Înainte de definirea interogatorului, trebuie definită infracțiunea, așadar:

-Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi

imputabilă persoanei care a săvârşit-o
-Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea
penală.
-Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Actul infracțional este văzut că rezultatul comportării negative a ființei umane responsabile în
raport cu cerințele normelor penale.
Psihologia vede actul infracțional, că orice alt tip de act comportamental, că fiind rezultatul
interacțiunii dintre factorii ce structurează personalitatea individului și factorii externi
ambientali.
Din perspectiva psihologiei criminalistice, infracțiunea poate fi analizată prin intermediul
motivațiilor, trăirilor emoționale și a personalității individului care comite infracțiunea. De
exemplu, un individ care comite o infracțiune din impuls sau din cauza unor trăiri emoționale
puternice, ar putea fi analizat diferit față de un individ care comite o infracțiune din rațiuni
calculatoare sau din cauza unor trăsături de personalitate precum impulsivitatea sau nevoia de
putere.
Psihologia comportamentului deviat vede infracțiunea că un comportament care este în afara
normelor societății și care are urmări specifice dacă nu se încadrează în aceste norme. Acest
comportament poate fi analizat prin intermediul factorilor socio-economici, culturali și
psihologici care contribuie la apariția să
Principiul individualitiații sta la baza stabilirii responsabilității și culpei penale care nu poate
exista în afara unei persoane concrete și a faptei săvârșite de aceasta, iar pedeapsa fiind și ea
individualizată.
Interogatoriul este definit că fiind contactul interpersonal, verbal, relativ tensionat, emoțional,
desfășurat sistematic și organizat științific, pe care îl poartă reprezentantul organului de stat cu
persoana bănuită, în scopul culegerii de date și informații despre o fapta infracțională în vederea
prelucrării și lămuririi împrejurărilor în care s-a comis fapta, identificării făptuitorului și
stabilirii răspunderi.
Scopul principal al interogatoriului judiciar este de a colecta informaţii şi relatări faptice de la cei
intervievaţi. Scopul şi natura interviului vor depinde de cazul investigat, de circumstanţele sale,
precum şi de particularităţile celui investigat.
Interogatoriul este văzut ca un act procedural de ascultare a parților implicate în procesul penal,
inculpat, reclamant și martorii, în vederea stabiliri adevărului. Reproducerea orala este
principala modalitate care urmărește obținerea informațiilor de la persoanele implicate în
procesul penal.
De obicei, principalul scop al interogării suspecţilor este obţinerea unei confesiuni, care este apoi
folosită că probă a acuzării în instanţă.

În procesul penal, această reproducere orala apare sub două forme:

-relatarea liberă a faptelor
-răspunsuri la întrebările adresate de organele judiciare-interogatoriul

.
În procesul de introgare sunt implicate și analizate perspectivele psihologice a celor implicați și
anume: psihologia persoanei care interoghează, psihologia persoanei care este interogată, și
psihologia interacțiunii dintre cei doi.
Cele mai importante caracteristici ale interogatorului judiciar sunt:
-Opozabilitatea intereselor:
În cazul anchetatorului, este important să se țînă cont de abilitățile de comunicare și
persuasiune, precum și de capacitatea de a citi comportamentul nonverbal și a-și gestiona
propriile emoții în timpul interogatoriului.

În cazul persoanei care este interogată și care are că scop diminuarea pedepse, este important să
se țină cont de modul în care aceasta răspunde la presiune, cum își gestionează propriile emoții și
cum poate fi influențată prin diferite tehnici de interogatoriu.
-Inegalitatea statutului: în cazul în care se confirmă comiterea infracțiunii, inculpatul se află
poziție inferioară fată de judecător, care este într-o poziție de autoritate prin puterea oferită de
către stat.
- Tensiunea comportamentului expresiv: Comportamentul persoanei interogate este unul
conștient și voluntar, acesta având posibilitatea de a-și dirija comportamentul în mod conștient,
punând în balanță avantajele și riscurile la care se supune pentu a ajunge la prezumția de
nevinovat.
De aceea, este foarte important să se urmărească trăsăturile psihologice ale inculpatului,
atitudinea lui fată de anchetator, expresiile faciale, limbajul non verbal, emoțiile pe care acesta le
manifeta în timpul procesului.
-Demersul neuniform al interogatoriului, contradictoriu. De multe ori se întâmplă că infractorul
să nu marturisescă fapta sau să marturisesca doar o parte din vină, aș aibă marturii diferite în
cadul aceluias iterogatoriu.
-Intimidarea, stresul și rescul fac și ele parte din procesul de interogarea. Astfel relația intre
anchetator și inculpat devine speciala, se poate să existe sentimente de încredere, rușine, frică.
Din perspectiva psihologiei juridiciare, utilizarea torturii ca metodă de interogatoriu este
considerată ilegală și inumană în majoritatea țărilor, și poate fi pedepsită prin intermediul
sistemului juridic, dar aceasta poate existe având la bază motivațiile și trăirile emoționale ale
celor care utilizează această metodă. De exemplu, utilizatorii pot fi motivați de dorința de a obține
informații, sau de o percepție distorsionată a necesității de a utiliza aceste metode pentru a
proteja interesele lor. Utilizarea torturii poate avea efecte negative severe asupra persoanei care
este interogată, cum ar fi stresul post-traumatic, tulburările de anxietate, și dificultăți de a se
adapta la viața cotidiană
Planurile situaționale ale interogatoriului au la bază relațiile interperosnale primare între
persoanele inplicate în procesul penal
Se disting 4 tipuri de planuri:
-plan situațional deschis- datele despre comiterea infracțiunii sunt cunoscute atât de anchtator,
cât și de inculpat.
- plan situațional orb- datele despre comiterea infracțiunii, dovezi sunt cunoscute numai de
anchetator.
- plan situațional ascuns- datele despre comiterea infracțiunii sunt cunoscute doar de persoana
interogată.
¬ plan situațional necunoscut -datele despre comiterea infracțiunii nu sunt cunoscute nici de
anchetator, nici de inculpat.

Metodele specifice de interogatoriu, sunt interogatoriul prin comportament care urmărește

limbajul nonverbal, interogatoriul prin persuasiune-dorește obținerea de informatiiprin
utilizarea persuasiunii și interogatoriul prin nevoi care urmarestese înțelegerea și satisfacerea
nevoile persoanei interogate pentru a obține informații.
Toate aspectele psihologice trebuie luate în considerare atunci când se planifică și se desfășoară
un interogatoriu, deoarece acestea pot afecta rezultatul final și poate duce la obținerea de
informații mai relevante sau mai valoroase. De asemenea, aceste aspecte pot ajuta la înțelegerea
motivațiilor și a comportamentului infractorului, precum și la dezvoltarea de programe de
prevenire și tratament adecvate