ACTUL INFRACȚIONAL DIN PERSPECTIVA EXPLORATORIE

CUPRINS

I) Noțiuni introductive ...............................................................................................................................

1)Notiunea de infractiune din perspectiva dreptului penal roman .......................................................
2) Noțiunea de act infracțional din perspectiva psihologiei judiciare ...................................................

II) Actul infracțional din perspectiva exploratorie....................................................................................

1)Perspectiva psihocriminalistica a actului infractional .........................................................................
2)Tipologia și caracterizarea infractorilor ..............................................................................................
3)Perspectiva etiologică a actului infractional………………………………………………………………………………

4) Teorii etiologice moderne……………………………………………………………………………………………………….

III) Concluzii…………………………………………………………………………………………………………………………………..

IV) Bibliografie..................................................................................................................................

1
 ACTUL INFRACȚIONAL DIN PERSPECTIVA EXPLORATORIE

I) Noțiuni introductive

I.1) Noțiunea de infracțiune din perspectiva dreptului penal roman

Potrivit art 15 alin 1 CP, ”infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, săvârsita
cu vinovatie, nejustificata și imputabilă persoanei care a săvarsit-o”. Art 174 CP arata ca ”prin
săvărsirea unei infractiuni sau comiterea unei infractiuni se întelege savarsirea oricareia dintre
faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum și
participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice”.

Observam astfel ca pentru ca o fapta sa constituie infracțiune este necesar a fi

îndeplinite următoarele condiții :

a) fapta să fie prevazuta de legea penala (cerința tipicității). Trebuie sa existe o identitate între
fapta săvîrșită în concret și modelul abstract prevăzut în norma penala.

b) fapta să fie săvârșita cu vinovatie. Vinovatia îmbraca trei forme principale : intenție, culpă,
intenție depășită.

c) fapta să fie nejustificata (cerința antijuridicitatii). Nu trebuie să fie incidentă în speță vreuna
dintre cauzele justificative prevazute de CP.

d) fapta să fie imputabilă persoanei care a săvarsit-o. Nu trebuie să fie incidentă în speță
vreuna dintre cauzele de neimputabilitate prevazute de CP.

De asemenea, observam ca savarsirea unei infractiuni înseamna atat savarsirea

infractiunii in forma consumata, cat si în forma de tentativa, cu mentiunea ca asa cum prevede
ar 33 CP, tentativa se pedepsește numai cand legea prevede in mod expres aceasta.

I. 2) Noțiunea de act infracțional din perspectiva psihologiei judiciare

Din perspectiva psihologiei judiciare, actul infracțional a fost definit în literatura de

specialitate1 ca fiind un rezultat al interacțiunii dintre factorii ce structreaza personalitatea
individului și factorii externi, de ambianță.

Pe de alta parte, doctrina penala2 stabilește ca activitatea infracționala se împarte în

două perioade : perioada internă și perioada externă. Se apreciaza3 că perioada internă
cuprinde trei momente : momentul apariției ideii de a săvârși infracțiunea (momentul inițial),
momentul deliberării privind savarsirea infractiunii, momentul hotararii de a săvârși o
infractiune (momentul final).

1
Ioan Buș, Psihologie și infracționalitate, vol 1, Editura ASCR, Cluj – Napoca, 2005, pag 60
2
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal roman – Parte generala, Editura Universul Juridic,
Bucurști, 2014, pag 276 - 277
3
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal roman – Parte generala, Editura Universul Juridic,
Bucurști, 2014, pag 276 - 277

2
 ACTUL INFRACȚIONAL DIN PERSPECTIVA EXPLORATORIE

În literatura de specialitate4 s-a apreciat că în aceasta faza preinfractionala, conteaza

atat predispozițiile psihice ale faptuitorului cat si imprejurarile favorizante cu efect
declanșator, fiind o faza ce se caracterizeazaa prin consum lăuntric intens.

Se apreciaza5 că perioada externă cuprinde trei faze : faza actelor de pregatire, faza
actelor de executare și faza urmărilor. Menționăm că actele de pregătire în legislația penala
romana nu sunt incriminate. Uneori aceste acte de pregătire sunt incriminate de catre
legiouitorul român fie ca infractiuni autonome, fie ca si tentativa.

Practica a demonstrat ca 6 dupa savarsirea infractiunilor, o serie de infractori isi

creeaza alibiuri pentru a convinge ca nu ei au savarsit fapta, în acest sens pleaca de la locul
savarsirii faptei si apar în alt loc, bazandu-se pe faptul ca e greu sa se stabileasca succesiuneaa
in timp a evenimentelor.

II) Actul infracțional din perspectiva exploratorie

II. 1)Perspectiva psihocriminalistica a actului infractional

În momentul cercetării locului faptei7, investigatorul trebuie : sa stabileasca filmul

crimei în dinamica sa (adica sa reconstituie împrejurarile si actiunile derulate de faptuitor); să
stabileasca profilul faptuitorului, sa anticipeze comportamentul urmator pretabil al
faptuitorului.

Investigarea8 unei infracțiuni presupune ca organul de ancheta sa raspunda la o grila de

întrebari, cum ar fi cu titlu de exemplu:

- Ce s-a petrecut la locul faptei si care sunt motivele faptei? Ne intereseaza încadrarea
faptei, dar ne intereseaza si sensul psihologic al motivelor faptei, în speta fapta a fost
savarsita din razbunare, pentru însusirea unor bunuri, etc

Mentionam ca efectuarea cercetarii locului faptei în mod adecvat este deosebit de

importanta pentru solutionarea cauzei. Aspecte precum stabilirea modului de operare al
faptuitorului, stabilirea profilului psihologic al faptuitorului pot conduce la identificarea
faptuitorului. Un omor9 este clasificat ca fiind de natura sexuala, atunci cand sunt observate
dovezi de activitate sexuala la locul crimei sau pe corpul victimei, iar de regula in aceste
cazuri victimele sunt femei si copii mici , iar faptuitorul este barbat. Se apreciaza10 astfel, ca
exista o legatura intre aspectul psihologic al faptuitorului si indiciile psihologice de la locul
faptei, fiind astfel posibil ca pe baza locului faptei să se stabileasca profilul mental al
faptuitorului.

4
Ioan Buș, Psihologie și infracționalitate, vol 1, Editura ASCR, Cluj – Napoca, 2005, pag 61
5
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal roman – Parte generala, Editura Universul Juridic,
Bucurști, 2014, pag 277 - 278
6
Ioan Buș, Psihologie și infracționalitate, vol 1, Editura ASCR, Cluj – Napoca, 2005, pag 63
7
Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Editura TREI, București, 2012, pag 47
8
Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Editura TREI, București, 2012, pag 47
9
Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Editura TREI, București, 2012, pag 48, 50
10
Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Editura TREI, București, 2012, pag 51

3
 ACTUL INFRACȚIONAL DIN PERSPECTIVA EXPLORATORIE

Profilul psihocomportamental al faptuitorului organizat11 care premediteaza fapta se

caracterizeaza prin urmatoarelele atribute :

- scor ridicat de inteligență; metodic si viclean, savarseste fapta in afara zonei in care
lucreaza;

- competențe sociale – este sociabil, foloseste abilitatile verbale pentru a-si manipula victima
si a prelua controlul asupra ei;

- are o calificare profesionala

-are un statut social ridicat

- are un loc de munca stabil

- a avut o educatie inconsecventa in copilarie

- tip controlat în momentul comiterii faptei

- consumă alcool

- stres situational

- traieste cu un partener

- are o masina bine intretinuta; nu locuieste in zona faptei

- urmareste fapta in presa

- își poate schimba locul de munca/orasul

Profilul psihocomportamental12 al faptuitorului neorganizat care NU premediteaza

fapta se caracterizeaza prin urmatoarelele atribute :

- scor scazut de inteligență; impulsiv sub stres, de obicei alege o victima din propria lui zona
geografica;

- inadecvat social – îsi ia victima prin surpriza, nu are un ”plan de joc”;

- nu are o calificare profesionala

- are un statut social scazut

- nu are un loc de munca stabil

- a avut o educatie dura in copilarie

- tip anxios în momentul comiterii faptei

- consum minim de alcool

11
Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Editura TREI, București, 2012, pag 53 - 54
12
Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Editura TREI, București, 2012, pag 53 - 54

4
 ACTUL INFRACȚIONAL DIN PERSPECTIVA EXPLORATORIE

- stres situational minim

- traieste singur

- traieste sau lucreaza in apropierea locului faptei

- interes minim fata de urmarile faptei

- schimbari de comportament – abuz de droguri, religiozitate extrema

Modul de operare al faptuitorului organizat difera de cel al faptuitorului neorganizat,

exemplificam in acest sens în cuplul penal victima – agresor, diferentele de modus operandi
între faptuitorul organizat si cel neorganizat13 :

ORGANIZAT NEORGANIZAT

Planuieste atacul Atac spontan

Victima/locul este necunoscut Victima/locul este cunoscut
Personalizeaza victima Depersonalizeaza victima
Controleaza conversatia Conversatie minima
Locul crimei refecta o pierdere a controlului Locul crimei este intamplator, neingrijit
Cauta victime docile Victima este aleasa brusc, cu violenta
Viol inainte de moartea victimei Viol dupa moartea victimei
Cadavrul ascuns, arma/urme absente, Cadavrul lasat la vedere, arma/urme prezente,
transporta cadavrul cadavrul ramane la locul crimei

II.2)Tipologia și caracterizarea infractorilor

În literatura de specialitate14 s-a propus clasificarea și gruparea infractorilor astfel :

- Infractori normali si anormali, în functie de gradul de constientizare si control al

comportamentului criminal
- Infractori recidivisti și nerecidivisti, în functie de repetarea infractiunilor
- Infractori ocazionali și de cariera, în functie de pregătirea infracționala

Infractorii situaționali/ocazionali15 se împart din punct de vedere al savarsirii faptei

incriminate în următoarele categorii :

- Infractori din cauza unei situații emotionale (ex crima pasionala)

- Infractori din cauza unei situații financiare (ex evaziune fiscala)
- Infractori datorita unei situații politice (ex abuz in serviciu)

Infractorii de cariera16 se caracterizeaza prin următoarele :

13
Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Editura TREI, București, 2012, pag 54
14
Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Casa de editura si presa ”SANSA” SRL,
București, 1992, pag 57
15
Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Casa de editura si presa ”SANSA” SRL,
București, 1992, pag 61

5
 ACTUL INFRACȚIONAL DIN PERSPECTIVA EXPLORATORIE

- Infractiunea este un mijloc de asigurare a traiului, savarsind de regula infractiuni

contra proprietatii
- Își dezvolta atitudini favorabile pentru infractiune si nefavorabile pentru politie
- Alegerea infractiunii ca ocupatie este vazuta ca o alegere rationala
- Se asteapta sa fie condamnat pentru faptele sale
- Planifica actiunea infractionala cu atentie
- Se poate produce o specializare in cadrul acestei categorii, in sensul ca unii infractori
devin profesionisti in savarsirea anumitor categorii de infractiuni

Pe baza efectuarii unor cercetari17, s-a stabilit ca infractorii recidivisti se caracterizeaza

prin :

- Sunt tineri cu un nivel de cultura generala incomplet

- Cei mai multi sunt necasatoriti sau divortati, familia nereprezentand o valoare
importanta pentru ei
- Inactivi sociali, fara loc de munca
- Savarsesc faptele la oras
- Predilectie pentru infractiuni contra persoanei

Avand drept criteriu18 relatia dintre personalitatea infractorilor si comportamentul lor

infractional, se diferențiaza următoarele categorii de infractori :

a) Infractori socializati caracterizati prin :

- tulburari emotionale accentuate

-alegerea savarsirii faptei se datoreaza contextului social în cadrul caruia invata reguli si
valori deviante

- în aceasta categorie prepoderenta apartine celor care savarsesc infractiuni contra proprietatii

b) Infractori neurotici caracterizati prin :

- comiterea faptei din cauza compulsiunilor neurotice

- nu percep lumea in mod distorsionant, fiind constienti ca exista ceva rau in ceea ce priveste
gandirea lor

- principalul simptom al nevrozei este anxietatea, manifestata cu titlu de exemplu prin frica
inexplicabila de unele obiecte sau situații

c) Infractori psihotici caracterizati prin :

16
Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Casa de editura si presa ”SANSA” SRL,
București, 1992, pag 61 - 63
17
Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Casa de editura si presa ”SANSA” SRL,
București, 1992, pag 65
18
Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Casa de editura si presa ”SANSA” SRL,
București, 1992, pag 57, 58

6
 ACTUL INFRACȚIONAL DIN PERSPECTIVA EXPLORATORIE

- percep lumea in mod distorsionant

- nu îsi planifica fapta

- înclinatie catre infractiunile violente

c) Infractori sociopați

- personalitate egocentrica; lipsiti de compasiune si de intelegere fata de cei din jur; lipsiti de
remuscare si de rusine

- aparenta de normalitate

- instabilitate; comportament neprevazut; esec in a urma o anumita cale in viata

- predilectie pentru nesinceritate

II.3) Perspectiva etiologica a actului infractional

Studierea cauzelor, a condițiilor care determina sau favorizeaza actul infractional

permite o cunoastere mai buna a profilului infractorului si in consecinta faciliteaza procesul
de identificare a acestuia.

A) Teoria anormalității biologice – Cesare Lombroso (1835 – 1909)

În teoria lombrosiana actul infractional este determinat de o anormalitate biologica bazata

pe atavism organic și psihic si pe o patologie epileptica19. Cele trei teze principale20 ale
acestei teorii sunt :

- Natura atavica a infractorului – exista anumite stigmate ale omului infractor, cum ar fi
: asimetria fetei si a deschiderilor nazale, existenta in zona occipitala a craniului o
adancitura accentuata, s.a.m.d.
- Existenta unei analogii între nebunul moral si infractorul nascut si a unei malformații
morfo-functionale de natura degenerativa
- Infractiunea este o forma de epilepsie, intrucat în cazul anumitor persoane, impulsurile
violente si irezistibile catre infractiune sunt echivalentul convulsiilor epileptice

B) Teoria anormalității morale – Raffaele Garofalo (1851 – 1934)

În aceasta teorie actul infractional este determinat de o anormalitate morala bazata pe

lipsa sentimentelor altruiste, pe indiferenta afectiva21. Garofalo aprecia ca la momentul
prezentării acestei teorii, nu se poate aprecia pe baza stiintei daca aceasta anormalitate de
ordin moral are sau nu si un substrat organic, fiziologic22.

19
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 113
20
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 109 - 113
21
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 115 - 119
22
Idem

7
 ACTUL INFRACȚIONAL DIN PERSPECTIVA EXPLORATORIE

C) Teoria anormalității bio-psiho-sociale – Enrico Ferri (1856 – 1929)

Potrivit acestei teorii actul infractional este determinat de o multitudine de factori

concurenti de natura biologica, psihologica si sociala23. Ferri24 propune următoarea clasificare
a infractorilor :

- Infractori nebuni – în aceasta categorie intrand toate cazurile patologice, maladiile

mentale. În aceasta categorie intra si ”nebunul moral”, adica persoana lipsita de simtul
moral.
- Infractori nascuti – cei la care se regasesc caracteristicile relevate de antropologia
ciminala. Recidiva este specifica acestei categorii.
- Infractori din obisnuinta - cei ce au o slabiciune morala la care se adauga un context
potrivit. Recidiva este frecventa in aceasta categorie.
- Infractori de ocazie – cei care sunt împinsi sa comita infractiune de unele conditii
legate de mediul fizic si social.
- Infractori din pasiune – de cele mai multe ori savarsesc infractiuni contra persoanei, au
un temperament sangvin sau nervos si o sensibilitate exagerata.

Ferri propune urmatoarea clasificare25 a factorilor care determina sau incurajeaza actul
infractional :

- Factori antropologici sau individuali ai infractiunii care vizeaza : constitutia organica a

faptuitorului (anomalii oganice), constitutia psihica a faptuitorului (anomalii ale inteligentei si
ale sentimentelor), caracteristicile personale ale faptuitorului (conditii de varsta, rasa, sex,
stare civila, profesie,etc)

- Factori fizici ai infractiunii (cauze apartinand mediului fizic)

- Factori sociali ai infractiunii (rezulta din mediul social în care traieste faptuitorul, cum ar fi
structura familiei si sistemul educational).

D) Teoriile etiologice moderne

Teoriile etiologice moderne au următoarele caracteristici26 comune:

- Se fundamenteaza pe teza potrivit careia actul infractional are cauze multiple

- Au ca element comun factorul psihologic, intrucat se apreciaza ca un comportament
infractional ca si o conduita umana are o componenta psihologica importanta
- Fiecare teorie se bazeaza pe un factor considerat preponderent în actul infractional,
fara a nega astfel caracterul multifactorial al actului infractional

23
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 121 - 127
24
Idem
25
Idem
26
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 129

8
 ACTUL INFRACȚIONAL DIN PERSPECTIVA EXPLORATORIE

II.4) Teorii etiologice moderne

Teoriile etiologice moderne pot fi grupate în trei mari categorii27 :

A) Teorii psihobiologice bazate pe teza : actul infractional are o baza biologica, iar ceilalti
factori au doar un rol secundar.

B) Teorii psihosociale bazate pe teza : actul infractional are ca baza factori sociali

C) Teorii psihomorale bazate pe teza : actul infractional are ca baza mentalitatea criminalului,
biologicul sau socialul prezinta interes doar în masura in care permite o intelegere a modului
in care functioneaza mentalitatea criminala.

A) Teorii psihobiologice importante

A.1.) Teoria biotipologica

Aceasta teorie cuprinde mai multe variante28 ce au ca teza comuna faptul ca exista o
corelatie între activitatea criminala si tipul biologic, iar ca element de diferentiere, faptul ca
aceasta corelatie se stabileste fie în raport cu structura corpului, fie în raport cu somatotipul,
fie în raport cu tipul endocrinian.

Ernest Kretschmer aprecia ca exista29 o corelatie intre actul infractional si structura

corpului, stabilind urmatoarele :

Tipul Tipul Tipul Tipul displastic

picnicomorf/picnic leptomorf/astenic atletomorf/atletic
-indivizi corpolenti, - indivizi inalti, slabi, - sistem osteo- - indivizi înapoiati
scunzi, extremitati cu chipul prelung, muscular puternic psihic si morfologic
scurte, fata rotunda, interiorizati, slaba - criminalitate brutala - predilectie pentru
sociabili, inteligenti adaptare sociala -tendinta spre infractiuni sexuale
-criminalitate tardiva -criminalitate recidiva - opereaza in mod
si vicleana precoce, tendinta spre neasteptat
- predilectie pentru recidiva
inselaciune -predilectie pentru
infractiuni
patrimoniale

A.2.) Teoria genetica

Formula genetica femeiasca este 46 XX, formula genetica barbateasca este 46 XY. La
unii infractori apar anumite anomalii cromozomiale, fapt ce a condus la formarea acestei
teorii.

Sindromul lui Klinefelter30 ca si teorie genetica presupune :

27
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 130 - 161
28
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 130
29
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 130 - 131

9
 ACTUL INFRACȚIONAL DIN PERSPECTIVA EXPLORATORIE

- Aparitia suplimentara a unui cromozm de tip X care conduce la formula genetica 47

XXY, acest fapt avand relevanta in comportamentul criminal
- Excesul de cromozom X nu are drept consecinta directa si necesara comportamentul
criminal, totusi acest exces are o frecventa mult mai mare printre infractori decat
printre cei ce nu au savarsit fapte penale
- Cei cu acest sindrom comit infractiuni diverse, dar au o predilectie pentru infractiuni
de natura sexuala

Cromozomul crimei31 ca si teorie genetica se caracterizeaza prin :

- Aparitia suplimentara a unui cromozm de tip Y care conduce la formula genetica 47

XYY, acest fapt avand relevanta in comportamentul criminal
- Excesul de cromozom Y nu are drept consecinta directa si necesara comportamentul
criminal, totusi acest exces are o frecventa mult mai mare printre infractori decat
printre cei ce nu au savarsit fapte penale
- Cei cu acest cromozom in plus au o predilectie pentru fapte violente
- Predispozitia spre infractiune a celor care au acest cromozom in plus este mai
accentuata decat a celor care au sindromul lui Klinefelter

B) Teorii psihosociale importante

B.1.)Teoria asociațiilor diferențiate

Edwin Sutherland a promovat aceasta teorie32 care se bazeaza pe următoarele :

- Comportamentul criminal este învatat în contact cu grupuri ce au orientari diferite;

asocierea vizeaza contactul cu grupul, caracterul diferentiat vizeaza faptul ca diversele
grupuri de contact au orientari diferite
- Învatarea se realizeaza în contact cu alte persoane prin comunicare si presupune
asimilarea tehnicilor de comitere a infracțiunilor, orientarea tendințelor impulsive, a
rationamentelor, a atitudinilor
- Comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi si valori dar nu se
explica prin aceasta – cauza furtului nu trebuie cautata in conditiile materiale ci in
acele conditii care il fac pe infractor sa obtina bani pe cai ilegale

B.2.) Teoria angajamentului

Howard Becker promoveaza aceasta teorie33 ce se caracterizeaza prin :

- Individul respecta legea penala pentru a nu pierde avantajele pe care le presupune

viata in care este angajat

30
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 137
31
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 138
32
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 141-143
33
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 149 -151

10
 ACTUL INFRACȚIONAL DIN PERSPECTIVA EXPLORATORIE

- Individul savarseste infractiuni, intrucat nu este suficient de angajat in viata sociala si

practic nu are ce pierde
- Infractorii folosesc tehnici de neutralizare, adica justificari pentru a-si aproba actul
infractional
- Exemple de tehnici de neutralizare : infractorul considera ca vatamarea pe care o
produce este justa; prejudiciul savarsit de actul infractional este in mintea infractorului
inexistent.

C) Teorii psihomorale importante

C.1.) Teoria criminalului nevrotic

Conform lui FR Alexander si H Staub criminalitatea34 se caracterizeaza prin:

- Criminalitatea imaginara – aparute in vise, fantezii sau acte ratate

- Criminalitatea ocazionala aparuta in urma unei vatamari sau amenintari
- Criminalitatea obisnuita care cuprinde : criminali organici (bolnavi psihici), criminali
normali (sanatosi psihic, dar socialmente anormali), criminali nevrotici (actioneaza in
functie de mobiluri inconstiente)

C.2.) Teoria personalității criminale

Jean Pinatel explica35 actul infractional astfel :

- Orice om în circumstante exceptionale poate deveni infractor

- Unii indivizi au nevoie de instigari exterioare grave, iar altii de instigari lejere pentru a
avea o reactie infractionala, aceasta diferenta intre indivizi explicandu-se prin
trasaturile psihologice care alcatuiesc nucleul central al personalitatii criminale
- Componentele nucleului personalitatii criminale care comanda trecerea la act sunt:
egocentrismul, labilitatea, agresivitatea, indiferenta afectiva

III) Concluzii

Apreciem că în speță cauzele și condițiile care determina sau favorizeaza actul

infractional sunt multiple, fiecare caz înregistrand particularitatea sa. Cecetarea locului faptei
unei infractiuni in mod corespunzator permite o cunoastere mai buna a profilului infractorului
si in consecinta faciliteaza procesul de identificare a acestuia.

34
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 157
35
Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011, pag 161

11
 ACTUL INFRACȚIONAL DIN PERSPECTIVA EXPLORATORIE

IV) Bibliografie

- Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Editia V, Editura CH Beck, Bucuresti, 2011

- Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Editura TREI, București, 2012

- Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciara, Casa de editura si
presa ”SANSA” SRL, București, 1992

- Ioan Buș, Psihologie și infracționalitate, vol 1, Editura ASCR, Cluj – Napoca, 2005

- Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal roman – Parte generala, Editura
Universul Juridic, Bucurști, 2014

12