Norma juridică de drept financiar

Norma juridică este o regulă de conduită generală şi impersonală, stabilită sau recunoscută de
stat şi a cărei respectare obligatorie este garantată de forţa coercitivă a statului. Pornind de la
noţiunea normei juridice,
Norma de drept financiar se poate defini ca o regulă de conduită stabilită de stat care
cuprinde drepturile şi obligaţiile subiecţilor participanţi la raportul de drept financiar şi a cărei
respectare este asigurată, la nevoie, de forta coercitiva a statului.
Conţinutul normei de drept financiar are aceeaşi structură logico- juridică ca a oricarei norme
juridice - ipoteză, dispoziţie şi sancţiune, precum şi o construcţie externă determinată de
modul de exprimare a actelor normative (capitole, secţiuni, articole, alineate şi paragrafe).
Ipoteza normei de drept financiar prevede împrejurările în care urmează să se aplice
dispoziţia, iar dispoziţia prevede chiar conduita ce urmează a fi adoptată de subiecţii de drept.
Dispoziţiile cuprinse în normele financiare au un character preponderent imperativ.
Elementul specific normei juridice financiare îl constituie sancţiunea. Sunt stabilite sancţiuni
specifice relaţiilor financiare şi anume: amenda fiscală, dobânzile şi penalităţile de
întârziere în caz de neplată la termen a obligaţiilor bugetare, suspendarea finanţării, suspendarea
creditării etc.
Sancţiunile se constată şi se aplică de organele financiare şi bancare persoanelor fizice şi
juridice, subiecţi ai raporturilor juridice financiare.
Raporturile juridice de drept financiar
Raporturile juridice financiare sunt reprezentate de relaţiile sociale care iau naştere în
procesul constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor băneşti ale statului şi care sunt
reglementate de normele juridice financiare.
Raporturile de drept financiar se particularizează prin urmatoarele elemente specifice:
1. Raporturile de drept financiar se nasc numai în cadrul activităţii financiare înfăptuite de
stat prin organele sale;
2. În cadrul acestor raporturi, fără excepţie, unul dintre subiecţi este, întotdeauna, statul
reprezentat de un organ de specialitate care intră în raportul juridic financiar de pe poziţia
de purtător al autorităţii de stat;
3. Se creează o poziţie de superioritate a statului faţă de ceilalţi subiecţi participanţi
la raportul financiar, persoane fzice si juridice (raport de subordonare);
4. Raporturile de drept financiar se nasc, se modifică şi se sting pe baza manifestării
unilaterale de voinţă a statului, prin forme specifice prevăzute de normele juridice
financiare. Această particularitate oferă posibilitatea executării directe de către
organele statului a obligatiilor fiscale ale contribuabililor, fără a mai fi
necesară, în acest sens, o hotărâre judecătorească.
Elementele constitutive ale raporturilor juridice financiare sunt subiecţii, conţinutul şi
obiectul.
1. Subiecţii participanţi la raportul financiar sunt, pe de o parte, statul reprezentat printr-un
organ de specialitate, iar pe de altă parte, persoanele fizice sau juridice care au calitatea de
contribuabil. Dintre persoanele fizice, acestea pot fi: cetăţenii RM, persoane fizice străine
rezidente(reprezentanţi diplomatici, comerciali, doctoranzi, studenţi, apatrizi) şi persoane
fizice nerezidente (artişti, sportivi, turişti, oameni de ştiinţă etc).
2.Conţinutul raporturilor de drept financiar îl constituie drepturile şi obligaţiile subiecţilor
participanţi, care diferă de cele ale altor raporturi juridice, deoarece privesc necesitatea şi
importanţa constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor băneşti ale statului. Astfel, organele
financiare de stat au dreptul şi obligaţia, în acelaşi timp, de a elabora bugetele publice şi de a
adopta măsuri pentru executarea lor, de a acţiona pentru stabilirea şi încasarea
veniturilor publice şi de a le administra conform dispoziţiilor legale. În ce-i priveşte pe
contribuabili, aceştia au obligaţia de a exercita obligaţia financiară ce le revine prin plata
impozitelor şi taxelor pe care le datorează, dar au şi dreptul de a pretinde organelor financiare
aplicarea corectă a legii, precum şi dreptul de a contesta măsurile considerate nelegale.
3.Obiectul raporturilor juridice financiare este diferit, fiind determinat,în primul rând, de sfera
largă şi complexă a finanţelor publice, iar în al doilea rand, de fapte, acte şi operaţiuni specifice
activităţii fiscale. Astfel, obiectul raporturilor financiare este format din acţiunile de prognoză şi
organizare bugetară, din actiunile de control financiar, din sumele de bani care se
individualizează şi se încasează ca impozite şi taxe etc.