un subiect de drept sau altul. Exista cel putin 2 cauze care
determina acest caracter:
a) emiterea actului in realizarea puterii de stat;
b) prezumtia de legalitate a actelor administrative.

5) Caracterul oportun sau actual

Oportunitatea este un element strans legat de dreptul de apreciere al organelor administrative, in
cursul organizarii si executarii legii, prin care se asigura realizarea sarcinilor si a atributiilor lor legale
in termen optim, cu cheltuieli minime si in confonnitate cu mijloacele care corespund cel mai bine
scopului legii.
Actele administrative care au un caracter legal, pentru a fi pe deplin eficiente, trebuie adaptate
conditiilor concrete, astfel incat, ele sa devina in acelasi timp oportune, actuale. Actualitatea unui act
administrativ exprima deplina concordanta, in cadrul si in limitele legii, a actului cu sarcinile care
revin organelor administrative. Acest lucru impune concordanta dintre drept cu necesitatile in
continua transformare ale societatii.
In mod contrar, este inoportun acel act care - desi legal prin continutul prevederilor sale -
contravine unor situatii concrete si nu corespunde realitatii in care si pentru care se aplica.

Efectele actelor administrative

1. Notiune, natura juridica si importanta efectelor actelor administrative
Actele administrative genereaza in primul rand raporturi de drept administrativ existand o
legatura indisolubila intre natura actului juridic si respectiv raportul juridic generat.
Raporturile administrative sunt acele raporturi juridice formate in cadrul si pentru realizarea
activitatii executive care au la baza subordonarea unuia dintre subiecti fata de celalalt.

2. Intinderea in timp a efectelor actelor administrative

Cu privire la momentul producerii efectelor juridice este cunoscuta regula ca momentul
producerii efectelor juridice este cel al publicarii actelor normative si al comunicarii actelor
individuale, intrucat subiectelor nu li se poate pretinde o anumita conduita daca nu cunosc continutul
actului care prescrie o actiune sau o inactiune determinate
Exceptii:
a) - actele cu caracter retroactiv, adica cele de anulare, revocare, interpretare, suspendare;
- actele prin care se aprobd, se confirmd sau se ratified acte administrative;
- acte care stabilesc reguli procedurale;
- actele de descontraventionalizare;
b) - actele ce intra in vigoare la o data ulterioara respectivului moment(ex: actele care stabilesc
contraventii si care intra in vigoare la 10 zile de la adoptare)
c) - actele cu caracter ultraactiv (daca un act administrativ prevede pentru o contraventie o
sanctiune mai mare, se va aplica sanctiunea din actul anterior)

3
 Cu privire la durata in timp a efectelor, actele administrative produc efecte in timp pana la data
iesirii lor din vigoare.
Actele notmative, cu exceptia celor temporare, nu cuprind dispozitii referitoare la iesirea lor din
vigoare.

3. Suspendarea actelor administrative

Suspendarea == operatiunea juridica care determina incetarea temporara a efectelor actelor
administrative.
Cauzele care deteimina suspendarea constau in existenta unor dubii cu privire la legalitatea sau
oportunitatea unui act normativ sau individual. Aceste cauze pot fi anterioare, concomitente sau
ulterioare adoptarii actului juridic.
Suspendarea dureazapana la elucidarea cauzelor care au deteiminat-o:
-cand se stabileste in mod cert nelegalitatea sau neoportunitatea actului, suspendarea inceteaza si se
dispune desfiintarea actului juridic prin revocare sau anulare.
-cand nu mai exista niciun dubiu cu privire la actul suspendat, suspendarea inceteaza si actul se
repune in vigoare sau in executare.
Suspendarea se realizeaza prin acte juridice normative sau individuale sau poate fi de drept.

4
 Procedure de suspendare este similara procedurii de adoptare a actelor juridice.

4. Revocarea actelor administrative

Revocarea = operatiunea juridica prin care organul administrativ emitent sau organul superior al
administratiei de stat scot din vigoare un act administrativ.
Cand operatiunea o face insusi organul emitent suntem in prezenta retractarii sau a retragerii
actului.
Cauzele care determina revocarea rezida in ilegalitatea sau neoportunitatea actului respectiv,
putand fi anterioare, concomitente si ulterioare adoptarii actelor .
Spre deosebire de suspendare, in cazul revocarii nelegalitatea sau neoportunitatea actului este
certa, sigura, revocarea avand un caracter defmitiv si nu provizoriu.
In mod obisnuit organele administratiei recurg la scoaterea din vigoare a propriilor acte
normative prin abrogare, care poate fi expresa sau tacita. Caderea in desuetudine nu se admite in
dreptul administrativ ca modalitate de incetare a efectelor juridice ale unor acte normative.
Revocarea se face dupa aceeasi regula ca si adoptarea sau emiterea actului in cauza, aceasta
regula fiind valabila si pentru reformare.

Exista si acte administrative irevocabile:

a) actele administrative jurisdictionale, deoarece se dispune stabilirea lucrului judecat necesara
pentru a impiedica perpetuarea unor stari conflictuale;
b) actele administrative in baza cdrora s-au format raporturi juridice de alta natura(civile);
c) actele individuate care au generat drepturi subiective garantate de lege prin stabilitatea
lor (de stabilire a pensiilor, diplome, certificate, permise);
d) acte administrative realizate material.

5. Anularea actelor administrative

Anularea actelor de drept administrativ = sanctiunea aplicata acestora pentru considerente de
ilegalitate si poate fi dispusa de catre organele administratiei de stat ierarhic superioare, de organele
judecatoresti, iar uneori de organele procuraturii. Anularea actului poate privi atat acte nonnative, cat
si acte individuale.
Cauzele anularii actelor pot viza atat ilegalitatea actului administrativ(incalcarea conditiilor de
forma sau procedurale), cat si uneori netemeinicia (aplicarea gresita a legii la situatiile ce isi gasesc
rezolvarea prin actele administratiei de stat).
Spre deosebire de suspendare, anularea reprezinta o incetare definitiva a efectelor juridice,
intocmai ca si revocarea deoarece ilegalitatea actului este dovedita cu certitudine.

5
 Nulitatea si inexistenta actelor administrative
1. Nulitatea actelor administrative
Nulitatea = sanctiunea care loveste actele juridice, lipsindu-le de acele efecte in vederea carora
aceste acte au fost constituite.
Categorii de nulitati:
1) Dupa modul de consacrare:
a) exprese D prevazute de lege
b) virtuale O neprevazute de lege, dar care se deduc din norme

2) Dupa intinderea efectului lor distructiv:

a) totale £7desfiinteaza actul in intregime
b) partiale D desfiinteaza actul in parte

3) Sub aspectul cauzelor care le determina si a regimului juridic:

a) absolute Z7ex: absenta din procesul verbal de contraventie a incadrarii juridice
b) relative Z7ex: omisiunea de a consemna locul de munca al contravenientului

4) Dupa modul de constatare:

a) de drept
b) constatate de organele administratiei

5) dupa obiectul lor:

a) de fond: vizeaza continutul actului juridic
b) de forma: deriva din incalcararea conditiilor procedurale ale actului administrativ

Mijlocul procedural de desfiintare totala sau partiala, relativa sau absoluta a actelor
administrative este fie revocarea de catre organul emitent, fie anularea dispusa de catre alte
organe.
S-a constatat ca nulitatile pot fi absolute sau relative. Actele administrative sunt nule absolut
cand incalca cerintele ei esentiale si legea si sunt nule relativ cand incalca cerinte ori lipsuri
neesentiale care pot fi acoperite.
Consecintele acestor deosebiri pot fi urmatoarele:
Nulitatea absoluta Nulitatea relativa
-poate fi invocata de catre orice organ sau - o poate invoca doar cel cu drepturi si interese
persoana care ar refuza executarea; lezate prin acel act;
-actul nul absolut nu poate fi validat neavand o
existenta juridica; - actul anulabil se poate confirma prin indreptarea
viciilor de forma sau a lipsurilor neesentiale;
- cand se constata n.a., nu este necesara revocarea intrucat actul nu a putut produce efecte valabile
pentru trecut si viitor, in timp ce actul anulabil trebuie revocat de organele
competente;
Elemental care permite stabilirea caracterului absolut sau relativ al nulitatii in dreptul
administrativ este felul normei lezate. Incalcarea normelor imperative atrage militated absoluta, iar
incalcarea celor dispozitive detennina nulitatea relativa.
In general normele imperative apara interese generale, iar cele dispozitive interese personal e.
Nulitatea actelor administrative produce efecte juridice fata de partile raportului juridic, dar si
fata de terti.

2. Inexistenta actelor administrative

Uneori viciul ilegalitatii este atat de evident si afecteaza in asa masura actul incat acesta este
lipsit de prezumtia de legalitate de la inceput, astfel incat se poate considera ca actul nici nu a luat
fiinta.
Cauzele inexistentei rezida in lipsa unuia, a unora sau a tuturor elementelor esentiale ale actelor
administrative, respectiv vointa, subiectul, obiectul si motivul. De asemenea, nepublicarea unor
anumite acte administrative, de pilda, hotararile guvemamentale, atrage inexistenta acestora.
Efectele inexistentei acestor acte:
- nu exista prezumtia de legalitate si nu opereaza caracterul executoriu al actului, a carui existenta si
executare poate fi contestata si respectiv refuzata;
- invocarea inexistentei o poate face face orice subiect de drept interesat;
- viciul inexistentei actului administrativ il poate constata orice instanta judecatoreasca;
- caile administrative de atac se pot exercita oricand;
- autoritatile administrative nu pot fi tinute sa emita un act individual in temeiul unui act nomiativ
inexistent;
- inexistenta formatitatilor procedurale legale necesare adoptarii actului administrativ antreneaza
nevalabilitatea acestuia din urma;
 Clasificarea actelor administrative
1. Dupa natura juridica:
a) de autoritate □ -numite si acte administrative de putere publica;
- sunt emise de o putere publica in mod unilateral, pe baza si in executarea
legii, in scopul nasterii sau stingerii unor raporturi juridice, deci pentru a
produce efecte juridice;
b) de gestiune □ se realizeaza intre serviciile publice administrative si PF/PJ;
-privesc buna gestionare sau administrare a domeniului public al statului
sau unitatilor administrativ-teritoriale;
-sunt acte bilateral e cuprinzand doua manifestari de vointa;

c) juridictionale □ se emit in mod unilateral de organele de jurisdictie administrativa anume

abilitate de lege;
-solutioneaza conflicte aparute intre autoritati publice si particulari; -se
emit cu folosirea unei proceduri speciale, respectiv participarea si
contradictorialitatea in dezbateri;
-sunt acte de speta care intervin pentru a curma un litigiu;

2. Dupa competenta materiala

a) cu caracter general □ se emit de autoritatile administratiei publice care au competenta
materiala generala;
- ex: ordonantele si hotararile Guvemului, hotararile CJ/CL,
oridenele prefectului sau deciziile primarului;

b) de specialitate □ sunt emise de organele de specialitate ale administratiei publice centrale si

ale administratiei publice locale.
- ex: ordinele si instructiunile emise de mini§tri;

3. Dupa competenta teritoriala

a) emise de organele administratiei publice centrale □ produc efecte pe intreg cuprinsul
tarii;
- sunt emise de Guvem, ministri, precum si de ceilalti conducatori ai
organelor de specialitate, ai administratiei publice locale;

b) emise de autoritatile administratiei publice locale □ produc efecte in limitele unitatii

administrativ-teritoriale, in care functioneaza autoritatile care le-au emis;
-ex: hotarari ale CL/CJ, dispozitiile prim aril or, ordinele prefectului;

4. Dupa gradul de intindere a efectelor juridice:

 a) normative □ produc efecte cu caracter general si impersonal(ex: hot si ordonantele
Guvemului, ordinele, instructiunile si regulamentele ministrilor)
b) individuale □ produc efecte numai pentru o anumita PF/PJ;
-ex: hotararile Parlamentului, decretele ernise de Presedinte;

5. Dupa natura efectelor juridice pe care leproduc:

a) acte adm. care acordS drepturi;
b) acte adm. care constatS existenta unui drept;
c) acte adm. care interzic sau anuleazS existenta unei situatii de fapt consideratS anterior
de drept;
6. Dupa autoritatea care le emite:
a) emise de cele 2 camere ale Parlamentului (regulamentele de organizare si functionare);
b) emise de Presedintele Romaniei (decrete);
c) emise de organele puterii executive(actele administrative emise de autoritatile publice
centrale si locale, cu competenta materials generala sau specials);
d) emise de alte institute publice;
e) emise de regiile autonome.

7. Dupa perioada de timp in care produc efecte:

a) permanente □ produc efecte de la intrarea in vigoare si pana la abrogare;
b) temporare □ produc efecte juridice pentru o anumita perioada de timp;

SANCTIUNILE DISCIPLINARE SI RASPUNDEREA FUNCTIONARILOR PUBLICI

3 pet

A. Raspunderea disciplinara a functionarilor publici

Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei
publice pe care o detin si a nomielor de conduita profesionala si civica prevazute de lege constituie
abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora.
Sunt abateri disciplinare urmaoarele fapte:
- intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;
- negijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;
- absente nemotivate de la serviciu;
- nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;
- nerespectarea secretului profesional;
- manifested care aduc atingere prestigiului autoritatii;
- refuzul de a indeplini atributiile de serviciu;
- incalcarea prevedez'ilor legale referitoare la indatoriri.
Sanctiunile disciplinare ce pot fi aplicate functionarilor publici sunt:
a) mustrarea scrisa
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pane la 3 luni
c) suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in
functia publice pe o perioada de la 1 la 3 ani
d) retrogradarea in treptele de salarizare sau retrogradarea in functia publica pe o perioada de pana
la 1 an
e) destituirea din functia publica.
Sanctiunile disciplinare se aplica in termen de cel mult 1 an de la data sesizarii comisiei de
discipline cu privire la savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data savarsirii
abaterii disciplinare.
Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decat dupa cercetarea plealabila a faptei savarsite si
dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului public trebuie consemnata in scris, sub
sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o
declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se consemneaza intr-un proces-verbal.
In cadrul autoritatilor sau institutiilor publice se constituie comisii de discipline. Acestea sunt
competente se cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare si se propune sanctiunea aplicabile
functionarilor publici din autoritetilor sau institutiilor publice respective.
Functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicate se poate adresa instantei de contencios
administrativ, solicitand anularea sau modificare, dupe caz, a ordinului sau dispozitiei de sanctionare.
Sanctiunile disciplinare se radiazd, de drept, dupe cum urmeaze:
a) in termen de 6 luni de la aplicare - pentru mustrare scrise;
b) in termen de 1 an de la expirarea termenuluipt. care au fast aplicate sanctiunile ref. la:
- diminuarea drepturilor salariale;
- suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare/de promovare in functia publice;
c) in termen de 7 ani de la aplicare, pentru destituirea din functie.

B. Raspunderea contraventionala, civila si penala a functionarilor publici

Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza in cazul in care acestia au
savarsit o contraventie in timpul si in legatura cu sarcinile de serviciu.
Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, functionarul
public se poate adresa cu plangere la judecatoria in a carei circumscriptie isi are sediul autoritatea sau
institutia publica in care este numit functionarul public sanctionat.
Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:
a) pentrupagubele produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care
functioneaza;
b) pentru nerestituirea in termen legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plaiite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor
tertepersoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.
Raspunderea civila reprezinta una din formele raspunderii juridice care impune obligatia
functionarilor publici vinovati, de a repara, in conditiile legii, prejuddiciul provocat institutiei sau
autoritatii publice.
Raspunderea penala a functionarilor publici se anagajeaza in cazul in care acestia au savarsit o
infractiune in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa.
In cazul in care s-a pus in miscare actiunea penala pentru savarsirea unei infractiuni contra
umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care
impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu
intentie, care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, conducatorul autoritatii sau
institutiei publice va dispune suspendarea functionarului public din functia publica pe care o detine.
In situatia in care nu sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii penale, iar fapta
functionarului public poate fi considerata abatere dispciplinara, va fi sesizata comisia de disciplina
competenta.

Regimul juridic al domeniului public

Regimul juridic al domeniului public reprezinta acel ansamblu de reglementari ce se aplica
bunurilor care fac parte din domeniul public al statului si al unitatilor administrative-teritoriale si
totodata ansamblul raporturilor juridice care se stabilesc intre stat si unitatile administrativ-
teritoriale, ca titular ai dreptului de administrare si celelalte persoane cu privire la bunurile in cauza.
Dreptul de proprietate publica se dobandeste: pe cale naturala, prin achizitii publice
effectuate in conditiile legii, prin expropriere pentru cauza de utilitate publica, prin acte de donatie
sau legate acceptate de Guvern etc., daca bunul in cauza urmeaza sa intre in domeniul public, prin
trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrative-teritoriale in
domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica.
Statul sau unitatile administrative-teritoriale exercita posesia, folosinta si dispozitia asupra
bunurilor care alcatuiesc domeniul public, in limitele si conditiile legii.
Bunurile din domeniul public pot fi date in administrarea regiile autonome, prefecturilor, a
autoritatilor administratiei publice central si locale a altor institutii publice de interes national,
judetean sau local.
Prin contract administrativ, bunurile din domeniul public al statului sau unitatilor
administrativ-teritoriale pot fi concesionate sau inchiriate prin licitatie publica, in conditiile legii.
Litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, judetelor, comunelor,
oraselor sau al municipiilor sunt de competenta instantelor de contencios administrativ.

Notiunea si trasaturile domeniului public

2 pet
Domeniul public reprezinta acele bunuri, publice sail private, care prin natura lor ori
dispozitia expresa a legii trebuie pastrate si transmise generatiilor viitoare,
reprezentand valori destinate a fi folosite in interes public, direct sau prin
intermediul unui serviciu public, si sunt supuse unui regim administrativ, respectiv
unui regim mixt, in care regimul de putere publica este determinant.

Trasaturile domeniului public:

1) Prin natura ori destinatia expresa a legii bunurile intra in categoria celor care trebuie
protejate si transmise generatiilor viitoare
Generatia actuala are obligatia de a efectua operatiile necesare conservarii si protejarii valorilor
bunurilor impotriva factorilor distructivi naturali sau umani.
2) Bunurile ce formeaza domeniul public trebuie sa aiba semnificatia unei valori de interes
public, prin aceea ca apartin patrimoniului national sau sunt destinate unei folosinte de interes public.
3) Pentru ca un bun sa faca parte din domeniul public el trebuie sa fie supus unui regim juridic
specific dreptului adminitrativ, adica trebuie sa aiba un regim mict, in care regimul de putere publica
este determinant.
 4) Teoria domeniului public constituie o modificare esentiala adusa teoriei proprietatii din
dreptul privat, datorita inalienabilitatii si imprescriptibilitatii domeniului public.
5) Pentru a fi inclus in domeniul public, bunul trebuie sa fie in proprietatea unei persoane
juridice de drept public sau in paza unei astfel de persoane de drept public care actioneaza in numele
statului.

Executarea actelor administrative

1. Valoarea juridica a actelor administrative
a. Rezulta din aceea ca se executa din oficiu;
b. Obiectul executarii administrative este reprezentat atat de propriile decizii, cat de actele altor
organe si organizatii neguvemamentale, persoane fizice si juridice. Deciziile proprii pe care
administratia le executa pot fi acte juridice sau pot fi operatiuni tehnico- materiale, deci lipsite de
caracter juridic(avize, comunicari).
c. Subiectul care executa actele administrative poate fi diferit, dupa cel in sarcina caruia revine
aceasta obligatie. In primul rand sarcina executarii deciziei administrative revine titularului, iar daca
acesta nu o face de bunavoie, competenta punerii in executare a deciziei revine autoritatii
administrative. Drepturile autoritatii administrative fata de celalalt subiect al raportului juridic apar ca
indatoriri fata de lege.
d. Formele executiei administrative.
Executarea sarcinilor se poate face atat in cadrul raspunderii juridice, cat si in afara acesteia.
De asemenea, executarea de catre administratie se poate face fie in baza convingerii celui chemat sa
realizeze masura, fie luandu-se masuri de constrangere asupra acestuia, a lucrurilor si veniturilor sale.

2. Metode de executare
a. Convingerea juridica este o metoda de executare si se exteriorizeaza printr-o conduita a
subiectului conforma cu prevederile legale.
b. Constrangerea reprezinta obligarea unui subiect la insusirea unei conduite pe care nu o
impartaseste. Constrangerea juridica reprezinta obligarea la executarea unei masuri prin utilizarea
fortei de constrangere a statului.

Notiunea, trasaturile si regimul juridic al actelor

administrative
2 pet

Actul administrativ = actul juridic unilateral ernis in cadrul activitatii executive de autoritati publice
in calitatea lor de subiecte special investite cu atributii de realizare a puterii de stat, prin
care se creeazd, se modified sau se sting raporturi de drept administrativ.

1. Trasaturile actelor administrative

Trasaturile actelor administrative le putern desprinde din analiza urmatoarelor categorii:
elementele esentiale; conditiile de valabilitate; caracteristicile specifice.
 1) Actul administrativ este forma principala a activitatii autoritatilor publice, celelalte fonne
reprezentand fapte si operatiuni administrative.
2) Desi actul administrativ este o manifestare de vointa juridica unilaterald apartinand
autoritatii AP, uneori aceasta manifestare de vointa nu este un atribut al administratiei, actul
administrativ emitandu-se de autoritatea sau institutia administrativa la cererea administratilor
interesati.
3) Actul administrativ este obligatoriu atat fata de persoanele fizice sau juridice carora li se
adreseaza, cat si fata de organul care 1-a emis, tinut sa-1 respecte el insusi pe tot parcursul
valabilitatii lui. Aceasta obligativitate a actului administrativ deriva din faptul ca el este dat pe baza si
in executarea legii si, din aceasta cauza se bucura de prezumtia de legalitate.
4) Actul administrativ este executoriu imediat dupa ce a intrat in vigoare, fara nicio alta
formalitate sau fara a fi necesara parcurgerea altor etape, identica cu hotararea instantei de judecata
ramasa defmitiva si executorie.
5) O alta trasatura specifica este actualitatea in emiterea actului administrativ.

2. Regimul juridic al actelor administrative

Regimul juridic al actelor administrative = ansamblu de reguli ce guvemeaza formarea,
modificarea si desfiintarea respectivelor acte. Actele
administrative sunt supuse regimului juridic administrativ, avand in acest sens un regim juridic
propriu, distinct de al altor acte juridice. Acest regim se manifesto cu privire la: legalitatea actelor
administrative;
forta lor juridica; puterea lor
probanta; modul de intrare in
vigoare;
modul de executare si de incetare a efectelor juridice Regimul juridic al actelor
administrative trebuie diferentiat de natura juridica a efectelor sau raporturilor pe care le
guvemeaza.
In concluzie, actul administrativ, ca act juridic, nu se confunda cu toate inscrisurile materiale
sau actele constatatoare ale manifestarilor de vointa producatoare de efecte juridice, majoritatea
actelor administrative trebuind sa indeplineasca in mod obligatoriu cerinta formei scrise.

Controlul cetatenilor asupra administratiei

Este firesc ca administratia publica sa fie in mod permanent in atentia acestora, ca un
instrument social ce influenteaza viata, modul de trai.
Dreptul de petitionare este un drept cetatenesc de traditie in sitemul romanesc de drept.
Exercitarea dreptului de petitionare este o modalitate eficienta de rezolvare a unor problem personale
sau de grup pe care oamenii le pot avea in relatia cu administratia publica. Acest drept este incadrat in
categoria drepturilor garantii, intrucat reprezint o garantie juridica generala pentru celelalte drepturi si
libertati.
Pe baza practicii administrative, precum si a legislatiei in vigoare, din punct de vedere
practice , petitiile prezentadu-se sub 4 forme: cereri, reclamatii, sesizari si propuneri.
 Scutirea de taxa pentru exercitarea dreptului de petitionare reprezinta o regula constitutional
care asigura acestui drept posibilitatea realizarii sale depline. Desigur presa, mass-media in general,
joaca un rol important in exercitarea controlului social asupra administratiei publice, putand declara
feedback-ul necesar cercetarii actiunilor sau declansarii actiunilor necesare ale administratiei.