Evaluarea psihosocială a persoanelor delincvente

Referatul de evaluare psihosocială

Referatul de evaluare este un document oficial, confidenţial, preponderant narativ scris

de consilierul de probaţiune, la solicitarea judecătorului sau a procurorului, având rolul de
a introduce informaţie socială în decizii juridice.
Referatul de evaluare poate fi solicitat înainte de hotărârea judecătorească sau dupa
aceasta. Ca trăsături generale, acesta trebuie să fie obiectiv, concis, concret, clar și
coerent. Referatul de evaluare are caracter consultativ și de orientare pentru organul
judiciar care îl solicită.
Parchetul sau instanţa de judecată solicită prin adresă scrisă Serviciului de Probaţiune
întocmirea referatului de evaluare. După înregistrarea adresei de solicitare, șeful
Serviciului de Probaţiune, încredinţează întocmirea referatului de evaluare unui consilier
de probaţiune.
Consilierul de probaţiune desemnat să întocmească referatul de evaluare stabilește de
îndată, dar nu mai târziu de 5 zile de la data primirii solicitării poliţiei/ parchetului/
instanţei de judacată, locul, data si ora primei întrevederi cu persoana pentru care s-a
solicitat referatul de evaluare. Prima întrevedere cu persoana trebuie să aibă loc în termen
de 7 zile de la data primirii solicitarii poliţiei/parchetului/instanţei de judecată.
Consilierul de probaţiune desemnat înaintează poliţiei/parchetului/ instanţei de judecată
în termen de 14 zile de la primirea solicitării.
In cazul în care inculpatul nu cooperează cu consilierul de reintegrare socială și
supraveghere desemnat să întocmească referatul de evaluare, acesta din urmă are datoria
profesională să elaboreze acest referat cât mai util instanţei în baza informaţiilor
disponibile. Lipsa de cooperare trebuie să fie specificată în referat.
Forma referatului de evaluare
Forma referatului de evaluare este standardizată și trebuie sa cuprindă următoarele părţi:
- introducere
- sursele de informaţii utilizate la intocmirea lui
- date privind persoana pentru care a fost solicitat
 - factorii care influenţează sau pot influenţa conduita generala a persoanei pentru
care a fost solicitat
- perspectivele de reintegrare în societate
In introducere sunt cuprinse informaţiile referitoare la: identificarea inculpatului, fapta
sau faptele pentru care este trimis în judecată, instanţa de judecată care a solicitat
referatul, numărul dosarului penal, termenul de judecată, numărul și data adresei de
sesizare din partea instanţei de judecată și numele consilierului de reintegrare socială și
supraveghere.
Sursele de informaţii care sunt utilizate la întocmirea unui referat de evaluare trebuie sa
fie prezentate sintetic avându-se în vedere atât persoanele cu care au avut loc întrevederi,
cât si documentele consultate. Este bine să fie precizat numărul de întrevederi avute și în
cazul în care există refuz de cooperare sau îndoieli privind acurateţea informaţiilor, se fac
specificaţii în acest sens. In cazul în care inculpatul nu este încadrat în nicio instituţie
școlară sau profesională, predomină sursele de informaţii subiective ( familie, vecini),
aspect care trebuie evitat, fiind important să existe un echilibru între utilizarea surselor
subiective si celor obiective ( specialiști, reprezentanţi ai diverselor instituţii).
Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul – în acest capitol trebuie să
fie cuprinse informaţii referitoare la mediul familial și social, iar atunci când consilierul
consideră necesar, consilierul de probaţiune poate include în referatul de evaluare date
privind starea fizica și mintală, precum și dezvoltarea intelectuală si morală a
inculpatului, furnizate de specialiști desemnaţi în acest scop.
In cazul inculpaţilor minori, informaţiile legate de evoluţia lor pe parcursul ciclului școlar
primar sau gimnazial sunt importante. Acest capitol trebuie să cuprindă informaţii legate
de trecutul infracţional al persoanei. Capitolul trebuie să cuprindă informaţii legate de
comportamentul persoanei înaintea săvârșirii faptei și ajută instanţa să înţeleagă factorii
care au favorizat comportamentul infracţional. De exemplu, consumul de substanţe toxice
reprezintă o informaţie relevantă în contextul de viaţă al persoanei, mai ales dacă poate fi
relaţionată cu săvârșirea infracţiunii. Este importantă precizarea contextului săvârșirii
faptei, a motivaţiei, dacă a fost sau nu premeditată, modalitatea de acţionare și
consecinţele care au putut urma. Așadar este importantă identificarea motivaţiei pentru
schimbare pentru a vedea dacă într-adevăr există o evoluţie comportamentală pro-socială.
Factorii care influenţează sau pot influenţa conduita generală a persoanei pentru care a
fost solicitat referatul – se referă atât la factorii de natură să inhibe dezvoltarea
comportamentului infracţional, cât și la factorii de natură să accentueze dezvoltarea
acestuia.
Un aspect relevant al acestei etape îl reprezintă estimarea riscului de recidivă. In practica
penală, estimarea riscului de recidivă are o importanţă deosebită în următoarele situaţii:
- în elaborarea sentinţei ( pentru adoptarea celei mai potrivite decizii cu privire la
gradul de restricţionare a libertăţii)
- în penitenciar ( pentru clasificarea și categorizarea deţinuţilor și pentru deciziile
comisiilor de propuneri pentru liberare condiţionată)
- în probaţiune (pentru stabilirea condiţiilor de supervizare în comunitate, pentru
stabilirea duratei și intensităţii programelor de reabilitare, pentru estimarea
performanţelor de reabilitare- ca diferenţă între riscul de recidivă estimat și
nivelul real al recidivei, pentru deciziile de încheiere a supravegherii în
comunitate)
Etapele procesului de evaluare a riscului de recidivă(Moore,1996) sunt:
- definirea comportamentului a cărei producere va fi estimată. Analiza se face
asupra comportamentelor periculoase, nu asupra persoanelor periculoase. Fiecare
comportament poate fi estimat in funcţie de factorii săi de risc.
- Cel care realizează analiza riscului de recidivă trebuie să fie conștient de
posibilele surse de eroare(pot fi provocate de client-inabilitatea de a relaţiona, de
cel care face analiza-nu își suspendă valorile proprii, de context- politica agenţiei)
- Fiecare comportament estimat trebuie analizat în context. Comportamentul uman
se formează ca urmare a interacţiunii omului cu mediul- cerinţe, exigenţe, factori
stresanţi etc.
- Identificarea situaţiilor în care este nevoie de expertiza unui specialist-
psiholog/psihiatru
- Identificarea factorilor care pot influenţa pozitiv sau negativ producerea
comportamnetului estimat
- Realizarea unui plan de prevenire a comportamnetului indezirabil.
Comportamnetul trecut este un bun predictor al celui viitor, astfel estimarea trebuie să
ţină seama de:
- Cât de des s-a produs acel comportamnet în trecut?
- Cât de regulat s-a produs acel comportament în trecut?
- În ce circumstanţe? Ce tip de circumstanţe?
- Cum sa fost comportamnetul afectat de activităţile de reabilitare sau de
sancţiunile anterioare?
- Care este rata actuală de recidivă a infractorilor din această categorie?
De asemenea, în analiza comportametului trecut trebuie să ţinem seama de:
- factorii precipitatori( interni- gănduri, emoţii, externi- grupul de prieteni)
- factori care pot consolida acest comportament (recompense)
- factori care pot să descurajeze acest comportament
- anumite discontinuităţi cognitive
- anumite trăsături de personalitate
- consum de alcool sau droguri
- atitudinea faţă de victimă sau infracţiune
Factorii de mediu care pot influenţa comportamentul viitor pot fi:
- factoti sociali sau emoţionali
- subcultura din care individul face parte
- situaţii riscante
O altă componentă a riscului este și cea care vizează potenţialele victime:
- care sunt carcteristicile victimelor?
- ce tipuri de relaţii au existat între victimă și infractor?
- care este tipul de victimă pe care individul il preferă?
- în ce situaţii cineva poate deveni victima celui analizat?
- care au fost reacţiile victimei?
Răspunsurile la toate aceste întrebari pot oferi o garanţie a unei analize a riscului de
recidivă. Astfel putem elabora un plan de reducere a riscului de recidivă.
Perspectivele de reintegrare în societate – In această etapă vor fi evidenţiaţi factorii
favorizanţi, dar și inhibatori ai comportamentului infracţional, care au relevanţă asupra
evoluţiei comportamentului persoanei în timp. Acești factori pot fi abordaţi prin raportare
la:
- resursele interne ale persoanei (motivaţie, voinţă, atitudine, abilităţi, aspecte
predelincvenţiale- abandon, fugă de acasă, abuz asupra colegilor)
- resurse externe ( felul în care este susţinut de familie, felul în care ar putea fi
valorificate resursele comunitare în vederea satisfacerii nevoilor inculpatului)
Este important ca la acest capitol să se evidenţieze și felul comunităţii din care provine
persoana evaluată, dacă există sau nu resurse în această comunitate.
Perspectivele de reintegrare în societate sunt estimate dupa analiza tuturor datelor
cuprinse în referatul de evaluare și sunt prezentate pe scurt, obiectiv si motivate. Nu se
fac propuneri sau recomandări instanţei de judecată privind soluţia ce urmează sa fie dată
în cauză. Perspectivele de reintegrare se prezinta motivate intr-o forma narativă, în
funcţie de informaţiile menţionate în capitolele precedente, fără cunatificarea pe grade:
mici, medii sau crescute. Acest capitol trebuie sa surprinda informaţii ce ţin de evolutia în
plan comportamental.
Referatul de evaluare are un scop precis și poate fi sugestiv pentru instanţă. Pentru
succesul acestuia se impune o alegere atenta a cuvintelor și a conceptelor și o anumită
aranjare a informaţiilor. Referatul de evaluare este instrumental care il ajută pe judecător
să ia legatura cu lumea concretă a inculpatului
Metode și tehnici utilizate pentru completarea referatului de evaluare
I. Analiza documentelor
Analiza documentelor este o metodă extrem de utilă în procesul de investigaţie psiho-
socială pentru că prezintă faptele de viaţă în termeni semnificativi pentru cei care le-au
trăit. Documentele personale pot constitui o funcţie de control o funcţie de control pentru
informaţiile dobândite prin alte metode.
II. Observaţia
Observaţia ne ajută să înţelegem poziţia de complementaritate a acesteia faţă de fiecare
dintre metodele utilizate pentru a completa referatul de evaluare și să o subînţelegem în
cadrul surselor de informaţii.
Observaţia directă cuprinde trei componente inseparabile:
 - o formă de interacţiune socială cu mediul studiat, pentru ca observatorul să fie
prezent în mijlocul evenimentelor;
- activităţi de observaţie;
- întregistrarea datelor observate, adică, în principal, luarea de notiţe;
Dacă ţinem cont de faptul că observaţia directă nu se limitează numai la date vizibile și
acte și nu este surda la cuvintele emise de indivizi pe parcursul acţiunii lor sociale
(Peretz, 2002, p.41) descoperim că avem la îndemână mijloace pentru a răspunde cerinţei
prevăzute din H.G 1239/2000, de a indica, în capitolul surse de informaţii al referatului
de evaluare, refuzul de cooperare sau eventualele îndoieli privind acurateţea informaţiilor
prezentate motivat.
III. Interviul
Interviul presupune încercarea de a obţine informaţii de la alte persoane prin întrebări și
răspunsuri în cadrul unei convorbiri și reprezintă o metodă de bază în întocmirea
referatului de evaluare. Pentru întocmirea referatului de evaluare forma obișnuită a
interviului este cea faţă în faţă, semistructurat și individual. Consilierul de probaţiune va
utiliza în activitatea sa ca instrument de lucru un ghid de interviu care, pornind de la
câteva teme mai generale, poate să cuprindă o lungă listă de subiecte si întrebări
specifice.
Cele 6 etape ale cercetării prin interviuri:
- tematizare (formulează obiectivul investigaţiei și descrie conceptul temeide
investigat înaintea începerii interviului)
- planificare (este realizată în funcţie de cunostinţele dorite și de implicaţiile etice
ale studiului)
- intervievarea ( are o abordare reflexivă a informaţiilor căutate și a relaţiilor
interpersonale din situaţia de interviu)
- transcrierea (transcrierea unui discurs oral într-un text scris)
- analiza (decide ce metodă de analiză este cea mai importantă pentru interviuri)
- verificarea ( apreciază generalizarea, încrederea și validitatea rezultatelor
interviurilor.
Această etapizare poate fi utilă și în întocmirea referatului de evaluare întrucât ghidează
munca consilierului de probaţiune asigurându-i mai mult profesionalism.
 Arta intervievării – se referă la tipurile de întrebări folosite de intervievator pentru a
obţine răspuns de la intervievat si strategia de interviu folosită pentru a ţine discuţia pe
linia dorită.
Câteva tipuri de întrebări care trebuie evitate:
- întrebările închise
- întrebari cu răspuns inclus/ sugerat
- întrebări indiscrete
- întrebări discriminatoare
- prea multe întrebări
Intrebarile trebuie sa fie bine structurate, cu o tentă pozitivă pentru a asigura o folosire
eficientă a timpului intervievatorului si intervievatului. Acestea trebuie sa fie:
- specificative si clare
- trebuie să încurajeze persoana să se exprime liber și deschis
- trebuie să fie construite pozitiv
Tehnici de ascultare
Pentru un intervievator, a asculta, este la fel de important ca și a întreba sau a vorbi.
Câteva măsuri pozitive pentru a îmbunătăţi capacitatea de ascultare a intervievatorului
sunt:
- pregătirea minuţioasă
- întrebări structurate
- luarea de notiţe
- luarea unor pauze între interviuri
- menţinerea contactului vizual
Reflectarea – este o tehnică prin care intervievatorul repetă comentariile sau afirmaţiile
intervievatului reformulându-le sub formă de întrebare. Este o metodă importantă de a
ajuta intervievatorul să înţeleagă ce spune printr-o interpretare a cuvintelor spuse, fară
prejudecăţi sau orientare a persoanei
Rezumarea – ne da posibilitatea de a verifica dacă am înţeles bine afirmaţiile
intervievatului. Rezumarea este eficientă pentru:
- stabilirea lucrurilor deja discutate în interviu
- obţinerea confirmării unor interpretări
 - clarificarea faptelor
- încheierea unui subiect și trecerea la o altă temă
Comportamentul verbal si nonverbal
Comportamentul nonverbal este identificat că ar avea un efect benefic asupra interviului,
acţionând ca suport social sau demonstrând că intervievatorul ascultă ceea ce spune. Ex.:
gesturi,expresii faciale, poziţii ale corpului, mișcări oculare).
Interviul prin telefon
Consilierul de probaţiune alege să realizeze interviul prin telefon din raţiuni legate de
rapiditate, cost, fiabilitate, aria de acţiune fiind mult mai extinsă în acest caz. Această
tehnică are și unele neajunsuri și nu se recomandă in cazul în care interviul este mai
complex, ci este potrivită atunci când avem nevoie de informaţii concrete despre un
anumit subiect (ex.:conduita scolară a unui minor prezentată de dirigintele său sau de
unul dintre profesori).
Interviul cu minori
Consilierul de probaţiune trebuie să stabilească o relaţie de încredere cu minorul în
momentul întrevederii. Este important să i se explice minorului întreg contextul
întrevederii întrucât minorii ajung, în urma convocării în Serviciul de Probaţiune în
vederea realizării interviului necesar întocmirii referatului de evaluare cu o amplă
varietate de așteptări, temeri, speranţe și îngrijorări.
IV. Intrevederea
Întrevederea este tehnica principală
- în realizarea „ programelor de intervenţie” socială, aflându-se în inima acţiunilor
umane și a activităţii serviciilor sociale;
- este „un procedeu de investigaţie verbală, pentru a culege informaţiile vizând
obiectivul stabilit”;
- este o conversaţie care, sub această formă, posedă caracteristici ale „schimbărilor
informaţionale” și o natură asimetrică, întrucât cercetătorul pune întrebări, iar
subiectul răspunde;
Evaluarea referatului de evaluare: Aspecte calitative și cantitative
Evaluarea conform Dicţionarului de psihologie, include judecăţi de valoare privind
fenomenele descrise prin măsurători, comparaţii, raportări (Newman- 1968).
 Evaluarea unei cercetări calitative trebuie să aibă în vedere trei aspecte:
- coerenţa
- consensul
- utilitatea instrumentală
Evaluarea referatului de evaluare poate sa ia două forme: internă (atunci când aceasta
are loc în cadrul serviciului prin procesul de intervizare si supervizare) sau externă
(atunci când evaluarea se realizează de către beneficiarii referatului de evaluare:
parchetul sau instanţa de judecată). Aceasata din urmă se realizează periodic prin
aplicarea unor chestionare adresate cu acest scop.
Continuitatea referat- supraveghere
Întocmirea referatului de evaluare ocupă un loc important în activitatea consilierului
de probaţiune, însă aceasta reprezintă doar un punct de pornire, pentru ca în final
consilierul de probaţiune să își îndeplinească obiectivul de a media relaţia dintre cei
doi „actori sociali”: persoana condamnată penal si comunitatea.
Pentru sporirea șanselor de reinserţie socială a persoanelor aflate în supraveghere se
urmăresc:
- reintegrarea socială a persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penala
- atragerea si implicarea activă a comunităţii în procesul de reintegrare socială a
persoanelor care fac obiectul activitătii de probaţiune
- asigurarea unui echilibru între nevoile siguranţei sociale a comunităţii si nevoile
specifice ale infractorului
- evaluarea impactului măsurilor economico-sociale asupra fenomenului de
criminalitate
Comunitatea va deveni astfel tot mai constientă atât de drepturile, cât si de obligaţiile sale
întrucât eșecul persoanei care a comis o infracţiune reprezintă în același timp și propriul
eșec.