CONSILIEREA ȘI

ABILITĂȚILE
CONSILIERULUI

1. Orientări și abordări în
consiliere
3. Caracteristicile consilierii.
Obiectivele consilierii.
Atitudinile și abilitățile
consilieruluiiectivele consilierii.
Atitudinile și abilitățile
consilierului
2. Delimitări
conceptuale/Distincții între
consilierea psihologică,
consilierea psihopedagogică,
consilierea cariere
4. Strategii și metode de
consiliere psihopedagogică
1. Orientări și abprdări în consiliere

Abordarea psihodinamică

Abordarea comportamentală

În consiliere se pun accentul pe

următoarele orientări și abordări
terapeutice: Abordarea umanistă sau
experiențială

10.09.2023
 Abordarea psihodinamică

a) Psihanaliza Freudiană – în această abordare terapeutică, accentul se pune pe procesele intrapsihice, care
au rolul de a aduce în conștient ceea ce se ascunde în inconștient, acesta din urmă jucând un rol foarte
important în comportamentul manifest al individului.
Freud împarte structura personalității în trei instanțe:
v Id-ul (Sinele) – reprezintă pornirile instinctuale, impulsurile inconștiente de căutare a plăcerii sau a
ostilității;
v Ego-ul (Eul) – este instanța conștientă care cizelează inconștientul și mediază între instinct (id) și
cerințele sociale (superegou);
v Superegoul (Supraeul) – este purtătorul valorilor sociale și morale (criticul)
Psihanaliza se centrează pe polaritatea comportamentului uman: viață-moarte, realitate-imaginar, social-
personal. Consilierea de tip psihanalitic, conține două momente importante:
§ Catharsis-ul;
§ Insight-ul
Catharsis-ul – descărcare emoțională a unei tensiuni și anxietăți prin retrăirea în plan psihic a unui eveniment
traumatic din trecut;
Insight-ul – conștientizarea bruscă a surselor și motivelor ascunse care stau la baza unui comportament
inadecvat.
Pentru ca individul să ajungă la insight, sunt necesare parcurgerea unor etape:
ü Etapa pregătitoare:
ü
trăirea
ü sentimentului de activitatea de
frustrare, anxietate căutare a unei recăderea în
ü și disperare soluții vechile modele
comportamentale
ü și de gândire

ü
ü
üEtapa de incubație: - - evitarea înfruntării și asumării faptului că ar avea o problemă;
-

lipsa motivării și opunerea rezistenței în rezolvarea problemei

ü Etapa de iluminare: - - conștientizarea problemei; identificarea problemei

ØEtapa de evaluarea și elaborare a soluției: - își asumă problema și pune în practică soluția
b) Abordările psihodinamice moderne freudiene
Adler- predecesorul lui Freud și este de părere că depășirea propriului sentiment de inferioritate (instalat
în copilărie) este extrem de importantă, fiind chintesența conflictului uman.
Yung - este de părere că anumite comportamente sunt influențate atât de propriile experiențe, cât și de
experiențele membrilor din familiei și de cele colective.
Adepții consilierii dinamice moderne recomandă anumite metode și tehnici:
◦ Metoda asociațiilor libere – individul are libertatea de a spune orice, fără rușine, fără a păstra masca de a
face impresie bună, nu se simte judecat. Se urmărește scoaterea din inconștient a conținuturilor
reprimate și eliberarea de efectele negative.
◦
qAnaliza viselor – visele sunt acele reprimări ale sentimentelor și dorințelor arzătoare ale individului pe
care nu le poate procesa la nivel conștient prin procesul personal. Orice vis reprezintă o luptă de
rezolvare a conflictelor de natură inconștientă.
q Analiza acțiunilor clientului – analiza comportamentelor verbale, nonverbale ale individului oferă
informații importante
q Analiza ego-ului – cunoașterea naturii specifice a atitudinilor conștiente și a comportamentelor.
Consilierul se centrează nu doar pe impulsurile și mecanismele de apărare ale Eului, ci și pe
identificarea unor soluții la problemele curente
q Interpretările – ordonarea de către consilier a tuturor problemelor propuse/expuse de client pe parcursul
asociațiilor libere și în analiza viselor. Aceste interpretări, ajută clientul la obținerea insightului sau
descoperirea bruscă și intuitivă a conținuturilor inconștiente ce reprezintă cauzele comportamentelor
dezadaptative
q Prelucrările – după interpretări, consilierul oferă anumite detalii în legătură cu acestea, indiferent că
individul are tendința de le respinge
 Abordarea comportamentală

Este o abordare behavioristă, având la bază procesul de învățare prin modificarea directă a comportamentului și a
atitudinilor.
Corey recomandă următoarele tehnici:
a) Consilierea bazată pe comportament – este o abordare clasică și scopul este de a decondiționa persoana inadaptată
de acele comportamente indezirabile prin eliminarea sau diminuarea întăririlor și înlocuirea acestora cu unele
dezirabile.
Irina Holdevici propune următoarele tehnici și metode: tehnica implozivă
și a expunerii

tehnica
metoda modelării desensibilizării
sistematice

tehnica aversivă
 b) Consilierea rațional-emotivă (RET) - Fiecare individ are tendința naturală și capacitatea de inducție
în a greși și în a-și crea probleme prin anumite atitudini sau comportamente nevrotice.
A. Ellis este de părere, că aceste comportamente pot fi deslușite cu ședințe scurte de consiliere activ-
directive (5-15 ședințe), ajutând clientul de a accepta imperfecțiunea și că toți facem anumite greșeli pe
parcursul reîndoctrinării cu diverse valori, convingeri și idei.
Consilierea rațional-emotivă parcurge trei pași importanți – A-B-C:
§ A – evenimentele din viața individului;
§ B – ceea ce gândește despre evenimentul respectiv;
§ C – sentimentele și comportamentele rezultate din B
c) Consilierea cognitiv-comportamentală – este o îmbinarea a psihanalizei lui Adler și a psihologiei
cognitiviste, având eficiență în tratarea anxietății generalizate, a atacurilor de panică și a depresiei, unde
gândirea și imaginea negativă, afirmațiile și regulile cu caracter disfuncțional reprezintă atitudini și
credințe pe care individul le conține despre ei și despre ceilalți.
◦ În această consiliere, individul este angrenat în elaborarea și planificarea unor strategii de rezolvare a problemelor cu care
acesta se confruntă, prin formulări precise a unor obiective clare în urma obținerii unor informații. Este necesar să se
asigure un climat securizant, de încredere reciprocă pentru a avea un dialog deschis.
◦ Pentru a obține aceste informații detaliate, este foarte importantă evaluarea inițială prin:

interviu auto-monitorizare

auto-evaluare observarea directă

(chestionare, scale a
de evaluare) comportamentului
Metodele și tehnicile folosite sunt:
1. Metode și tehnici de identificare a gândurilor negative – se expune o experiență emoțională recentă, se folosește imageria
dirijată sau jocul dramatic pentru a retrăi acele emoții ale evenimentului respectiv, se face tehnica modificărilor de dispoziție și
tehnica determinării semnificației.
2. Metode și tehnici de modificare a gândurilor și comportamentelor negative
– raționalizarea - (explicarea relației dintre cogniție, afectivitate și conduită);
- distragerea (își distrage atenția de la ceea ce simte spre ceea ce vede sau aude în exterior, pentru un mai bun control asupra
simptomului);
- informații despre mecanismele anxietății;
- programarea activităților;
- Combaterea gândurilor iraționale cu cele raționale
d) Consilierea bazată pe realitate (Reality Therapy) – este o abordare care se axează pe dezvoltarea unui comportament
pozitiv și responsabil și a nevoii de identitate. Asumarea unui comportament responsabil presupune sănătate mintală, iar
motivele inconștiente sunt de fapt o scuză a stării individului. Acesta trebuie să fie conștient de faptul că trecutul nu poate fi
reeditat în mod practic, ci trebuie să se focuseze pe reușitele prezente și proiecțiile de viitor. În aceeași măsură, individul are
nevoie de identitate a Eului, care se dobândește în urma interacțiunii cu ceilalți, reflectându-se în sistemul de valori, în status-
ul socio-cultural și în filosofia fiecărui individ.
Pentru a dezvolta acest comportament, este esențial să se respecte cei trei R:

Realitatea Corectitudinea Responsabilitate

(Reality) (Right) (Responsability)
 Cel care a pus bazele acestei consilieri a fost Glasser, și a stabilit următoarele principii:
Implicarea personală a
Centrarea pe Asistarea individului în
consilierului prin
comportamentul Evaluarea propriului planificarea unui
oferirea unui climat
prezent și mai puțin pe comportament comportament
încurajator, călduros și
sentimente responsabil
tonifiant

◦
Refuzul oricărei scuze
în ceea ce privește Evitarea pedepsei Centrarea pe atitudini
Controlul percepțiilor
greșeala sau a lipsei de pentru eșecuri pozitive
performanță

Rezolvarea conflictelor
 Abordarea umanistă sau
experiențială
a)
a) Abordarea existențialistă – în această abordare nu există boală psihică, ci impasuri existențiale, deoarece omul are capacitatea de a
experimenta atât ca obiect, cât și ca subiect. Individul este un subiect care simte sau dorește și un obiect orientat în raport cu situațiile
externe.
Pentru descoperirea sinelui, este necesară atât o forță internă, cât și una externă care dirijează comportamentul uman.
Scopurile analizei existențiale sunt: conștientizarea problemelor și punerea în funcțiune a energiei latente
-;
eliminarea disconfortului dat de impasul existențial și maturizarea
; personalității
-;; însușirea imaginii de sine autentice, clarificarea identității personale și
armonizarea relațională

modificarea și metamorfozarea comportamentului neautentic

rezolvarea unei crize existențiale și conștientizarea autodeterminării

destinului

- - autosăvârșirea personală, dezvoltarea autenticității, spontaneității și

creativității, conducând la reconstrucția ființei umane
b) Abordarea non-directivă/centrată pe persoană – Carl Rogers este fondatorul acestui tip de consiliere. Se
centrează pe non-directivitatea individului, adică abținerea de către consilier în a emite judecăți de valoare,
ci a se centra pe problemele emise și a determina acceptarea de sine.
Caracteristicile abordării constau în:

relația psihoterapeutică
este considerată o
• centrarea pe experiență evolutivă

emoție și nu • focusarea pe
pe cogniție evenimentele
actuale, nu
pe cele din
acordarea autonomiei și
independenței trecut

Procesul de consiliere se desfășoară în trei etape:

 1. Consilierul ascultă, nu critică, nu întrerupe clientul, ci
încurajează exprimarea sentimentelor asociate
problemei
2. Consilierul nu emite judecăți de valoare, acceptă
ambivalența individului și îl ajută și pe acesta să accepte și să
înțeleagă că face parte din condiția umană

3. Clientul ajunge la cunoașterea de sine și la înțelegerea Eului

c) Abordarea gestaltistă – oferă individului autenticitate și responsabilitate pentru sine, fiind stimulat prin dialogare să-și
dezvolte resursele personale pentru contactul dorit sau retragere. Resursa sau suportul poate fi corporal (respirație, energie
sau postural) sau verbal (informațional).

Ascultarea
activă

Tehnici de Tehnici de
deschidere Tehnicile de consiliere sunt: reflectare

Tehnici de
reformulare
 Scopul este acela de provoca și extinde conștientizarea problemei, ca modalitate de dezvoltare și
autonomie personală.
Se poate grupa în trei categorii:
o Exerciții de conștientizare corporală
o
presupune
o conștientizarea conștientizarea
tensiunii rezistențelor sau
musculare și a conștientizarea conștientizarea dependențelor din
o relaxării psiho- senzațiilor ritmului cardiac în contactul corporal
musculare proprioceptive ce conexiune cu în concordanță cu
o conștientizarea redă stările de gândurile și stările problemele
ritmului respirator disconfort asociate spațiului personal
o și a modificării lui și cu relația de
în funcție de starea intimitate
o emoțională

o Exerciții de conștientizare afectivă și relațională:

 tehnica „scaunului gol”

tehnica reprezentării spațiului personal (imaginea de sine sau relația cu mediu)

tehnica „menține-te!” sau „rămâi în starea respectivă!” (menținerea trăirii)

tehnica scenarizării (transpunerea în joc de rol a trăirilor/ideilor incomode, refulate, reținute în mod conștient)

tehnica exagerării sau amplificarea

tehnica „zidul” (metaforic găsirea soluțiilor) tehnica „cubul”

- Exerciții de conștineetizare cu suport imaginativ:

tehnica de tehnica
tehnica fanteziei diminuare și autodezvăluirii
ghidate integrare consilierului

tehnica
metapozițiilor
◦
Delimitări conceptuale/distincții între consiliere psihologică și consiliere
psihologică
◦
◦
◦ Consilierea psihologică - țintește grupul de persoane normale, dar care prezintă anumite dificultăți existențiale
și are ca sop refacerea echilibrului acestora cu mediul. În consilierea psihologică se lucrează cu inconștientul
clientului prin mecanismele de transfer proiectiv către eul consilierului.
◦ Consilierea psihopedagogică – reprezintă procesul de orintare și învățare adresat subiecților educaționali
(elevi, studenți, adulți care învață), dar și partenerilor educaționali ai acestora (părinți, profesori, angajatori)
cu scopul abilitării acestora cu cele mai eficiente metode, tehnici și procedee de gestionare și rezolvarea
problemelor lor educaționale.
Consilierul educațional are rolul de a ajuta în rezolvarea unor situații dificile, ex. din punct de vedere cognitiv
(când se confruntă cu o neclaritate, ambiguitate), afectiv (tensiune, nemulțumire, neliniște), volitive (indecizie,
îndoială), pentru a evita blocajul comportamental.
◦ Consilierea carierei – este focusată pe alegerea și trasarea drumului optim de carieră al subiectului
educațional. Această consiliere are loc în licee, universități, la locurile de muncă sau în cabinete, fiind
condusă de către un consilier de carieră. Conceptul de carieră însumează succesiunea de profesiuni, ocupații,
poziții și funcții în care se angajează individul în evoluția vieții sale active.
 Donald Super dezvoltă conceptul de sine, extrem de important în alegerea vocației și pregătirea carierei:

creșterea rolului carierei în
determinarea biunivocă
viața persoanei nu numai în
dintre carieră și persoană
plan profesional
Sentimentul de împlinire
de sine, al auto-împlinirii se
află în strânsă legătură cu
rolul esențial al muncii, al
carierei în determinarea
status-ului social.

3. Caracteristicile consilierii. Obiectivele consilierii. Atitudinile și abilitățile consilierului

Caracteristicile consilierii – se integrează atât în consilierea psihologică, cât și în consilierea
psihopedagogică/educațională, perspectiva lui Carl Rogers, unde dificultățile nu sunt privite ca niște tulburări și
deficiențe, ci din perspectiva nevoii de autocunoaștere, din nevoia de întărire a Eu-lui și din nevoia de dezvoltare și
adaptare a persoanei. Pentru ca terapia să înregistreze un succes, este necesară implicarea activă și responsabilă a
ambelor părți (consilierul și consiliatul) în realizarea unei alianțe autentice, bazată pe respect și încredere reciprocă.
Valorile umaniste sunt date de modul în care consilierul ajută, validează persoana ca fiind capabilă să își asume propria
dezvoltare personală, prevenind astfel diferite tulburări și disfuncții, găsind resurse și soluții la propriile probleme, să se
simtă confortabil cu sine și cu ceilalți și în lumea în care trăiește.
 Consilierea psihopedagogică are trei caracteristici:
• a) tipul de persoane cărora se adresează – persoane normale, care nu prezintă tulburări psihice sau de personalitate,
deficiențe intelectuale sau de altă natură. Aceasta se axează pe ajutorul acordat persoanei de a face față eficient stresorilor
și sarcinilor vieții, îmbunătățindu-și astfel calitatea vieții;
• b) modelul educațional și modelul dezvoltării – consilierea psihopedagogică, folosește un model educațional al
dezvoltării, nu unul clinic și curativ. Consilierul are rolul de a învăța grupul sau persoana strategii comportamentale noi,
cum să-și valorizeze potențialul existent, cum să-și dezvolte noi resurse adaptative, de asemenea, facilitează și
catalizează atingerea unui nivel optim de funcționare în mediu;
• c) prevenția problemelor – se focusează pe strategia de prevenție, care conține identificarea situațiilor și grupurilor de
risc, intervenirea înainte de a impacta în sens negativ astfel încât să producă „crize” sau blocaje personale sau de grup.
Procesul de consilere se axează foarte mult pe prevenția tulburărilor emoționale și comportamentale, pe dezvoltarea
personală și pe rezolvarea de probleme.
Obiectivele consilierii:
a) PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII ȘI A STĂRII DE BINE (somatic, fizic, mental, social și spiritual);
b) DEZVOLTAREA PERSONALĂ (cunoaștere de sine, imagine de sine, capacitate decizională, relaționare
interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învățare eficientă, atitudini creative, opțiuni vocaționale realiste);
c) PREVENȚIA (dispoziție afectivă negativă, neîncredere în sine, comportamentul de risc, conflictele interpersonale,
dificultăți de învățare, dezadaptarea socială, disfuncții psihosomatice, situații de criză).
Obiectivele consilierii educaționale sunt diferențiate după criterii pedagogice:
Obiective generale (susținerea și dezvoltarea capacităților de adaptare-integrare a persoanelor;
Obiective medii (prevenirea dezadaptării și a izolării persoanelor);
Obiective particular-operaționale (rezolvarea problemelor de viață și educaționale).
Școala de la Chicago clasifică în:
- obiective cognitive (să-și cunoască personalitatea în relație cu situațiile de viață, să-și cunoască temperamentul, înclinațiile,
aptitudinile, dominantele caracteriale). Pentru îndeplinirea acestor obiective, este necesar să conștientizeze, să conceptualizeze sau
să formuleze problema, să înțeleagă situațiile de viață, să analizeze, să sistematizeze și să facă sinteze ale situațiilor, să evalueze
corect problemele ;
- obiective afective (sunt concretizate în trăiri echilibrate, autenticitate, prezentificare, deconflictualizare);
- obiective psiho-motorii (se regăsesc în independență, spontaneitate, eficiență);
- obiective volitiv-caracteriale (responsabilitate, antrenarea capacităților decizionale, încredere, automotivare).
Atitudinile și abilitățile consilierului
Atitudinile consilierului – implică dezvoltarea unei relații speciale cu consiliatul, bazată pe încredere, responsabilitate,
confidențialitate și respect, apărând interesele elevilor.
Atitudinile importante ale consilierului sunt:
acceptarea necondiționată (orice ființă umană este valoroasă
și pozitivă în esență, are capacitatea sau potențialul de a face
alegeri responsabile, are dreptul de a lua decizii și de a-și
asuma propria viață)
empatia (capacitatea de transpunere în locul altei persoane,
fără a se identifica cu aceasta. Este abilitatea de a înțelege
modul de gândire, de trăire și de comportare a celuilalt)

congruența (autenticitatea comportamentului persoanei)

colaborarea (abilitatea consilierului de a implica

persoana/grupul în actul de dezvoltare personală/de
consiliere)

gândirea pozitivă (scopul este de a face diferite activități

țintind dezvoltarea imaginii de sine și a respectului de sine)

responsabilitatea (consilierul își asumă responsabilitatea

atitudinilor și acțiunilor sale pentru a se putea implica în
procesul consilierii);

respectul (față de persoana care vine în consiliere, fie el un

elev).
Abilitățile consilierului sunt: ascultarea activă

observarea

adresarea întrebărilor

oferirea de
feedback

furnizarea de
informații

Parafrazarea

Sumarizarea
◦ Ascultarea activă – se referă la abilitatea consilierului de a asigura o bună comunicare între profesor-
elev, de a încuraja elevul să vorbească deschis și liber, de a oferi respect și de a-l face pe elev să se
simtă înțeles.
◦ Factorii care determină ascultarea activă, sunt:
comunicarea nonverbală: tonul și intensitatea vocii, mimica, gestica să fie în concordanță cu sentimentele și conținutul povestirii

Ø
contactul vizual, fără a-l țintui cu privirea

ascultarea prezentă, fără a gândi în avans ceea ce ar trebui să-i răspunzi, se fac anumite afirmații pentru a-l asigura pe client că sunteți prezent:
„da....., înțeleg...., hmmm....., ok!”

să se țină cont de faptul că este un dialog, nu monolog și să ofere șansa ca și individul să vorbească și să pună întrebări

asigurarea înțelegerii corecte ceea ce comunică elevul prin formularea anumitor fraze: „Să înțeleg că vrei să-mi comunici despre...”, sau „Ceea
ce vrei tu să-mi spui este că....”se face rabat de atitudinile și convingerile consilierului, pentru a nu emite judecăți de valoare

se face rabat de atitudinile și convingerile consilierului, pentru a nu emite judecăți de valoare

informațiile obținute nu se filtrează prin propriile judecăți de valoare ale consilierului

nu se etichetează consiliatul
• Observarea – oferă înțelegerea mai bună a mesajelor și trăirile transmise de către consiliat, după doi
indicatori: comportamentul non-verbal și comportamentul verbal.
• Adresarea întrebărilor – fiind o metodă intruzivă, este necesar să fim precauți în aplicabilitatea ei.
Întrebările pot ajuta elevii la elucidarea sentimentelor, atitudinilor și a valorilor personale. Acestea pot fi:
închise, justificative, ipotetice și deschise
• Oferirea de feedback – semnifică abilitatea de a susține comunicarea dintre profesor-elev. Se centrează pe
aspecte pozitive, să fie constructiv, specific, concret, descriptiv, nu evaluativ sau critic. Se focusează pe
comportamentele dezadaptative și oferă alternative comportamentale diferite, feedback-ul pozitiv se
oferă imediat pentru întărirea lui.
• Furnizarea de informații – profesorul-consilier identifică la orele de consiliere și orientare cunoștințele,
atitudinile și abilitățile pe care le dețin elevii și în funcție de acestea, oferă noi informații corecte (ex:
teme despre transmiterea bolilor sexuale, despre droguri și dependență)
•
◦ Parafrazarea – consilierul are abilitatea de a reformula mesajul esențial în vederea clarificării unor
aspecte ce țin de subiect sau tema din discuție. Aceasta conține fraze de genul: „Cu alte cuvinte...; Ceea
ce spui tu se referă la....”. Este de evitat definirea problemelor în locul elevilor, nu se judecă și nu se
minimizează ceea ce ne comunică elevul, nu se folosește sarcasmul sau ironia ca feebdack, nu se
evaluează sau interpretează ceea ce spune elevul, este necesară sinceritatea și să nu pretindă consilierul
că a înțeles ceva, se folosește și comunicarea nonverbală pentru a asigura elevul că este acceptat.
◦ Sumarizarea – consilierul are abilitatea de a comunica într-un mod cât mai concis și scurt, toate
aspectele unui discurs, de a recapitula sau de a încheia o discuție. Se mai folosește pentru stabilirea
priorităților, alternativelor de abordare a unui subiect, de clarificare a perspectivelor.
◦ Reflectarea – semnifică capacitatea consilierului de a exprima înțelegerea conținutului informațional și a
stării sale emoționale. Oferă sentimentul că este ascultat și că ceea ce simte și trăiește este important,
iar consilierul le validează.
Strategii și metode de consiliere psihopedagogică se regăsesc patru categorii:

strategii de Strategii de
schimbare a Strategii de Strategii de
identificare a
atitudinilor și identificare a schimbare a
atitudinilor și
sentimentelor comportamentelor comportamentelor
§ sentimentelor
negative; negative; negative
negative;

Băban propune anumite metode de consiliere:

1. ACTIVITĂȚI LUDICE ȘI DE RELAXARE

se pot exprima lejer și-și pot dezvolta în mod pozitiv

Vizionarea de filme și comentarea lor Completarea unor teste și imagini
personalitatea, asigură un climat relaxat, plăcut și deschis, de
dezinhibare, facilitează comunicarea inter-umană, reliefează
problemele de inter-relaționare, ajută la rezolvarea unor
probleme de învățare • Realizarea de colaje și postere
• Completarea de fișe de lucru și scale
de autoevaluare
◦ Exercițiile de „încălzire” sau de „spargere a gheții” care se folosesc la începutul orelor de consiliere pot fi:

Jocul cu portocala

Remus a spus că...

Ghcirea unui cuvânt

Picasso

Încrederea

Cutremuruloglinda

bomboane

surpriză
2. COMPLETAREA DE FIȘE DE LUCRU ȘI SCĂRI DE AUTOEVALUARE

• Cine?
Problema • Ce?
• Unde?

• Soluțiile posibile
Soluțiile
• Consecințe

Rezultatul • Concluziile
3. VIZIONAREA DE FILME – poate fi educativă și relaxantă, axată pe învățarea vizuală și reprezintă
mijlocul, nu scopul în sine al consilierii.
◦ Managementul vizionării trebuie să fie structurat, pentru o mai bună eficacitate:

Pregătirea pentru această activitate

Valorificarea
Stabilirea obiectivelor Dezbaterea propriu- concluziilor
Organizarea activității
urmărite zisă și elaborarea
 4. COMPLETAREA UNOR TESTE ȘI IMAGINI – nu se elaborează psihodiagnostic și nici nu se folosesc
teste psihologice, ci se folosesc teste de orientare-învățare. În situația în care nu se află un psiholog în
școală, profesorul își poate realiza un portofoliu de teste, chestionare, fișe de lucru, având scopul de
cunoaște mai bine personalitatea elevilor sau să-i ajute să se cunoască mai bine.

Testele utile sunt: Teste de temperament

Teste ce vizează caracterul
Teste de aptitudini
Teste ce vizează interesele
Teste ce vizaează valorile
Teste de personalitate
REALIZAREA DE COLAJE ȘI POSTERE – este tehnica ce angrenează elevii în căutarea informațiilor,
sintetizarea lor și prezentarea într-o manieră plăcută, relaxantă pentru diverse teme precum:

Meseria sau profesia mea

Eficiența în alegerea celei mai potrivite școli
Adolescența: calități și defecte