Apariţia primelor elemente de finanţe şi îndeosebi a finanţelor contemporane, constituie

rezultatul unui proces istoric complex şi îndelungat, care a cuprins întreaga viaţă economico-socială.
Finanţele au apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii, au evoluat de la o orânduire
social-economică la alta, conţinutul, funcţiile şi rolul lor fiind determinate de modul de producţie
respectiv. Finanţele au apărut atunci când, ca urmare a accentuării diviziunii sociale a muncii, a
dezvoltării până la un anumit nivel a relaţiilor marfă-bani, s-a afirmat inegalitatea de avere, a apărut
proprietatea privată, societatea s-a scindat în clase sociale. Ca produs al contradicţiilor dintre aceste
clase a apărut statul.

Apariţia organelor statului (organele puterii de stat: administraţia de stat, justiţia, armata
permanentă), adică instituirea forţei publice, a făcut necesară procurarea de mijloace materiale şi
băneşti pentru întreţinerea acestor organe.

Din acest punct de vedere, putem conchide că finanţele au apărut în perioada descompunerii
comunei primitive, concomitent cu naşterea societăţii sclavagiste, ulterior evoluând în feudalism,
extinzându-se mai pregnant în perioada capitalistă. în această ordine de idei putem afirma, că
finanţele au caracter istoric, ele au apărut independent de voinţa şi conştiinţa oamenilor.

Analizând actuala structură a dreptului financiar, adesea, unii (Wtori-jurişti, au tendinţa de a

îmbrăţişa conceptul economic exprimat m literatura economică de specialitate1' privind
componentele fundamentale ale acestei ramuri de drept. în acest sens, literatura cconomico-
jinanciară expune următoarele componente structurale ale sistemului financiar: finanţele
întreprinderilor de stat, bugetul administraţiei centrale de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor
■nciale de stat, asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă realizate prin societăţi cu capital
de stat, creditul acordat de băncile cu capital de stat şi împrumuturile contractate de stat.

Referitor la acest sistem financiar este adevărat şi remarcabil că fiecare dintre componentele
structurale ale acestui sistem grupează acte şi operaţiuni financiare de constituire şi întrebuinţare a
unor fonduri băneşti ale statului, unităţilor adniinistrativ-teritoriale,

întreprinderilor, băncilor, societăţilor de asigurare etc. De asemenea între aceste componente există
relaţii băneşti şi deci ele alcătuiesc un sistem financiar. Dacă privim astfel problema, atunci putem
afirma: tot ce este pecuniar (bani) este drept financiar.

însă, din punct de vedere juridic pe noi ne interesează nu obiectul economic propriu-zis, ci regimul
juridic financiar privit în cadrul dreptului pozitiv. Deci, dreptul pozitiv cuprinde ansamblul normelor în
vigoare la un moment dat. în fiecare stat este privit - în teoria generală a dreptului - ca „sistem al
dreptului" în structura căruia normele de conduită instituite de către stat sunt grupate în „instituţii
juridice şi ramuri de drept"'3.

în această ordine de idei, anumite instituţii - odată cu trecerea de la sistemul economic socialist la cel
specific economiei de piaţă - au un regim juridic în tranziţie spre cel de drept privat datorită
organizării societăţilor de asigurare, băncilor şi întreprinderilor comerciale ca societăţi comerciale, ca
unităţi independente, având patrimoniu propriu şi fiind obligate să desfăşoare o activitate profitabilă
în condiţiile economice actuale.
în concluzie, menţionăm că dreptul financiar cuprinde ansamblul normelor juridice instituite conform
conceptului financiar contemporan, care reglementează, în regim de drept public, constituirea şi
întrebuinţarea fondurilor băneşti ale statului şi ale celorlalte colectivităţi publice, precum şi controlul
financiar de interes public.

1.7. Raporturile juridice financiare

La fel ca în alte domenii de activitate supuse reglementării juridice, în sfera financiară, raporturile
juridice se stabilesc între anumite subiecte de drept, pe baza normelor juridice de specialitate, în
procesul realizării practice a respectivei reglementări juridice şi deci, apar ca o realizare a unor
norme juridice31.

în ansamblul raporturilor juridice, raporturile din sfera financiară se recunosc prin finalitatea de
natură publică. Deci, elementele distinctive ale acestor raporturi sunt: subiectele participante,
conţinutul şi obiectul lor.

Subiectele raportului juridic de drept financiar.

SUBIECTUL ACTIV trebuie să fie o persoană purtătoare a autorităţii publice –statul, o colectivitate
locală, o instituţie publică aflată în subordonarea acestora. (Ministerul Finanţelor publice cu
structurile sale deconcentrate în teritoriu (direcţiile judeţene), consiliile locale, Curtea de Conturi,
inspectorate, oficii).

SUBIECTUL PASIV al raportului juridic de drept financiar poate fi orice persoană juridică sau fizică, -
contribuabilul căruia norma juridică îi stabileşte obligaţii sau drepturi pe linia finanţelor publice.
Poziţia părţilor în raportul juridic de drept financiar este aceea de inegalitate, subiectul activ putând
pretinde subiectului pasiv prestaţiile sau abţinerile legale.

Subiectul activ are dreptul de a acţiona pentru executarea bugetului public, de a acţiona pentru
stabilirea şi încasarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare publice. Subiectul
pasiv are obligaţia de achitare a sarcinilor bugetare, de folosire, potrivit destinaţiilor legale a sumelor
alocate din bugetul public, precum şi dreptul de a contesta modul de impunere, de executare silită,
sancţiunile aplicate.

Conţinutul raportului juridic de drept financiar – natura financiară a drepturilor şi obligaţiilor

subiectelor.

Obiectul raporturilor juridice financiare priveşte acţiunile sau sancţiunile subiectelor în realizarea
drepturilor şi obligaţiilor izvorâte din conţinutul raportului juridic.

Distingem: acţiuni privind stabilirea şi încasarea veniturilor bugetare, acţiuni privind administrarea şi
repartizarea resurselor financiare, acţiuni de control financiar

Conţinutul raporturilor juridice din dreptul financiar este unic şi distinct de al celorlalte raporturi
juridice datorită specificului sau naturii financiare a drepturilor şi obligaţiilor ce revin subiectelor
participante. în acest sens, este evident că drepturile şi obligaţiile privind finanţarea din bugetul de
stat şi bugetele locale, cele privind individualizarea, plata şi încasarea veniturilor publice, cele privind
emisiunea şi circulaţia titlurilor de valoare ale împrumuturilor interne de stat etc, sunt din domeniul
financiar. Şi, în consecinţă conţinutul raporturilor juridice de finanţare bugetară, de impunere, de
credit public etc, este inconfundabil cu al altor raporturi juridice administrative, băneşti civile sau
comerciale etc