ALTE DOCUMENTE

REGULI PENTRU REPREZETAREA SI NOTAREA VEDERILOR SI PREVENIREA INCENDIILOR LA DEPOZITE

DE PRODUSE PETROLIERE
SECTIUNILOR IN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL Motoare cu ardere internă
tehnica mecanica COMPANIA NAŢIONALĂ ROMTEHNICA S
Victoria vicky MS 51
ALEGEREA PUTERII MOTOARELOR
REGULI PENTRU REPREZETAREA ŞI NOTAREA VEDERILOR ŞI SECŢIUNILOR ÎN DESENUL TEHNIC INDUSTRIAL ELECTRICE
CURS DE CALIFICARE LACATUS
CONSTRUCTOR NAVAL
BARE CURBE
MANUAL DE INSTALARE SI UTILIZARE
1. GENERALITĂŢI TELEFON CORDLESS -DECT GAP
PROIECT PENTRU OBTINEREA
Aceste reguli sunt cuprinse în standardul 105 – 87. Standardul cuprinde următoarele părţi: CERTIFICATULUI DE COMPETENTE
PROFESIONALE PROFIL TEHNIC
SPECIALIZAREA : Tehnician prelucrari
- terminologie şi clasificare mecanice Tehnologia de prelucrar
Notiuni introductive de utilizare a
- reguli generale de reprezentare; microcontrolelor

- reguli speciale de reprezentare

- reguli pentru notarea vederilor şi secţiunilor.

Ele trebuie respectate în reprezentarea oricăror obiecte (piese sau ansamble).

2. TERMINOLOGIE

Următoarele definiţii sunt necesare pentru precizarea sensului exact al termenilor curent folosiţi. Orice program de grafică inginerească foloseşe
aceiaşi termeni.

Vedere - reprezentarea în proiecţie ortogoală pe un plan a unei piese nesecţionate.

 Fig. 1

În fig 1 este reprezentată o piesă simplă (şurub cu cap pătrat) ale cărei forme geometrice principale sunt cilin-drul tijei şi prisma regulată dreaptă a capului
şurubului, formele interioare lipsind. Pentru a o defini complet din punct de vedere geometric sun suficiente două vederi (vederea din faţă şi vederea din
stânga).

Fig. 2

În fig. 2 este reprezentat un corp de lagăr cu forme exterioare şi interioare simple, prismatice şi cilindrice, folo-sind vederile din faţă, de sus şi din stânga. Se
observă cu uşurinţă că utilizarea vederilor nu este suficientă pen-tru a evidenţia formele interioare ale piesei.

2.1 Clasificarea vederilor

 Clasificarea vederilor se face după următoarele criterii:

a) direcţia de proiecţie;

b) proporţia de reprezentare în vedere

După criteriul direcţiei de proiecţie vederile sunt vederi obişnuite şi vederi particulare.

După criteriul proporţiei de reprezentare vederile sunt vederi complete, parţiale şi locale.

- vederea realizată după una dintre direcţiile de proiecţie standardizate 454g69e şi

Vedere dispusă în cadrul for-matului conform regulilor din standardul referitor la dispunerea
obişnuită normală a proiecţiilor (STAS 614)
Vedere
- vederea obţinută după o altă direcţie decât cele standardizate sau care este dispusă
particular într-o altă poziţie decât cea reglementată prin standard.
ă

În figurile 1 şi 2 proiecţiile folosite pentru reprezentarea celor două piese sunt vederi obişnuite. În fig. 1 se reprezintă suplimentar şi o vedere
particulară după direcţia A. Această vedere este necesară pentru a preci-za adevărata mărime a spaţiului necesar pentru marcarea şurubului. Tot din fig. 1 se
mai observă că vederea din A se poate reprezenta în corespondenţă de proiecţie sau rotită. Rotirea vederii este evidenţiată prin simbolul specific, plasat lângă
notaţia vederii.

Vedere - vederea care prezintă întreaga piesă (sau întregul ansamblu).

completă
Vedere - vederea care prezintă doar o parte a piesei (ansamblului) şi este delimitată cu ajutorul
unei linii de ruptură.
parţială
Vedere - vederea care conţine doar un detaliu al piesei (ansamblului), dispus
locală după metoda A.

În figurile 1 şi 2 vederile corpului de lagăr (vederile din faţă, din stânga şi de sus) sunt vederi complete iar vederea
A este o vedere parţială.

În fig. 3 vederea fantei din corpul de ghidare este o vedere locală. Ea se deosebeşte de o vadere parţială prin faptul că nu este delimitată de o linie de rup-tură şi
este dispusă după metoda A. Vederea de sus a corpului de ghidare nu este o vedere parţială ci o vedere obişnuită reprezentată în proporţie de 50% deoarece
 piesa este simetrică faţă de un plan de front ce conţine axa sa verticală.

Pe reprezentarea în vedere a unei piese deosebim conturul aparent şi muchiile piesei.

proiecţia pe un plan a intersecţiei dintre două suprafeţe ale O muchie poate constitui o parte a conturului aparent al unei proiecţii. Aceeaşi
Muchie
unei piese. muchie poate fi vizibilă pe o vedere dar invizibilă pe o altă vedere.

În fig. 1 m1 este o muchie deoarece reprezintă baza circulară comună a trunchiului de con şi a cilindrul tijei, iar m2 este intersecţia dintre suprafeţele plane care constituie feţele prismei capului
şurubului.

Muchiile pot fi muchii reale sau muchii fictive. Fig. 3

Muchia
muchia rezultată prin prelucrare (aşchiere, tăiere).
reală
Muchia
proiecţia pe un plan a intersecţiei imaginare a două suprafeţe ale unei piese.
fictivă
O muchie reală este evidentă şi se trasea-ză cu linie tip A dacă este vizibilă. De obicei mu-chiile exterioare invizibile într-o proiecţie (vedere sau secţiune) nu se reprezintă deoarece ele vor fi
vizibile într-o altă proiecţie a piesei. Dacă este necesar, ele pot fi reprezentate cu linie tip E (linie întreruptă subţire) sau tip F (linie întreruptă groasă).

În fig. 4 este prezentată forma posibilă a Fig. 4a Fig. 4b Fig. 4c

extremităţii unui ac de trasaj. Formele geometrice

principale sunt un cilindru şi un con (fig. 4a) iar intersecţia lor este o muchie reală. Dacă între aceste două suprafeţe se prevede o racordare (o suprafaţă suplimenară de trecere) (fig. 4 b) atunci
reprezentarea va conţine o muchie fictivă, generată prin intersecţia prelungirilor imaginare ale suprafeţelor cilindrică şi conică. Reprezentarea muchiei fictive (fig. 4c) respectă regulile care se vor enunţa
ulterior.

Muchiile fictive invizibile nu se reprezintă.

Piesele cu forme interioare au contururi şi muchii interioare, invizibile pe vederile ei. Pentru evidenţierea lor sunt necesare secţiuni.

reprezentarea în proiecţie ortogonală pe un plan a rezultatului intersecţiei dintre un obiect şi o suprafaţă

Secţiunea de secţionare urmată de îndepărtarea imaginară a părţii din obiect aflată între observator şi suprafaţa
de secţionare.

În fig. 5 este prezentată intuitiv obţinerea unei secţiuni aşa cum este descrisă prin definiţia de mai sus. Pentru a secţiona longitudinal bucşa cu formă exterioară şi interioară cilindrică (fig. 5a) se
foloseşte un plan de front care conţine axa ei (fig. 5b). Rezultatul secţionării imaginare şi a îndepărtării porţiunii din piesă situată între observator şi planul de secţiune este prezentat în fig. 5c.

Secţiunea astfel obţinută se poate reprezenta în două modalităţi: secţiune propriu-zisă şi secţiune cu vedere, ambele prezentate în fig. 6.

Fig. 5a Fig. 5b
Fig. 5c

Fig. 6a Fig. 6b
Fig. 6c Fig. 6d
În fig. 6a bucşa este reprezentată cu ajutorul veederilor, în fig. 6 b este prezentată alegerea suprafeţei de secţi-onare concretizată în notarea traseului de
secţionare. În figurile 6c şi 6 d secţiunea A – A este reprezentată în cele două moduri posibile: secţiune propriu-zisă - fig. 6c şi secţiune cu vederei - fig. 6 d.

urma planului de secţionare sau ansamblul urmelor planelor de secţionare care generează o
Traseu de secţionare
secţiune.

Traseul de secţionare se reprezintă cu linie tip H iar pe segmentele de la extremităţi poartă săgeţi care indică direcţia de proiecţie. Deoarece
reprezentarea unui obiect poate necesita mai multe trasee de secţionare, fiecare traseu se notează cu o literă majusculă, ce se înscrie alături de săgeţi. În cazul
traseelor care generează secţiunile frânte sau în trepte, fiecare frângere a traseului se evidenţiază prin segmente de linie continuă groasă (vezi fig. 14, 15 şi
16).

Proiecţiile combinate 1/2 vedere şi 1/2 secţiune nu necesită notarea traseului de secţionare.

2.2 Clasificarea secţiunilor

Pentru a descrie corect secţiunile care intervin în reprezentarea unei piese sau ansamblu este necesară cunoşterea clasificării secţiunilor. De exemplu,
secţiunea din fig. 6d este descrisă corect astfel: secţiune longi-tudinală cu vedere, plană, totală, verticală.

Clasificarea secţiunilor se poate face după următoarele criterii:

a) modul de reprezentare,

b) poziţia suprafeţei de secţionare în raport cu planele triedrului de proiecţie,

c) poziţia suprafeţei de secţionare în raport cu piesa,

d) forma suprafeţei de secţionare,

e) proporţia de secţionare.

a) Ţinând cont de modul de reprezentare deosebim: i) secţiune propiu-zisă;

ii) secţiune cu vedere.

i) Secţiunea propiu-zisă este rezultatul geometric al secţionării piesei. În fig. 6c este reprezentată secţiunea propriu-zisă A - A. care constă în două dreptunghiuri. O astfel de reprezentare are avantajul
comodităţii, dar nu oferă informaţii despre partea obiectului aflată în spatele planului de secţionare. În proiectarea construcţiilor civile şi industriale, a structurilor metalice, a navelor şi aeronavelor pentru
definirea formelor şi structurii complexe a produselor se utilizează preponderent secţiunea-propriu-zisă.

ii) Secţiunea cu vedere este o secţiune propriu-zisă completată cu contururile şi muchiile aflate în spatele supra-feţei de secţionare şi devenite vizibile prin îndepărtarea imaginară a porţiunii din obiect
aflată între suprafaţa de secţionare şi observator. În fig. 6d aceeaşi secţiune A – A este reprezentată ca o secţiune cu vedere. În domeniul construcţie de maşini cele mai des utilizate sunt secţiunile cu
vedere deoarece sunt mai realiste şi prin urmare uşurează formarea unei reprezentări mentale corecte şi complete asupra obiectului.
 Observaţie: Distincţia între secţiunea propriu-zisă şi cea cu vedere este importantă deoarece programele de proiectare asistată generează secţi-uni
propriu-zise. Acestea trebuie completate ulterior pentru a deveni secţiuni cu vedere.

b) Ţinând cont de poziţia suprafeţei de secţionare în raport cu planele triedrului de proiecţie deosebim:

i) secţiune orizontală; Fig. 7

ii) secţiune verticală;

iii) secţiune înclinată.

i) Secţiunea orizontală este cea obţinută cu un plan de nivel. În fig. 8 secţiunea A-A este orizontală.

ii) Secţiunea verticală este generată de un plan normal la planul orizontal de proiecţie (un plan vertical sau de front sau un plan de profil). În figurile 6c, 6d, 9, 10 etc secţiunile sunt verticale.

iii) Secţiunea înclinată este o secţiune realizată cu un plan oarecare sau, cel mai des, cu un plan simplu particular. În fig. 7 secţiunea realizată printr-un arbore, în scopul de a evidenţia canalele de
ungere este o secţiune înclinată.

c) Din punctul de vedere al poziţiei suprafeţei de secţionare în raport cu piesa deosebim:

i) secţiune longitudinală;

ii) secţiune transversală.

i) Secţiunea longitudinală este realizată cu un plan care conţine axa longitudinală a piesei sau este paralel cu aceasta. În figurile 6c şi
6d secţiunile sunt longitudinale.

ii) Secţiunea transversală este generată de un plan care intersectează axa longitudinală a piesei – de obicei sub un unghi de 90º. În fig.
11 secţiunea este o secţiune transver-sală.

d) După forma suprafeţei de secţionare distingem: i) secţiune plană;

ii) secţiune frântă;

iii) secţiune în trepte;

iv) secţiune cilindrică.

i) Secţiunea plană este rezultatul intersectării piesei cu un plan. Majoritatea covârşitoare a secţiunilor sunt secţiuni plane.
Fig. 8

ii) Secţiunea frântă este generată de un ansamblu de două plane care se intersectează sub un unghi diferit de 90º. În fi-gurile 14 şi 16 sunt exemplificate secţiuni frânte.
 iii) Secţiunea în trepte se obţine cu ajutorul unei succesiuni de plane, reciproc perpendiculare. În figurile 9a şi 15 sunt exempli-ficate astfel de secţiuni.

iv) Secţiunea cilindrică este generată de o suprafaţă cilindrică. Rezultatul secţionării se reprezintă desfăşurat.

e) Dacă se consideră proporţia de secţionare deosebim:

i) secţiune totală;

ii) secţiune parţială;

iii) proiecţie combinată (1/2 vedere şi 1/2 secţiune).

i) Secţiunea totală este cea generată prin ’’tăierea’’ completă a piesei, pe direcţie transversală sau longitudinală. În figurile 6c, d şi 7 secţiunile sunt totale.

ii) Secţiunea parţială este generată de o suprafaţă care inter-sectează doar o porţiune a unei piese. În fig. 8 este exemplifi-cată o secţiune parţială.
Secţiunea parţială nu trebuie con-fundată cu ruptura (fig. 9b), deosebindu-se de aceasta prin fap-- Fig. 9a Fig. 9b

tul că reprezentarea în secţiune nu este delimitată de o linie de ruptură

iii) Proiecţia combinată denumită ’’1/2 vedere şi 1/2 secţiune’’ se foloseşte pentru a reprezenta obiecte care admit un plan de simetrie şi poate fi
considerată ca fiind obţinută cu ajutorul unei suprafeţe de secţionare în trepte, primul plan fiind plasat în faţa obiectului şi astfel generând o vedere în
loc de o secţiune.

În fig. 9a este reprezentată piesa din fig. 5a cu ajutorul unei proiecţii combinate ’’1/2 vedere şi 1/2 secţiune’’ pe planul vertical. În fig. 9b aceeaşi
piesă, cu un orificiu circular transversal, este reprezentată cu ajutorul unei proiecţii combinate pe planul vertical iar vederea de sus se completează
cu o ruptură pentru a arăta că orificiul străpunge peretele. Se observă că proiecţia combinată nu necesită reprezentarea traseului de secţionare.

2.3 Clasificarea şi reprezentarea secţiunilor propriu-zise

Secţiunile propriu-zise se denumesc aşa cum se arată mai jos, evidenţiin-du-se astfel particularităţile lor de reprezentare:

i) secţiune propriu-zisă obişnuită; Fig. 10a

ii) secţiune propriu-zisă suprapusă;

iii) secţiune propriu-zisă intercalată;

iv) secţiune propriu-zisă deplasată.

Secţiunile propriu-zise sunt exemplificate în figurile 10 a,.b, c, d, piesa re-prezentată fiind o porţiune dintr-un profil cornier cu aripi egale.

i) Secţiunea propriu-zisă obişnuită (fig. 10a) are următoarele caracteristici:

 - este evidenţiată cu ajutorul traseului de secţionare;

- secţiunea rezultată, notată corespunzător, se poate dispune în cores-pondenţă de proiecţie sau în altă poziţie
în cadrul formatului planşei.

Fig. 10b

ii) Secţiunea propriu-zisă deplasată se caracterizează prin:

- indicarea traseului de secţionare doar prin urma sa (trasată cu linie seg-ment punct subţire);

- deplasarea secţiunii rezultate şi rotirea ei către dreapta până când ajun-ge în planul proiecţiei pe care s-a indicat traseul de secţionare.

În fig. 10b este reprezentată urma verticală a planului de profil care secţi-onează piesa iar secţiunea propriu-zisă rezultată (aceeaşi ca în exemplul precedent) este rotită spre dreapta cu 90º până când
ajunge în planul ver-tical de proiecţie Fig. 10c

iii) Secţiunea propriu-zisă intercalată (fig. 10c) se caracterizează prin ur-mătoarele simplificări:

- eliminarea reprezentării urmei planului de secţionare; Fig. 10d

- plasarea secţiunii în spaţiul obţinut prin eliminarea unei porţiuni din vede-rea obiectului reprezentat.

Se pate folosi această variantă de reprezentare doar atunci când secţiunea este transversală iar porţiunea de vedere eliminată nu conţine detalii.

iv) Secţiunea propiu-zisă suprapusă (fig. 10d) se deosebeşte de cea intercalată prin aceea că nu necesită elimi-narea unei porţiuni din vederea obiectului reprezentat iar conturul ei se trasează cu linie
continuă subţire, pentru a nu crea confuzii prin suprapunere cu reprezentarea în vedere.
reprezentarea ortogonală pe un plan a unui obiect cu o porţiune îndepărtată (eliminată) în scopul:
- reprezentării unor detalii ascunse de porţiunea respectivă;
Ruptura
- micşorării spaţiului necesar pentru reprezentare, fără a periclita claritatea desenului prin repre-zentarea
piesei la o scară de micşorare.
În fig. 11 este reprezentată o tijă cu lungimea mare în raport cu
dimen-siunea transversală.Tija nu poate fi reprezentată la o
scară de micşora-re deoarece vederea din stânga şi secţiunea A-
A ar avea dimensiuni prea mici. În această situaţie se re-prezintă
piesa cu ajutorul rupturii, eliminând partea cilindrică lipsită de
detalii. Porţiunile eliminate (’’rupte’’) se delimitează prin linie
continuă sub- Fig. 11

ţire ondulată. Cota care indică dimensiunea pe direcţia după care a fost micşorat gabaritul piesei nu îşi modifică valoarea.

În fig. 9b s-a folosit o ruptură pentru a evita reprezentarea unei secţiuni orizontale.

reprezentarea în proiecţie ortogonală a unei mici părţi a unei piese, la o scară de mărire, cu sco-pul de a
Detaliu
preciza forma şi dimensiunile acelei porţiuni.
 Fig. 23 se exemplifică reprezentarea şi notarea unui detaliu.

3. REGULI GENERALE PENTRU REPREZENTAREA VEDERILOR, SECŢIUNILOR ŞI DETALIILOR

i) Reprezentarea liniilor de axă de simetrie şi a axelor de revoluţie

Aceste componente ale proiecţiilor se trasează cu linie segment punct subţire (tip C) şi respectă urmă-toarele reguli.

 Liniile de axă depăşesc conturul proiecţiilor cu 2-3 mm.

 Intersecţia a două astfel de linii se realizează la nivelul segmentelor.

 Atunci când proiecţia care le conţine are dimensiunile (la scara reprezentării) mai mici sau egale cu 10 mm, pentru trasarea axelor acesteia se foloseşte linia continuă subţire.

 Dimensiunea recomandată a segmentului este 6 ..8 mm iar a distanţei dintre segment şi punct 2..3 mm.

În fig. 11, pentru vederea din stânga şi secţiu-nea A – A este aplicată regula referitoare la trasarea liniilor de axă a proiecţiilor cu linie continuă.

ii) Rreprezentarea muchiilor fictive

Reprezentarea muchiilor fictive respectă următoarele reguli:

 Muchiile fictive se reprezintă cu linie continuă sub-ţire (tip B) (fig. 4c, fig. 10a-c, fig. 12).

 Muchiile fictive nu intersectează linii de contur sau muchii reale vizibile, întrerupându-se la 2-3 mm de acestea (fig. 4c).

 Atunci când pe vederea unei piese trebuie repre-zentate două muchii fictive paralele, dispuse la o foar- Fig. 12

te mică distanţă între ele, se va reprezenta doar una dintre muchiile fictive şi anume cea care corespunde celei mai mici grosimi a piesei.(fig. 10a-c, 12).

În figurile 10 şi 12 muchiile fictive intersectează linii de ruptură şi respectiv axa de simetrie şi deci nu trebuie întrerupte. În figurile 10 aripile cornierului au câte o faţă înclinată sub o pantă de 5%
astfel că sunt gene-rate două muchii fictive, dintre care este reprezentată doar cea corespunzătoare grosimii mai mici a aripii. În fig. 12 muchia fictivă corespunde intersecţei prelungirilor imaginare ale
suprafeţei conice cu planele de nivel ale ba-zelor trunchiului de con. Evidenţierea acestor muchii fictive este necesară pentru cotarea piesei.

iii) Reprezentarea elementelor aflate în faţa planului de secţionare

 Contururile formelor geometrice ale unei piese situate în faţa planului de secţionare se pot reprezenta pe secţiunea respectivă folosind linie segment două puncte subţire.
 Fig. 13a Fig. 13b

Bosajul prismatic de pe suprafaţa cilindrică exterioară a piesei din fig. 13a nu s-ar
putea reprezenta în mod obişnuit pe secţiunea A – A deoarece se află pe partea
piesei care se înlătură imaginar. Aplicând regula de mai sus, conturul său poate
fi reprezentat şi astfel pe secţiune se pot înscrie cotele necesare.

Alte soluţii de reprezentare pentru aceeaşi piesă sunt prezentate în fig. 13c
(folosind simetria piesei faţă de planul de nivel care conţine axa sa) şi în fig. 13d
(modificând poziţia piese prin rotire). În ambele variante pie-sa poate fi cotată în mod
obişnuit.

Fig. 13c Fig. 13d

iv) Reprezentarea secţiunii frânte

Secţiunile frânte se folosesc pentru a evidenţia formele interioare ale piesei atuci când se doreşte evitarea secţi-unilor înclinate. Pentru suportul din fig. 14a, oricare ar fi poziţia aleasă pentru
reprezentare, sunt necesare două secţiuni din care una înclinată. Reprezentarea unei secţiuni trânte respectă regulile de mai jos.

 Suprafaţa de secţionare este formată din două semi-plane care formează un unghi diferit de 90º.

 Contururile reale rezultate prin secţionarea piesei cu se-miplanul înclinat se rotesc pâ-nă când ajung să aparţină pla-nului restului secţiunii. Tot ast-fel se rotesc şi axele golurilor interioare.

 Nu este considerată eroa-re de reprezentare aparenta lipsă de corespondenţă între secţiunea astfel obţinută şi restul proiecţiilor piesei.
 În fig. 14b este expli-cată rotirea contururilor secţi-unii (segmentul vertical 1) în poziţia notată prin 1 1 şi proiec-tarea pe planul vertical a conturului rotit (1’ 1). Tot astfel se rotesc şi generatoarele
ci-lindrului vertical).

Construcţiile grafice auxiliare Fig. 14a Fig. 14b

din fig. 14b nu trebuie să apară în planşa de desen.

v) Reprezentarea secţiunii în trepte

Secţiunea în trepte se utilizează pentru a evidenţia cu ajutorul unei singure secţiuni forme interioare ca-re nu pot fi străbătute de acelaşi plan de secţionare. Se evită astfel reprezentarea mai
multor secţiuni. Reprezentarea secţiunii în trepte respectă următoarele reguli.

 Suprafaţa de secţionare este formată dintr-un număr impar de plane reciproc perpendiculare. Traseul de secţionare este reprezentat de urmele acestor plane. Punctele de frângere ale traseului
(punctele de intersecţie ale urmelor planelor reciproc perpendiculare) se evidenţiază prin segmente de linie continuă groasă.

 Pe secţiunea în trepte haşurile se decalează pentru a evidenţia trecerea într-o altă regiune a suprafeţei de secţionare.

Aplicarea acestor reguli este exemplificată în figurile 15a şi b. Pentru a evidenţia golurile interioare ale plăcii s-ar putea folosi următoarele soluţii de repezentare:

a) Trei proiecţii: vederea de sus, secţiunea S1-S1 şi secţiunea S2-S2.

b) Trei proiecţii: vederea de sus, secţiunea S1-S1 şi proiecţia combinată generată de traseul S3 - S3 (1/2 vede-re din stânga şi 1/2 secţiune).

c) Trei proiecţii: vederea de sus, secţiunea S1-S1 şi secţiunea S4-S4.

d) Două proiecţii: vederea de sus şi secţiunea în trepte A – A (fig. 15b).

Este evident că cea mai eficientă reprezentare este cea care foloseşte secţiunea în trepte. Decalarea haşurilor este evidenţiată în fig. 15b.
 Fig. 15a Fig.
15b

4. REGULI SPECIALE PENTRU REPREZENTAREA VEDERILOR, SECŢIUNILOR ŞI DETALIILOR

i) Reprezentarea obiectelor simetrice

Obiectele simetrice sunt cele caracterizate de simetria formelor geometrice exterioare şi interioare faţă de unul sau mai multe plane. Proiecţiile unui astfel de obiect se pot repre-zenta numai pe
jumătate sau pe sfert, în sco-pul de a economisi spaţiul în cadrul formatu-lui. În aceste situaţii se vor respecta urmă-toarele reguli.

 Pe axa de simetrie a proiecţiei reprezen-tată parţial se înscriu simbolurile de simetrie (două segmente de linie continuă subţire, pa-ralele).
 Fig. 16 Fig. 17

 Se recomandă reprezentarea vederilor simetrice astfel: pe planul orizontal porţiunea situată sub axa de simetrie
(fig. 16), pe planul vertical şi lateral porţiunea situată în stânga axei verticale de simetrie ( fig. 17, 18).

 Folosind simetria în raport cu un plan, se pot grupa vederi obţinute după direcţii opuse.

În fig. 16 capacul reprezentat are patru plane de simetrie dar numai vederea de sus se poate repre-zenta în proporţie
de 50% deoarece secţiunea frântă A- A nu rezultă simetrică.

În fig. 17 inelul are şase plane de simetrie dintre care sunt folosite doar două.

Fig. 18

În fig.18, racordul reprezentat are doar un plan de simetrie, folosit pentru a reprezenta vederea de sus în proporţie de
50% şi pentru a folosi pe planul lateral o proiecţie combinată 1/2 vedere din stânga şi 1/2 vedere din dreapta.

ii) Reprezentarea elementelor repetitive

Este permis să se evite reprezentarea unor detalii de formă care se repetă în mod regulat, preci-zând pe vedere numai primul şi ultimul element. Poziţia celorlalte detalii este indicată cu
ajutorul liniilor lor de axă şi prin cotare.

În fig. 19 poziţiile fantelor de dia-metru 5 mm sunt indicate doar prin centrele lor.

Fig. 19

iii) Reprezentarea suprafeţelor plane

 Suprafeţele plane rezultate prin prelucrare pe suprafeţe cilindro-conice sau de rotaţie se evidenţiază pe re-prezentarea în vedere trasând diagonalele conturului respectiv cu linie continuă subţire.

 Feţele suprafeţelor poliedrale se pot evidenţia prin trasarea diagonalelor lor cu linie continuă subţire dacă astfel se uşurează înţelegerea reprezentării.
 În fig. 20 extremitatea teşită a unei tije este evidenţia-tă pe vederea din faţă cu ajuto-rul
diagonalelor iar pentru cota-re este folosită o vedere locală (vederea din dreapta, dispusă după
metoda A).

În fig. 21 feţele prismei regulate care reprezintă extre-mitatea unui ax sunt evidenţi-ate cu
ajutorul diagonalelor iar cota caracteristică se înscrie pe Fig. 20
Fig. 21

o vedere locală.

iv) Reprezentarea simplificată a curbelor de intersecţie a suprafeţelor

 Muchia reală rezultată prin prelucrare, repre-zentând curba de intersecţie a două suprafeţe ci-lindrice,
se poate reprezenta simplificat prin seg-mente care trec prin punctele extreme ale curbei.

În fig. 22 este reprezentat schematic un racord T. Pe proiecţia pe planul vertical curba de intersecţie a suprafeţelor exterioare este eviden-ţiată printr-o muchie fictivă, în timp ce curba de
intersecţie a suprafeţelor interioare este reprezen-tată simplificat prin segmentul 1’ Fig. 22

v) Reprezentarea nervurilor secţionate longitudinal

 Nervurile parcurse longitudinal de un plan de secţionare nu se haşurează pe secţiunea respectivă (adică se reprezintă în vedere).

În figurile 16 şi 18 este folosită această regulă. Scopul ei este de a uşura diferenţierea nervurii de restul piesei.

vi) Reprezentarea detaliilor

Reprezentarea detaliilor la o scară de mărire are drept scop asigurarea spaţiului necesar cotă-rii. Regulile care se aplică sunt cele de mai jos şi sunt exemplificate în fig. 23 - reprezentarea
canalului degajării unui filet interior

Fig. 23

 Porţiunea care se va reprezenta la o scară de mărire se delimitează printr-un cadru (pătrat, dreptunghi, cerc) trasat cu linie continuă subţire.

 Detaliul se identifică printr-o literă majusculă, plasată în interiorul cadrului.

 Detaliul se reprezintă în vedere sau secţiune după cum este extras de pe o vedere sau de pe o secţiune.

 Detaliul este mărginit de contururile necesare sau de linie de ruptură.

 Pe reprezentarea mărită la scară se înscriu doar acele cote care nu se pot plasa pe proiecţia sursă.

 Detaliul se notează prin litera alocată însoţită de scara de mărire folosită la reprezentarea lui.
 5. NOTAREA VEDERILOR, SECŢIUNILOR ŞI DETALIILOR

Deoarece proiecţiile folosite pentru reprezentarea unei piese sau a unui ansamblu pot fi numeroase şi pot fi plasate pe mai multe formate, sunt necesare reguli precise pentru notarea vederlor,
secţiunilor şi detaliilor.

 Vederile obţinute după direcţiile normale de proiecţie şi plasate conform recomandărilor standardului 614 – Dispunerea normală a proiecţiilor, nu trebuie notate.

 Vederile obţinute după direcţiile normale de proiecţie dar plasate în alte poziţii decât cele standardizate se notează printr-o literă majusculă. Direcţia după care a fost obţinută vederea se indică prin
aceeaşi literă.

Această regulă este aplicată în fig. 18, unde vederea din dreapta (direcţia B) este plasată în poziţia des-tinată vederii din stânga.

 Secţiunile se notează folosind literele majuscule prin care s-au indicat traseele de secţionare respective.

Exemple în acest sens sunt figurile 6c,d;13, 15 etc. Pe fiecare dintre desene se repetă A – A deoarece pentru fiecare dintre aceste exemple secţiunea respectivă este prima secţiune.

 În cazul proiecţiilor combinate ale pieselor simetrice este permis să nu se noteze traseul de secţionare şi proiecţia respectivă.

În fig. 22 este aplicată această regulă, pentru proiecţiile combinate 1/2 vedere şi 1/2 secţiune de pe planele vertical şi lateral.

 Detaliile se notează prin litera alocată însoţită de scara la care s-a făcut reprezentarea lor.

 O literă poate fi folosită doar o singură dată pentru denumirea unei vederi, a unei secţiuni sau a unui detaliu. Literele se folosesc în ordinea alfabetică şi alocarea lor se face respectând ordinea
elaborării proiecţiilor.

 Numele proiecţiilor se înscriu cu litere majuscule, cu înălţimea nominală de scriere de minimum 5 mm.

Bibliografie

1. * * * STAS 105 - 87 Reguli de reprezentare şi notare a vederilor şi secţiunilor în desenul industrial

2. Vasilescu E. şi colectiv – Desen tehnic industrial şi elementede proiectare

3. O altă carte recentă

4. Precupeţu

Adaugă aplicaţii de identificare a erorilor

Adaugă haşurare (caută lucrarea de laborator)

 Completări pentru grafică asistată

1. Vezi standardele Iso – drawing

2. Fă câte un model 3D al fiecărei piese.

Document Info A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site
Accesari: 701
Apreciat: Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.

Comenteaza documentul:
Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou