Leziuni Corporale

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL
REPUBLICII MOLDOVA
ACADEMIA „ŞTEFAN CEL MARE”
CATEDRA „Procedură penală şi Criminalistică”
Recomandare metodică
La disciplina „Criminalistica”
TEMA: Metodica cercetării cauzării leziunilor corporale
1. Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de cauzare a

leziunilor corporale. Pornirea urmăririi penale,
circumstanţele care necesită a fi stabilite la cercetarea
omorurilor, situaţiile tipice de urmărire penală
2. Particularităţile efectuării acţiunilor iniţiale de urmărire
penală
3. Particularităţile efectuării acţiunilor ulterioare de urmărire
penală
APROBAT Şef Catedră „Procedură
la şedinţa Catedrei penală şi Criminalistică”
„Procedură penală şi
Criminalistică” LUCHIN L.
din ___, _________2016
CHIŞINĂU 2016
PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

1.1 . Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de
cauzare a leziunilor corporale. Pornirea urmăririi
penale, circumstanţele care necesită a fi stabilite la
cercetarea cauzării vătămărilor corporale, situaţiile
tipice de urmărire penală
Cercetarea infracţiunilor de cauzare a leziunilor

corporale sunt în competenţa ofiţerilor de urmărire penală ai
Ministerului Afacerilor Interne. Practica denotă că
majoritatea leziunilor corporale sunt provocate la săvîrţirea
unor acţiuni huliganice, certurilor, geloziei, urii, etc.
Persoanele impicate în atare acţiuni se caracterizează prin
consumul de băuturi alcoolice, substanţe stupefiante,
agresivitate. Vîrsta acestora variază între 18 - 25 de ani.
Temei pentru pornirea urmăririi penale pe genul
respectiv de infracţiuni sunt: plîngerile părţilor vătămate, a
rudelor, cunoştinţelor, persoanelor cu funcţie de răspundere,
funcţionarilor organelor afecerilor interne, informaţiile
oferite de instituţiile medicale, reprezentanţii companiilor de
asigurare, unde părţile vătămate se adresează după
recompensă.
La soluţionarea problemei cu privire la intentarea sau
refuzul cu privire la intentarea dosarului penal în cazul

parvenirii informaţiei cu privire la cauzarea leziunilor
corporale ofiţerul de urmărire penală trebuie să solicite
informaţii (eliberarea unui certificat cu privire la durata de
tratament şi diagnoza) de la instituţia medicală unde se
tratează victima. Ofiţerul de urmărire penală, posedînd
diagnoza, poate stabili caracteristica leziunilor corporale,
gravitatea lor folosind Regulamentul de apreciere medico-
legală a gravităţii vătămărilor corporale coordonat cu
procuratura generală a RM, MAI a RM, Ministerul Justiţiei
(publicat de Monitorul Oficial Nr. 170- 172 din 08 august
2003).
În procesul cercetării infracţiunilor de cauzare a
leziunilor corporale se vor stabili şi proba următoarele
circumstanţe:
1. prezenţa, caracterul şi gravitatea leziunilor
corporale provocate, şi în particular ce leziune corporală s-
a provocat, provocarea ei este sau nu o tentativă de omor,
a fost sau nu periculoasă pentru viaţă la momentul
provocării, care este modul de provocare a leziunii, cu ce
obiecte, arme a fost provocată, a fost provocată leziunea în
stare de legitimă apărare sau în cazul depăşirii acesteia în
situaţia de extremă necesitate;

2. cui i-au fost provocate leziunle corporale, i-au fost
provocate pagube materiale, care este caracterul şi
volumul acestora;
3. locul, timpul, modalitatea de provocare a leziunii
corporale;
4. cine a provocat leziunile corporale, au fost
provocate intenţionat sau din imprudenţă, care este
motivul şi scopul comiterii infracţiunii, a fost sau nu
provocate în stare de afect moral;
5. se stabilesc circumstanţele atenuante şi agravante
cu privire la responsabilitatea infractorului.
Pentru stabilirea gravităţii leziunii şi volumului
pagubei provocate de infracţiune în procesul investigării
este necesar de elucidat: leziunea provocată a avut ca
consecinţă pierderea sănătăţii însoţită de pierderea
capacităţii de muncă sau pierderea de către organul uman a
funcţiilor sale, afectarea iremediabilă a feţei etc.
Se stabileşte durata de afectare a sănătăţii, precum şi
volumul pagubei materiale. De asemenea se stabilesc
circumstanţele care au favorizat comiterea infracţiunii.
La cercetarea cauzării leziunilor corporale pot de obicei
exista trei situaţii tipice:
1. este prezent făptaşul, este prezentă victima ;

2. este cunoscută victima, sunt date cu privire la făptaş,
dar el lipseşte;
3. este cunoscută victima, nu este cunoscut făptaşul
(datele cu privire la el sunt minime sau lipsesc),
2.2. Particularităţile efectuării acţiunilor iniţiale de

urmărire penală la cercetarea cauzării leziunilor
corporale
Delimitarea obişnuită a acţiunilor de urmărire penală

în acţiuni de urmărire penală iniţale şi acţiuni de urmărire
penală ulterioare este relativă şi depinde de carcterul
infracţiunii cercetate. Spre exemplu, pe infracţiunile de
cauzare a leziunilor corporale audierea părţii vătămate şi
cercetarea la faţa locului pot fi efectuate atît la etapa iniţială
a cercetărilor cît şi după o perioadă de timp după pornirea
urmăririi penale (spre exemplu, în cazul în care partea
vătămată se află o perioadă îndelungată inconştientă, sau în
cazul în care locul provocării leziunilor nu este cunoscut la
momentul intentării dosarului penal etc.). Reeşind din cele
stipulate, menţionăm că consecutivitatea acţiuinilor de
urmărire penală poate fi modificată în funcţie de
circumstanţele cauzei. De obicei la momentul declanşării

investigaţiilor pe dosare din categoria respectivă se
desfăşoară următoarele acţiuni de urmărire penală orientate
spre la stabilirea circumstanţelor infracţiunii şi identificarea
persoanei vinovate:
1. audierea părţii vătămate;
2. cercetarea la faţa locului;
3. audierea martorilor oculari şi a altor martori;
4. examinarea hainelor părţii vătămate;
5.dispunerea expertizei medico-legale a părţii vătămate.
Audierea părţii vătămate. Audierea părţii vătămate

este de dorit de efectuat imediat după depistarea infracţiunii,
cînd în memoria victimei se păstrează intacte toate
circmustanţele cauzei. În cazul în care victima este excitată
moral(stresată), ea poate involuntar să schimonosească
careva aspecte a faptei, fiind necesar de acordat o pauză.
Dacă victima este plasată în una dintre instituţiile medicale
audierea sa este necesar de efectuat imediat ce va permite
medicul. Dacă victima se află în stare gravă, nu este de dorit
a fi audiată, fiind necesar de discutat. Discuţia trebuie să fie
fixată tehnic. Dacă victima se află în stare de ebrietate, nu
este recomandabil de a o audia, dar în cazuri aparte se poate
de stabilit unele circumstanţe ale faptei. În unele cazuri este

raţional de audiat funcţionarii medicali care au acordat
primul ajutor medical şi victima putea să le comunice date
cu privire la circumstanţele cauzei.
Audierea imediată a părţii vătămate oferă
posibiliatea să se obţină informaţii mai ample cu privire la
cicumstanţele infracţiunii. Pe categoria respectivă de dosare
realizarea acestei măsuri este foarte importantă, deoarece
rudele şi cunoştinţele bănuitului prin toate mijloacele
posibile tind să influienţeze victima să ofere informaţii
denaturate.
La audierea victimei este necesar de stabilit dacă
aceasta cunoaşte persoana care i-a provocat leziunile. Dacă
victima o cunoaşte, este necesar de stabilit numele,
prenumele, patronimucul, porecla, cu ce se ocupă, locul de
muncă, se stabilesc relaţiile între victimă şi infractor. În
cazul în care victima nu cunoaşte infractorul, trebuie
stabilite semnalmentele agresorului. Pentru aceste scopuri se
întocmesc orientări, fotorobotul etc.
În cazul unui atac în grup pentru calificarea corectă a
acţiunilor complicilor este necesar de stabilit de către cine şi
cum au fost provocate leziunile. Audiind partea vătămată, se
stabileşte locul atacului, timpul şi alte circumstanţe.

La audiere este necesar de stabilit de la ce s-a început
infracţiunea, în ce direcţie s-au deplsat infractorii, au folosit
mijloace de transport, care sunt caracteristicile acestora. Se
stabilesc motivul şi scopul infracţiunii, comportamentul
infractorului la momentul săvîrşirii infracţiunii, starea lui,
era sau nu în stare de ebrietate, a dat dovadă de violenţă, l-a
insultat pe bănuit, fapt care putea duce la excitare
emoţională. Este necesar de stabilit care, în opinia victimei,
condiţii şi cauze au favorizat săvîrşirea infracţiunii, precum
şi ce probe confirmă cele ce au avut loc, poate numi martorii
oculari, urme de luptă care puteau rămîne pe corpul şi
hainele persoanei. În cazul în care au participat mai multe
persoane este raţional ca victima să schiţeze o schemă cu
indicarea locului amplasării participanţilor. La audiere
ofiţerul de urmărire penală trebuie să ea în calcul specificul
psihicului victimei (condiţionate de genul persoanei, vîrstă,
etc. ), unele victime uneori denaturînd numărul şi
caracteristica semnalmentelor infractorilor şi a armelor
folosite.
Cercetarea la faţa locului. Pe dosarele pe cazurile
de cauzare a leziunilor corporale acţiunea respectivă se
deosebeşte de cazurile de omor prin lipsa cadavrului şi
posibilitatea participării victimei la desfăşurarea acţiunii,

dacă starea de sănătate îi permite. Înainte de cercetarea la
faţa locului, este necesar de audiat victima, menţionîndu-i că
în procesul cercetării depoziţiile sale pot fi verificate.
Participarea victimei la cercetarea la faţa locului este
întotdeauna utilă indiferent dacă ea oferă informaţii veridice
sau denaturate. Victima care oferă informaţii juste va ajuta
ofiţerului de urmărire penală să elucideze ambianţa în care
s-a derulat fapta cercetată. Ea poate relata şi indica unde s-
au aflat participanţii, uşurînd depistarea urmelor şi
obiectelor importante pentru cauză. Participarea la
cercetarea la faţa locului a victimei ce oferă informaţii
denaturate deseori se soldează cu faptul că ea se convinge de
superficialitatea şi incorectitudinea datelor depuse, începe să
ofere date veridice. În cadrul cercetării la faţa locului pot fi
depistate urme de sînge, picioare, mijloace de transport,
urme de mîini pe obiecte folosite de infractor pentru
provocarea leziunilor, fîşii de haine, fire de păr,
micropraticule de ubstanţe.
Examinarea hainelor victimei. Trebuie să fie
efectuată imediat după parvenirea informaţiei. Pe haine pot
fi depistate pete de sînge, rupturi, tăieturi etc. O atenţie
deosbită se acordă hainelor cu urme secundare în cazul
folosirii armelor de foc. Ultimele trebuie să fie cercetate,

descrise în procesul-verbal şi cusute în jur cu fire de aţă de
culoare contrastantă cu culoarea materialului hainei. O
importanţă majoră o au şi microparticulele rămase pe haine
create de obiecte metalice sau de lemn, pietre, sticlă etc.
Deseori amplasarea deteriorărilor pe haine denotă poziţia
victimei la momentul provocării leziunii. După cercetarea şi
întocmirea procesului-verbal hainele se ambalează şi se
anexează la dosarul penal în calitate de probe. În raport
strîns cu examinarea hainelor victimei este şi examinarea
corporală a infractorului. Necesitatea examinării apare cînd
vitima la audiere prezintă semnalmente individuale cum ar
fi cicatrice, tatuaje, echimoze, precum şi leziuni corporale
care puteau rămîne pe corpul adversarului în uma
altercaţiilor. Hainele murdare de sînge trebuie în prealabil să
fie uscate şi ulterior corespunzător ambalate.
Audierea martorilor oculari şi a altor martori.
Pentru stabilirea martorilor oculari o importanţă majoră o
are audierea victimei. Pe lîngă audierea martorilor oculari
este necesar de audiat şi alte persoane care pot oferi
informaţii. Dacă audierea victmei nu oferă date cu privire la
martorii oculari, trebuie stabilit şi audiat persoanele care
dintr-o cauză sau alta se puteau afla la locul faptei sau în
imediata apropiere, aceştia fiind locatarii din casele vecine,
10

măturătorii, paznicii, poliţiştii din serviciul patrulă şi
santinelă. Totodată, este necesar de stabilit şi persoanele
care treceau pe la faţa locului faptei deplasîndu-se la
serviciu sau la domiciliu. Persoane care pot oferi informaţii
sunt şi funcţionarii medicali care au acordat primul ajutor
medical victimei, bănuitului, precum şi persoane care au
văzut cum bănuitul a confecţionat obiectul cu care a
provocat leziunile. La audierea martorilor oculari se
stabilesc şi pun aceleaşi genuri de întrebări ca la audierea
victimei. Audiind martorii oculari ai infracţiunii este necesar
de luat în calcul caracterul realaţiillor lor cu victima şi
bănuitul, existenţa raportului de rudenie. La martorii care
sunt vecini, rude, colegi de serviciu ai victimei sau
bănuitului se stabilesc caracterul relaţiilor între ele, precum
şi particularităţile personalităţii acestora. Dacă leziunile
corporale au fost provocate în bătaie între grupuri (între
grupuri care locuiesc în cămine diferite sau sate diferite)
este necesar de stabilit la ce grupare aparţine audiatul
(locuieşte în satul căminul respectiv) şi luînd în consideraţie
acest aspect de analizat conţinutul depoziţiilor sale. La
cercetarea cauzării leziunilor corporale provocate în cazul
unor bătăi în grup se recomandă de folosit schema locului
faptei. Fiecărui martor ocular se propune pe o schemă
11

separată să indice unde s-a aflat la momentul altercaţiilor şi
unde se aflau ceilalţi participanţi. Ulterior aceste scheme se
confruntă. Folosind metoda în cauză, se poate de stabilit
caracterul fals al unor depoziţii oferite de martori.
Dispunerea expertizei medico-legale a victimei.
Expertiza medico-legală a persoanelor vii se desfăşoară în
ambulatoriile, biroruile subdiviziunilor medico-legale. Cînd
persoana se află la tratament în instituţia medicală expertiza
medicală este raţional de efectuat în incinta instituţiei
respective. Uneori experţii tind să amîne investigarea
pacientului după tratarea acestuia. Considerăm că o
asemenea practică nu este corectă.
Uneori experţii oferă concluzii doar în baza actelor
medicale, fără a examina pacientul. Acest fapt este
inadmisibil, deoarece concluzia medicală conţine lacune
multiple, iar uneori conţine erori grave. Examinarea
judiciar-medicală a victimei nu va permite expertului
stabilirea leziunilor minore care deseori nu sunt fixate în
istoricul bolii, deoarece ele nu au importanţă pentru tratarea
bolnavului. Totodată, aceste leziuni minore prezintă un
interes considerabil pentru clarificarea unui şir de
circumstanţe analizate de ofiţerul de urmărire penală. La
astfel de tipuri de leziuni se referă echimoze, excoriaţii,
12

scurgeri minore de sînge. Pentru obţinerea unui raport
complet este necesar de prezentat expertului materialele
dosarului care se referă la expertiză. În caz de necesitate
ofiţerul de urmărire penală în baza rugăminţii expertului
trebuie să efectueze acţiuni suplimentare de urmărire penală
(să audieze martorii, să ridice probele materiale, să
desfăşoare experimentul în urmărirea penală).
La soluţionarea expertizei medico-legale se pun de
obicei umătoarele întrebări:
1.care este gravitatea leziunilor corporale;
2.cu ce arme a\au fost provocate;
3.care este vechimea, timpul cînd au fost provocate;
4.care a fost poziţia victimei şi agresorului la momentul
provocării leziunilor corporale;
5.leziunile provocate sunt sau nu urme de luptă şi apărare ;
6.puteau fi provocate leziunile de însăşi victima sau de
alte persoane etc.
3.3. Particularităţile efectuării acţiunilor ulterioare

de urmărire penală la cercetarea infracţiunilor de
cauzare a leziunilor corporale
Planificarea şi direcţia investigaţiilor ulterioare se
realizaeză în funcţie de faptul, dacă s-a reuşit sau nu în
13

cadrul acţiunilor iniţiale de urmărire penală să se stabilească
persoana bănuită de comiterea infracţiunii. Dacă persoana
nu este cunoscută este necesar de planificat şi realizat
măsuri care ar permite identificarea acesteia. Dacă totuşi
persoana este identificată, de obicei se desfăşoară
următoarele acţiuni de urmărire penală pentru a stabili dacă
este sau nu persoana implicată în săvîrşirea infracţiunii,
printre acestea menţionăm: 1. percheziţia corporală a
bănuitului-percheziţa la domiciliul persoanei; 2. audierea
bănuitului; 3. examinarea corporală şi a hainelor sale; 4.
prezentarea spre recunoaştere a bănuitului victimei şi
martorilor oculari; 5. examinarea şi cercetarea armei,
obiectului cu care sa săvîrşit infracţiunea; 6. dispunerea spre
expertiză a probelor materiale; 7. desfăşurarea confruntării
întrevictimă şi bănuit.
Percheziţia corporală a bănuitului. După reţinerea
bănuitului este necesar de efectuat percheziţia corporală, al
cărei scop este depistarea armelor cu care sa săvîrşit
infracţiunea, precum şi a altor obiecte care pot avea
importanţă pentru cauza penală. Este necesar de căutat arme
ce pot fi camuflate (arme artizanale de foc sau albe).
Percheziţia la domiciliul şi locul de muncă al
bănuitului. Se desfăşoară în vederea depistării armelor şi
14

altor obiecte folosite la cauzarea leziunilor corporale,
precum şi depistarea obiectelor ce au importanţă probatorie,
spre exemplu, hainele cu urme de sînge în care era îmbrăcat
bănuitul la momentul comiterii infracţiunii etc.
Audierea bănuitului. Pe cazurile de cauzare a
leziunilor corporale această acţiune de urmărire penală nu
posedă particularităţi specifice. Considerăm necesar să
indicăm asupra anumitor detalii. Astfel, dacă persoană este
bănuită de provocarea unor leziuni grave, dară ea declară că
a avut intenţia să-i provoace leziuni uşoare, este necesar de
concretizat cu ce date obiective se poate confirmat acest
lucru. Uneori bănuitul nu oferă date comunicînd că se afla în
stare de ebrietate avansată şi nu ţine minte nimic. În astfel
de cazuri este necesar de elucidat şi stabilit caracterul
relaţiilor dintre bănuit şi alte persoane participante pe dosar,
luînd în consideraţie posibilitatea oferirii unei informaţii
denaturate de ultimele. Spre deosebire procesul de cercetare
a cazurilor de omor ofiţerul de urmărire penală dispune de o
sursă importantă de informaţie precum depoziţiile victimei.
Folosirea abilă a acestor informaţii la audierea bănuitului
duce de obicei la oferirea de date.
Examinarea corporală a bănuitului şi examinarea
hainelor. La reţinerea bănuitului apare frecvent necesitatea
15

de a efectua examinarea corporală şi cercetarea hainelor cu
care acesta era îmbrăcat. Pe cazurile de cauzare a leziunilor
corporale la examinarea corporală se recurge în cazurile
cînd:
1. victima a indicat particularităţi existente pe corpul persoanei
care ia provocat leziunea corporală (tatuaj, cicatrice etc.);
2. din materialele dosarului rezultă că pe corpul persoanei ce a
comis infracţiunea puteau rămîne urme de diferite sunstanţe
care se aflau la locul faptei (vopsea, uleiuri, urme de sînge);
3. din depoziţiile persoanei rezultă că el în
timupul autoapărării aceasta i-a provocat agresorului
careva leziuni corporale (echimoze, escoriaţii etc.).
În ultimul caz pentru participarea la examinarea corporală
este binevenit să participe un medic legist, care i-ar facilita
OUP să determine localizarea leziunilor depistate şi să le
descrie corect în procesul verbal. Examinarea corporală nu
exclude pe viitor efectuarea expertizei medico-legale a
bănuitului în vederea stabilirii caracterului şi vechimii
leziunilor, obiectelor cu care au fost provocate, precum şi
elucidarea altor circumstanţe. Hainele bănuitului trebuie să
fie cercetate imediat după reţinerea lui. Dacă se stabileşte că
la momentul săvîrşirii infracţiuni infractorul era îmbrăcat în
alte haine ele trebuie să fie depistate, ridicate şi cercetate.
16

Urmele de diferite substanţe depistate pe hainele persoanei
şi care puteau nimeri la momentul săvîrţirii infracţiunii
(particule de sol, ciment, vopsea, etc.) au o mare importanţă
criminalistică. Caracterul identic al particulelor de substanţe
depistate pe haine cu mostrele ridicate de la locul
infracţiunii poate servi ca probă în demonstrarea faptului că
persoana s-a aflat la locul infracţiunii sau a intrat în contact
cu arma infracţiunii.
Prezentarea spre recunaoştere a bănuitului
victimei şi martorilor oculari. Pe cazurile de cauzare a
leziunilor corporale acţiunea de urmărire în cauză se
desfăşoară în cazurile în care bănuitul, deşi este necunoscut
victimei şi martorilor, este reţinut. Prezentării spre
recunoaştere se oferă obiectele care au fost pierdute de
infractor la momentul săvîrşirii infracţiunii sau arme cu
care a acţionat. Regulile tactice cu privire la modul de
organizare şi desfăşurare a prezentării spre recunoaştere sunt
elaborate în literatură, am fi vrut să ne axăm şi accentuăm la
erorile ce se comit de obicei în vederea preîntîmpinării
acestora la momentul desfăşurării prezentării spre
recunoaştere.
1.persoana ce recunoaşte a avut posibilitatea de a-l vedea
pe cel ce se va recunoaşte pînă la prezentare (spre
17

exemplu persoana ce recunoaşte aşteaptă să fie chemată
în coridor, iar în timpul acesta persoana ce va fi
recunoscută este introdusă în birou însoţită de escortă).
2.persoana cunoaşte persoanele care îi sunt prezentate
împreună cu persoana ce urmează să fie recunoscută.
3.persoana ce urmează a fi recunoscută se deosebeşte vădit
după exterior de cei care sunt prezentate împreună cu el.
4. persoana ce recunoaşte nu a fost audiată cu privire la
semnalmentele bănuitului pînă la momentul prezentării
spre recunoaştere.
5. în procesul-verbal de prezentare spre recunoaştere
lipsesc specificări cu privire la semnalmente şi
particularităţi ale persoanei recunoscute, sau se
menţionează aşa semnalmente ce nu pot fi evaluate ca
particulare.
La efectuarea prezentării spre recunaştere şi analiza
rezultatelor sale ofiţerul de urmărire penală trebuie să ea în
consideraţie starea victimei la momentul perceperii
agresorului, la momentul provocării leziunilor corporale
(frica, stresul, suferinţa influienţează calitatea perceperii).
Uneori victima recunoaşte persoana care nu a participat la
infracţiune, iar uneori nu recunoaşte infractorul. Erorile
acestea se soldează cu faptul că infracţiunea rămîne
18

nedescoperită, aceasta impune ca ofiţerul de urmărire penală
să fie critic faţă de rezultale prezentării spre recunoaştere şi
să le verifice prin alte surse de informaţii şi probe.
Examinarea şi cercetarea armelor infracţiunii.
Obiectele utilizate în calitate de arme pot fi depistate în
cadrul cercetării la faţa locului, în timpul reţinerii şi
percheziţiei corporale a bănuitului, în cadrul percheziţiei la
domiciliul sau la locul de muncă al infractorului. Deseori ele
sunt aduse de martorii oculari, rudele victimei. Examinarea
şi cercetarea armelor infracţiunii pot facilita identificarea
bănuitului, spre exemplu, dacă s-a depistat o armă albă cu
care s-a provocat leziunea şi dacă s-a stabilit că ea aparţine
unei anumite persoane, se poate înainta versiunea că ea a
săvîrşit infracţiunea. Depistînd urme de mîini pe suprafaţa
acesteia, se poate identificat persoana care le-a lăsat. Urmele
de pe armă în unele cazuri permit de a stabili mecanismul de
provocare a leziunilor.
Dispunerea expertizelor probelor materiale.
Obiecte ale expertizei criminalistice pot fi armele cu care s-a
săvîrşit infracţiunea, obiecte care au fost deteriorate la
provocarea leziunilor (haine, portofel, condica), precum şi
diferite urme depistate la locul infracţiunii, precum şi pe
corpul, hainele victimei, bănuitului. Astfel, la cercetarea
19

cauzării leziunilor corporale se dispun de obicei expertiza
traseologică (în vederea cercetării urmelor de dinţi, picioare,
mijloacelor de transport), experiza biologică (pentru
cercetarea urmelor de sînge, salivă etc.). În cazul depistării
unui muc de ţigară cu urme de dinţi şi salivă este necesar în
vederea preîntîmpinării detriorării obiectului de a dispune
iniţial expertiza criminalistică (a urmelor de dinţi) şi ulterior
cea biologică (în vderea identificării grupei salivei). În
funcţie de circumstanţele cauzei pot fi dispuse şi alte
expertize.
Confruntarea între partea vătămată şi bănuit-
învinuit. Pe cazurile de cauzare a leziunilor corporale
această acţiune de urmărire penală posedă un specific
aparte. Rezultatele ei permit să se scoată în evidenţă rolul
victimei. Toate acestea au importanţă, dat fiind faptul că
uneori victima este iniţiatorul conflictului şi chiar l-a
provocat pe bănuit la cauzarea leziunilor. Divergenţele în
depoziţiile victimei şi bănuitului solocită verificarea a două
versiuni bazate pe declaraţii opuse. Astfel vinovatul,
recunsocînd că a lovit victima cu băţul, declară că el se afla
în condţiile legitimei apărări, deaorece victima prima îl
atacase cu cuţitul. Pe de altă parte, victima declară că el în
general nu a avut cuţit. Atît bănuitul, cît şi victima în baza
20

depoziţiilor lor aduc argumente, numesc martori, doresc să
arate la faţa locului. În atare situaţie ofiţerul de urmărire
penală trebuie să verifice minuţios ambele versiuni, precum
şi propriile presupuneri care apar după astfel de gen de
cofruntare. Divergenţele în depoziţii, informaţiile eronate
prezentate pot fi identificate prin acumularea şi analizarea
altor surse de probă cum ar fi: rezultatele cercetării la faţa
locului, datele oferite de expertize şi depoziţiile altor
martori.
La cercetarea infracţiunilor de cauzare a leziunilor
corporale uneori se întîlnesc înscenări ale acestora. Persoana
înscenează infracţiunea, deşi ea în realitate nu a avut loc,
tinde să creeze vizibilitatea infracţiunii, provocării leziunilor
corporale. Pentru identificarea înscenărilor este necesar de
cercetat toate versiunile posibile şi de stabilit o legătură
logică între datele faptice existente.
Semnalmente ale înscenării au de obicei o reflecţie
materială şi pot fi depistate în cadrul cercetării la faţa
locului, percheziţiei corporale, examinării corporale, dar ele
se pot evidenţia şi prin lipsa anumitor urme pe corp, haine,
care indubitabil trebuiau să persiste în cazul cauzării
leziunilor corporale.
21

Literatura:
1. Н. П. Белкин, Криминалистика, Изд.
Юридическая литература, Москва, 1979.
2. Kолек. aвторов, Руководство по
расследованию преступлений, Изд.
Юридическая литература, Москва, 1967.
3. В. А. Ледашев, С. И.Медведев, Соколов Д. И.,
Расследование и предупреждение телесных
повреждений, Волгоград, ВСШ МВД СССР,
1977.
4. Е. Р. Россинская, Криминалистика, Изд.
Юнити, Москва, 2000.
22

Problema nr. 1 Indicaţi circumstanţele care necesită
a fi stabilite şi dovedite în cazul cercetării faptelor de
cauzare a vătămărilor corporale
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
Problema nr. 2 Înscrieţi situaţiile tipice de urmărire penală
la etapa iniţială la cercetării leziunilor corporale
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
23

Problema nr. 3 Numiţi situaţiile tipice la
infracţiunile de provocare a leziunilor corporale şi acţiunile
iniţiale de urmărire penală.
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
Problema nr. 4 Ce probleme soluţionează expertiza
medico-legală în cazul leziunilor corporale.
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
__________________________________________
24

Problema nr. 5 Numiţi situaţiile tipice la leziuni
corporale şi acţiunile ulterioare de urmărire penală.
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
Problema nr.6 Numiţi tipurile de expertize dispuse
la cercetarea infracţiunilor de provocare a leziunilor
corporale şi tipurile de întrebări ce pot fi adresate de ofiţerul
de urmărire penală.
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
25

Problema nr.7. La 4 noiembrie în Inspectoratul de
Poliţie al sectorului Ciocana, mun.Chişinău s-a prezentat
cet. Popescu L.V. şi a declarat:
„Ieri , 4 noiembrie la orele 21.00 treceam pe strada
M. cel Bătrîn dinspre Uzina de computere spre casele cu
etaje. În partea stângă a drumului mă deplasam acasă după
serviciu. În întîmpinare veneau trei tineri. Apropiindu-se de
mine mi-au cerut să fumez. A deoarece nu fumez le-am spus
despre aceasta la care fapt unul dintre ei s-a adresat la altul:
Jeca fraerul asta e zgîrcit. La care Jeca şi cel de al treilea au
spus acuş îl facem mai bun. Am fost atacat de Jeca iniţial şi
cel dde al treilea ins am ripostat. Atunci am fost atacat de
primul din spate. Care m-a lovit cu ceva în cap. Am căzut
jos fiind conştient am văzut că cel numit Jeca s-a aplicat m-
ia luat portofelul a luat banii, şi ulterior l-a aruncat. Apoi
toţi trei au urcat într-un automobil parcat nu departe şi au
plecat .
În legătură cu declaraţia primită, colaboratorii
poliţiei au ieşit la faţa locului. În procesul cercetării s-a
stabilit: la 48m de partea carosabilă a drumului spre Chişinău
după o grămadă de lut se află o bară de metal cu lungimea
de 60 cm, pe suprafaţa căreia s-au depistat urme de
substanţă brună asemănătoare cu sîngele, patru fragmente
26

de urme papilare, dintre care două reflectă desenul papilar.
Pe bară se observă urme dinamice de ştergere de culoarea
asemănătoare sângelui. La 50 cm de stîlpul felinarului şi 80
cm de la copac numerotat pe scemă cu cifra 1 două urme de
încălţăminte diferită, la care se observă desenul tălpii, precum
şi cifrele 43, la una şi corespunzător 44 la altă urmă.
La 95 de cm de la copacul numerotat pe schemă cu
cifra 1 şi 1.20 cm de la carosabil s-a depsitat un portofel cu 2
fragmente de urme papilare. Pe gât din faţă se observă urma
canalului de ştrangulare.
La distanţa 8 m de copac şi 54 cm de la carosabil se
observă urme ale roţilor de transport. Urmele sînt situate sub
un unghi de 45° faţă de drum, ampatamentul Im 74cm. Urmele
sînt spălate de ploaie şi se observă numai urma de adâncime
a unei anvelope, având un desen antiderapant în formă de
romburi adâncite în sol. în locul unde se termină urmele de
transport nu se observă rămăşiţe de lut şi gunoi. La 10 cm de
urma descrisă se observă 4 foi albe boţite. Pe o foaie se
observă picături a unui lichid de culoare roşie.
La cercetare la faţa locului s-a efectuat
fotografierea imaginii generale a locului, a cadavrului,
urmelor de transport, s-a întocmit schema locului.
Nu a fost posibilă stabilirea personalităţii decedatului.
27

Însărcinare:
1. Numiţi circumstanţele care pot fi stabilite pe baza
rezultatelor cercetării la faţa locului.
2. Înaintaţi versiunile şi întemeiaţi-le.
3. Întocmiţi planul acţiunilor iniţiale de urmărire
penală, stabiliţi întrebările ce pot fi soluţionate pe cale
operativă de investigaţie.
4. Ce obiecte trebuie ridicate de la faţa locului şi
îndreptate la expertiză?
5. Ce întrebări pot fi puse expertului medico-legist ?
6. ce erori s-au comis la cercetarea la faţa loclui ?
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
________________________________________________
28

Planul
acţiunilor de urmărire penală în cauza penală privind
provocarea leziunilor corporale pe str. M. cel Bătrîn
nr. Versiuni Circumstanţe A. U. P Termen Resp

de stabilit şi MSI on
sabil
Ofiţer de urmărire penală

___________________________
29

Întrebări de verificare a cunoştinţelor
Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de

provocare a leziunilor corporale .
Particularităţile procesuale şi criminalistice de

pornire a dosarelor penale pe infracţiuni de provocare a
Situaţiile tipice de urmărire penală la etapa iniţială

de cercetare a infracţiunilor de provocare a leziunilor
corporale. Situaţiile tipice acţiunile iniţiale de urmărire
penală. Situaţiile tipice acţiunile ulterioare de urmărire
penală
Particularităţile cercetării la faţa locului pe cazurile
de infracţiuni de provocare a leziunilor corporale.
Tactica audierii părţii vătămate la cercetarea
dosarelor penale pe infracţiuni de provocare a leziunilor
corporale. Circumstanţele, stabilite la audierea părţii
vătămate. Particularităţile audierii părţii vătămate minore.
Circumstanţele stabilite la audierea martorilor.
Tactica audierii bănuitului. Comportamente tipice ale
persoanelor ce au săvârşit infracţiuni de provocare a
30

Tactica percheziţiei în cazul cercetării infracţiunilor
de provocare a leziunilor corporale. Examinarea obiectelor
depistate, fixarea acestora aspectul procesual şi tehnic.
Tipuri de expertize dispuse la cercetarea dosarelor
penale privind infracţiunile de provocare a leziunilor
corporale, întrebările adresate.
Descoperirea de către ofiţerul de urmărire penală a
cauzelor şi condiţiilor săvârşirii infracţiunilor de provocare a
leziunilor corporale şi preîntâmpinarea lor.
Bibliografie:
1. Constantin Aioniţoaie, Ion-Eugen Sandu, Vasile Bercheşan

ş.a Tratat de metodică criminalistică, Vol.I, Bucureşti, 1994,
2. Em.Stancu Tratat de Criminalistică, Bucureşti, 2002,
3. Руководство по расследованию убийств. М.: Юрид.
лит., 1977.
4. Коршунова О.Н., Степанова А.А. Курс криминалистики,
Том II, Санкт-Петербург, 2004.
5. Дидковская С. П. Осмотр места происшествия при
расследовании дел о насильственной смерти. Киев, 1980.
6. Звирбуль А. К. Расследование убийств. М.: ВЮЗИ, 1980.
7. Ледашев В. А.. Медведев С. И., Соколов Д. И.
Расследование и предупреждение телесных повреждений.
Волгоград: ВСШ МВД СССР, 1977.
31

8. Аверина А.Н. Раскрытие серийных преступлений против
личности и убийств, совершенных по найму: Учебно-метод.
пособие. - М., 1998.
9. Бородулин А.И. Убийство по найму: Методика
расследования. - М., 1997.
10. Бояров В.И. Убийства, совершенные в процессе
противостояния организованных преступных группировок
(особенности расследования). - Харьков, 1998.
11. Видонов Л.Г. Криминалистическая характеристика
убийств и система типовых версий о лицах, совершивших
убийства без очевидцев. - Горький, 1978.
12. Густов Г.А. Комплексный подход к расследованию
убийства. - Л., 1989.
13. Селиванов Н.А., Соя-Серко Л.А. Расследование
убийств. - М., 1994.
14. Селиванов Н.А., Дворкин А.И. Расследование
преступлений повышенной общественной
опасности. Пособие для следователя. - М., 1998.
32

Leziuni Corporale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Leziuni Corporale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL

CATEDRA „Procedură penală şi Criminalistică”

TEMA: Metodica cercetării cauzării leziunilor corporale

1. Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de cauzare a

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

Cercetarea infracţiunilor de cauzare a leziunilor

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

2.2. Particularităţile efectuării acţiunilor iniţiale de

Delimitarea obişnuită a acţiunilor de urmărire penală

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

Audierea părţii vătămate. Audierea părţii vătămate

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

3.3. Particularităţile efectuării acţiunilor ulterioare

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

nr. Versiuni Circumstanţe A. U. P Termen Resp

Ofiţer de urmărire penală

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de

Particularităţile procesuale şi criminalistice de

Situaţiile tipice de urmărire penală la etapa iniţială

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

1. Constantin Aioniţoaie, Ion-Eugen Sandu, Vasile Bercheşan

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

PDF создан с пробной версией pdfFactory Pro www.pdffactory.com

S-ar putea să vă placă și