STRATEGII SI METODE DE LUCRU CU TINERII INFRACTORI AFLATI IN

SUPRAVEGHEREA SERVICIULUI DE PROBATIUNE, IN VEDEREA MOTIVARII

SCHIMBARII COMPORTAMENTULUI
1 Metode utilizate in cadrul tinerilor care au comis fapte sanctionate de legea penala
Dupa cum a fost relatat si in teoriile prezentate in capitolul anterior, factorii care
faciliteaza comiterea de infractiuni, isi au originea in nevoi diverse, de natura sociofamilial (abandon familial, lipsa sprjinului familial, influienta negativa a anturajului,
abandon scolar, lipsa unui loc de munca, consum de alcool si/sau droguri s.a.), cognitiveatitudinale (atitudini si valori antisociale, imaturitate cognitiva si morala, deficiente in
rezolvarea de probleme, responsabilitate scazuta, s.a.), emotionala (imaturitate afectiva,
autocontrol redus a comportamentului social, empatie scazuta fata de victima, intoleranta
cerscuta la frustrare si alte probleme de natura emotionala).
Consilierul de probatiune intervine pentru a ajuta persoana asistata in a constientiza faptul
ca infractiunea pe care a comis-o reprezinta rezultatul legaturii dintre evenimentele,
gandurile si sentimentele asociate acetora, precum si a unor decizii personale, luate
inainte ca momentul savarsirii infractiunii sa se produca.
In acsete situatii consilierul apeleaza la metode specifice abordarii cognitivecomportamentale printre care si metoda analizei functionale a comportamentului, prin
intermediul modelului ABC.
Modelul cognitive-comportamentalist nu reprezinta un model explicativ al
comportamentului infractional, ci mai degraba unul de prevenire si reabilitare.
Consilierul de probatiune trebuie sa evaluieze procesele cognitive ale persoanei si apoi
organizeaza experinte de invatare care corespund proceselor inadaptate, si, implicit
emotiilor asociate acestora.
Prima etapa, cea de evaluare a capacitatii cognitive-comportamentale trebuie sa
urmareasca:
a)
capacitatea si continutul gandirii (cum si ce gandeste):
consilierul analizeaza capacitea de a gandi a clientului, il ajuta in sa depisteze problemele
care au condos la situatia ptoblemetica si il incurajeaza in gasirea de solutii in rezolvarea
lor si cum sa anticipeze consecintele;
b)
abilitatea si aplicabilitatea (ce gandeste si cum pune in
practica): consilierul trebuie sa aiba calitatea de al ajuta pe client sa puna in practica
gandurile si ideile sale pozitive ti care il ajuta in procesul de reabilitare. Daca clientul are
o capacitate de a gindi critic aceasta nu inseamnaca si pune in practica acaesta gindire an
viata de zi cu zi;
c)
impersonal si interpersonal : cercetarile au aratat ca infractorii
au probleme in special cu abilitatile cognitive corespunzatoare sferei interpersonale; in
acest caz se impune masurarea cognitiei sociale;
d)
nivelul cognitiei - abilitatea consilierului de probatiune de a
analiza nivelurile cognitie la persoana asiatata: nivelul perceptiei, exprimarea, nivelul de
invatare, logica, rezolvarea de probleme, e.t.c.
Evaluarea acestor capacitati se face dupa trei mari metode: spontan (pe parcursul
discutiei), direct sau indirect.

Evaluarea indirecta presupune administrarea unei baterii de teste psihometrice sau

proiective. Evaluarea directa a capacitatilor cognitive ale persoanei asistate presupune
unele abilitati mai importante:
intrebari directe ( de ex : "La ce te-ai gandit in momentul in care ai savarsit
fapta?");
imageria (de ex :"Imagineaza-ti ce s-ar intampla daca cineve apropiat tie ar fi
deposedat de delefonul mobil pe strada.Ce parere ai avea despre fapta atacatorului? Ce ai
gandi despre el?");
chestionarele ( de ex : "Ce a-ti face daca prietenii v-ar cere sa acostati un tanar
pentru ai fura banii?");
analizarea propozitiilor neterminate ("Pentru a-mi intretine copii a-ti fi in stare sa
fac orice.")
parafrazarea ( "Vreti sa spuneti ca.").
Toate aceste metode de evaluare pot fi dezvolatate de catre consilierul de probatiune sau
pot fi standardizate.
Consilierul de probatiune trebuie sa analizeze la persoana asistata urmatoarele elementecheie:
daca legatura dintre cauza si efect se realizeaza spontan: multi infractori au o
gandire fatalista, considerand ca ceea ce se intampla nu se afl
in legatura cu fapta comisa - gandire cauzala( ex : "Eu nu am nici o vina, tr buia sa
fur pentru a-mi putea procura droguri.prietenii m-au indemnat.ce era sa fac?");
daca sunt anticipate consecintele - gandire consecventiala;
daca existaabilitati de generare a solutiilor - gandire alternativa;
abilitatea de a se co centra pe scopuri - gandire centrata pe scop.
Cele mai eficiente programe cognitive-comportamentale, cu foarte mare aplicabilitate si
in domeniul probatiunii sunt cele care se adreseaza abilitatilor de rezolvare a problemelor,
de construire a relatiilor interpersonale, de negociere si comunicare si nu in ultimul rand
de rezolvare a c nfiltelor interpersonale. Toate aceste programe trebuiesc
individualizate in fu ctie de nevoile criminogene identificate ale persoanei asistate.
Modelul ABC de interventie[1] propus de catre Albert Ellis (1962) are drep scop
evidentirea relatiei dintre gandire si emotii. Acest model de terapie, numita si terapie
rational-emotiva incear a s
arate ca tulburarile psihologice apar datorita credintelor/convingerilor irationale pe care
oamenii le au despre ceea ce li se intampla. Dupa Ellis orice tulburare emotionala sau
comportamentala are anumite antecedente (evenimentul activator A, de ex : probleme
familiale grave, lipsa banilor, a unui loc de munca e.t.c.) care activeaza o convingere
irationala ("B" -ex : "trebuia sami fac sing r dreptate") care determina anumite
consecinte emotionale emotionale si comportamentale ("C"-ex : manie, acte violente,
comportamente infractionale e.t.c.).
Acest model are drept scop ajutarea persoanelor care au comis infractiuni in identificarea
si constintizarea antecedentele, legatura dintre acestea si fapta comisa. Persoanele care
comit infractiuni nu sunt constiente de legatura dintre relatiile, gandurile, sentimentele
declansate de o anumita situatie/situatii, si comportamentele si consecintele acestora.

Tanarul infractor este invitat ca prin intermediul asistarii sa identifice acele

evenimente, decizii, ganduri convingeri si sentimente avute inainte si in timpul comiterii
faptei, pe care le considera ca avand rol important in comiterea infractiunii.
Pentru a putea descoperi la persoana asistata care sunt gandurile, trairile care au
determina co por amentul infractional si totodata pentru a gasi solutii pentru
eliminarea acestor comportamente dezadaptative, consilierul de probatiune apeleaza la
unele tehnici cognitive-comportamentale.
Tehnicile la care apeleaza consilierul pentru depistarea gandurilor si comportamentelor
dezadaptative sunt:
a)
tehnica intrebarilor directe - persoana asistata este intrebata ce
gandea inainte de comiterea infractiunii, in timpul si dupa comiterea acesteia, ce simte in
momentul in care are o traire emocionala negativa, ce ganduri ii trec prin minte ( se poate
face apel la tehnica imageriei daca persoana intampina dificultati de exprimare);
b)
tehnica imageriei - in momentul in care persoana asistata
intampina dificultati in exprimarea trairilor negative care au condos la situatia
problematica, consilierul de probatiune i poate ajuta pe individ sa-si aminteasca o
anumita situatie in care s-a confruntat cu momente stresante si il determina pe acesta sa
relateze situatia in care s-a aflat, in timp ce el este atent la reactiile emotionale ale
acestuia. In momentul in care consilierul observa reactii si trairi negative la persoana
asistata, poate interveni si o poate intreba p acesta ce ganduri, ce sentimente a trait in
momentul respectiv.
c)
Tehnica jocului de rol - consilierul de probatiune poate juca
rolul unei persoane cu care clientul a intrat in trecut in conflict, iar persoana asistata joaca
propriul rol. Astfel, consilierul de probatiune poate analiza cu mai mare atentie gandurile
dezadaptative ale persoanei asistate, modul in care se comporta in momentul interacciunii
cu cealalta persoana.
Dupa ce a depistat la persoana asistata gandurile si comportamentele dezadaptative,
consilierul de probatiune se va axa pe eliminarea acestora, pri aplivare de diferite
tehnici cognitive-comportamentale de inlaturare a lor:
tehnica "avantaje-dezavantaje" - persoana asistata este rugata sa exemplifice care
sunt avantajele si dezavantajele pentru el ale unor astfel de gandiri si comportamente;
tehnica listei - clientul este rugat sa identifice si sa noteze evenimentel care
evenimentele care sustin continutul informational dezadaptativ si evenimentele care il
infirma. Aceasta tehnica este indicat a fi utilizata doar atunci cand consilierul intuieste ca
evenimentele care infirma continuturile informationale dezadaptative sunt mai numeroase
decat cele care-l confirma:
O alta tehnica este cea in care i se explica clientului ca exista si alte alternative,
decat gandurile si comportamentele cu continut informational dezadaptativ, dadui-se
drept exeplu per oanele din familia si anturajul sau care au comportamente sociale
normale, din punct de vedere al normelor juridice si sociale.
2 Metode utilizate in consilierea tinerilor infractori consumatori de droguri
Consilierii de probatiune apeleaza la mai mai multe tipuri de interventie in cazul
persoanelor dependente de droguri, dar in cele mai multe cazuri, inca de la primele
intalniri ale consilierului de probatiune cu persoana asistata este de preferat sa se discute
cu aceasta si sa fie indrumata catre un centru de dezintoxicare sau/si de consiliere pentru
a si e oferi acesteia ajutor de specialiatate.

Metodele utilizate de catre consilierii de probatiune in cazul acestor categorii de

beneficiari sunt:

Munca pe caz consilierul de probatiune va lucra cu fiecare caz in parte,

dignosticul si evaluare persoanei trebuie facuta clar si cu grija, trebuie sa tina seama de
influinta pe care o are drogul asupra invidului, de personalitatea acestuia, de experienta
de viata a persoanei asistate, de nivelul de consum, factorii determinanti ai consumuli de
droguri, relatia acesteia cu familia, prietenii e.t.c. In functie de toate acestea consilierul de
probatiune trebuie sa stabileasca planuri individuale de tratament;

Lucrul cu grupul - rolul familiei este foarte important in reintegrarea sociala a

persoanelor toxicodependente. Interventiile care sunt focalizate si pe familie par a fi
mult mai eficiente decat cele focalizate doar e i divid sau doar pe familie.

Organizarea comunitatii - rolul comunitatii este foarte important in

reintegrarea infractorilor.
Interventia terapeutica
Interv nti urmeaza un process in doua etape: cura si post-cura.
Cura este in exclusivitate medicala si are ca scop diminuarea dependentei fizice prin doua
strategii. Prima strategie consta in abstinenta brusca, care presupune stoparea consumului
de droguri si poa e fi aplicata persoanelor care nu sufera de dependenta profunda.
Cea mai eficienta masura de dezintoxicare este cea care presupune diminuarea treptata a
consumului de droguri sau utilizarea de substante sustitut pe o perioada mai mare de
timp. Cele ma des folosite substante substitute sunt metadona si naltrexona care s-a
doveedit a fi un substituient mai efficient decat metadona. Acest tratament cu substant
su sti utepoate dura, uneori pana la 14 zile.
Tratamentul post-cura, consta intr-o interventie psihologica si sociala care vizeaza
aspecte de echilibru psihic, o mai buna functionare sociala, capacitate de rezolvare a
problemelor e.t.c.
Consilierul de probatiune are competente destul de reduse in ceea ce priveste implicarea
sa in aceste metode de tratament. Implicarea sa consta in:
Preluarea in cadrul serviciului a potentialului consumator;
Identificarea serviciilor de profil in vederea indrumarii persoanei
asistate pentru a primi ajutor de specialitate; pentru cautarea de eventuli colaboratori;
Cunoasterea efectelor pe care le are consumul de droguri asupra
comportamentului uman;
Cunoasterea efectelor pe care le poate avea un tratament de
dezintoxicare asupra organismului si instintarea persoanei asistate (daca este cazul)
despre e ectele un astfel de tratament;
Buna cunoastere a modului in care se intervine in interventia
psihologica si sociala a persoanelor toxicodependente.
Interventia individuala
Consilierul de probatiune trebuie sa intervina in motivarea si angajarea persoanei asistate
in respectarea tratamentului si sa incerce sa previna posibila recadere, care in majoritatea
cazurilor este normala si de multe ori inevitabila.
Pentru a se realiza cu succes ineventia in cazul persoanelor toxicodependente, trebuie sa
existe o buna relationare intre consilier si persoana asistata, explicarea modului in care va
decurge interventia si a obligatiilor si inadoririlor pe care le are fiecare. Consilierul

trebuie sa de-a dovada de acceptatre, suport si convingere, trebuie sa-i dovedeasca

persoanei asistate ca este o persoana competenta si de incredere.
Cele mai utilizate metode in cadrul interventiei individuale sunt consilierea si
psihoterapia individuala, aceasta din urma poate fi realizata fie in cadrul serviciului de
probatiune , daca exista specialisti care sa poate oferi ajutor specializat, fie poate fi
realizata in centre de resocializare a persoanelor toxicodependente cu care serviciul de
probatiune poate colabora.
In timpul prosesului de consiliere, consilierul de probatiune are in vedere urmatoarele
aspecte:
pastrarea caracterului confidential al datelor obtinute de la client, exceptie facand
acele datecare pun in pericol viata persoanei asistate sau a altei persoane, contravin
interesului superor al persoanei sau f c o iectul supravegherii;
consilierul trebuie sa fie de acord cu propriile sale limite, iar atunci cand se simte
depasit de situatie poate apela la ajutorul specialistilor, munaca in cadrul unei echipe
interdisciplinare este recomandata tinind cont de caracterul complex al interventiei;
identificarea si clarificarea problemei si stabilirea unor obiective;
fragmentarea problemei in secvente solutionabile;
consilierul trebuie sa evite solicitarea de detalii irelevante pentru procesul de
resocializare;
clientul trebuie tratat cu respect, blandete, onestitate si acceptare;
atitudinea de acceptare a consilierului de probatiune trebuie fie fata de persoana
clientului si nu fata de comportartamentul de consum;
evitarea stigmatizarii persoanei asistate si a devalorizarii acesteia ca persoana;
consilierul de probatiune trebuie sa-l determine pe client sa descopere noi
alternative de a face fata problemelor aparute in viata sa, clientul trebuie sprijinit sa
depaseasca tiparele rigide ale comportamentului dezadaptativ si sa gaseasca solutii la
problemele lor;
stabilirea unor obiective, reexaminarea acestora pe parcursul interviului, gasirea
de solutii si analizarea consecintelor si riscurilor care pot apare pe parcursul procesului de
supraveghere.
Pe baza informatiilor oferite de catre client in cadrul referatului de evaluare si al
interviului, consilierul de probatiunetrebuie sa redefineasca problema si sa ofere solutii.
Consilierul va contura o schema a interviului in functie de informatiile furnizate de catre
persoana asistata. Aceasta consta in: definirea clara s problemei; elaborarea unor
alternative posibile, impreuna cu clientul; alegerea unei alternative unei alternative si
punerea ei in practica.
Pentru al putea sprijini pe clientul sau sa renunte la consumul de droguri si sa se
reintegreze cu success in societate consilierul de probatiune trebuie sa-l sprijine pe acesta
in dobandirea stinimei de sine, sa renunte la complexele de inferioritate si sa accepte
realitatea si sa accepte sa invete abstinenta si cum sa o controleze.
Interventia la nivelul familiei
Persoanele dependente de droguri trebuiesc tratate tinand cont de mediul lor de viata si de
mediul familiar in care traiesc. Recuperarea persoanei asistate reprezinta un complex de
activitati, masuri si obligatii care implica si celelate persoane din viata clientului si
indeosebi familia.
Interventia la nivelu familiei urmareste mai multe aspecte:

educarea familiei - imbunatatirea relatiilor dintre membrii familiei si

indeosebi a relatiilor dintre parinti si tanarul consummator de droguri, pregatirea
membrilor familiei pentru reintegrarea socila a tanarului infractor, educarea familiei in
ceea ce priveste evitarea blamarii si stigmatizarii persoanei asistate si punerea accentului
pe latura educativa a relatiei dintre acestia;
Consilierea membrilor familiei familiei in vederea imbunatatirii
relatiilor de comunicare dintre acestia, medierea conflictelor;
Consilierea parintilor in vederea imbunatatirii activitatilor de
supraveghere si disciplinare a tanarului consumator de droguri;
Consilierea parintilor in vederea inbunatatirii unor mai bune abilitati de
monitorizare a comportamentului tanarului infractor.
Exista doua tipuri de interventii pe care consilierul de probatiune le poate avea in cadrul
familiei in cazul persoanelor cu comportament deviant ( delincvent + consum de
substante stupefiante) : intarirea familiei si interventia sistemica.
Intarirea familiei
Foarte multe cercetari au aratat ca interventia in intarirea familiei in ceea ce priveste
priveste implicarea acesteia in procesul de resocializare, ameliorarea conflictelor,
monitorizarea activitatii tanarului infractor va conduce la o reducere a problemelor de
comportament. Un program de training a membrilor familiei in vederea inbunatatirii
abilitatilor parentale reduce modelel coercitive din familie, va imbunatati monitorizarea
parentala, va reduce problemele comportamentale si poate duce la reducerea sau chiar
eliminarea comportamentului delincvent.
Me brii familiei trebuie sa se implice foarte mult in prevenirea recaderii, sustinerea
emotionala a persoanei dependente fiind foarte importanti in acest sens. Famlia este
consiliata in aid a tanarului consumator sarcini in vederea ocuparii timpului pentru al
abate de la consumul de droguri, sa se implice in urmarea tratamentului de catre acesta, si
il ajute pe acesta sa isi assume anumite responsabilitati.
Interventia sistemica
In cazul interventiei sistemice la nivelul familiei tanarului consummator de droguri exista
cateva principii directoare:
la nivel general, interventia se face la nivelul relatiilor dintre membrii
familiei si nu se urmaresc fenomenele intraps hice;
intr-o prima faza se face o evaluare a familiei si a istoriei familiale.
Aceasta evaluare urmareste:
- obtinerea de informatii despre sistemul familial pentru a scote in evidenta procesele
legate de comportamentul deviant al persoanei;
- descoperirea modelelor parentale si calitatea interactiunilor cu clientul a fiecarui
parinte;
- consilierea familie in depasirea momentelor tensionate si evitarea blamarii persoanei
dependente de catre membrii familiei;
interventia trebuie sa se axeze asupra modificarii perceptiilor, rolurilor si
interactiunilor membrilor asupra problemei.
Implicarea familiei se poate face in mai multe moduri, in unele sedinte consilierul ii poate
invita separate pe clien si familia acestuia, in alte interventii ii poate invita impreuna.
Avantajele consilierii familiale consta in posibilitatea consilierului de a observa anumite

influiente ale familiei asupra comportamentului deviant al persoanei asistate, asteptarile

membrilor familiei de la consumator, rezistenta la schimbare.
Evaluarea finala in cazul persoanelor consumatoare de droguri consta in determinarea
eficientei si eficacitatii interventiei, daca problema clientului a fost ameliorata sau
rezolvata total si daca persoana asistata se poate reintegra fara probleme in societate si
fara ajutor specializat.
Aceasta evaluare finala urmareste totodata schimbarile care au aparut in timpul
interventiei, barierele aparute.
3 Asistarea tinerilor infractori in vederea calificarii si ocuparii profesionale
Asistarea tinerilor infractori in cadrul serviciilor de probatiune in vederea ocuparii
profesionale e poate face numai la cererea expresa a instantei sau a persoanei asistate.
In acest caz, consilierul de probatiune responsabil de caz va cauta sa gaseasca pe plan
local institutii care sa organizeze cursuri de calificare si recalificare profesionala _i va
verifica periodic daca persoana asistata urmeaza aceste cursuri.
Consilierul de probatiune are rolul de mediator intre clien si institutiile care desfasoa a
cursuri de calificare profesionala, monitorizeazamodul in care persoana asist ta si
indeplineste masurile si abligatiile pe care instanta le-a instituit in acest sens, va evalua
eficienta acestei obligatii pentru procesul de resocializare a persoanei condamnate.
Consilierul de probatiune va discuta pe parcursul interventiei cu persoana asistata pentru
gasirea de alternative in vederea indeplinirii obligatiei, despre posibelele alternative ce
pot fi luate in considerare si despre avantajele si dezavantajele fiecarei alternative in parte
si va putea alege impreuna cu persoana asistata optiunea cea mai avantajoasa pentru
aceasta. In acest sens in activitatea de consiliere si supraveghere vor fi introduse elemente
ce tin de asistarea psihosociala a persoanei, elemente ce tin de constietizarea persoanei
supravegheate despre necesitatea si avantajele consilierii vocationale.
Consilierea vocationala reprezinta un process complex de asistare a tanarului delincvent
in vederea cautarii, obtinerii si in ultima instanta de pastrare a locului de munca. Pe langa
gas rea de locuri de munca, de cursuri de calificare se are in vedere si sporirea sanselor
de acces pe piata muncii.
Inainte de inceperea activitatii propriu-zise de asistare a persoanei supravegheate in
vederea calificarii si ocuparii profesionale cosilierul de probatiune trebuie sa stabileasca
anumite etape ale consilierii vocationale. Acestea sunt:
1.
stabilirea relatiei profesionale dintre consilier si persoana
asistata, motivarea clientului in vederea implicarii in indeplinirea masurilor si obligatiilor
ti in atingerea obiectivelor;
2.
evaluarea nivelului educational si professional al persoanei
asistate, identificarea abilitatilor, experientei, cunostiinte, deprinderi, adica identificarea
nevoilor de consiliere a persoanei asistate;
3.
stabilirea obiectivelor si identificarea caracteristicilor personale
relevante ale persoanei asistate in vederea atingerii obiectivelor si anume: trasaturi de
personalitate, aspiratii si valori personale, atitudini , interese, istoria traseului educational;
4.
consilierul de probatiune va trasa impreuna cu persoana asistata
scopurile interventiei, precizarea pasilor care trebuie parcursi pentru atingerea acestuia,
precizarea sarcinilor care revin fiecarei parti si a rezultatelor asteptate;
5.
gasirea de posibile alternative, evaluarea avantajelor si
dezavantajelor fiecareia in parte, alegerea celei mai avantajoase alternative;

6.
punerea in aplicare a alternativei considerate cea mai benefica
pentru buna desfasurare a intervensiei:
7.
monitorizarea evolutiei persoanei asistate in decursul procesului
de consiliere vocationala;
8.
evaluarea finala a interventiei
In cadrul acestui tip de interventie consilierul de probatiune poate utilize mai multe
instrumente si tehnici precum: interviul calitativ, interviul centrat pe problema, interviul
motivational, observatia, chestionarele, testele psihometrice, jocul de rol,utilizarea
modelului pro-social de interventie, oferirea de informatii s.a.
In vederea bunei desfasuraro a procesului de consiliere vocationala consilierul de
probatiune trebuie sa se informeze in permanent despre in ceea ce priveste piata muncii,
reglementarile legale in domeniu si sa aibe informatii despre institutiile existente la nivel
local si guvernamental.
Serviciul de Probatiune trebuie sa se afle intr-o stransa legatura cu Agentia Judeteana
pentru Ocuparea Fortei de Munca sau Agentia Municipala pentru Ocuparea Fortei de
Munca Bucuresti in cazul persoanelor cu domiciliul in Bucuresti, aceasta agentie find cea
care detine competensa legala in vederea facilitarii angajarii persoanelor fara loc de
munca. Colaborarea cu aceasta institutie presupune:
furinizarea de informatii cu privire la cursurile de calificare existente, precum
si a locurilor de munca disponibile in acea perioada;
includerea persoanelor aflate in supravegherea Serviciului de Probatiune la
cursurile de calificare profesionala scoase la concurs de catre Agentie;
organizarea de intalniri intre reprezentantii Agentiei, consilierul de probatiune
si agentii economici in vederea sensibilizarii acestora cu privire la angajarea in munca a
persoanelor care au comis infractiuni;
monitorizarea de catre consilierul de probatiune a modului in care clientul isi
indeplineste sarcinile de serviciu, prin intermediul Agentiei;
analizarea eventualelor bariere care pot apare in procesul de consiliere
vocationala si a posibilelor esecuri care pot apare.
Consilierii de probatiune trebuie de asemenea sa sprijine persoana asistata sa treaca peste
obstacolul discriminarii si stigmatizarii care apare in situatia persoanelor condamnate sau
care au fost condamnate prin diferite tehnici motivationale ti de crestere a stimei de sine.
Consilierea pentru angajare trebuie sa ofere oportunitati egale pentru persoanele care
manifesta interes pentru anumite profesii potrivit cu abilitatile lor.
Pregatirea pentru angajare a persoanei asistate este foarte importanta.Consilierul il va
ajuta pe client in alegerea tipurilor de jobb-uri care sunt in conformitate cu pregatirea
educationala si profesionala a acestuia, redactarea CV-urilor, dezvoltarea capacitatilor de
comunicare, de participare la un interviu pentru obtinerea unui loc de munca.Totodata
este necesara consilierea persoanei asistate in vederea alegerii momentului oportun si a
modalitatii in care aceasta va dezvalui angajatorului faptul ca a incalcat legea penala.
Dezvoltarea motivatiei si a increderii in sine
In domeniul probatiunii, motivatia pentru schimbarea comportamentala cit si procesul de
crestere a stimei de sine a persoanei asistate reprezinta o munca destul de dificila pentru
consilierii de probatiune deoarece se pot confrunta pe parcursul procesului de reintegrare
sociala a persoanei cu mai multe obstacole multe dintre ele venind chiar din partea
clientului, altele din partea societatii si chiar a membrilor familiei.

Dezvoltarea motivatiei clientului in scopul implicarii sale in procesul de angajare incepe

inca din prima faza, cea de evaluare. Tehnica intervievarii motivationale poate fi aplicata
in cazul consilierii tinerilor infractori in vederea ocuparii profesionale astfel:
Prin discutii cu clientul in legatura cu privire la disonantele cognitive
care exista intre situtia actuala in care se afla el si obiectivele care vizeaza schimbarea
comportamentului si/sau a statutului social;
Intarirea dorintei de schimbare a clientului prin aplicarea mai multor
tehnici precum:
Ascultarea reflexive;
Parafrazarea;
Exprimarea preocuparii fata de pregatirea profesionala si angajarea in munca a
clientului;
Evitarea discutiilor care tind sa intireasca submotivarea clientului, care intaresc
atitudinea defensive a acestuia, evitarea confruntarilor, a blamarilor e.t.c.;

Sumarizarea si reflectarea preocuparii dorintei de schimbare a clientului pentru a-l

ajuta pe acesta sa ia in considerare mai multe aspecte ale interventiei:
orice schimbare care poate fi necesara in procesul de schimbare;
scopurile adecvate pentru procesul de schimbare;
semnificatia pentru care aceste scopuri trebuiesc indeplinite.

Consilierea tanarului infractor in vederea alegerii alternativei celei mai bune dintro gama larga de optiuni si sprijinirea acestuia in acest scop;

Mentinerea continua a orientarii clientului spre schimbare.

Daca se constata pe parcursul procesului de consiliere ca nu sunt abordate suficient sau
neindeplinite obiectivele stabilite impreuna cu clientul sau chiar evitate de c
tre persoana asistata se va face o reevaluare a motivatiei clientului .

[1] Sorina Poledna, "Modalitati de interventie psihosociala in activitatea de probatiune" ,

Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2002
Sorina Poledna, "Modalitati de interventie psihosociala in activitatea de probatiune" ,
Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2002
Sanda Luminita Mihai, "14 pasi in lumea drogurilor" , Bucuresti, 2005
Ministerul de Justitie - Directia de reintegrare sociala si supraveghere- "Manual de
practica in domeniul reintegrarii sociale si supraveghere", Anul III Nr. 9/2004, Editura
Oscar Print, Bucuresti, 2004
Sorina Poledna, "Modalitati de interventie psihosociala in activitatea de probatiune" ,
Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2002