Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

I.P. Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Catedra Administrarea afacerilor

Studiu individual nr.1

La disciplina: Corespondența Economică

Referat: “Particularitățile gramaticale

și lexicale specifice corespondenței.”
Specialitate: Contabilitate

A elaborat: Ștefan Cucovici

Grupa: CON 2101 G
Profesor coordonator: VARTICOVSCHI INGA

Chișinău, 2022
Cuprins:

1.Noțiuni generale specifice corespondenței.

2. Particularitățile lexicale.

3. Clasificarea corespondenței oficiale după scop.

4. Particularităţile lexicale al corespondenţei oficiale.

5. Particularităţile gramaticale.

6. Particularități morfologice.

7. Claritatea și simplitatea.

8. Concluzie
1.Noțiuni generale specifice corespondenței.

Noţiunea de corespondenţă semnifică schimbul de scrisori realizat de persoane fizice sau

juridice cu scopul de a transmite un mesaj sau informaţie.Corespondenţa realizată dintre 2

persoane fizice poate fi neoficială sau privată.

Corespondenţa oficială include scrisorile şi actele care servesc ca mijloc de legătură şi schimb

de informaţie între persoanele juridice sau între cele fizice şi cele juridice. Corespondenţa

oficială soluţionează probleme cu conţinut juridic, organizatoric, diplomatic, administrativ etc.,

în fiecare dintre ele prevalând caracterul economic al conţinutului, ca rezultat firesc al unei

economii în continuă dezvoltare.

2.Particularitățile lexicale.

Stilul scrisorilor oficiale reprezintă forma specifică de exprimare a ideilor, modul în care lexicul
este folosit in comunicarea gândurilor.

Una din condițiile prin care o scrisoare sau document oficial poate fi bine întocmit și înțeles este
alegerea vocabularului celui mai potrivit cu noțiunile, ideile, faptele sau problemele tratate.
Astfel, se aleg din vocabularul general numai cuvinte și expresii potrivite cu fondul de noțiuni și
idei al scrisorii respective, evitându-se utilizarea cuvintelor si expresiilor arhaice, regionale, din
argou si jargon.

Se va acorda atenție cuvintelor polisemantice - cuvinte cu formă identică, dar care prezintă
diferențe de sens. De exemplu, cuvantul adresă are - in limbajul administrativ - două
sensuri: indicație (pe scrisori si colete), cuprinzând numele si domiciliul exact al destinatarului,
dar și o comunicare în scris (scrisoare adresatî unei organizații sau unei persoane fizice).

De asemenea, trebuie acordată atentie folosirii corecte a unor cuvinte paronime (cuvinte cu
forma sonoră asemanatoare, dar cu înțeles complet diferit). De exemplu: original (act)
si originar (loc de origine) sau alocatie (ajutor în bani pentru copii) si alocuție /
alocuțiune (cuvântare ocazionalâ).

Cel ce scrie o scrisoare sau un act trebuie să aleagă dintr-o serie sinonimica (cuvinte diferite ca
formă, dar asemanătoare ca sens), acel cuvânt care să exprime cel mai bine sensul dorit. De
exemplu, între bază, fundament, temelie se alege cuvantul bază pentru sintagma bază materiala;
între cuvintele operare, prelucrare, procesare se alege procesare pentru procesare de text.
De asemenea, în corespondență trebuie evitate pleonasmul si tautologia. De exemplu: ,,va
reamintim înca o dată" (pleonasm); ,,ne scuzați pentru întarzierea și amânarea răspunsului"
(tautologie).

În ceea ce privește folosirea neologismelor, deși limba română permite o exprimare precisă și
nuanțată, atunci când nu se pot găsi corespondențe în limbî pentru anumiți termeni, se impune
întrebuințarea neologismelor. De exemplu, pentru aparatură moderna de birou: computer, hard-
disk, soft, sau termeni în relațiile de piață: marketing, sau pentru referințe la produse: design etc

Folosirea terminologiei de specialitate din domeniul respectiv dă textelor concizie. Un termen de

specialitate poate exprima cel mai exact, concis noțiunea sau situația tratată și poate exprima
ideea unei propoziții întregi. De exemplu: pentru a numi modalitatea de plată până la bordul unui
vas se folosește expresia - "franco-bordul vasului”.

Terminologia folosită in corespondența oficială se împarte in două categorii: terminologia creată

în practica lucrărilor de secretariat si corespondența și terminologia creată în diferite domenii de
activitate. Terminologia din prima categorie este limitată la anumite denumiri de operații, lucrări,
obiecte etc., folosite în munca de birou. Terminologia de specialitate este destul de numeroasă,
îndeosebi în ramurile de activitate cu un pronunțat caracter de tehnicitate (bancară, contabilă,
transporturi etc.).

Termeni și expresii de specialitate create în practica lucrărilor de secretariat si corespondență :

antet, adresa, adeverința, alineat, anexe, arhivare, borderou, clasarea corespondenței, curriculum
vitae, dosar, deviz, indicativ, indosariere, mandat, parafa, procura, procesare, rezoluție,
rezolvarea corespondenței, scăderea corespondenței, snuruire etc.

Alegerea cuvintelor cu grad corect de specificitate și precizie face scrierea mai convingătoare și
mai clară. Folosirea cuvintelor exagerat de abstracte se datorează în mare parte unor factori ca:
nesiguranța, comoditate, lipsa de informație, precum si diferiților factori de teamă (de a nu omite
ceva, de a nu divulga ceva, de a nu pierde din importanță etc.). Cei ce utilizează cuvinte
pretențioase și savante cred, în mod grețit, că aceasta însemnă a scrie bine. Aceștia asociază
competența cu parada cuvintelor.

De asemenea, se cere din partea celor care redactează corespondentă o informare adecvată prin
cursuri din domeniul științei organizării și conducerii (management), consultarea dicționarelor
din specialitatea în care se redactează corespondența etc., toate acestea in scopul imbogatirii
cunostințelor aplicabile în domeniul respectiv de activitate.
3. Clasificarea corespondenţei oficiale după scop:

 corespondenţa de solicitare: demersul, comanda, cererea de ofertă;

 corespondenţa de dispoziţie: decizia, ordinul, dispoziţia;

 corespondenţa de informare: oferta, raportul, darea de seamă, referatul, avizul, referinţa;

 corespondenţa de constatare: procesul-verbal, actul, minuta, încheierea;

 corespondenţa însoţitoare de acte: scrisoarea de însoţire personalizată;

 corespondenţa de reclamare: scrisorile de avertizare, reclamaţia;

 corespondenţa doveditoare: adeverinţa, certificatul, delegaţia, chitanţa, procura.

4. Particularităţile lexicale al corespondenţei oficiale:

 folosirea termenologiei specifice:

 termeni care reflectă domeniul, activitatea de secretariat,

 termeni care reflectă activitatea economică, comercială,

 termeni din domeniul financiar-bancar;

 folosirea abrevierilor;

 evitarea pînă la maximum a arhaismelor, regeonalismelor, jargoanelor;

 folosirea adecvată a neologismelor;

 folosirea adecvată a cuvintelor împrumutate.

 Cele mai des se comit greşeli de ordin lexical la utilizarea: cuvintelor polisemantice,
paronimelor, sinonimelor, expresiilor, calchierii nejustificate.

5. Particularităţile gramaticale:
  utilizarea unor forme a pronumelor personale la persoana a II-a plural, îm loc de
singular;

 utilizarea pronumelor de politeţe în locul celor personale la persoana a II-a şi a III-a;

 utilizarea în unile situaţii a formelor de prezent în locul celor de viitor;

 evitarea formelor de imperativ sau înlocuirea lor cu forme de condiţional sau conjunctiv,
excepţie face limbajul publicitar;

 Particularităţi de ordin sintactico-stilistice:

1. folosirea lişeelor stilistice;

2. înlocuirea unei propoziţii subordonate cu părţi de propoziţii corespunzătoare;

3. utilizarea unor propoziţii simple;

4. ordinea corectă a părţilor de vorbire în frază;

5. utilizarea unor fraze lungi, dubioase, sub aspectul continutului;

6. utilizarea construcţiilor pleonastice;

7. utilizarea construcţiilor tautologice;

8. utilizarea unor construcţii sintactice care dau naştere la echivoc.

6.Particularități morfologice.

În redactarea corespondenţei oficiale se respectă formele gramaticale prevăzute de gramatica

limbii române. Specificul stilului corespondenţei constă şi în folosirea anumitor particularităţi, şi
anume:

1. se foloseşte pluralul în loc de singular la pers. I , utilizarea pluralului autorităţii: „Vă

rugăm să…”, „Confirmăm primirea ofertei dv….”;. La persoana a II-a se utilizează
pronumelui personal „dumneavoastră”: „Dv. veţi primi”
2. se foloseşte neconcordanţa între timpul real şi cel gramatical, de ex.: „marfa se livrează la
data …” în loc de ,,… se va livra”
 3. se foloseşte reflexivul pasiv în locul diatezei pasive: ,,expoziţia s-a deschis...”
nu ,,expoziţia a fost deschisă”; reflexivul impersonal înlocuieşte diateza activă: ,,se
certifică vechimea în funcţie ...” ,,se aplică regulamentul ...”.
4. gerunziul folosit la început de frază: acesta este la prezent sau la trecut, se raportează
întotdeauna la subiectul propoziţiei principale.: ”Mulţumindu-vă pentru scrisoarea dv., vă
rog să primiţi ...”
5. se evită folosirea imperativului şi a expresiilor imperative., de exemplu,,a se urmări
îndeplinirea formalităţilor” şi viitorul cu astfel de expresii. Dicţionarul bază de redactare
corectă a corespondenţei 18 valoare de imperativ ,,Serviciul Personal va aduce la
îndeplinire ...”, ,,Vor fi sancţionaţi …” etc.
6. abundenţa construcţiilor cu genitivul şi dativul
7. frecvenţa mare a substantivelor, mai ales a celor provenite din infinitive lungi), a
pronumelor nepersonale (oricine, toţi, fiecare etc) a prepoziţiilor şi conjuncţiilor, şi
utilizarea singularului (învinuitul, proprietarul, reprezentantul are dreptul…).

7.Claritatea și simplitatea.

Claritatea şi simplitatea – principiu comun tuturor stilurilor, respectat riguros în corespondenţa

oficială, dat fiind faptul că subiectele economice tratează fenomene, fapte, obligaţii, situaţii care,
dacă nu sunt prezentate clar, pot produce prejudicii părţilor implicate. Una din condiţiile prin
care o scrisoare sau un act va fi bine înţeles este folosirea limbajului standard. Acesta reprezintă
un model de exprimare ce cuprinde, în linii generale, formele uzuale cu cea mai mare frecvenţă
la nivelul limbii literare. Limbajul standard, fiind o formă particulară a limbii literare, se opune
variantelor teritoriale ale limbii şi presupune o formă de manifestare lingvistică corectă, îngrijită.
Însă trebuie să se ţină cont de faptul că trăsătura caracteristică a limbajului standard este folosirea
neologismelor. În limbajul general, unele cuvinte şi expresii pot avea sensuri ambigue. Folosite
în corespondenţa oficială, ele pot da naştere la confuzii. Este regretabil şi faptul că, alături de
cele mai rafinate unităţi lexicale, apar sporadic regionalisme, arhaisme, calcuri greşite, diverse
expresii neaoşe, greşeli de paronimie, care nu se încadrează în rigorile unei exprimări culte şi
corecte. De aceea, din vocabularul standard trebuie selectate numai cuvintele şi expresiile
potrivite cu noţiunile, ideile, faptele sau problemele tratate în scrisoarea respectivă.

8.Cocluzie.

În concluzie, după elaborarea acestui referat și studierea amănunțită a acestuia am dedus că

regulile de redactare sunt importante, însă fără de un stil potrivit ce respectă toate regulile și
normele, acestea nu au sens. Păstrarea acestor reguli duce la crearea unei impresii binedispuse
față de noi și lucrul pe care îl facem.
Bibliografie:

1. https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20XI-a/Corespondenta%20in
%20administratie%20si%20secretariat/Oscar%20Print/A346.pdf
2. https://manuale.edu.ro/manuale/Clasa%20a%20XI-
3. https://www.rasfoiesc.com/business/marketing/comunicare/Stilul-corespondentei-
oficiale52.php