Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În întunericul camerei sale, Himmler studia avid toate doctrinele esoterice disponibile la aceal vreme,
fiind atras în special de magia runelor, mitologia nordică, misticismul oriental şi doctrinele păgâne.
Dezgustat de orice noţiune de creştinism, Himmler vroia, nici mai mult nici mai puţin, decât să creeze o
nouă religie, una pur nazistă, cu un Dumnezeu wagnerian care să conducă rasa germană la victoria finală
şi stăpânirea întregii lumi. În aceadtp direcţie, Himmler a făcut un talmeş-balmeş propriu însuşindu-şi
străvechiul simbol indo-european al svasticii pe care l-a pus alături de cele două rune germanice în formă
d efulger care erau emblema SS-ului. Oricum, nimeni nu îndrăznea să-l corecteze….
Sub conducerea sa, SS-ul a devenit un ordini iniţiatic unde domnea un fel de magie neagră compusă la
repezeală de Himmler. Ritualurile interne ale SS-ului erau „împrumutate” de la ordine religioase sau
cavalereşti precum cel iezuit şi templier.
SS-ul era condus de un „Mare Consiliu al Cavalerilor”, compus din 13 memebri de rang înalt. Ritualurile
negre ale acestora erau practicate în bătrânul castel Wewelberg din Westfalen. Acolo, se spune că SS-iştii
practicau un fel de ritualuri nu foarte diferite de cele de origine satanistă. Himmler, personal, credea într-o
duzină de ritualuri şi dogme selectate de el după propria sa minte.
Tot el era un mare susţinător al reîncarnării, acesta fiind unul dintre motivele pentru care alesese să se
considere încarnarea regelui Heinrich I Păsărarul, o căpetenie războinică a saxonilor care cucerise
triburile slave de la est de Rin. În mintea sa, Himmler credea că trebuia să termine faptele regelui
Heinrich I şi să lase SS-ul la conducerea unui nou imperiu arian. De fapt, Himmler a făcut multe
pelerinaje la mormântul regelui Heinrich I.
Zidurile castelului Wewelberg aveau să fie martore unor ritualuri bizare şi crude în care erau practicate
inclusiv sacrificiile umane în scop ritualic. Conform lui Walter Schellenberg, un Brigandefuhrer SS:
„Castelul a fost amenajat astfel încât să devină un fel de mănăstire SS în care elita membrilor acestei
organizaţii practicau ritualuri spirituale proprii. Un astfeld e ritual consta în practicarea meditaţiei şi
concentrării, pe care Himmler le vedea superioare oricărei forme de rugăciune. După sesiunile de
concentrare, conducerea şi membrii de elită discutau chestiuni de politică, alături de aprofundarea
ideologiilor SS”.
Pentru Himmler, SS-ul nu era doar o unitate de războinici-conducători de elită, ci şi un ordin religios în
care fiecare membru era un iniţiat.
Mic de statură, la prima vedere Himmler părea mai degrabă un cenuşiu funcţionar de bancă decât
conducătorul şi ideologul nazist lângă care nici Hitler nu se simţea în siguranţă. Aparenţa sa înşelătoare l-
a făcut până şi pe un ambasador britanic în Germania să exclame naiv:
„N-am văzut în toată Germania un om mai calm şi mai normal decât Himmler”. De fapt, Himmler se
considera un om normal, ba chiar milos. La urma urmei, după ce a aflat despre modalităţile barbare în
care erau ucişi evreii în lagăre, Himmler le-a ordonat celor din subordinea sa :
„Găsiţi neapărat nişte metode mai umane de execuţie. Violenţa îmi provoacă greaţă”..
În cele din urmă, Himmler s-a declarat satisfăcut de celebrele şi teribilele camere de gazare din lagăre, cu
toate că, conform mărturiilor victimelor lagărelor, moartea prin otrăvirea cu gaze era una extrem de
dureroasă. La urma urmei, prin Heinrich Himmler, omenirea a experimentat „raţionalizarea metodelor
moderne de execuţie”…
În acelaşi timp, în anul 1939, Hitler îi acorda întreaga Polonie drept fief experimental. În decursul
aceluiaşi an, peste un milion de polonezi şi 300.000 de evrei aveau să cadă victime acestui scelerat.
Îndoctrinarea făcută de el asupra tuturor cadrelor din SS îşi arăta roadele cele hâde. SS-işii ucideau fără
nicio formă de vinovăţie. Crimele în masă erau raţionalizate sub forma unui nebunesc şi absurd sacrificiu
care trebuia făcut pentru „puritatea rasei ariene”.
Himmler vitupera mai departe în discursurile sale care şi astăzi aduc fiori reci:
„Nu mă interesează dacă 10.000 de rusoiace mor de epuizare în timp ce sapă un şanţ contra tancurilor,
atât timp cât şanţul este terminat la timp. Însă nu trebuie să fim cu inimile împietrite atât timp cât nu este
necesar. Noi germanii, suntem singurul popor din lume care are o atitudine umană şi decentă la adresa
animalelor. Prin urmare vom avea aceeaşi atitudine amabilă la adresa acestor oameni căzuţi în
animalitate”.
Însă istoria avea să-şi modifice rapid cursul. Sfârşitul războiului bătea la uşă şi odată cu el apărea la
orizonst şi sfârşitul nazismului în Germania şi Europa. Ideologia nebună pusă în practică de Hitler şi
Himmler aruncase însă lumea într-un război fără precedent soldat cu zeci de milioane de victime şi
distrugeri incomensurabile.
Din cei mai puternici şi temuţi lideri din Europa, fruntaşii nazişti s-au văzut brusc în faţa situaţiei
neiertătoare. Mulţi s-au sinucis, alţii au încercat să fugă, unii au fost prinşi, judecaţi şi condamnaţi. În
pragul înfrângerii totale, conştienţi de viitorul care li se rezerva, toţi liderii nazişti s-au disociat pe ultima
sută de metri de Himmler şi au încercat să fugă de el. Ca un şobolan încolţit, Himmler a încercat să fugă
alături de alţi 200 de fruntaşi nazişti.
Ca o ultimă încercare disperată, Himmler a încercat să cadă la înţelegere cu aliaţii oferind pentru
libertatea sa sume de bani precum şi eliberarea a 3.500 de evrei ţinuţi încă în lagăre. Cum era de aşteptat,
înţelegerea nu a ţinut. Toţi vroiau să-l vadă pe Himmler prins, interogat şi judecat.
ăituit de toată lumea, Himmler s-a deghizat şi a folosit o serie de acte falsificate pretinzând că este un
oarecare sergent din Wermacht, pe numele său Heinrich Hitzinger. Alături de un grup de nazişti fideli,
Himmler s-a îndreptat spre Fridrichkskoog, fără a avea o destinaţie precisă. De aici, grupul a ajuns la
Neuhaus, unde naziştii au împrăştiat în mulţime pentru a-şi pierde urma.
Din nefericire pentru el, Himmler a fost prins şi arestat pe data de 21 mai 1945 de către o patrulă
sovietică. În cele din urmă, cel mai temut nazist a ajuns două zile mai târziu la o bază militară britanică
din Luneburg. Acolo, nimeni nu ştia încă cine era acel misterios prizonier german. Nici sovieticii cărora li
se păruse suspect şi-l arestaseră, nu ştiau pe cine prinseseră.
La Luneburg, Himmler a fost supus unui examen medical de rutină înainte să fie interogat. Doar că în
timop ce medicul încerca să-i examineze gura, Himmler a scrâşnit brusc din dinţi şi s-a prăbuşit pe podea.
În mai puţin de cincisprezece minute, era mort. Eminenţa neagră a nazismului era conştient de pierderea
războiului şi nu vroia să cadă prizonier în mîinile duşmanilor, în acest scop Himmler îşi montase o măsea
falsă care conţinea o capsulă de cianură.
Dacă măseaua era muşcată într-un anume fel, capsula se spărgea direct în gură, şi nimic nu-i mai putea
opri moartea. După ce cadavrul său a fost identificat, britanicii au decis ca cel mai periculos om din
Reich-ul lui Hitler să fie îngropat undeva în apropiere de Luneburg.
Locul exact al mormântului său este ţinut şi astăzi secret şi nimeni nu l-a descoperit până în prezent, fapt
care a alimentat multe teorii conspiraţioniste cu privire la sfârşitul adevărat al unuia dintre cele mai crude
personaje din istoria omenirii.