Despre evaluare.

Instrumentul de colectare de date si diagnoza.

Evaluarea poate fi definita ca fiind actiunea de a evalua si prezentarea rezultatului acestei

actiuni. Acest termen folosit in diverse activitati specific probatiunii prezinta faptele dupa
cum urmeaza: se estimeaza riscul de recidiva si perspectivele de reintegrare in societate ale
inculpatului, se calculeaza durata termenului de incercare, se apreciaza masura in care mediul
familial este protectiv pentru minor in raport cu pericolul abandonului scolar si se
aproximeaza termenele in care obiectivele interventiei pot fi atinse.

In probatiune evaluam, in primul rand comportamentul infractional, alaturi, de persoana si

personalitatea infractorului, in contextul social in care comportamentul problematic se
manifesta. Astfel prin actiunea de evaluare, putem spune ca atribuim comportamentului
evaluat o anumita valoare.

Prin urmare, ca o conditie de success a evaluarii in probatiune trebuie sa avem permanent in

vedere ca exista o perspectiva dubla asupra comportamentului infractional analizat si ca
frecventa confruntare sau comparare a celor doua perspective nu poate fi utila decat in
formarea unei viziuni cat mai corecte asupra fenomenului investigat.

Elementele de mare interes pentru actiunea de evaluare in probatiune sunt:

- motivatia pentru schimbarea comportamentala: determinarea stadiului acestui tip de

motivatie in cazul persoanelor care au savarsit infractiuni.

- capacitatea de raspuns a infractorilor supervizati de serviciile de probatiune la procesele de

interventie: acest aspect are legatura directa cu eficienta utilizarii resurselor de catre agentii
proceselor de schimbare.

- riscul de savarsire a unor noi infractiuni si alte tipuri de riscuri: aceste riscuri, precum
sinuciderea sau autovatamarea, pot fi prevenite de consilierii de probatiune.

- perspectivele de reintegrare in societate si resursele: agentii pot folosi resursele disponibile,

precum familia sau cele personale, pentru maximizarea sanselor de reinsertie sociala ale
persoanei care are conflict cu legea.
Evaluarea in probatiune ca process

Fiind process de colectare, analiza si interpretare a datelor, evaluarea intervine in absolut

toate activitatile specifice institutiei probatiunii, de la intocmirea referatelor de evaluare pana
la implementarea programelor utilizate in cadrul proceselor de asistenta si consiliere.

Un infractor procesat de sistemul de justitie penala, porning de la stadiul de invinuit pana la

cel de condamnat, poate fi evaluat in fiecare stadiu de catre consilierii de probatiune, in baza
legii si in functie de solicitarile diverselor institutii care intervin asupra cazului. Astfel o
evaluare efectuata intr-un stadiu anterior poate fi utilizata ca punct de plecare pentru o noua
evaluare.

Referatul de evaluare este la un moment dat o expertiza psihosociala cu privire la persoana si

comportamentul inculpatului menita sa ajute organul judiciar in luarea celor mai potrivite
decizii cu privire la caz.

In schimb, in cazul persoanelor condamnate fara privare de libertate si trimise de instant de

judecata in supravegherea serviciilor de probatiune, legea solicita estimarea riscului de
savarsire a unor noi infractiuni in trei situatii:

- la intocmirea dosarului si a planului de supraveghere.

- in cazul referatului de evaluare pe perioada supravegherii (poate fi solicitat de instanta)

- la incheierea perioadei de supraveghere in cadrul raportului final privind desfasurarea

supravegherii.

In general, procesul de evaluare are in vedere:

- strangerea informatiilor despre client;

- exploatarea faptelor, sentimentelor, gandurilor si conduitelor acestuia;

- identificarea cu acuratete a nevoilor si problemelor clientului;

- intelegerea in context, social sau familial, a situatiei clientului;

- construirea unui tablou pe larg a situatiei clientului pentru planificarea actiunilor necesare
rezolvarii problemlor.

In functie de momentul in care are loc evaluarea poate fi initial, continua si finala.

Evaluarea initiala poate avea doua finalitati distincte:

- intocmirea referatului de evaluare

- schitarea planului de interventie sub forma planului de supraveghere sau reintegrare sociala.

Evaluarea continua este folosita pe perioada interventiei si foloseste la:

- revizuirea planului de supraveghere in functie de dinamica nevoilor persoanei condamnate.

- revizuirea programelor de asistenta si consiliere.

Evaluarea finala se realizeaza la incheierea supravegherii sau la finalul procesului de

asistenta si consiliere.

Persoanei evaluate trebuie sa i se explice de ce este evaluata dupa cum urmeaza :

- ii este explicat scopul evaluarii

- importanta colaborarii in vederea obtinerii unei imagini cat mai complete despre persoana
sa.

- pasii care vor fi urmati pe parcursul evaluarii si persoanele/institutiile la care se va apela

pentru obtinerea datelor suplimentare.

In cazul oricarei evaluari trebuie respectat un protocol de planificare, care cuprinde:

- stabilirea scopului evaluarii

- metodele de culegere a informatiilor: interviul, observatia si studierea unor documente,

- stabilirea surselor de informatii.

Sursele de informare despre client sunt importante si in evaluarea presentiala dar si in

procesul de fixare a conditiilor de supraveghere. Astfel:

- nu este important numarul surselor accesate, ci relevanta informatiilor utilizate in raport cu

specificul cazului investigat.

- este necesara pastrarea unui echilibru intre sursele cu un grad sporit de subiectivitate (ex:
parinti, frati, prieteni) si cele cu sanse de obiectivitate mai mare (ex: mediul scolar sau
profesional)

- surse importante de informatii pot fi si diversele tipuri de documente, care pot fi gasite in
institutii.

Principalele arii de evaluare in activitatea de probatiune

Mediul social:

- familia si istoricul ei

- nivelul scolar si profesional

- grupul de prieteni

- sistemul de valori

- vecinatatea

- modalitatile de petrecere a timpului liber

- nevoile sociale si criminogene

- adictiile.

Comportament si atitudine

- conduita generala inainte si dupa comiterea infractiunii

- comportamentul infractional investigat

- istoricul infractional

- tiparele de gandire

- factorii care pot influenta conduita generala a persoanei.

Tipuri de riscuri

- riscul de a comite alte infractiuni

- riscul de autovatamare/sinucidere

- riscul privind pericolul pentru public

- alte tipuri de risc

Control si reintegrare

- interventiile necesare pentru diminuarea factorilor comportamentului infractional

- eligibilitatea pentru anumite programe de reintegrare

- instrumentele de lucru
- motivatia pentru schimbarea comportamentala

- resursele disponibile care pot fi utilizate in cazul clientului evaluat

- resursele si tipurile de resurse

- capacitatea de raspuns la interventie.

Dupa aceasta etapa de planificare a evaluarii avem o imagine asupra temelor care vor fi
abordate in cadul intrevederilor si ne putem pregati pentru colectarea datelor.

Metoda principal de culegere a datelor despre comportamentul infractional investigat este

interviul. In timpul interviului vom urmari reactiile persoanei, prin intermediul observatiei, si
identificarea celor trei componente ale modelului ABC astfel: A – ce anume s-a intamplat
imediat inaintea declansarii comportamentului; B – comportamentul infractional analizat si
circumstantele in care acesta s-a produs; C – care au fost consecintele comportamentului.

In baza datelor colectate putem indica motivul comiterii faptului infractional, exact in acel
context particular incluzand si persoanele care au participat.

In cadrul evaluarii nevoilor sociale si criminogene, planul de supraveghere poate fi considerat

cadrul general in care se planifica executarea pedepsei. Acesta are la baza evaluarea
persoanei aflate sub supraveghere.

Evaluarea initial vizeaza doua categorii de aspect esentiale pentru construirea planului de
supraveghere:

- nevoile beneficiarului : criminogene si sociale

- trei tipuri de riscuri : riscul de a savarsi noi infractiuni, riscul de a pune in pericol siguranta
publica si riscul de sinucidere sau autovatamare.

O identificare corecta a nevoilor sau problemelor cu care se confrunta beneficiarul permite o

buna estimare a riscului de a comite noi infractiuni si orienteaza interventia individualizata in
directia potrivita, astfel probabilitatea succesului sa fie cat mai ridicata.