CONCEPTUL DE LIMBAJ

Semiotica ofera definitia cea mai generala a limbajului. Din punctul ei de vedere, limbajul
este un "sistem de semne mnuite dupa anumite reguli n vederea fixarii, prelucrarii si
transmiterii de informatii" (3, pag. 167). Semn este tot ceea ce - pe baza unor reguli - este
substituit pentru altceva (8). Regulile care guverneaza sistemul de semne sunt de 3 tipuri:
a) reguli sintactice, care vizeaza relatiile dintre semne (de exemplu, regulile relatiilor dintre
diversele parti de propozitie);
b) reguli semantice, care vizeaza relatia dintre semne si semnificatiile lor (de exemplu,
regulile de traducere);
c) reguli pragmatice, care stabilesc regulile de utilizare a semnelor de catre agenti n
comportamentul lingvistic (de exemplu, regulile de folosire a pronumelui personal "eu").
Aceasta definitie a limbajului este valabila att pentru limbajele naturale, adica limbile
formate n procesul comunicarii sociale, ct si pentru limbajele artificiale, construite de om
n procesul cunoasterii stiintifice Unii autori fac distinctie ntre limba - fenomen social de
comunicare prin mijloace lingvistice (fonetice, lexicale si gramaticale) si limbaj - mecanismul
psihic individual, constituit ontogenetic, de utilizare a limbii. Noi folosim termenul de limbaj
n ambele sensuri, n functie de context. Desi limbajele artificiale (formale) se bucura de o
atentie sporita n ultimii ani si din partea psihologiei (8), mult mai imense au fost eforturile
pentru analiza psihologica a limbajului natural. Asupra acestui tip de limbaj ne vom opri n
continuare, desemnndu-l simplu prin termenul de limbaj.
Din punct de vedere psihologic, limbajul face parte dintr-o clasa mult mai vasta de fenomene
- conduitele simbolice - alaturi de gesturi, artele figurative, mimica etc. La baza tuturor
acestor fenomene, deci inclusiv a limbajului, se afla functia semiotica. Functia semiotica
desemneaza capacitatea de a utiliza semne/simboluri, adica semnificanti ca nlocuitori ai
obiectelor (semnificatiilor) si de a opera cu acestia pe plan mintal. Combinatorica mintala
dobndeste prin aceasta noi dimensiuni, exercitndu-se n absenta obiectelor de cunoscut,
realiznd saltul de la real la posibil.

Limbajul verbal este deci una din formele de manifestare a functiei semiotice. Mimica,
gesturile, imagistica, desi sunt forme ale functiei semiotice, nu sunt identice cu limbajul
verbal. Acesta a aparut ca urmare a supunerii functiei semiotice la rigorile comunicarii
sociale. Aceasta comunicare sociala a impus arbitrarietatea semnelor lingvistice,
neasemanarea lor fizica cu obiectul desemnat. Comunicarea sociala a operat o selectie ntre
diversele manifestari ale functiei semiotice, retinnd expresia lingvistica drept cea mai
adecvata. Ca urmare, cu toate ca n comunicarea sociala se utilizeaza si limbajul nonverbal

(mimica, gesturile etc.), ponderea lor este relativ redusa fata de codul lingvistic care
corespunde cel mai bine cerintelor fixarii si comunicarii de informatii.
Limbajul verbal apare la intersectia functiei semiotice cu comunicarea. El este acel tip de
limbaj care satisface n chipul cel mai adecvat cerintele ambelor procese.
Prin asimilarea limbii, activitatea omului dobndeste un continut specific, limbajul verbal
restructureaza pna n temelii activitatea psihica a omului. Determinarea sociala a psihicului
uman se manifesta n mare masura tocmai prin "natura verbala" a tuturor proceselor, starilor
si nsusirilor psihice ale personalitatii.
In aceasta directie au fost ntreprinse o serie de cercetari care abordeaza din perspectiva
psihologica propriu-zisa, pe de o parte, procesele de achizitionare a limbajului de catre copil,
iar, pe de alta parte, locul limbajului n sistemul general al psihicului uman, relatiile dintre
limbaj si celelalte fenomene psihice att n timpul functionarii lor la un moment dat, ct si
pe parcursul constituirii lor.
Capacitatea de a avea limbaj este, probabil, proprietatea cea mai importanta si totodata
unica a constiintei umane. Momentul asimilarii limbii marcheaza o cotitura decisiva n
dezvoltarea copilului. Se mentioneaza ca pe lnga functia primordiala de asimilare a
comunicarii dintre indivizi, limbajul joaca un rol mediator n dezvoltarea si desfasurarea altor
functii psihice, att constiente, ct si inconstiente. Datele experimentale vizeaza o gama
larga de fenomene de la cele mai simple (conditionarea, discriminarea perceptiva, nvatarea
etc.) pna la cele mai complexe (memoria, gndirea cu variatele sale operatii, rezolvarea
problemelor), relevndu-se, n general, rolul codarii verbale n sporirea eficientei proceselor
psihice.

SURSA: http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/CONCEPTUL-DE-LIMBAJ54618132.php