Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

I.P. Centrul de Excelenţă în Economie şi Finanţe

Catedra Administrarea afacerilor

Studiu individual nr.1

Referat ,, Particularitățile gramaticale specifice
corespondenței.”

la unitatea de curs: Corespondența economică.

Elaborat: Ostrovskaia Anastasia

Grupa: PAA 2110 G
Profesor coordonator: Inga VARTICOVSCHI,
Prof. de disc. economice, gr. did. I

Chişinău, 2022
Cuprins:
1. Introducerea.
2. Particulitatii lexicale a stilului oficial.
3. Concluzii.
4. Bibliografie.

Introducerea:
Stilul scrisorilor oficiale reprezintă forma specifică de exprimare a ideilor, modul în care lexicul
este folosit în comunicarea gândurilor.
Una din condiţiile prin care o scrisoare sau document oficial poate fi bine întocmit şi înţeles este
alegerea vocabularului celui mai potrivit cu noţiunile, ideile, faptele sau problemele tratate. Astfel,
se aleg din vocabularul general numai cuvinte şi expresii potrivite cu fondul de noţiuni şi idei al
scrisorii respective, evitându-se utilizarea cuvintelor şi expresiilor arhaice, regionale, din argou şi
jargon.
În pofida faptului că astăzi există numeroase colecții de scrisori de afaceri care pot fi folosite, ele nu
întotdeauna satisfac, cu limbajul lor, dorința de a comunica corect. Căci nu numai limbajul în
noțiuni şi expresii de specialitate, ci şi micile greşeli gramaticale spun partenerului cine este autorul
şi până unde se poate baza pe el în afaceri. Uneori un singur cuvânt scris greşit sau o virgulă fără
motivare pot diminua efectul scrisorii şi chiar al afacerii. Informațiile scrise nu trebuie să fie
adaptate doar ca formă, ci trebuie să-şi atingă scopul printr-o concepție atrăgătoare și, mai ales, prin
conținutul bine formulat.

Particulitatii lexicale a stilului oficial:

La redactarea unei scrisori economice, urmează să se ţină cont de următoarele particularități:

- Se va acorda atenţie cuvintelor polisemantice – cuvinte cu formă identică, dar care prezintă
diferenţe de sens.
De exemplu, cuvântul adresă are – în limbajul administrativ – două sensuri: indicaţie (pe
scrisori şi colete), cuprinzând numele şi domiciliul exact al destinatarului, dar şi o
comunicare în scris (scrisoare adresată unei organizaţii sau unei persoane fizice).

2
 De asemenea, trebuie acordată atenţie folosirii corecte a unor cuvinte paronime (cuvinte cu
formă sonoră asemănătoare, dar cu înţeles complet diferit). (De exemplu: original (act) şi
originar (loc de origine) sau alocaţie (ajutor în bani pentru copii) şi alocuţie / alocuţiune
(cuvântare ocazională)).
Cuvintele funcționează, în acest caz, ca sinonime în vorbire, dar trebuie precizat că ele au
acest statut numai în sens larg. În documente, această aproximare e strict interzisă, sarcina
celui care redactează fiind găsirea cuvântului celui mai potrivit.

Între verbele ,,a se strica", „,a se deteriora",,,a se avaria", „a se altera",,,a se defecta"

există diferențe de sens pe care le simțim, dovadă că nu trebuie folosite la întâmplare, în
pofida relațiilor de sinonimie dintre ele. De exemplu: ,, Cu părere de rău, am depistat că
aproximativ 200 kg de roşii erau stricate (în loc de „,alterate")"

- Cel ce scrie o scrisoare sau un act trebuie să aleagă dintr-o serie sinonimică (cuvinte diferite
ca formă, dar asemănătoare ca sens), acel cuvânt care să exprime cel mai bine sensul dorit.
În practica limbii, vorbitorii fac adesea abstracție de unele diferenţe de sens dintre cuvintele
sinonime fie pentru că le ignoră, fie pentru că acestea nu-i interesează în situația de
comunicare dată. Cuvintele funcționează, în acest caz, ca sinonime în vorbire, dar trebuie
precizat că ele au acest statut numai în sens larg. În documente, această aproximare e strict
interzisă, sarcina celui care redactează fiind găsirea cuvântului celui mai potrivit.

Între verbele ,,a se strica", „a se deteriora", ,,a se avaria", „a se altera", ,,a se defecta"
există diferențe de sens pe care le simțim, dovadă că nu trebuie folosite la întâmplare, în
pofida relațiilor de sinonimie dintre ele. De exemplu: ,, Cu părere de rău, am depistat că
aproximativ 200 kg de roşii erau stricate (în loc de „,alterate")"
Poate fi dat încă ca un exemplu o situație: între bază, fundament, temelie se alege cuvântul
bază pentru sintagma bază materială; între cuvintele operare, prelucrare, procesare se alege
procesare pentru procesare de text.

- De asemenea, în corespondenţă trebuie evitate pleonasmul şi tautologia. De exemplu: ,,vă

reamintim încă o dată” (pleonasm); ,,ne scuzaţi pentru întârzierea şi amânarea
răspunsului” (tautologie).

3
 Pleonasmul este o greşeală care constă în reluarea nejustificată a aceluiaşi sens într-un
enunt, iar tautologia constă în repetarea aceluiaşi cuvânt sau a unor cuvinte formate de la
aceeaşi rădăcină, spre exemplu: “Cererea a fost solicitată...", .Vom da o mare importanță
însemnătății dezvoltării relațiilor noastre..."...Prin prezenta revenim din nou la reclamația
noastră care a fost expediată la aducându-vă la cunoştinţă despre... şi la care nu am primit
nici un răspuns...". Astfel, în ultimul enunț de trei rânduri sunt comise ambele greşeli:
pleonasmul ("revenim din nou") şi tautologia repetarea inutilă a cuvântului "care", ce dau
dovadă de lipsă de atenție și de abilitate în compunerea textului.

Textul devine anost şi denotă sărăcia lexicală a autorului. Nu există nici o justificare atât
pentru repetițiile pleonastice din: "Lucrările trebuia să fie începute începând cu 25 mai...",
cât şi pentru repetițiile care constau în folosirea învecinată a unor cuvinte: din aceeaşi
familie, exprimând noțiuni care se suprapun: .. "Va rugam să pregătiți devizul de evaluare
care va evalua toate cheltuielile efectuate...". E clar şi aşa că devizul este un act ce evaluează
cheltuielile şi, în contextul dat, utilizarea verbului "a evalua" este nejustificată.

Concluzia referitoare la contextul dat se impune de la sine: e necesară mai multă atenție in
exprimare. Greşelile prezentate sunt diferite, începând cu stângăcia unor repetiții și finisând
cu multitudinea pleonasmelor. Dacă în exprimarea cotidiană sunt de condamnat doar unele,
pentru limbajul oficial, care nu trebuie să fie doar corect, ci şi concis, sunt nerecomandabile
toate

- În ceea ce priveşte folosirea neologismelor, deşi limba română permite o exprimare precisă
şi nuanţată, atunci când nu se pot găsi corespondenţe în limbă pentru anumiţi termeni, se
impune întrebuinţarea neologismelor. La folosirea neologismelor în scrisorile de afaceri,
trebuie să se țină cont şi de un alt principiu: ele pot fi utilizate numai dacă sunt cunoscute de
către cei care-s dispuşi să citească textul expediat. Nu trebuie uitat faptul că, în afară de
echivalentele pe care le găsesc în limba română unii termeni împrumutaţi şi care pot fi
folosite în aceste situații, lexicul asimilează şi împrumuturi termeni reprezentativi pentru
epoca actuală, care sunt indispensabili limbajului de afaceri. De exemplu, pentru aparatura
modernă de birou: computer, hard-disk, soft, sau termeni în relaţiile de piaţă: marketing, sau
pentru referinţe la produse: design etc

4
 Totuşi, unii din ei, chiar dacă s-au impus în limbajul de afaceri şi s-au stabilit definitiv,
având o circulație frecventă în această sferă, pun încă probleme, din motivul neînțelegerii
semnificațiilor pe care le au. De aceea trebuie să fim foarte atenți la utilizarea lor: imprecizia
termenilor şi abuzul de împrumuturi fac tot mai dificilă perceperea unor fapte şi date
actuale. O bună cunoaştere a termenilor va sta la baza unei caracteristici, fără de care textul
va pierde din valoarea sa - concizia - particularitate care presupune o formulare succintă şi
laconică a mesajului.

În acte şi scrisori de afaceri sunt evitate formulările de prisos, explicațiile inutile, repetările
şi, mai ales, parafrazele lungi. Ele trebuie înlocuite cu terminologia de specialitate ce
conferă o exprimare succintă. De exemplu, în fraza:,, Vă rugăm să ne indicați ce reduceri de
pret faceți la achiziționarea produselor în volume mari" sunt bineveniți termenii „remiză”
și „angro" în locul îmbinărilor: „reduceri de pret" şi „volume mari". Propoziţia sau fraza
lungă, generează, în unele cazuri, confuzii, provocând dificultăți în receptarea textului. Or,
destinatarul trebuie să înțeleagă totul dintr-o singură privire. De aceea, în unele cazuri, chiar
şi formulele fixe nu vor fi redate în întregime, mai ales când este vorba de unele expresii
pretențioase (în funcție de caracterul scrisorii: pentru scrisorile de protocol ele sunt absolut
necesare). De exemplu, în loc de: „Avem onoarea de a vă aduce la cunoştinţă că am primit
37 comanda Dvs." se recomandă a fi folosită una din formulele: “Vă aducem la
cunoștință...", „ Vă informăm că.”.

- Folosirea terminologiei de specialitate din domeniul respectiv dă textelor concizie. Un

termen de specialitate poate exprima cel mai exact, concis noţiunea sau situaţia tratată şi
poate exprima ideea unei propoziţii întregi. De exemplu: pentru a numi modalitatea de plata
până la bordul unui vas se foloseşte expresia – „franco-bordul vasului”.

Terminologia folosită în corespondenţa oficială se împarte în două categorii: terminologia

creată în practica lucrărilor de secretariat şi corespondenţă şi terminologia creată în
diferite domenii de activitate. Terminologia din prima categorie este limitată la anumite
denumiri de operaţii, lucrări, obiecte etc., folosite în munca de birou. Terminologia de
specialitate este destul de numeroasă, îndeosebi în ramurile de activitate cu un pronunţat
caracter de tehnicitate (bancară, contabilă, transporturi etc.).

5
 De exeplu: termeni şi expresii de specialitate create în practica lucrărilor de secretariat şi
corespondenţă : antet, adresă, adeverinţă, alineat, anexe, arhivare, borderou, clasarea
corespondenţei, curriculum vitae, dosar, deviz, indicativ, îndosariere, mandat, parafă,
procură, procesare, rezoluţie, rezolvarea corespondenţei, scăderea corespondenţei, şnuruire
etc.

Concluzia:
Alegerea cuvintelor cu grad corect de specificitate şi precizie face scrierea mai convingătoare şi mai
clară. Folosirea cuvintelor exagerat de abstracte se datorează în mare parte unor factori ca:
nesiguranţă, comoditate, lipsa de informaţie, precum şi diferiţilor factori de teamă (de a nu omite
ceva, de a nu divulga ceva, de a nu pierde din importanţă etc.). Cei ce utilizează cuvinte
pretenţioase şi savante cred, în mod greşit, că aceasta însemnă a scrie bine. Aceştia asociază
competenţa cu parada cuvintelor.

De asemenea, se cere din partea celor care redactează corespondenţa o informare adecvată prin
cursuri din domeniul ştiinţei organizării şi conducerii (management), consultarea dicţionarelor din
specialitatea în care se redactează corespondenţa etc., toate acestea în scopul îmbogăţirii
cunoştinţelor aplicabile în domeniul respectiv de activitate.

Bibliografie:
1. Acte şi scrisori de afaceri. Raisa Borcoman. Culegere. A.S.E.M., Chișinău 1995.