METODICA CERCETĂRII INFRACŢIUNILOR

COMISE DE CĂTRE MINORI. PROCEDURA

ÎN CAUZELE PRIVIND MINORII
  Subiecţii procedurali la investigarea
cauzelor comise de către minori

 Circumstanţele care necesită a fi

dovedite la cercetarea infracţiunilor
săvârșite de minori

 Particularităţile desfăşurării urmăririi

penale în cauzele privind minorii
Subiecţii procedurali la investigarea
cauzelor cu implicarea minorilor

1.Reprezentanţii legali ai bănuitului sau

învinuitului minor;

2. Pedagogul sau psihologul;

3. Apărătorul;

4. Consilierul de probaţiune.
 Reprezentanţii legali ai bănuitului sau
învinuitului minor pot fi:

părinţii, înfietorii, tutorii, curatorii, soţul

bănuitului, învinuitului, precum şi reprezentanţi
ai instituţiilor sub supravegherea cărora se află
acesta.
(art. 6 pct. 39, art. 77 CPP)
Activitatea practică a stabilit că, psihologul sau
pedagogul trebuie să dispună de studii superioare,
competență și experiență în domeniul lucrului cu
copiii.

Psihologul sau pedagogul care asistă la audierea

copilului ajută copilul să învingă sfiala, să stabilească
mai uşor contactul psihologic cu persoana care
efectuează urmărirea penală şi să facă declaraţii
veridice, moderează tendinţa de a descrie faptele într-
o manieră creativă şi fantezistă.
 Organul de urmărire penală ca orice acțiune
procesuală cu participarea bănuitului sau
învinuitului o realizează cu asistența apărătorului.
Astfel, în timp de o oră după reținerea minorului,
solicită asistență juridică de urgență.
Cererea de desemnare a avocatului de serviciu poate
fi prezentată Oficiului Teritorial și de către rudele
sau reprezentanții persoanei reținute.
Codul de procedură penală prevede și un alt subiect
cu care conlucrează ofițerul de urmărire penală -
consilierul de probaţiune, persoana care
efectuează evaluarea psihosocială a minorului.
 Circumstanţele care necesită a fi dovedite la
cercetarea infracţiunilor săvârșite de minori

Circumstanțele care urmează a fi stabilite și probate la

instrumentarea cauzelor penale cu minori, pot fi clasificate după
mai multe criterii, principalele categorii de clasificare fiind:

•după locul de identificare a acestora în Codul de procedură

penală sau gradul de extensie a lor: circumstanțe generale și
circumstanțe speciale;
•după obiectul la care se referă aceste circumstanțe:
circumstanțe aferente personalității făptuitorului minor care
sunt pertinente caracterizării psihofiziologice a acestuia și
circumstanțe ce țin de nuanțarea caracterelor concrete ale
infracțiunii.
Legiuitorul a enumerat circumstanțele respective în
art. 96 și 475 CPP.
a) vârsta minorului (ziua, luna, anul nașterii);
b) condițiile în care trăiește și este educat minorul,
gradul său de dezvoltare intelectuală, volitivă și
psihologică, particularitățile caracterului și
temperamentul, interesele și necesitățile lui;
c) dacă asupra minorului au influențat adulți sau alți
minori;
d) cauzele și condițiile care au contribuit la săvârșirea
infracțiunii;
e) vinovăția minorului. (art. 475 CPP)
Particularităţile desfăşurării urmăririi penale în
cauzele privind minorii

Codul de procedură penală prevede că, urmărirea penală în

cauzele privind minorii se efectuează potrivit procedurii
generale, cu completările şi derogările speciale stipulate în
Capitolul I din Titlul III al Codului de procedură penală -
"Procedura în cauzele privind minorii".
Una din particularități este caracterul mixt al procedurii în
funcție de împlinirea vârstei. Astfel, se va ține cont de
faptul că urmărirea penală în cazurile cu minori se face de
urgență și în mod preferențial.
Procedura în cauzele privind minorii, se aplică în privinţa
persoanelor care, la momentul desfăşurării acţiunii procesuale, nu
au împlinit vârsta de 18 ani. Dispoziţiile privind obiectul
probatoriului, durata reţinerii sau arestării preventive, liberarea de
răspundere penală se aplică şi după atingerea vârstei de 18 ani.
Astfel, dacă persoana nu are împlinită vârsta necesară la
momentul comiterii infracţiunii, aceasta nu poate fi subiect al
infracţiunii.

La fel, dacă infracțiunea a fost comisă în coparticipație de mai

mulți minori sau adulți, se va disjunge cauza de regulă în două
dosare, cu instrumentarea separată a cauzei penale cu făptuitori
minori, în conformitate cu procedura specială, iar cea în privința
adulților, conform procedurii generale.
 Audierea minorilor are o anumită specificitate,
datorită caracteristicilor de vârstă, particularității
psihicului și garanțiilor procesuale suplimentare.
De obicei, minorii dau declarații veridice. Cu toate
acestea, este necesar să se ia în considerare posibilitatea
denaturării circumstanțelor actuale, având în vedere:
sentimentele de frică, rușine, frica de publicitate a unor
informații, percepția incorectă a detaliilor
evenimentului, inclusiv din cauza fricii, exagerarea
pericolului suferit.
• Astfel, important este ca ofițerul de urmărire penală să
stabilească inițial contactul psihologic cu persoana care
urmează a fi audiată, adresându-i întrebări cu caracter general.
• După stabilirea unei relații de încredere, ofițerul de
urmărire penală va aduce la cunoștința minorului fapta
care i se incriminează, drepturile și obligațiile sale,
precum și dreptul de a tăcea și a nu se autoincrimina.
Aceste informații trebuie redate și explicate într-un
limbaj simplu, caracteristic vârstei și nivelului de
dezvoltare a copilului.
• Audierea nu poate dura mai mult de două ore fără
întrerupere, iar în total nu poate depăși patru ore pe zi.
 Este necesar de atras o atenție sporită asupra
măsurilor care se aplică minorilor pe parcursul
procesului penal.
Prin urmare, reținerea minorului este o situație
excepțională și poate fi aplicată doar atunci când au
fost săvârșite infracțiuni grave cu aplicarea violenței,
deosebit de grave sau excepțional de grave, pe termen
de cel mult 24 de ore.
De asemenea, minorul nu poate fi reținut până la
înregistrarea infracțiunii în modul stabilit de lege.
O altă importanță majoră în cauzele penale cu implicarea
minorilor o prezintă stabilirea circumstanțelor
referitoare la starea psihică a făptuitorului minor,
cauzele și condițiile care au determinat comiterea
infracțiunii, precum și dacă acesta conștientiza
caracterul acțiunilor.
Prin urmare, în funcție de gravitatea faptei comise și
independent de trăsăturile faptei comise, organul de
urmărire penală, obligatoriu, va dispune efectuarea
expertizelor judiciare medico-legale (stabilirea
vârstei), psihiatrică sau psihiatrico-psihologică.
Cercetarea la faţa locului, percheziţia, ridicarea de
obiecte sunt alte acţiuni, la care trebuie de atras o atenţie
deosebită atunci când sunt efectuate cu participarea
minorului.
Astfel, obligatoriu acţiunile nominalizate cu participarea
bănuitului minor se vor efectua în prezenţa reprezentantului
legal, după caz, autoritatea tutelară şi avocatul acestuia.
Dacă cercetarea la faţa locului a încăperii sau a
domiciliului, sau percheziţia se efectuează până la
recunoaşterea persoanei minore în calitate de bănuit,
acestea se vor efectua în prezenţa unuia dintre membrii
majori ai familiei, în condiţii generale.
 CAUZA CORSACOV contra MOLDOVEI, hotărârea din 04.04.2006,
nr.18944/02.
Reclamantul, născut în 1981, a fost reținut fiind acuzat de furt, pe atunci având
vârsta de 17 ani.
Conform circumstanțelor cauzei, în timp ce era condus spre mașina de poliție el a
încercat să arunce un cuțit din buzunar. După ce au fost atenționați de un trecător, 2
polițiști l-au trântit pe reclamant la pământ. Conform spuselor reclamantului ei l-au
lovit pe față, i-au pus cătușele și l-au agresat pe parcursul drumului spre secția de
poliție. S-a pretins că la secție, polițiștii au continuat să-l bată pe reclamant pe
durata interogării, lovindu-l cu picioarele și pumnii, l-au bătut cu bastoane pe tot
corpul și pe tălpile picioarelor pentru a obține recunoașterea vinovăției. Pe parcursul
bătăii el era încătușat. De asemenea reclamantul a pretins că a fost suspendat de o
bară de metal o perioadă îndelungată de timp. Peste o zi a fost dus în pădure de către
polițiștii care l-au arestat, pentru reconstituirea faptelor. Reclamantul a pretins că a
fost bătut pe parcursul drumului spre pădure. În pădure, unul dintre polițiști a pus
pistolul la capul reclamantului și l-a amenințat că-l împușcă dacă nu-și recunoaște
vina. Reclamantul a recunoscut vina, iar ulterior urmărirea penală a fost încetată din
motivul lipsei elementelor constitutive ale unei infracțiuni.
După eliberare, reclamantul a fost spitalizat cu diagnosticul de traumă
cerebrală și surditate de percepție brusc instalată. Leziunile corporale
cauzate reclamantului, în iulie 1998, au dus la invaliditate de gradul II, care
în conformitate cu legislația Republicii Moldova este echivalentă cu
pierderea capacității de muncă în proporție de 50-70% și că reclamantul a
necesitat îngrijire medicală permanentă. La 13.07.1998, mama
reclamantului a depus o plângere penală la Procu­ratura Hâncești, solicitând
pornirea urmăririi penale împotriva polițiștilor care se pretindea că l-au
maltratat pe fiul său și l-au amenințat cu moartea.
De la acea dată până la data examinării cauzei de către Curtea Euro­peană,
04.04.2006, urmărirea penală împotriva polițiștilor a fost redeschisă și
încetată de mai multe ori.
Curtea a reiterat, de mai multe ori, că articolul 3 consfințește una din cele
mai fundamentale valori ale unei societăți democratice. Chiar și în cele mai
di­ficile circumstanțe, precum lupta împotriva terorismului și a crimei
organizate, Convenția interzice, în termeni absoluți, tortura și tratamentele
sau pedepsele inumane ori degradante.
Curtea a statuat că atunci când unei persoane îi sunt cauzate leziuni
cor­porale, în timp ce se află în detenție sau sub un alt control al
poliției, orice lezi­une va crea o puternică prezumție că acea
persoană a fost supusă maltratării.
Probele medicale au arătat că reclamantul a fost bătut cu obiecte
conton­dente pe cap și pe talpa piciorului stâng. În urma acestor
bătăi reclamantul a suferit o traumă acută la cap și o contuzie; el
avea numeroase echimoze pe față, în jurul urechii drepte și pe talpa
piciorului stâng; el a avut o perforare a membranei timpanului ca
rezultat al leziunilor și a suferit o surzenie brusc instalată care a
avut drept rezultat scăderea capacității de auz.
Curtea a considerat că violența aplicată față de reclamant a
fost de natură deosebit de gravă, capabilă să provoace dureri
severe și suferințe crude, care pot fi considerate acte de tortură
în sensul articolului 3 al Convenției.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!