Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ICECON S.A.
INSTITUTUL DE CERCETARI PENTRU ECHIPAMENTE
SI TEHNOLOGII IN CONSTRUCTII
- martie 2014 -
Colectiv de elaborare:
Şef proiect Ş.l.dr.ing.Ovidiu VASILE
Colaboratori:
Conf.univ.dr.ing. Mariana Cristina STAN
2
SPECIFICAŢIE TEHNICĂ PRIVIND CERINŢELE TEHNICE
SPECIFICE PENTRU ECHIPAREA CĂILOR DE TRAFIC RUTIER
CU DISPOZITIVE DE REDUCERE A ZGOMOTULUI
CUPRINS
Pagina
1. Prevederi generale 5
1.1. Obiect şi domeniu de aplicare 5
1.2. Terminologie 5
1.3. Simboluri 10
2. Specificaţii de performanţă pentru dispozitive de reducere a zgomotului
generat de traficul rutier 11
2.1. Performanţe acustice 11
2.2. Performanţe mecanice 11
2.3.Performante cu privire la durabilitate 11
2.4 Performante referitoare la mentenanţă 12
2.5. Cerințe tehnice minime pentru dispozitivele de reducere a zgomotului
din traficul rutier 12
3. Prevederi cu privire la amplasarea dispozitivelor de reducere a zgomotului 14
4. Reguli de bună practică pentru proiectarea panourilor acustice 18
ANEXA 1 - Caracteristici constructive şi funcţionale (informativă) 22
ANEXA 2 - Categorii de dispozitive pentru reducerea zgomotului (informativă) 25
A.2.1. Dispozitive de reducere a zgomotului în funcţie de categoria de drum 25
A.2.2. Nivelul de performanţă al panourilor acustice 31
A.2.3. Echiparea cu dispozitive antizgomot a căilor rutiere de mare viteză (autostrăzi) 34
A.2.4. Variaţia frecvenţelor de zgomot a traficului rutier şi influenţa asupra
dispozitivului de reducere 34
A.2.5. Panouri acustice 35
A.2.6. Caracteristici acustice 36
A.2.7. Caracteristici neacustice ale panourilor acustice 43
ANEXA 3 - Domeniul de utilizare al panourilor acustice (informativă) 47
A.3.1. Analiza spectrului acustic al circulaţiei 48
A.3.2. Cerinţe specifice pentru utilizarea şi montarea panourilor acustice 48
ANEXA 4 - Limite admisibile ale nivelului de zgomot. efectele zgomotului rutier
asupra ocupanţilor din clădirile de locuit din vecinătate (normativă) 51
A.4.1. Limite admisibilesibile ale nivelului de zgomot 51
A.4.2. Efectele zgomotului rutier asupra ocupanţilor clădirilor de locuit din vecinătate 52
ANEXA 5 - Atestarea conformităţii dispozitivelor de reducere
a zgomotului (normativă) 53
A.5.1. Proceduri de atestare a conformităţii 53
A.5.2. Controlul producţiei în fabrică 56
A.5.3. Cerinţe pentru asigurarea mentenanţei 56
A.5.4. Rezistenţa la foc 56
A.5.5. Aplicare marcaj CE 58
ANEXA 6 - Referinţe tehnice şi legislative 59
A.6.1. Legislaţie 59
A.6.2. Standarde 59
A.6.3. Reglementări tehnice 61
Lista figurilor
Figura 1. Locul de amplasare a ecranului în raport cu receptorul
Figura 2. Mod de amplasare a ecranului de protecţie acustică, A1 – defavorabil,
A2 - favorabil
Figura 3. Mod de amplasare a ecuanului de protecţie acustică, B1 – defavorabil,
B2 – favorabil
Figura A1.1. Propagarea undei sonore: reflexie, absorbţie, difracţie, transmitere
Figura A1.2. Propagarea undei sonore de la sursă la receptor – câmp sonor
Figura A1.3. Exemplu de dispozitiv de protecţie la zgomot
Figura A1.4. Schema de montare protecţie fonoabsorbantă
Figura A2.1. Exemplu de panouri acustice din sticlă
Figura A2.2. Exemplu de panouri acustice din beton armat
Figura A2.3. Materiale fonoabsorbante. a), b) Fibre de lemn aglomerate cu ciment; c) placă
de fibre de lemn aglomerate cu ciment
Figura A2.4. Plăci de cauciuc
Figura A2.5. Placi de vată minerală
Figura A2.6.. Barieră acustică realizată dintr-o placa cu granule de cauciuc
Figura A2.7. Bariere de zgomot realizate din gabioane
Figura A2.8. Bariere acustice realizate din material transparent (policarbonat)
Figura A2.9. Bariere de zgomot metalice: a) oţel, b) aluminiu
Figura A2.10. Barieră de zgomot combinată cu/din vegetaţie naturală
Figura A2.11. Transmiterea undelor sonore în prezenţa dispozitivului de reducere a
zgomotului
Figura A2.12. Modalităţi de diminuare a undei reflectate în cazul barierelor fonoabsorbante
Figura A2.13. Propagarea unidirecţională a undei
Figura A2.14. Legea masei
Figura A2.15. Medii elastice separate
Figura A2.16. Propagarea oblică a undelor la o suprafaţă de separare
Figura A2.17. Efectul asupra înălţimii al încărcării dinamice provocată de deszăpezire
Figura A2.18. Mărimea încărcării dinamice datorate deszăpezirii
Figura A2.19. Dimensiunile vârfului percutorului din oţel.
Figura A2.20. Puncte de referinţă pentru încercarea la impact,
Lista tabelelor
Tabelul 1 – Valori ale indicilor de izolare la zgomot aerian, funcţie de spectrul sonor
standardizat al circulaţiei
Tabelul 2 - Categorii pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare
Tabelul 3 - Categorii pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare la zgomote
aeriene
Tabelul A2.2 – Valori ale atenuării datorate absorbţiei, în funcţie de distanţa dintre receptor
şi sursă
Tabelul A2.1 - Necesitatea utilizării materialelor fonoabsorbante în funcţie de înălţimea
ecranelor acustice
Tabelul A3.1 - Valorile impedanţei specifice, pentru unele materiale uzuale şi medii de
propagare a undelor acustice
Tabelul A5.1 - Caracteristicile materialelor fonoabsorbante, pentru care se aplică metoda de
încercare cerută de standardul în vigoare
4
5
1. PREVEDERI GENERALE
1.2 Terminologie
Încărcare din vânt - încărcare din vânt care include toţi factorii din standardul
european SR EN 1794-1.
Încărcare din vânt de proiectare - încărcare din vânt specifică unei regiuni
geografice aşa cum este definită în eurocoduri (EN 1991-2-4N1) .
Viteză de deszăpezire - viteza utilajului de deszăpezire atunci când trece prin faţa
ecranului anti-zgomot.
t 2 t1 t1 p 0
2
unde: LAeq ,T - este nivelul de presiune acustică ponderat A, continuu echivalent, în
decibeli, determinat într-un interval de timp T care începe la t1 şi se
termină la t2 ;
p0 - este presiunea acustică de referinţă (20 μPa)
p A t - este presiunea ponderată A instantanee a semnalului acustic.
N1)
NOTĂ NAŢIONALĂ – a se citi EN 1991-1-4
8
Nivel de expunere acustică, în decibeli. Nivelul de expunere acustică corespunzător
unui eveniment (zgomot) discret este dat de relaţia:
1 2 p A2 t
t
L AE 10 lg dt
t 0 t1 p 02
unde: p A t - este presiunea acustică ponderată A instantanee;
t 2 t1 - este intervalul de timp stabilit, destul de lung pentru a cuprinde toate
sunetele semnificative ale evenimentului respectiv;
p 0 - este presiunea acustică de referinţă (20 Pa);
t 0 - este timpul de referinţă (1s).
Interval de timp de referinţă - interval de timp normat la care se poate referi un nivel
de presiune acustică ponderată A, continuu echivalent. Aceasta poate fi specificat în standarde
internaţionale sau internaţionale sau de către autorităţile locale astfel încât să cuprindă
activităţile umane tipice şi variaţiile în funcţionare ale surselor sonore.
Nivel acustic mediu în interval lung de timp - medie, în interval lung de timp
considerat, a nivelurilor de presiune acustică ponderată A continue echivalente pentru o serie
de intervale de timp de referinţă cuprinse în intervalul lung de timp. Medierea trebuie
efectuată aşa cum este descris în SR ISO 1996-2:2008
Nivel de evaluare mediu într-un interval lung de timp - medie pe interval lung de
timp a nivelurilor de evaluare, pentru o serie de intervale de timp de referinţă. Medierea
trebuie efectuată aşa cum se descrie în SR ISO 1996-2:2008
Zgomot ambiant - zgomot înconjurător total într-o situaţie dată, la un moment dat,
care este de obicei compus din zgomote ce provin de la multe surse.
Zzgomot iniţial - zgomot ambiant care predomină într-o zonă înainte de o modificare
a situaţiei existente
9
Capacitatea fonoabsorbantă – capacitatea materialului de a transforma energia
acustică în energie termică (vibraţii), reflectând o parte minimă.
Zgomot de impact - Zgomot care ia naştere sub formă de sunet structural, produs prin
lovirea unui element de construcţie şi care este radiat în încăpere sub formă de zgomot aerian.
Absorbanţi acustici poroşi cu schelet rigid - Absorbanţi acustici poroşi ai căror pori
nu suferă deformări sub acţiunea undelor acustice.
1.3 Simboluri
Tabelul 1. Denumire simboluri
Mărime Simbol Unitate Observaţii
Nivel de presiune acustică Lp dB -
Nivel de presiune acustică ponderată A L pA dB -
L AN ,T Nivel depăşit în N% din
Nivel procentual dB
intervalul de timp T
L AE Pentru evenimente discrete
Nivel de expunere acustică dB
(zgomote)
Nivel de presiune acustică ponderată A, L Aeq ,T Intervalul de timp trebuie
dB
continuu echivalent declarat
L Aeq ,LT Intervalul de timp trebuie
Nivel acustic mediu pe termen lung dB
declarat
Nivel de evaluare L Ar ,T Intervalul de timp trebuie
dB
declarat
Nivel de evaluare pe termen lung L Ar ,LT Intervalul de timp trebuie
dB
declarat
Indicator de zgomot pentru zi-seară- Lzsn Indicatorii de zgomot
dB
noapte necesari pentru
Indicator de zgomot pentru zi Lzi dB caracterizarea zgomotului
din mediul urban, sunt
Indicator de zgomot pentru seară Lseara dB definiţi în cadrul
Directivei 2002/49/CE și
Indicator de zgomot pentru noapte Lnoapte
SR ISO 1996-2:2008
dB
11
2. SPECIFICAŢII DE PERFORMANŢĂ PENTRU DISPOZITIVE DE
REDUCERE A ZGOMOTULUI GENERAT DE TRAFICUL RUTIER
Sarcini – rezistență,
SR EN 1794-1 - minim 3,5 kN/m
greutate proprie
Sarcini – rezistență, sarcina
SR EN 1794-1 - minim 50 kN/m
maximă verticală
Sarcini – rezistență, sarcina SR EN 1794-1,
SR EN 1794-1 minim 2,5 kN/m
maximă normală (90°) A3.3
Sarcini – rezistență, sarcina SR EN 1794-1,
SR EN 1794-1 minim 2,5 kN/m
maximă normală (90°) A3.2 și B3.3
Sarcina dinamică după
deszăpezire: momentul SR EN 1794-1 - minim 4,9 kNm
încovoietor maxim
13
0 1 2 3 4
< grosime
Adâncime aparentă după SR EN 1794-1,
SR EN 1794-1 perete exterior mm
impactul cu pietre*) C.2
/ maxim 20
Grad de pericoluzitate din
cauza căderilor unor parți SR EN 1794-2 minim Clasa 1 - -
din panou**)
Capacitatea de reflexie a
SR EN 1794-2 NDP NDP -
luminii
*)
Conform prescripţiilor C.2 – din SR EN 1794-1 sunt acceptate deteriorările minore în formă
de crater produse la suprafaţa materialelor casante, cu condiţia ca adâncimea acestor cratere să
fie mai mică decât grosimea peretelui exterior sau decât 20 mm.
**)
Dispozitivele de reducere a zgomotului din traficul rutier așezate în banda mediană sau în
imediata apropiere a corpului de drum, trebuie să respecte suplimentar, cerințele standardelor
SR EN 1317 și SR EN 14388.
14
3. PREVEDERI CU PRIVIRE LA AMPLASAREA
DISPOZITIVELOR DE REDUCERE A ZGOMOTULUI
15
Direcţia de
propagare a
zgomotului
Direcţia de
propagare a
zgomotului
Direcţia de
propagare a
zgomotului
unde
este poziţia receptorului, amplasat în funcţie de direcţia de
propagare a zgomotului.
16
natura şi tipul fundaţiei. Împreună cu primul parametru amintit anterior, acest
factor este determinant în ceea ce priveşte stabilitatea şi capacitatea de
realizarea a gradului de izolare impus pentru dispozitivul de protecţie
considerat.
un alt parametru este gradul de protecţie la şoc, ce poate proveni din impactul
cu vehicule rutiere. În funcţie de cerinţa iniţială de a asigura şi o protecţie sau
nu la şocuri provenite din impact, construcţia ecranelor poate fi simplă sau
combinată cu diferite elemente suplimentare. Valorile specifice pentru
încercarea la şoc a ecranelor sunt specifice fiecărei ţări, şi sunt stabiliţi în
funcţie de reglementările concrete privind modul de utilizare al căilor de
comunicaţie rutiere.
dacă ecranele acustice sunt dispuse pe o lungime foarte mare sau în zone în
care există căi de acces transversal pe direcţia sursei, se impune existenţa în
structura ecranelor respective a unor elemente de trecere dintr-o parte în
cealaltă a respectivelor ecrane. Acestea trebuie dimensionate în raport cu
mărimea căilor de acces şi cu volumul traficului.
se recomandă ca riscul de accidente sau ambuteiaje să fie evitat sau diminuat,
prin utilizarea unor măsuri specifice de marcare şi/sau prin utilizarea unor
materiale şi soluţii constructive corespunzătoare.
în general, nu sunt necesare măsuri speciale în ceea ce priveşte protecţia la foc.
În cazul în care ecranul este poziţionat în imediata apropiere a construcţiilor (în
special a locuinţelor) se impune utilizarea unor materiale care să asigure un
grad sporit de protecţie împotriva incendiilor.
factorul estetic este de asemenea important deoarece, o soluţie de protecţie
acustică care nu este bine adaptată şi nu se integrează în peisajul urban, poate fi
la fel de dăunătoare ca o soluţie de protecţie ineficientă din punct de vedere
acustic.
18
4. REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU PROIECTAREA
PANOURILOR ACUSTICE
4.1. În cazul căilor rutiere existente sau care sunt în faza de proiectare, pentru
reducerea zgomotului produs de trafic, se recomandă:
- realizarea unei structuri rutiere cu un strat de uzură silenţios, pentru reducerea
zgomotului de contact pneu-şosea;
- reducerea vitezei de deplasare a vehiculelor (de ex. introducerea de marcaje
rutiere de limitare a vitezei maxime);
- amplasarea căilor rutiere, la o distanţă mai mare faţă de receptor.
4.2. Pentru adoptarea unei soluţii corespunzătoare de panouri acustice şi de amplasare
a panourilor acustice, înainte şi după montarea panourilor acustice, se vor efectua măsurări
acustice la sursă şi la receptor pentru evidenţierea spectrului sonor al circulaţiei şi verificarea
nivelului de zgomot admisibil la receptor. În cazul în care, limita nivelului de zgmot admisibil
este depăşită, se impune utlizarea unor panouri acustice care să asigure o reducere suficientă a
nivelului de zgomot la receptor.
4.3. Principalele caracteristici de care trebuie să se ţină seama atunci când se doreşte
proiectarea şi alegerea unui anumit tip de barieră de zgomot, sunt:
a alegerea materialului care trebuie să ţină seama de:
o transmisibilitatea acestuia, deoarece undă sonoră ajunge de la sursă la
receptor prin fenomenul de transmisie. Pentru că protecţia receptorului să
fie asigurată, trebuie ca energia transmisă să fie cât mai mică, deci indicele
de atenuare a zgomotului să aibe valori cât mai mari;
o absorbţia şi izolarea acustică.
b înălţimea ecranului. Din practică s-a dovedit că valoarea optimă a acestui
parametru este acea valoare pentru care receptorul este situat, în totalitate, în
zona de umbră din spatele ecranului (relativ la linia sursă - receptor). Astfel,
înălţimea optimă a ecranului acustic este evaluată în funcţie de doi parametri
importanţi, şi anume: înălţimea receptorului şi distanţa sursă – receptor. La
proiectarea soluţiei constructive trebuie să se ţină seama că o înălţime foarte
mare a ecranului poate diminua semnificativ gradul de vizibilitate al
receptorului. Acest lucru poate fi evitat prin “rabatarea” ecranului înspre sursa de
zgomot, cu unghiuri de până la 900, astfel încât receptorul să rămână în
continuare, în totalitate, în zona de umbră din spatele ecranului.
c locul de amplasare a barierei în raport cu sursa de zgomot. Pentru un maxim
de eficacitate, ecranul acustic trebuie amplasat cât mai aproape de sursa de
zgomot.
d locul de amplasare a barierei în raport cu receptorul de zgomot.
e greutatea proprie a structurii ecranului acustic. Acest factor este impus de
natura terenului pe care va fi amplasat ecranul şi poate fi influenţat atât de starea
naturală a acestuia, cât şi de existenţa sau posibilitatea executării unor lucrări de
consolidare a acestuia.
f încărcarea datorată vântului. Acest factor este influenţat de locul de amplasare
19
a dispozitivului de protecţie în funcţie de frecvenţă şi intensitatea vântului din
zona geografică respectivă.
g natura şi tipul fundaţiei. Împreună cu greutatea proprie a structurii ecranului
acustic, acest factor este determinant în ceea ce priveşte stabilitatea şi capacitatea
de realizarea a gradului de izolare impus pentru dispozitivul de protecţie
considerat.
4.4. Analizând aspectele prezentate mai sus se constată că proiectarea unei bariere de
zgomot este dependentă de înălţimea sa, de distanţa de la sursă la receptor şi invers şi de
tipurile de materiale folosite la construcţia ei. De asemenea eficacitatea unei bariere de
zgomot depinde şi de natura frecvenţelor undelor sonore incidente sunetului.
4.5. În stadiul de proiectare a ecranelor acustice trebuie avute în vedere aspectele
privind atât parametrii acustici (caracteristica de izolare acustică şi caracteristica de
fonoabsorbţie) cât şi parametrii privind siguranţa în exploatare (rezistenţă mecanică la şocuri,
încărcări din vânt, zăpadă, etc).
4.6. Analizând legea maselor (Anexa 2, paragraf A.2.5.), pentru realizarea unui indice
de atenuare acustică "R" cât mai mare, trebuie respectat principiul conform căruia capacitatea
de izolare acustică a unui element de construcţie creşte odată cu mărirea masei superficiale a
acestuia.
În acest sens, în literatura de specialitate se menţionează că, pentru a fi eficiente,
ecranele acustice trebuie să fie alcătuite dintr-o structură de tip sandwich, în care unul dintre
straturi - numit strat de bază - să aibă un indice de atenuare acustică R ≥ 20 dB.
Pentru a fi utilizate ca materiale cu proprietăţi fonoabsorbante, la realizarea ecranelor
acustice, materialele de construcţii trebuie să fie caracterizate prin coeficienţi de absorbţie
acustică, α ≥ 0,3 în toată banda de frecvenţe cuprinsă între 125 ÷ 4000 Hz.
Pentru a indica performanţa produselor fonoabsorbante, trebuie stabiliţi indici de
evaluare, indice ce trebuie ponderaţi în funcţie de spectrul sonor standardizat al circulaţiei,
aşa cum este definit în standardul SR EN 1793-3:1998:
centrală
fi [Hz]
Nivel în
banda de
-20
-20
-18
-16
-15
-14
-13
-12
-11
-10
-11
-13
-15
-16
-18
treime de
-9
-8
-9
octavă
Li [dB]
Si 100,1Li
DL 10 log 1 i 1
n , n=18 (1)
10i 1
0,1Li
unde:
DL α este indicele unic de evaluare a perormanţei de absorbţie acustică, exprimat sub
forma unei diferenţe de nivel de presiune acustică ponderată A, în dB;
αSi - coeficientul de absorbţie în banda spectrală de 1/3 octavă, centrată pe frecvenţa fi;
Li - nivelul presiunii acustice standardizate ponderată A, exprimat în dB, a zgomotului
de circulaţie în banda spectrală de 1/3 octavă, centrată pe frecvenţa fi.
Indicele unic de evaluare DLα este un element adaptat, în mod special, pentru a caracteriza
performanţa de absorbţie a zgomotului în situaţia în care zgomotul produs de trafic se reflectă
pe suprafaţa absorbantă şi se propagă direct până la receptor fără o altă reflexie pe suprafeţe
sau difracţie, prin marginile ecranelor antizgomot sau obstacole. Dacă raportul sumelor din
expresia DLα depăşeşte valoarea 1, valoarea maximă a acestui raport trebuie să fie limitată
la valoarea 0,99.
Valorile obţinute pentru coeficienţi de evaluare a absorbţiei acustice trebuie rotunjite la
cea mai apropiată a doua zecimală, iar indicele DLα trebuie doar consemnat după ce a fost
rotunjit.
Pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare se utilizează următoarele
categorii, aşa cum este prezentat în tabelul 4, în conformitate cu cerinţele din standardul de
referinţă SR EN 1793-1, astfel:
Categorie de
performanţă A0 A1 A2 A3 A4
pentru absorbţie
4.9. Indicele unic de evaluare a performanţei de izolare la zgomote aeriene DLR, dB:
10
( 0,1 Li 0,1 Ri )
unde:
Ri este indicele de reducţie sonoră în banda spectrală de 1/3 octavă, centrată
pe frecvenţa fi;
Li - nivelul presiunii acustice standardizate, ponderat A, normalizat, al spectrului
zgomotului provenit de la traficul stradal, în banda spectrală de 1/3 octavă, centrată pe
frecvenţa fi, exprimat în dB.
21
Indicele unic de evaluare DLR este un element adaptat, în mod special, pentru a
caracteriza izolarea la zgomote aeriene în situaţiile în care sunetul incident primit de ecran,
vine direct din fluxul de circulaţie fără să fi suferit reflexii sau difracţii cauzate de obstacole
intermediare până la ecranele anti-zgomot.
Pentru încadrarea rezultatelor performanţelor de izolare la zgomote aeriene se utilizează
următoarele categorii, în conformitate cu cerinţele din standardul de referinţă
SR EN 1793-2:1999 şi prezentate în tabelul 5.
Tabelul 5. Categorii pentru încadrarea rezultatelor performanţelor
de izolare la zgomote aeriene
Categorie de
performanţă
B0 B1 B2 B3
pentru izolare la
zgomot aerian
22
ANEXA 1
(informativă)
CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE ŞI FUNCŢIONALE
23
În cazul utilizării unui dispozitiv de protecţie necorespunzător sau a poziţionării incorecte
faţă de sursă, câmpului sonor direct şi difractat ajunge la receptor (Figura A1.2 - stânga).
De aceea, se urmăreşte ca receptorul să nu fie influenţat de zgomotul produs de
sursa de zgomot – traficul rutier (Figura A1.2 - dreapta).
Elemente
fonoabsorbante
(panouri acustice)
Stâlpi fixați în
fundație
Fundație din
beton
25
ANEXA 2
(informativă)
Fiecare tip de material folosit la construcţia unei bariere de zgomot are avantaje
şi caracteristici individuale de către trebuie să se ţină seama la proiectarea structurilor
barierelor.
Pentru definirea tipurilor de bariere trebuie să se facă referire la cerințele specifice,
condițiile tehnice și tehnologice necesare care trebuie să le îndeplinească dispozitivele
adăugate, sistemele de fixare/ancorare și fundare, în funcție de topologia terenului și
panourile acustice din componența structurii dispozitivelor de reducere a zgomotului.
Majoritatea cerințelor specifice și condițiile tehnologice sunt prevăzute în documentația de
realizare a proiectului de echipare a căilor rutiere cu dispozitivele de reducere a zgomotului.
În cazul în care, executantul lucrărilor de echipare cu aceste dispozitive, respectă cu stricteţe
prevederile documentației tehnice se va putea asigura o funcționare corectă și eficientă la
exploatarea dispozitivelor de reducere a zgomotului din traficul rutier. Garantarea lucrărilor
de echipare cu aceste dispozitive ţine seama de durabilitatea predictibilă a fiecărui element
component în parte, astfel se vor putea indica perioadele de garanție specifice.
În general, prin "ecrane fonoizolante", se înţeleg pereţi verticali, denivelările naturale
sau artificiale ale terenului, acoperirile parţiale sau totale ale căilor de circulaţie. Această
definiţie nu este exhaustivă, ea putând fi completată printr-o serie de metode şi tehnici de
micşorare a nivelului zgomotului în interiorul domeniului ce trebuie protejat, cum ar fi: modul
de dispunere a elementelor construcţiei, alegerea şi sortarea activităţilor, cât şi zonarea din
punct de vedere urbanistic, astfel încât să se evite concentrarea surselor de poluare fonică.
In continuare se vor prezenta exclusiv ecranele verticale si denivelarile de pamant
(naturale sau artificiale), cu rol de ecran fonoizolator.
Dupa tipul acestora ecranele fonoizolatoare utilizate in mod frecvent se pot clasifica
astfel:
ecrane verticale - sunt elemente verticale (pereti). In functie de inaltimea
acestora, se disting urmatoarele categorii de pereti verticali:
ecrane inalte (sau cu inaltime mare) - peste 6 m
ecrane cu inaltime medie - cu valori cu prinse intre 2 si 6 m
ecrane joase (sau cu inaltime mică) - sub 2 m
26
mod curent, ecranele modulare pentru reducerea zgomotului din trafic au înălţimile uzuale
între 3,00 şi 7,00 m (dimensiunile variază în funcţie de lăţimea ecranului, de unghiurile de
înclinare, mărimi ce depind de stabilitatea structurală a materialelor folosite în construcţia
lor). În cazul ecranelor montate pe ambele părţi ale arterei de trafic, înălţimea eficientă a
acestora în raport cu lungimea lor, dar şi necesitatea utilizării materialelor fonoabsorbante
din tabelul A2.1.
Numărul tipurilor de ecrane acustice este foarte mare, astfel acestea se pot clasifica
după cum urmează:
- ecrane reflectante - datorită modului de punere în operă (acestea pot fi turnate „in-
situ”, metoda fiind utilizată mai ales la poduri şi ziduri de susţinere, datorită
rezistenţei crescute în cazul impactului cu autovehiculele);
- compacte - datorită structurii constructive şi modului de asamblare a elementelor
componente.
Se prezintă câteva exemple de ecrane acustice, compuse dintr-o structură portantă
rigidă, pe care se montează panouri distincte (plăci) şi care împreună cu structura formează o
construcţie care se poate considera un ecran fonoizolator dacă îndeplineşte funcţiile de mai
sus.
În figura A2.1 este prezentat un exemplu de ecran fonoabsorbant format din panouri
de sticlă acrilică montate într-o structură portantă din aluminiu. Panourile de sticlă pot fi
realizate din foi individuale sau geam stratificat. Sticla folosită poate fi colorată, gravată sau
clară. Cât priveşte întreţinerea barierelor alcătuite din materiale transparente, acestea necesită
o mentenanţă mai frecventă, dacă nu au fost proiectate cu suprafeţe special tratate pentru
autocurăţare în timpul ploilor şi prevenirea depunerilor de praf.
27
În figura A2.2 este prezentat un ecran format dintr-o structură portană rigidă, alcătuită
din profile metalice şi panouri din beton armat. Panourile se montează între profile prin
culisare pe direcţie verticală. Având în vedere dimensiunile relativ mari ale acestor plăci din
beton (implicit masa ridicată a acestora), pentru montaj se utilizează macarale.
Altă categorie de ecrane acustice sunt ecranele fonoabsorbante. Acestea variază ca
formă, model şi dimensiuni, în funcţie de elementele de proiectare şi de scopul pentru care au
fost concepute. Pentru aceste tipuri de ecrane acustice, definitoriu este tipul materialului
absorbant utilizat la construcţia elementelor de bază ale panourilor. Categoria ecranelor
fonoabsorbante poate fi împărţită, astfel:
ü ecrane absorbante a căror structură este formată dintr-un material cu proprietăţi
fonoabsorbante;
ü ecrane absorbante formate dintr-o structură portantă rigidă, şi un material distinct,
cu proprietăţi fonoabsorbante.
a) b) c)
Bariere de zgomot din materiale reciclate. figura A.2.6. Pentru barierele de zgomot
din materiale reciclate, faţă de materialele clasice, se încearcă obţinerea unor noi tipuri de
materiale compozite care înglobează diferite deşeuri, care pot afecta mediul înconjurător. Un
material compozit este realizat atunci când două sau mai multe materiale, prin combinare,
conduc la un produs cu proprietăţi superioare. Utilizarea granulelor de cauciuc reciclat din
anvelopele uzate, reprezintă o preocupare asiduă pe plan mondial, pentru organizaţiile care se
28
ocupă cu protecţia mediului. Cauciucul este un produs sintetic sau natural (obţinut din latex),
atestat istoric încă din anul 1525 în zona Mexicului de azi. O anvelopă uzată este în mare
parte identică în privinţa proprietăţilor fizice şi chimice cu una nouă, datorită faptului că uzura
acesteia duce la pierdearea a numai câtorva grame din masa iniţială. Cauciucul uzat, ca deşeu,
este un produs greu biodegradabil el ajungând în starea elementară într-o perioadă de
aproximativ 100 de ani de la depozitarea sa în gropile de gunoi dedicate acestui scop. În
continuare se prezintă câteva caracteristici ale cauciucului reciclat din anvelope uzate. O
anvelopă este compusă din câteva materiale al cărui conţinut de cauciuc este cuprins între
46% - 48%, negru de fum 25% - 28%, oţel între 10% - 12%, ulei şi agenţi de vulcanizare 10%
- 12% şi textile între 3% - 6%. Din anvelopele uzate, în urma unui proces de măcinare şi
cernere se pot obţine granule de cauciuc şi pudretă. Utilizarea cauciucului reciclat în producţia
de materiale fonoabsorbante va ajuta la combaterea problemelor existente, atât de eliminarea a
deşeurilor cât şi a poluării fonice. Folosirea granulelor de cauciuc reciclat la construcţia
barierelor de zgomot, oferă o serie de avantaje, dintre care: porozitatea reprezintă proprietatea
de bază în ceea ce priveşte o absorbţie cât mai bună a undelor sonore, rezistenţă crescută faţă
de intemperii, coeficient de absorbţie acustică crescut chiar şi după impregnarea cu praf şi alte
deşeuri reziduale rezultate din traficul rutier. Panourile din granule de cauciuc trebuie montate
pe elemente de susţinere, datorită rigidităţii scăzute, pentru a oferi rezistenţă structurală
asupra ansamblului în care sunt încorporate.
Bariera de zgomot formată din gabioane cu pietriş (figura A2.7) este construită din
coşuri gabion, realizate din plase de sârmă din oţel rezistent la tracţiune, galvanizat special cu
aluminiu. Pentru stabilitate, se folosesc în spaţiul interior elemente suplimentare din sârmă
galvanizată numite distanţiere. Interiorul coşurilor poate fi împărţit în mai multe
compartimente la umplerea cărora se poate folosi nisip (principala proprietate a acestuia este
împiedicarea pătrunderii zgomotului) sau/şi pietre sfărâmate. Materialul folosit pentru
umplutură trebuie să aibă rezistenţa la comprimare şi durabilitatea crescută, astfel încât să
reziste atât la încărcare, cât şi la efectele produse de apă şi de condiţiile climatice. Mărimea
cea mai potrivită a pietrei folosită la umplere (conform încercărilor efectuate – greutate
volumică, densitate aparentă, grad de sfărâmare, uzură) variază de la 1-1,5 până la de două ori
diametrul ochiurilor plasei de sârmă din care sunt fabricate gabioanele. Pietrele cu dimensiuni
mai mici permit o mai bună şi economică umplere a gabioanelor asigurând totodată o
adaptabilitate bună la deformări.
Barierele de zgomot formate din gabioane conferă libertate de proiectare în formă şi
aspect. Se încadrează perfect în mediul natural, fiind construite repede şi eficient şi putând fi
acoperite cu vegetaţie, conferind peisajului un aspect favorabil ecologic. La faza de proiectare
29
a gabioanelor trebuie avute în vedere următoarele aspect: aşezarea gabioanelor în lucrare şi
umplerea acestora, sistemul de legare a gabioanelor între ele, fundarea construcţiei în care
sunt încorporate. În funcţie de domeniul de utilizare al gabioanelor (în construcţii de drumuri
ca: protecţie împotriva căderilor de pietre, ziduri de sprijin, asigurarea taluzurilor, bariere de
zgomot în zone rezidenţiale, etc.) acestea pot fi montate fie direct pe pământ, cu folosirea
unor materiale de completare cum ar fi: geogrile pentru ancorarea pereţilor de
reazem, geotextile ca strat separator între gabioane şi sol, saltele de cocos pentru înverzirea
gabioanelor, sau cu sistemul de fundare a construcţiei. Atunci când este necesară fundarea
construcţiei pentru amplasarea gabioanelor, condiţiile de fundare se stabilesc în faza de
proiectare iniţială, ţinându-se cont de caracteristicile geotehnice ale solului (analiza
mineralogică şi petrografică) şi dimensiunea lucrării ce urmează a fi executată (lungime,
înălţime, greutate specifică). În funcţie de natura solului straturile superioare de pământ sunt
înlăturate până la stratul care asigură stabilitate construcţiei (cazul lucrărilor mari unde trebuie
stabilite verificări privind răsturnarea faţă de piciorul aval, alunecarea pe talpa de fundare,
presiunea pe fundare).
Bariere de zgomot din materiale plastice, figura A2.8. Panourile din materiale
transparente reprezintă un mod ideal de a reduce sau elimina practic impactul vizual al unei
bariere de zgomot, din acest motiv fiind utilizate frecvent pentru protecţia fonică a unor
construcţii speciale, a celor cu o arhitectură deosebită şi, în general, a zonelor de interes
vizual. Panourile transparente sunt asamblate într-o structură metalică portantă, grosimea unui
astfel de panou fiind cuprinsă între 10-16 mm, în funcţie de natura materialului care se
utilizează. Principalul avantaj oferit de folosirea acestor tipuri de bariere este faptul că
acestea pot fi curbate, crescând astfel rigiditatea lor. Plasticul fiind un material elastic şi
robust şi luându-se în considerare tendinţa tot mai mare de reciclare a deşeurilor, este posibil
ca pe viitor acesta să devină o alternativă viabilă pentru construcţia barierelor. Barierele din
plastic pot fi construite şi în combinaţie cu alte elemente. Pe lungimile de drum considerabile,
pentru evitarea monotoniei, la reducerea înălţimii aparente în cazul barierelor de tip consolă
se încorporează de obicei la partea de sus geamuri, astfel pe aceste lungimi de drum panourile
antizgomot ar trebui proiectate pe tipuri/variante, alternându-se panourile solide cu cele
transparente astfel încât conducătorii autovehiculelor să recunoască ruta pe care se deplasează
şi totodată dându-le acestora senzaţia de drum lărgit. În prealabil, se va face o analiză a
fezabilităţii şi a normelor Eurocod.
30
Figura A2.8. Bariere acustice realizate din material transparent (policarbonat)
Bariere de zgomot metalice, figura A2.9. Panourile metalice pot fi realizate din
panouri de oţel galvanizat, oţel sau aluminiu. Aluminiul este des utilizat datorită greutăţii
reduse şi tratamentelor specifice aplicate pe suprafaţa acestuia. Oţelul este un aliaj de fier,
carbon şi alte elemente în funcţie de proprietăţile fizice ale materialului fonoabsorbant care se
doreşte a fi obţinut. Oţelul este des întrebuinţat datorită rezistenţei, durităţii şi elasticităţii lui.
Oţelul inoxidabil este un amestec de oţel carbon, nichel şi crom, fiind des folosit datorită
faptului că nu oxidează şi nu rugineşte. Cu excepţia cazurilor în care este dorit un aspect
natural, culoarea pe panourile metalice (care trebuie să ofere o bună rezistenţă a culorii
împotriva coroziunii) se obţine de obicei prin vopsire sau aplicarea unui anumit tip de
acoperire a suprafeţei. În acest caz acoperirile pot fi aplicate folosind o varietate de tehnici
cum ar fi aplicarea unui strat de email pentru finisare, pulverizarea unui spray pentru finisare
sau prin cufundare şi vopsite cu vopsea pulbere de poliester, procedeu realizat electrostatic.
Indiferent de procedeeul de acoperire, pregătirea suprafeţei este critică ţinându-se seama de
straturile iniţiale, intermediare şi finale ale suprafeţei. Celelalte componente din structura
barierei trebuie să ofere o bună rezistenţă împotriva impactului cu agregate, a focului, a
transmisiei luminii, a culorii pentru suprafeţele vopsite şi a acțiunii vântului, etc. La
amplasarea barierelor de zgomot metalice se va ţinea seama de condiţiile meteo din zonă.
Astfel panourile care vor fi montate în locuri cu condiţii meteo nefavorabile, vor avea în
componenţă materiale mai dure decât cele montate în locuri cu condiţii meteo favorabile.
a) b)
31
Figura A2.9. Bariere de zgomot metalice: a) oţel, b) aluminiu
32
unde Mm este masa mostrei de material;
Vm – volumul mostrei de material;
ρf – densitatea fibrelor.
Porozitatea unui material este dependentă de densitatea acestuia, legatură dată şi de
relaţia:
1 t 1 h (2)
în care 1 este densitatea materialului poros, [kg/m3];
t - densitatea care cuprinde faza solidă a materialului poros, [kg/m3];
h – porozitatea materialului.
Densitatea (ρ) unui material este definită ca fiind raportul dintre masa (m) şi volumul
(V) al acestuia, având relaţia:
m
[kg/m3] (3)
V
Conform studiilor anterioare, efectuate de cercetători în domeniu, s-a constatat că:
- mărirea numărului de fibre pe unitatea de suprafaţă duce la creşterea densităţii
aparenţe;
- o structură mai puţin densă şi cu pori deschişi absoarbe sunetul de joasă frecvenţă;
- o structură mai densă se comportă mai bine pentru frecvenţe mai mari,
de peste 2000 Hz.
Calea cea mai directă de determinare a porozităţii unui material poros este de a măsura
volumul de aer conţinut în material. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul aparatului
dezvoltat de Champoux şi colaboratorii, funcţionarea aparatului bazându-se pe legea gazului
ideal la temperatură constantă (legea lui Boylé). Conform cercetărilor în domeniu, pentru
materiale precum spumele şi vată minerală, aceasta se aproximează la o valoare de (≈0,97).
Trebuie amintit totuşi faptul că, în cazul materialelor poroase, la volumul total al porilor se
exclud porii închişi (încastraţi în cadru) deoarece sunt relativ inaccesibili undelor sonore
propagate, iar în cadrul unor astfel de materiale o mare parte din energia disipată rezultă din
mişcarea relativă a fluidului interstiţial şi că acest proces să funcţioneze trebuie ca porii
materialului să fie deschişi. Se constată astfel, că materialele cu celule închise au o capacitate
mai redusă de reducere a zgomotului.
Rezistenţa la trecerea curenţilor de aer (σ), reprezintă una dintre cele mai
importante calităţii a unui material fonoabsorbant, influenţând în mod direct absorbţia
sunetului. Proprietăţile materialelor, din punct de vedere acustic, sunt dependente într-o mare
măsură de rezistenţa la curenţii de aer ai materialului. Rezistenţa la trecerea curenţilor de aer
este definită ca fiind diferenţa de presiune necesară pentru a forţa o cantitate de aer să treacă
printr-un material şi ilustrează pierderile de energie datorate efectului de vâscozitate la
propagarea undelor sonore. Relaţia de calcul pentru determinarea rezistenţei la trecerea
curenţilor de aer, este de forma:
Rayls
, (4)
k0 m
unde η este vâscozitatea;
k0 – permeabilitatea.
Rezistenţa la curenţii de aer depinde de porozitatea materialului, precum şi de
tortuozitatea acestuia.
33
Tortuozitatea (α∞), cunoscută şi sub numele de factorul de formă a structurii, este
o proprietate fizică care descrie cât de bine împiedică structura materialului curgerea directă
a aerului. Această proprietate se referă la răsucirea porilor unui material (formă neregulată
şi distribuţia neuniformă pe unitatea de suprafaţă a acestora) raportată la lungimea traiectoriei
fluidului care trece printr-un material, în întreaga grosime a materialului. Vallabh şi
colaboratorii, au propus o nouă metodă de determinare a tortuozităţii ţinând cont de
proprietăţile structurale ale fibrelor (grosimea şi diametrul fibrelor) nu doar de porozitate, aşa
cum se specifică în literatura de specialitate anterioară. Depinzând în mare măsură de
porozitatea materialului, tortuozitatea se poate calcula cu ajutorul relaţiei:
1 h
1 (5)
2h
Din punct de vedere acustic, proprietăţile materialelor cele mai importante sunt
constantă de propagare şi impedanţa acustică specifică. Impedanţa acustică specifică este
definită în raport cu o undă plană progresivă. Aceasta presupune că grosimea materialului să
fie, cel puţin teoretic, infinită, iar din punct de vedere practic, suficient de mare astfel încât
unda reflectată să fie neglijabilă.
Atenuarea datorată
Distanţa S – R, [m]
absorbţiei , dB(A)
50 1
150 2
300 4
1000 6
Zgomotul de impact ca şi zgomotul de rulare sunt dintre cele mai importante surse de
zgomot emise de traficul rutier. Parametrii cei mai importanţi pentru zgomotul de impact sunt
masa şi viteza corpurilor care se lovesc, dar şi durata impactului. În cazul zgomotului de
rulare, care reprezintă rezultatul asperităţilor sau neregularităţilor din zona de contact a
suprafeţelor de rulare, acesta depinde şi de elasticitatea zonelor de contact. Pentru reducerea
zgomotului de rulare (zgomotul produs la contactul dintre pneu şi calea de rulare), se pot
aplica următoarele regului:
- Menţinerea netedă a suprafeţelor de rulare;
- Aplicarea unei lubrifieri corecte în zona de rulare;
- Mărirea elasticităţii zonei de contact.
36
Figura A2.11. Transmiterea undelor sonore în prezenţa dispozitivului de reducere a
zgomotului
Aşa cum putem observa în figura A2.12 o parte din undă este reflectată de ecran
(energia reflectată este energia purtată de undele reflectate de către suprafeţele delimitatoare
ale ecranului), o altă parte este absorbită, o altă parte este transmisă prin ecran către receptor
(energia transmisă reprezintă o fracţiune din energia emisă de o anumită sursă şi transmisă
dincolo de elementele delimitatoare ale acesteia) şi o ultimă parte este difractată. Pentru a
evita perturbarea unor vecinătăţi de către unda reflectată, figura A2.12 (a) aceasta trebuie
îndreptată dincolo de zonele ce trebuie protejate, figura A2.12 (b). Pentru diminuarea undei
reflectate se poate acţiona prin aplicarea unor materiale fonoabsorbante pe suprafaţa ecranului
îndreptată către sursa sonoră, figura A2.12 (c).
b)
a)
c)
a=1-(R+τ) (11)
Dacă unda acustică, care se propagă prin aer, are impedanţa acustică specifică 0c
şi este reflectată de un perete fonoabsorbant cu impedanţa acustică Z, în acest caz factorul
de reflexie R, este dat de relaţia:
Z 0c
R (12)
Z 0c
Ţinându-se cont de relaţiile (11) şi (12) se defineşte o relaţie care leagă coeficientul
de absorbţie sonoră de impedanţa acustică specifică a unui material, la incidenţa normală:
2
Z 0c
1 (13)
Z 0c
Impedanţa şi coeficientul de absorbţie a materialului pot fi puternic afectate de către
condiţiile de montare a materialului în aparatura pentru încercare.
Determinarea intensităţii sonore şi a presiunii sonore se face raportând valorile
măsurate la valoarea de referinţă, astfel încât relaţiile pentru nivelul intensităţii sonore (LI) şi
pentru nivelul presiunii sonore (LP) devin:
I
LI 10 log dB (14)
I0
S p1 M p2 O x
În figura A2.13 este reprezentată propagrea undei directe în sensul pozitiv axei Ox,
caracterizând unda progresivă, şi având ecuaţia de forma:
p1 A1e
i t kx
(19)
iar unda reflectată de suprafaţa rigidă este reprezentată prin unda care se propaga în sensul
negativ al axei Ox. Astfel, se caracterizeză unda care se înapoiază spre sursa sonoră care
a produs-o, având ecuaţia de forma:
p2 A2e
i t kx
(20)
Însumând ecuaţiile (19) şi (20) se obţine ecuaţia presiunii p, într-un punct oarecare M,
pe axa comună, scrisă sub formă exponenţială :
p p1 p2 A1e
i t kx
A2e
i t kx
(21)
unde A1 este amplitudinea presiunii undei plane care se propaga în sensul pozitiv
axei Ox, [m];
A2 – amplitudinea presiunii undei plane care se propaga în sensul negativ axei Ox, [m];
ω – frecvenţa unghiulară, [rad/s], ω=2πf, f fiind frecvenţa, [s-1];
k – numărul de undă ( k 2 , este lungimea de undă, [m]);
t – timpul [s].
Ţinând cont de mărimile fizice din ecuaţia (21) şi notând cu ik relaţia ce
reprezintă constanta de propagare a undei, cu şi având următoarele forme, putem
determina relaţia presiunii p:
39
1
, constanta de atenuare – (22)
2c
reprezintă scăderea amplitudinii pe unitatea de distanţă,
, constanta de fază – reprezintă schimbarea fazei pe unitatea de distanţă. (23)
c
i – partea imaginara.
2
Constanta de fază, , reprezintă schimbarea de fază pe unitatea de lungime.
c
Dacă considerăm, un proces sinusoidal staţionar cu pulsaţia constantă şi viteza
de propagare v, constantă, de forma:
2A
sin kx cos t (24)
c 2
şi disiparea dată, parametrul fizic va fi o constantă de atenuare. Astfel se constată
1
că, constanta, creşte cu pulsaţia şi scade cu viteza de propagare c. Aceasta
2c
înseamnă că sunetele cu frecvenţă înaltă sunt atenuate într-o pondere mai mare decât sunetele
de frecvenţă joasă.
Pe baza formulelor pentru viteze şi presiuni, coeficientul de transmisie acustică, τ, cu
ajutorul căruia se determină indicele de izolare la zgomot aerian R sau atenuarea D în
condiţiile unui câmp acustic direct, şi ţinând seama de faptul că grosimea peretelui
1 obţinem ecuţia finală de forma:
2 0 c
R D 20 log , dB (25)
2 0 c
denumită şi legea masei, deoarece atenuarea este influenţată în mod direct de produsul .
Analizând legea maselor, Figura A2.14, se constată următoarele:
1. indicele de atenuare R sau D creşte odată cu mărirea frecvenţei, în cazul unui perete
cu masă dată, rezultând că sunetele de frecvenţă înaltă sunt atenuate mai mult decât cele
cu frecvenţă joasă;
2. indicele de atenuare poate fi mărit în cazul sunetelor de frecvenţă joasă dacă se
mareşte masa peretelui, adică dacă se realizează un perete masiv, pentru care produsul
μω este semnificativ mărit;
3. indicele de atenuare pentru o frecvenţă oarecare, dar constantă, creşte cu masa unitaţii
de suprafaţă; se remarcă faptul că la frecvenţă constantă indicele de atenuare creşte cu 6
dB pentru fiecare dublare a masei.
Rw(dB)
60
55
50
45
40
35
30
40
25
m (kg/m2)
2 3 4 5 6 7 8 9 10 12 15 20 25 30 40 50 60 70 80 100 120140 180 220 300 400 500
16 33 45 55 90 110130 160 200 260 340 480
Figura A2.14. Legea masei
S-a arătat anterior că izolaţia fonică depinde de frecvenţa sunetului f[Hz] şi de masa
pe unitatea de suprafaţă m[kg/m2], potrivit relaţiei (26). Un panou separator fonoabsorbant,
sub acţiunea presiunii sunetului, este supus vibraţiilor şi eventual stărilor de rezonanţă,
fenomene care îi pot influenţa comportamentul acustic. Astfel, în zonele de înaltă şi joasă
frecvenţă pot să apară pierderi de izolare fonică datorate frecvenţelor de rezonanţă sau
coincidenţă; frecvenţa la care începe să aibă loc pierderea se defineşte ca frecvenţă critică (fc),
valoarea sa putând fi calculată, în cazul în care este cunoscută viteza de propagare a sunetului
în material, cu relaţia (26):
c 2 12 1
2
f cr min (26)
2 h Eh
unde E este modulul lui Young pentru materialele folosite,
ν - coeficientul lui Poisson,
μ - masa specifică,
h - grosimea materialului,
c - viteza de propagare a sunetului prin perete.
Coeficientul de transmisie acustică τ este definit de raportul dintre fluxul de energie
acustică a undelor transmise şi fluxul de energie acustică a undelor incidente pe suprafaţa
de separare a celor două medii, aşa cum este definit în relaţia (27):
2z
(27)
z 1
în care T .
Deoarece în viaţa de zi cu zi ne confruntăm cu multiple surse de zgomot, este
important să cunoaştem efectul cumulat asupra percepţiei umane cauzat de prezenţa surselor
multiple de zgomot. Astfel, se stabileşte legea de variaţie a nivelului de intensitate într-un
punct de recepţie pentru mai multe surse, distincte, pe o lungime de trafic semnificativă. Se
consideră n unde sonore, având frecvenţe diferite, fiecare sursă fiind caracterizată de
presiunea eficace, p jef p j .
Presiunea eficace pef p a sunetului complex, pentru toate cele n surse, poate fi
scrisă sub forma:
p 2 p12 p22 p 2j pn2 (28)
La suprafaţa de separare a două medii diferite, o undă suferă un dublu fenomen - o
parte din ea se întoarce în mediul în care se află sursa de oscilaţii, iar cealaltă parte
traversează suprafaţa de separaţie şi trece în celălalt mediu, astfel putem defini fenomenul de
reflexie, ca fiind fenomenul de întoarcere a undei în mediul din care provine, atunci când
întâlneşte suprafaţa de separare a unui alt mediu. Tot la suprafaţa de separare a două medii
observăm că o undă îşi schimbă direcţia de propagare datorită schimbării vitezei de
propagare, putându-se defini astfel fenomenul de refracţie.
41
Figura A2.15. Medii elastice separate
Analizând Figura A2.15, se constată că o undă plană dacă ajunge la suprafaţa plană de
separare (P), în punctul x=0 dintre cele două medii distinct notate cu (1) şi (2), suferă o
reflexie, caracterizată prin faptul că o parte din energie este reflectată şi înapoiată în primul
mediu, iar cealaltă parte este transmisă (prin difracţie) în cel de-al doilea mediu.
În Figura A2.16 este reprezentată suprafaţa elastică de separare sub forma unui plan
raportat la sistemul de axe Oxy, în care axa Ox este axa normală la plan. Astfel, presiunile
undelor sonore vor fi: în primul mediu vom avea undă incidentă i, care se propagă sub unghiul
de incidenţă α în raport cu axa normală Ox, şi o undă reflectată r care se propagă sub unghiul
de reflexie β. În cel de-al doilea mediu presiunile undelor sonore vor fi: undă transmisă t sau
unda refractată, care se propagă sub unghiul de refracţie θ, în raport cu axa normală Ox:
Distanţele variabile (dr, di, dt) se pot scrie în raport cu sensul axei normale Ox la frontul
de undă, sub următoarea formă:
di x cos y sin
d r x cos y sin
dt x cos y sin (29)
Pe baza relaţiilor pentru distanţele variabile (29), se pot determina expresiile complexe
ale presiunilor fronturilor de undă, astfel:
i t k1 x cos y sin
pi Ai e
i t k1 x cos y sin
pr Ar e (30)
i t k x cos y sin
pt At e 2
în care Ai este amplitudinea undei plane incidente,
Ar – amplitudinea undei reflectate,
At – amplitudinea undei transmise,
ω – viteza unghiulară, [rad/s],
t – timpul, [s],
k1, k2 – numerele de undă ale celor două medii.
42
Viteza particulelor proiectată pe axa Ox, în cazul fiecărei unde, este:
pentru unda incidentă
i p i iAi
ix ik1 cos ei t k1 x cos y sin (31)
1k1c1 x 1k1c1
sau
Ai cos i t k1 x cos y sin
ix e (32)
1c1
pentru unda reflectată
i p r iAr
rx ik1 cos ei t k1 x cos y sin (33)
1k1c1 x 1k1c1
sau
A r cos i t k1 x cos y sin
rx e (34)
1c1
pentru unda transmisă
i p t iAt
tx ik2 cos ei t k2 x cos y sin (35)
2 k2 c2 x 2 k2 c2
sau
At cos i t k2 x cos y sin
tx e (36)
2 c2
Pe baza condiţiilor impuse (37) şi ţinând seama de relaţiile (33), condiţia pentru
presiunea transmisă se poate scrie sub formă simplificată:
Ai e 1
i t k y sin
Ar e 1
i t k y sin
At e 2
i t k y sin
. (38)
astfel, se obţine o relaţie asociată unghiurilor de propagare, cunoscută ca fiind legea lui
Snellius care spune ca şi formulare uzuală că “unghiul de reflexie este egal cu unghiul de
incidenţă”, în cazul de faţă:
sin sin (39)
Ţinând cont de impedanţele caracteristice celor două medii, de viteza sunetului c1 în
mediul (1) pentru unda incidentă şi viteza sunetului c2 în mediul (2), pentru unda refractată şi
de k1, k2 numerele de undă pentru cele două medii, putem scrie relaţia:
sin k1 c1
(40)
sin k2 c2
Din relaţiile prezentate pentru unda incidentă, unda reflectată şi unda transmisă putem
concluziona că fenomenul de reflexie poate fi caracterizat de doi parametrii, coeficientul de
reflexie acustică (R) şi factorul de transmisie acustică (T).
Coeficientul de reflexie R şi factorul de transmisie T pot fi determinaţi pe baza
următoarelor relaţii:
43
Ar At
R şi T (41)
Ai Ai
2 c2
Dacă se notează cu z impedanţa acustică relativă dintre cele două medii,
1c1
obţinem următoarele relaţii pentru, coeficientul de reflexie R şi factorul de transmisie T:
A z cos cos
R r (42)
Ai z cos cos
A 2 z cos
T t (43)
Ai z cos cos
În funcţie de unghiul de incidenţă, α, avem relaţia:
2
cos 1 sin 2 1 sin
c2
c1
(44)
şi astfel putem exprima coeficientul de reflexie R şi factorul de transmisie T, astfel :
2
A z cos 1 c2
c1 sin
R r (45)
Ai
sin
2
z cos 1 c2
c1
At 2 z cos
T
(46)
Ai
2
z cos 1 c2
c1 sin
Luând în considerare modalităţile de diminuare a zgomotului transmis se defineşte
caracteristica fonoizolantă şi caracteristica fonoabsorbantă a dispozitivelor de reducere
a zgomotului astfel:
ü Imposibilitatea unei părţi a energiei acustice de a traversa anumite materiale,
similar altor materiale care sunt slab conducătoare de căldură şi electricitate,
reprezintă capacitatea fonoizolantă. Această capacitate este determinată de masa
materialului, fiind limitată de anumite caracteristici mecanice care, pentru anumite
frecvenţe, au ca rezultat o transparenţă pentru sunet, cauzând efectul de rezonanţă.
ü Capacitatea unui material de a transforma energia acustică în energie termică
(vibraţii), reflectând o parte minimă, reprezintă capacitatea fonoabsorbantă. Pe
baza experimentelor efectuate de cercetători în domeniu s-a constatat că în spaţii
construite cu materiale tradiţionale ca marmura, cărămida şi sticla, ce nu posedă o
capacitate fonoabsorbantă ridicată, se observă fenomenul de ecou, datorat reflexiei
undelor sonore, rezultând o creştere generală a nivelului de zgomot, cu consecinţe
grave pentru ocupanţii spaţiilor respective. În spaţii protejate fonic se poate
evidenţia o senzaţie de confort acustic.
44
provocate de pietre sau de alte obiecte proiectate de roţile vehiculelor şi în anumite ţări, forţei
dinamice a zăpezii proiectate de utilajele folosite iarna pentru degajarea drumurilor.
Pentru determinarea performanţelor neacustice măsurătorile trebuie efectuate
conformitate cu prevederile standardului de referinţă SR EN 1794-1:2011, anexa A, cap.
A.2.1., cap. A.2.2., anexa B, cap B.2.1. şi anexa E, cap E.3.2.
Pentru determinarea performanţelor neacustice sunt necesare următoarele tipuri de
încercări:
panou acustic
zăpadă
200 cm
=
150 cm
drum F
=
rambleu
Dz
F (N)
1500 V2 = 60 Km/h
V1 = 50 Km/h
1000
500
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 Dz (m)
Legendă
F (N) Încărcarea dinamică pe 2m x 2m
45
Dz (m) Distanţa faţă de marginea suprafeţei deszăpezite
V1, V2 Viteza de deszăpezire
LS
d h ,max pentru Hnrd > 4,5 m (47)
150
46
rutieră, şi nu se referă la impactul cu obiecte grele sau la actele de vandalism. Pentru
efectuarea încercării se utilizează un percutor de oţel călit, aşa cum este prezentat în Figura
A2.19. Dimensiunile sunt exprimate în mm. Energia ciocanului de impact trebuie să fie de
30 Nm ± 1Nm. Cerinţele pentru efectuarea încercării în conformitate cu standardul de
referinţă, şi care trebuie îndeplinite de laboratorul care efectuează încercarea, sunt definite
astfel: impactul pietrelor trebuie să fie simulat prin realizarea unei încercări cu ciocanul
mecanic, în trei puncte cuprinse în zona de încercat delimitată printr-o zonă de 12,5 cm în
jurul marginii panoului de încercat, pe fiecare faţă expusă, aşa cum este indicat în următoarea
Figura A2.20.
12,5 cm
Φ 35 mm
P1 12,5 cm
x3
=
H
P2
12,5 cm
12,5 cm
y3
h
=
P3
h0 = =
L
sferic
P1, P2, P3 - Puncte de încercare la impact
h0 = 2,6 mm
L - Lungimea elementului de panou acustic
h = înălţimea percutorului cilindric H - Înălţimea elementului de panou acustic
(în funcţie de energia de percuţie) ;
Figura A2.19. Dimensiunile vârfului Figura A2.20. Puncte de referinţă pentru încercarea,
percutorului din oţel. la impact
47
ANEXA 3
(Informativă)
Una din măsurile legislative este HG 321/20053) care abordează într-un mod unitar, la
nivel naţional, evitarea, prevenirea şi reducerea efectelor dăunătoare provocate de zgomotul
ambiental, inclusiv a disconfortului, prin implementarea următoarelor măsuri:
(a) monitorizarea problemelor de mediu prin întocmirea hărţilor de zgomot, pentru
şosele, căi ferate, aeroporturi şi aglomerările urbane importante, utilizând indicatori de
zgomot armonizaţi precum nivelul de zgomot în perioada de zi, nivelul de zgomot în perioada
de seară şi nivelul de zgomot din perioada nopţii;
(b) punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor privind zgomotul ambiental şi
efectele sale, precum şi a măsurilor ce se pot lua pentru combaterea efectelor negative ale
acestuia;
(c) adoptarea, pe baza datelor din hărţile de zgomot, a planurilor de acţiune, având ca
scop prevenirea şi reducerea zgomotului ambiental, în special a nivelurilor de expunere care
au efecte dăunatoare asupra sănătăţii şi confortului populaţiei.
Analizând măsurile de combatere a propagării zgomotului, se constată că acesta are
acţiune dăunătoare asupra sănătăţii şi securităţii oamenilor. Reducerea nivelului de zgomot a
devenit o problemă majoră, statele din întreaga lume făcând cercetări şi analize din ce in ce
mai ample privind dezvoltarea măsurilor de combatere şi diminuare a nivelului de zgomot
emis atât de echipamentele utilizate în exteriorul/interiorul clădirilor, cât şi de traficul rutier.
Zgomotul poate fi redus astfel: pasiv (prin folosirea materialelor fonoabsorbanate)
eficient pentru frecvenţe mai mari de 500 Hz, şi activ eficient în special pentru frecvenţe
joase.
Barierele anti-zgomot trebuie să fie suficient de înalte şi lungi, pentru ca din punctul
care trebuie protejat acustic, autostrada să nu fie vizibilă. De asemenea, se au în vedere
măsurile necesare pentru respectarea nivelelor echivalente de zgomot, real măsurate, cât mai
apropiate de valorile minime prevăzute în reglementările naţionale fără a se admite depăşirea
valorilor maxime.
Ecranele fonoizolante si fonoabsorbante se utilizeaza pentru protectia impotriva
zgomotului produs de surse fixe (stadioane, scoli, piete – pentru asigurarea confortului
acustic) si de asemenea pot fi montate la marginea unei strazi, pot fi instalate pe post de ecran
in zonele industriale cu tehnologii zgomotoase (exemplu: separarea unei parti dintr-o hala cu
utilaje zgomotoase fata de o alta parte cu utilaje silentioase), pe arterele de trafic (montate pe
marginea drumurilor nationale, a autostrazilor, a cailor ferate, in aeroporturi), cu dublu rol:
fonoizolare – pentru receptorii situati pe partea opusa fata de sursa (pe marginea arterelor de
trafic) si fonoabsorbtie – pentru receptorii situati pe aceeasi parte cu sursa (autovehicule in
trafic).
A.3.1. Analiza spectrului acustic al circulaţiei
3)
Hotărârea de Guvern nr. 321 din 14 aprilie 2005 – privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental
48
Standardul SR EN 61672-1:2004, prezintă metoda generală de analiză a compoziţiei
spectrale pentru un semnal înregistrat de zgomot în vederea identificării benzilor de frecvenţă
cărora le corespund parametrii maximali ai zgomotelor. În funcţie de numărul şi valoarea
compoziţiei spectrale, ţinând seama de frecvenţă, intensitate, presiune, putere, distanţa până la
receptor şi spectrul sonor standardizat al circulaţiei, conform standardului de referinţă SR EN
1793-3:1999, sunt adoptate măsuri corespunzătoare şi specifice traficului rutier/feroviar.
Determinarea compoziţiei spectrale constă în prezentarea metodelor generale de
măsurare a zgomotului emis de vehiculele care circulă pe şine (trenuri, tramvaie, metrou)
precum şi zgomotul emis de maşini şi echipamente din traficul rutier. În cazul determinării
compoziţiei spectrale pentru maşinile şi echipamentele enunţate mai sus, se face referire la
metodologia de încercare şi modul de prelevare al semnalelor care sunt prevăzute în
standardele:
- SR EN ISO 3095:2006 “Aplicaţii feroviare. Acustică. Măsurarea zgomotului emis de
vehicule care circulă pe şine”;
- SR EN ISO 11200:2010 “Acustică. Zgomotul emis de maşini şi echipamente. Ghid
de utilizare a standardelor de bază pentru determinarea nivelurilor de presiune acustică
ale emisiei la locul de muncă şi în alte poziţii precizate”;
- SR ISO 1996-1:2008 “Acustică. Descrierea, măsurarea şi evaluarea zgomotului din
mediul ambiant. Partea 1: Mărimi fundamentale şi metode de evaluare”;
- SR ISO 1996-1:2008 “Acustică. Descrierea, măsurarea şi evaluarea zgomotului din
mediul ambiant. Partea 2: Determinarea nivelurilor de zgomot din mediul ambiant” şi
a standardelor conexe.
De asemenea, se va ţine seama de prevederile Directivei 2002/49/CE - din 25 iunie 2002,
referitoare la evaluarea şi managementul zgomotului ambiental. Pentru identificarea
spectrelor de zgomot şi identificarea frecvenţelor de rezonanţă specifice vehiculelor din
traficul rutier se vor prezenta metodele specifice de analiză spectrală a semnalelor de zgomot.
La analizarea semnalelor înregistrate se va ţine seama de prescripţiile prevăzute
în SR EN 61260:1997, SR EN 1793-3:1999 şi a standardelor conexe.
Modul în care sunt evitate undele reflectate este un factor important privind
amplasarea şi montarea panourilor acustice. În practică se constată că la receptor pot ajunge,
alături de unda directă, şi alte unde, provenite din reflexii simple sau multiple, a căror
intensitate este semnificativă şi care influenţează negativ gradul de izolare fonică a
receptorului. Evitarea unor asemenea fenomene poate fi obţinută prin amplasarea judicioasă a
ecranelor atât faţă de sursă cât şi faţă de receptor, şi prin adoptarea unor înălţimi şi unghiuri
de înclinare faţă de verticală, cu valori corespunzătoare situaţiei concrete.
Trebuie amintit de asemenea, modul în care este realizată etanşeitatea la asamblare
a dispozitivului de protecţie fonică. Din acest punct de vedere, sunt trei factori semnificativi
ce pot influenţa în mod decisiv gradul de izolare al ecranului considerat, şi anume:
modul de montare, fixare şi executare a joncţiunilor dintre elementele componente;
profilul terenului pe care va fi montat ecranul şi existenţa unor neregularităţi
naturale în zona în care va fi amplasat acesta;
modul de asamblare a elementelor constitutive ale panourilor fonoizolatoare.
Un caz special, în ceea ce priveşte soluţia constructivă şi eficacitatea izolării fonice,
este cel al ecranelor joase. Pentru a asigura încadrarea în cerinţa privind amplasarea
receptorului în zona de umbră acustică, înălţimea minimă necesară pentru ecranele joase este
de 0.8 ... 1.0 m. Din punct de vedere al eficacităţii izolării trebuie ca valoarea acesteia să fie
cuprinsă între 0 şi 5 dB(A), relativ la poziţia receptorului şi înălţimea ecranului.
49
Pentru anumite cazuri particulare, se pot estima diferenţele dintre valorile teoretice şi
cele experimentale, dar rezultatele nu se pot generaliza datorită gradului foarte mare de
diversitate a situaţiilor de analizat.
50
naţionale în vigoare, privind modul de montaj, fixare şi stabilitate la nivelul
podului/viaductului dar şi acţiunile preventive pentru evitarea căderilor de bucăţi de materiale.
În mod obişnuit, zgomotul de trafic este rezultatul câtorva contribuţii principale.
Potrivit [17], zgomotul sistemului de propulsie este dominant la viteze mici de trafic, şi
anume pînă la 40-50 km/h pentru vehicule mici şi pînă la 50-60 km/h pentru vehicule grele.
La viteze de rulare mai mari, zgomotul de contact pneu/şosea domină zgomotul de vehicul. La
viteze foarte mari (peste 150 km/h), care pot fi considerate condiţii de deplasare neobişnuite,
zgomotul aerodinamic datorat curentului de aer de jur împrejurul vehiculului produce cea mai
mare parte din zgomotul total de vehicul.
Pentru estimarea zgomotului de pneu la rulare, au fost dezvoltate câteva tehnici de
măsurare. De exemplu, se poate rula pneul pe un tambur de probă. Un astfel de echipament
poate fi utilizat pentru măsurarea zgomotului radiat şi deasemenea pentru calculul dinamicii
pneului. Totuşi, suprafeţele reale de drum nu pot fi simulate pe suprafaţa tamburului. Din
acest motiv, pentru a măsura „în-situ” zgomotul de pneu la rulare, au fost proiectate remorci
speciale care să evite contribuţia zgomotului provenit de la trenul de forţă.Cu acest
echipament se pot efectua măsurători folosind de exemplu holografia acustică proximă, cu
scopul de-a identifica zonele cu nivel înalt de presiune sonoră. Această tehnică constă în
amplasarea unor senzori pe un plan în vederea refacerii câmpului de presiune pe o suprafaţă
distantă care poate fi plată. Măsurătorile au fost efectuate amplasând sursele principale de
zgomot pe suprafaţa laterală a anvelopei într-o ordine de frecvenţe joase şi medii, până la
aproximativ 600 Hz, şi pe suprafaţa de contact dintre anvelopă şi şosea la frecvenţe mai înalte.
51
ANEXA 4
(Normativă)
LIMITE ADMISIBILE ALE NIVELULUI DE ZGOMOT. EFECTELE
ZGOMOTULUI RUTIER ASUPRA OCUPANŢILOR DIN CLĂDIRILE DE LOCUIT
DIN VECINĂTATE
STAS 10009-88, precizează care sunt limitele maxime admisibile pe baza cărora se
apreciază starea mediului din punct de vedere acustic, astfel:
Ř în zona unui obiectiv aflat în exterior (zona industrială), valoarea maximă
admisibiă pentru nivelul de presiune sonoră, continuu, echivalent, ponderat A,
este de 65 dB(A), la limita incintei întreprinderii;
Ř la amplasarea clădirilor de locuit, ţinând cont de prevederile documentului
normativ şi de Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 536 din iulie 1997, trebuie
avut în vedere alegera unor soluţii constructive astfel încât să se asigure
valoarea maximă pentru nivelul de zgomot exterior clădirii, măsurat la 2 m
faţă de faţa acesteia (conform prevederilor din SR 6161-1 de 50 dB (A));
Ř pentru străzi de categorie tehnică II, (colectoare), valoarea maximă admisibilă
pentru nivelul de presiune sonoră, continuu, echivalent, exterior pe străzi,
măsurată la bordura trotuarului ce mărgineşte partea carosabilă, este de
70 dB(A);
Ř pentru străzi de categorei tehnică II, de legătură, la limita zonelor operaţionale,
valoarea maximă admisibilă a nivelului de zgomot este de 65 dB(A);
Ř pentru străzi de categorie tehnică I, magistrală, valoarea maximă admisibilă
pentru nivelul de presiune sonoră, continuu, echivalent, exterior pe străzi,
măsurată la bordura trotuarului ce mărgineşte partea carosabilă, este de
75 – 85 dB(A).
Traficul rutier afectează mediul în principal prin elminarea de noxe, dar şi din
cauza creşterii numărului de vehicule care amplifică poluarea sonoră. Presiunea exercitată de
traficul auto creşte de la an la an, ca urmare a creşterii numărului de mijloace auto aflate în
circulaţie. Nivelul de zgomot maxim admis pe timpul zilei (între orele 6,00-22,00) conform
STAS 10009-88, este:
- străzi cu trafic intens: 70 dB;
- străzi cu trafic mediu: 65 dB;
- străzi cu trafic redus (zone rezidenţiale): 60 dB, iar pe timpul nopţii, valorile
trebuie să fie cu minim 10 dB mai mici.
Poluarea fonică are efect nefast asupra stării psihice a omului. Zgomotul din mediul
înconjurător se constituie una din cele mai importante probleme de poluare ambientală cu care
se confruntă în prezent populaţia globului.
52
Efectele psihosenzoriale cu caracter progresiv până la apariţia unor forme de maladii
provocate de poluarea sonoră, reprezintă un factor de risc major într-o pondere de peste 30%
din populaţia marilor oraşe ale lumii, cu evidenţierea vulnerabilităţii în domeniul psiho-
fiziologic.
Efectele poluării sonore se manifestă prin acţiunea de iritare, scăderea autocontrolului
şi reduce atenţia persoanelor care petrec timp îndelungat în apropierea surselor de zgomot.
Zgomotul produs de traficul urban are un caracter discontinuu şi afectează în principal
ocupanţii clădirilor din vecinătatea căilor rutiere. Este important şi esenţial să se măsoare
nivelul de zgomot în diferite intervale orare ale zilei şi pentru diferite zone (industriale,
rezidenţiale, din oraşele aglomerate, etc.).
În literatura de specialitate este definit termenul „Lzsn” (indicator de zgomot pentru zi-
seara-noapte) reprezentând indicatorul de zgomot asociat în mod general pentru disconfort, în
decibeli (dB), calculat cu următoarea formulă:
1
Lziua Lseara 5 Lnoapte 10
Lziua = nivelul mediu de presiune acustică ponderat A pe termen lung, măsurat într-un
an (aşa cum este acesta definit în ISO 1996-2:1987, determinat în toate zilele dintr-un
an);
Lseara = nivelul mediu de putere acustică ponderat A pe termen lung, măsurat într-un an
(aşa cum este definit in ISO 1996-2:1987, determinat în toate serile dintr-un an);
Lnoapte = nivelul mediu de putere acustică ponderat A pe termen lung, măsurat într-un an
(aşa cum este definit în ISO 1996-2:1987, determinat pe perioada tuturor nopţilor dintr-
un an);
Se considera că ziua are 12 ore, seara are 4 ore şi noaptea are 8 ore. Statele Membre
pot scurta perioada de seara cu una sau doua ore şi pot lungi corespunzator perioada de zi
şi/sau de noapte, cu condiţia că aceasta alegere să fie aceeaşi pentru toate sursele şi că ele vor
furniza informaţii asupra oricărei diferenţe sistematice care decurge din vina acestei opţiuni.
Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997, pentru intervalul orar 6.00 – 22.00
impune ca limită de zgomot (nivelul de presiune sonoră continuu, echivalent, ponderat A)
valoarea de 50 dB(A), iar pentru intervalul orar 22.00 – 6.00 impune ca limită de zgomot
(nivelul de presiune sonoră continuu, echivalent, ponderat A) valoarea de 40 dB(A)
53
ANEXA 5
(Normativă)
56
În aceste condiţii producătorul trebuie să întocmească o descriere detaliată a
produselor supuse certificării care să asigure informaţiile necesare proiectării şi execuţiei
dispozitivelor de reducere a zgomotului din trafic. Aceasta trebuie să cuprindă formularea
elementelor descriptive, parametrice şi de performanţă a dispozitivelor de reducere a
zgomotului ca produs, în vederea echipării căilor de trafic rutier pe baza unor explicaţii
fundamentate, a prezentărilor şi formulărilor amănunţite din care să rezulte rolul şi importanţa
parametrilor de sinteză. Standardul de referintă, SR EN 14388, care reglementează cerinţele
specifice de evaluare a conformităţii pentru dispozitivele de reducere a zgomotului din traficul
rutier este aplicabil pentru a demonstra conformitatea acestora, cu detaliile procedurale
privind încercările fizico-mecanice, durabilitatea, compatibilitatea produselor cu factorii de
agresivitate proveniţi din mediul înconjurător, precum şi emanarea de substanţe periculoase.
Criteriile prevăzute stabilesc baza pentru evaluarea conformităţii dispozitivelor de
reducere a zgomotului din traficul rutier, astfel încât decizia finală privind atestarea
conformităţii acestora, să fie făcută într-un mod corect de către un evaluator de specialitate,
în conformitate cu cerinţele impuse de standardele existente. Pentru evaluarea conformităţii
dispozitivelor de reducere a zgomotului din traficul rutier de către un organism de terţă parte,
acestea trebuie să îşi demonstreze funcţia acustică, prin încercările efectuate pe elementele
componente, şi cerinţele de proiectare structurală în conformitate cu standardele europene
aplicabile, dar şi să îşi menţină performanţele declarate de producător pentru o durată de
serviciu garantată, rezonabilă din punct de vedere economic.
57
Dispozitivul de reducere a zgomotului, după ce a fost supus unei încercări prin metoda
prezentată la A.3 - SR EN 1794-2, trebuie să fie clasificat într-o categorie după cum urmează:
clasa 1: dacă deteriorările suferite de panou sunt mai importante decât cele definite pentru
clasele 2 şi 3;
clasa 2: dacă zona deteriorată situată deasupra uneia din cele două surse este mai mică de
0,06 m2 şi se întinde pe maximum 200 mm deasupra bazei panoului şi dacă panoul nu a
ars din loc în loc;
clasa 3: dacă nu există nici o altă deteriorare decât o decolorare.
Elementele acustice cu cel puţin 2 m lungime pe 1,5 m înălţime trebuie să fie supuse la
o încercare prin expunere la surse de foc localizate la baza lor, respectiv în apropierea feţelor
anterioară şi posterioară. Aceste panouri trebuie să fie lipsite de apa absorbită înaintea
încercării; în cazul elementelor de lemn, conţinutul de umiditate trebuie redus la 18% printr-o
metodă de uscare omologată.
Masa şi dimensiunile panoului supus la încercare trebuie măsurate şi panoul trebuie
fotografiat. Un panou identic trebuie examinat pentru determinarea structurii; dimensiunile
elementelor acestuia, inclusiv grosimile pereţilor secţiunilor cu concavităţi, trebuie măsurate
şi notate pe o schiţă la scara 1/20.
Încercările trebuie executate în sală de încercări ignifugată închisă, la adăpost de
curenţi de aer şi cu un volum de minimum 150 m3.
Este permisă instalarea dispozitivelor de extragere a fumului în plafon sau în
apropiere, dar trebuie să se împiedice întreţinerea flăcărilor în timpul încercării.
Temperatura sălii înainte de începerea încercărilor, inclusiv a solului, trebuie să fie
între 15oC şi 25oC. Această sală trebuie echipată cu un vizor sau o altă fereastră într-o poziţie
corespunzătoare pentru observarea panoului în timpul încercării.
Materialele inflamabile trebuie constituite din beţe de brad cu grosimea 0,2 mm,
lăţimea 2 mm şi lungimea aproximativ de 50 mm. Materialul trebuie să fie lipsit de aşchii şi
să aibă un conţinut de umiditate de maximum 30%; acesta trebuie condiţionat la o
temperatură de 20oC şi o umiditate relativă de 65% până când masa acestuia este constantă.
Panoul de încercat trebuie menţinut vertical, ceea ce corespunde poziţiei sale normale
de utilizare, pe un soclu pe toată lungimea lui. Acest soclu trebuie să fie de zidărie sau de
beton şi trebuie dotat cu o treaptă verticală situată la 250 mm deasupra solului. Baza panoului
trebuie să fie în întregime în contact cu soclul şi faţa supusă încercării trebuie netezită la
margine. Cele două surse de foc trebuie amplasate pe podeaua sălii, dimensiunile cele mai
58
mari ale acestora fiind orientate în faţa soclului şi panoului de încercat. Cele două surse
trebuie aprinse simultan şi durata încercării trebuie măsurată din acest moment.
Performanţa panoului trebuie observată în timpul încercării şi momentul în care apare
o schimbare semnificativă trebuie înregistrat. După aprinderea completă a surselor foc şi
eventual a unei părţi a panoului considerată ca inflamabilă, panoul trebuie examinat şi
întinderea deteriorărilor fotografiată şi măsurată. Faţa opusă a panoului nu trebuie supusă la
încercare atât timp cât temperatura sa şi cea a podelei sălii nu a coborât sub 25 °C.
Când este obţinută conformitatea în corelaţie cu cerinţele tabelului ZA.3 din standardul
de referinţă SR EN 14388, producătorul sau agentul său stabilit în Spaţiul Economic
European trebuie să emită o declaraţie de performanţă care permite producătorului să
aplice marcajul CE.
Atestarea conformităţii, aplicarea marcajului CE şi emiterea documentelor necesare se
va face în conformitate cu Regulamentul 305/2011.
59
ANEXA 6
A.6.1. Legislaţie
Notă:
1. Referinţele datate au fost luate în considerare la data elaborări prezentei
reglementări tehnice;
2. La data utilizării reglementării tehnice se va consulta ultima formă în vigoare a
referinţelor legislative şi tehnice.
A.6.2. Standarde
60
4. STAS 1957/1-88 Acustică. Acustică fizică. Terminologie
5. STAS 1957/2-87 Acustică. Acustică psihofiziologică. Terminologie
6. STAS 1957/3-88 Acustică. Acustică în construcţii şi transporturi.
Terminologie
7. SR EN ISO 80000-4: Mărimi şi unităţi. Partea 4: Mecanică
2013
8. SR EN ISO 80000-8: Mărimi şi unităţi. Partea 8: Acustică
2007
9. SR EN 61672-1:2004 Electroacustică. Sonometre. Partea 1: Specificaţii
10. SR EN 1793-3: 1999 Dispozitive pentru reducerea zgomotului din traficul
rutier. Metodă de încercare pentru determinarea
performanţei acustice. Partea 3: Spectrul sonor
standardizat al circulaţiei
11. SR EN ISO 3095:2006 Aplicaţii feroviare. Acustică. Măsurarea zgomotului
emis de vehicule care circulă pe şine
12. SR EN ISO 11200:2010 Acustică. Zgomotul emis de maşini şi echipamente. Ghid
de utilizare a standardelor de bază pentru determinarea
nivelurilor de presiune acustică ale emisiei la locul de
muncă şi în alte poziţii precizate
13. SR ISO 1996-1:2008 Acustică. Descrierea, măsurarea şi evaluarea zgomotului
din mediul ambiant. Partea 1: Mărimi fundamentale şi
metode de evaluare
14. SR ISO 1996-2:2008 Acustică. Descrierea, măsurarea şi evaluarea zgomotului
din mediul ambiant. Partea 2: Determinarea nivelurilor
de zgomot din mediul ambiant
15. SR EN 61260:1997 Electroacustică. Filtre de bandă de octavă şi de bandă de
fracţiune de octavă
16. SR EN 14389-2:2005 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier.
Metode de evaluare a performanţelor pe termen lung.
Partea 2: Caracteristici neacustice
17. SR EN 1794-1:2011 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier.
Performanţe neacustice. Partea 1: Performanţe mecanice
şi cerinţe de stabilitate
18. SR EN 60721-3-4: 2006 Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3: Clasificarea
grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate
ale acestora. Secţiunea 4: Utilizarea staţionară în spaţii
neprotejate împotriva intemperiilor
19. SR EN 1793-1: 2013 Dispozitive pentru reducerea zgomotului din traficul
rutier. Metodă de încercare pentru determinarea
performanţei acustice. Partea 1: Caracteristici intrinseci
ale absorbţiei acustice
20. SR EN 14389-1:2008 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier –
Proceduri de evaluare a performanţei pe termen lung.
Partea 1 – Caracteristici acustice
21. SR EN 1794-2:2011 Dispozitive de reducere a zgomotului din traficul rutier.
Performanţe neacustice. Partea 2: Cerinţe generale de
securitate şi mediu
22. SR EN 1991-1-4:2006 Eurocod 1: Actiuni asupra structurilor. Partea 1-4:
/AC:2010/A1:2010 Actiuni generale – Actiuni ale vantului
23. SR EN 1991-1-4:2006 Eurocod 1: Actiuni asupra structurilor. Partea 1-4:
/NB:2007 Actiuni generale – Actiuni ale vantului. Anexa nationala
61
24. CEN/TS 1793-4:2003 Road traffic noise reducing devices - Test method for
determining the acoustic performance - Part 4: Intrinsic
characteristics - In situ values of sound diffraction
25. SR EN 1317-2:2000 Dispozitive de protecţie la drumuri. Partea 2: Clase de
performanţă, criterii de acceptare a încercărilor la şoc şi
metode de încercare a parapetelor de siguranţă
26. SR EN 60651:2002 Sonometre
27 SR EN 1317-2:2010 Dispozitive de protecţie la drumuri. Partea 2: Clase de
performanţă, criterii de acceptare a încercărilor la impact
şi metode de încercare pentru parapetele de siguranţă
62