Teorii ale consilierii

6 categorii majore

• 1. Abordarea umanista: Teoriile de consiliere umanistă susțin că oamenii au în ei înșiși

toate resursele de care au nevoie pentru a trăi o viață sănătoasă și funcțională și că
problemele apar ca urmare a resurselor limitate sau indisponibile de rezolvare a
problemelor. Consilierii umaniști văd rolul lor nu ca unul de a direcționa clienții în
modul în care își abordează problemele, ci, mai degrabă, ca unul de a-i ajuta pe clienți
să descopere și să acceseze în ei înșiși resursele limitate de care au nevoie pentru a
rezolva singuri problemele.
• psihologia centrată pe persoană, existențială, concentrată pe emoție, gestaltismul,
psihologia pozitivă.
• 2. Orientarea cognitiva: Teoriile de consiliere cognitivă susțin că oamenii se confruntă
cu dificultăți psihologice și emoționale atunci când gândirea lor nu este sincronizată cu
realitatea. Când această gândire distorsionată sau „defectuoasă” este aplicată
rezolvării problemelor, rezultatul duce, în mod înțeles, la soluții greșite. Consilierii
cognitivi lucrează pentru a contesta tiparele de gândire greșite ale clienților lor, astfel
încât clienții să fie capabili să obțină soluții care să abordeze cu acuratețe problemele
cu care se confruntă.
• terapia cognitiv comportamentală, terapia realității, interviurile motivaționale și
terapia de acceptare și angajament.
• 3. Orientarea comportamentala: Teoriile de consiliere comportamentală susțin că
oamenii se angajează în gândire și comportament problematic atunci când mediul
lor le susține. Atunci când un mediu întărește sau încurajează aceste probleme, ele
vor continua să apară. Consilierii comportamentali lucrează pentru a ajuta clienții să
identifice întăririle care susțin modelele problematice de gândire și acțiune și să le
înlocuiască cu întăriri alternative pentru modele mai dezirabile.
• terapia comportamentală, terapia comportamentală dialectică, terapia
multimodală și terapia sexuală în comun.
• 4. Orientarea psihanalitica/psihodinamica: Teoriile de consiliere psihanalitică susțin
că problemele psihologice rezultă din influența actuală a impulsurilor sau motivațiilor
psihologice inconștiente care decurg din relațiile și experiențele trecute. Gândurile și
modelele de comportament disfuncționale din trecut au devenit „modele de lucru”
inconștiente care ghidează clienții către gânduri și comportamente disfuncționale
continue în viața lor prezentă. Consilierii psihanalitici se străduiesc să-și ajute clienții să
devină conștienți de aceste modele de lucru inconștiente, astfel încât influența lor
negativă să poată fi înțeleasă și abordată.
• psihanaliza, terapia atașamentului, terapia adleriana.
• 5. Orientarea construcțivista: pentru teoriile de consiliere constructiviste, cunoașterea
este doar o înțelegere inventată sau „construită” a evenimentelor reale din lume. În
timp ce evenimentele reale din lume pot declanșa procesele oamenilor de a crea sens,
acele procese de a crea sens, mai degrabă decât evenimentele în sine, determină
modul în care oamenii gândesc, simt și se comportă. Consilierii constructivisti lucrează
în colaborare cu clienții pentru a examina și revizui construcțiile problematice ale
clientului despre sine, relații și lume.
• terapia scurtă concentrată pe soluții, terapia narativă, terapia feministă, terapia
eriksoniană și consilierea de renegociere a identității.
• 6. Orientarile sistemice: Teoriile de consiliere sistemică susțin că gândirea, sentimentul și
comportamentul sunt în mare măsură modelate de presiunile exercitate asupra oamenilor de
către sistemele sociale în care trăiesc. În consecință, gândirea, sentimentele și
comportamentul individual sunt cel mai bine înțelese atunci când sunt examinate în raport cu
rolul pe care îl joacă în cadrul familiei unei persoane sau al altor rețele sociale importante.
Consilierii concentrați asupra sistemului lucrează pentru a revizui dinamica rețelelor sociale
care influențează gândurile, sentimentele și comportamentele nedorite ale unui client.
• terapia structural de familie, terapia strategică de familie, terapia de familie cu procesul de
validare umană și terapia de cuplu prin metoda Gottman.
• În timpul formării lor inițiale, consilierii sunt de obicei introduși într-o varietate de
modele de consiliere preferate în prezent, care se încadrează în fiecare dintre cele
șase categorii teoretice principale. De acolo, sarcina consilierilor este de a determina,
prin instruire și experiență continuă, care modele se potrivesc cel mai bine cu (a)
viziunea lor personală asupra funcției și schimbării umane, (b) stilul lor preferat de
comunicare și (c) nevoilor populației de clienți cu care lucrează în prezent cu și/sau
populația de clienți cu care intenționează să lucreze în viitor.
• Majoritatea consilierilor vor descoperi că unele modele de terapie se potrivesc
deosebit de bine, în timp ce altele pot să nu se potrivească deloc. În consecință, este
cel mai probabil să aplice acele modele în practica de consiliere care se încadrează în
„zona lor de confort/competență” și să le evite pe cele care nu o fac. Atunci când se
confruntă cu situații ale clienților care nu se încadrează în zona lor de confort și/sau
competență, consilierii trebuie să decidă între (a) să lucreze pentru a-și extinde zona
de confort/competență pentru a include modele alternative mai potrivite nevoilor
clientului sau (b) să trimită clientul unui alt consilier care este mai confortabil și mai
competent în modelele alternative necesare.
• Mai presus de toate, această decizie importantă trebuie să fie întotdeauna
determinată de ce acțiune este necesară pentru a satisface cel mai bine nevoile de
consiliere ale fiecărui client.
Abordarea psihodinamica
• inspiratie - psihanaliza (freudiana sau nu)
• distinctia intre motivele inconstiente si cele constiente care stau la baza
conduitei umane
• influenta unor forte inconstiente in dezvoltarea si mentinerea unor tulburari
psihice sau a unor perturbari in afara personalitatii
• fortele inconstiente influenteaza in fiecare clipa comportamentul uman, ele
interferand cu elementele constiente ale psihismului
 Obiectiv

• aducerea la nivelul constiintei a emotiilor, motivelor si experientelor de care

subiectul nu este constient. O data ce acestea au atins nivelul constiintei,
individul isi extinde controlul constient asupra lor sau se elibereaza de
energia psihica pe care aceste continuturi psihice o contin
• sanatatea mintala depinde (macar partial) de gradul in care viata psihica
este condusa de forte de natura constienta si de constientizarea efectului
unor forte inconstiente
• obiectiv = intarirea eului, comportamentul fiind adus sub controlul ego-ului.
In felul acesta dinamica fortelor psihice este modificata, subiectul
psihanalizat reusind sa-si rezolve mai bine propriile conflicte intrapsihice si
sa faca fata dificultatilor existentei intr-un mod mai matur si mai realist.
 Structura personalitatii
• Ego-ul (sau eul) are drept functii perceperea evenimentelor interne sau externe,
integrarea diferitelor continuturi psihice, cat si o functie executiva. Are natura
constienta, se afla in contact permanent cu mediul inconjurator si este capabil de
judecata independenta
• Id-ul se refera la impulsuri inconstiente, persistente de cautare a placerii si de
ostilitate, impulsuri pe care ego-ul le poate restructura conform datelor realitatii.
• Superego-ul (sau supraeul) se compune din continuturi psihice de natura social-
valorica, idealuri, principii morale si elemente de autocritica in raport cu primele,
care stimuleaza ego-ul in actiunea sa de combatere a fortelor Id-ului.
• La adultul normal, Ego-ul are suficienta forta pentru a face fata tendintelor
inconstiente ale Id-ului prin transformarea si sublimarea acestora. Daca aceste
tendinte sunt reprimate (refulate), nu sunt accesibile constiintei + ego-ul se
opune aducerii lor in constiinta, punand in actiune diferite mecanisme de aparare
• experientele din copilarie joaca un rol deosebit de important in formarea
personalitatii adulte
• conceptul de sexualitate, care ar cuprinde nu numai experiente legate de
sfera genital, ci o larga varietate de experiente agreabile din copilarie
 Principii fundamentale

1. omul poseda o serie de impulsuri si tendinte instinctive - pulsiuni de natura

inconstienta si preocuparea pentru modul in care aceste impulsuri sunt
exprimate/transformate sau refulate
• refularea se produce pentru a nu permite gandurilor, dorintelor si afectelor
penibile sa atinga pragul constientului
2. refularea are la baza in principal tendintele sexuale si tulburarile psihice au la
origine o dezvoltare libidinala (psihosexuala) defectuoasa
3. dezvoltarea psihosexuala defectuoasa isi are originea in conflictele si
psihotraumele din copilaria timpurie, mai ales in complexul lui Oedip (Electra),
care in forma sa clasica se manifesta in dorinta sexuala fata de parintele de sex
opus.
4. caracterul universal si persistent al complexului Oedip, care ramane activ si
neconstientizat.
5. omul se confrunta cu conflictele dintre pulsiunile biologice instinctive (Id),
substitutele acestora, mecanismele primare de aparare ale ego-ului care
incearca o mediere cu realitatea externa (ego) in acord cu standardele si
principiile morale elaborate de societate (superego)
6. determinism sau cauzalitate psihice = fenomenele psihice si
comportamentele umane nu apar intamplator, ci sunt determinate strict de
evenimente anterioare, care daca nu sunt constientizate determina subiectul
sa repete mereu aceleasi tipuri de comportamente.
• => sarcina principala este sa aduca in constiinta inconstientul, adica sa-l
ajute pe client sa constientizeze si sa inteleaga continutul pulsional din
zonele profunde ale psihismului. Astfel specialistul analizeaza continuturile
refularilor, instinctelor si pulsiunilor de natura sexuala cautand sa inlature
rezistentele naturale ale pacientului, rezistente care tind sa se opuna acestui
demers
 Mecanisme de aparare

1. Proiectia

• Proiectia reprezinta atribuirea inconstienta a altor persoane, sentimente,

idei, trebuinte, fantasme ce apartin propriei experiente subiective, care sunt
incompatibile cu experienta posibila (adaptata) a aceleiasi situatii.
 2. Rationalizarea

• = atribuirea inconstienta a unor autojustificari logice dar ireale unor situatii, reactii,
comportamente. Aceste explicatii, autoexplicatii reduc distanta dintre “ceea ce este”
si “ceea ce ar trebui sa fie”, dintre comportamentul real si comportamentul adaptat.
• Rationalizarea negativa = asocierea unei explicatii negative cauzelor care determina
un comportament pentru a justifica neadecvarea acestuia; comportamentul se
justifica prin cauze, reprezentarea sinelui este pozitiva, realitatea este rationalizata,
reprezentata negativ.
• Rationalizarea pozitiva = asocierea unei explicatii pozitive efectelor
comportamentului; comportamentul se justifica prin efecte, reprezentarea sinelui
este pozitiva, realitatea este rationalizata, repreprezentata negativ.
 3. Refularea si formatia reactionala

• = inlaturarea de la nivel constient a trairilor negative sau alungarea in

inconstient a trairilor negative constiente, astfel se impiedica
constientizarea trebuintelor, a sentimentelor, a gandurilor care se asociaza
experientelor subiective.
• mecanism de inlaturare a trebuintelor, sentimentelor, fantasmelor
“periculoase” prin atitudini si comportamente opuse celor resimtite si
refulate la nivel inconstient si utilizarea acestora ca bariere
 4. Negarea

• = refuzul realitatii intr-un mod radical si primar, experienta, trairea

subiectiva existenta este absolut incompatibila cu cea adaptata, cu “ceea ce
ar trebui sa fie”
 5. Conversia

• = dezvoltarea inconstienta a unor simptome psihosomatice atunci cand

comportamentul / experienta subiectiva este incompatibila cu cea
adaptatativa
 6. Regresia

• = adoptarea inconstienta a unor comportamente si atitudini asociate sau

adaptate unor stari anterioare de dezvoltare;
• comportamente primare, imprevizibile, neanticipate si neanticipabile, cum
ar fi: reactii verbale, plans, violente extreme, etc.
 7. Simpatismul

• = adoptarea inconstienta a unor comportamente confuze, iresponsabile

• aceste comportamente au ca efect focalizarea asupra persoanei respective a
atentiei celorlalti si un grad de simpatie, de ajutor
• Aceste simpatii permit dezvoltarea unor relatii, a unor tranzactii de tip
victima-tiran ceea ce ii permite victimei sa ii manipuleze pe ceilalti
culpabilizandu-i
 8. Sublimarea

• = deplasarea comportamentelor neadaptate unor situatii catre alte situatii.

 9. Disocierea sau izolarea

• =separarea, distantarea mintala si afectiva dintre “ceea ce este” al unei

situatii si “ceea ce ar trebui sa fie”
• provoaca o ruptura totala sau partiala cu realitatea
 Procesul de consiliere
• accent pe descoperirea de catre client a variatelor procese
psihologice de natura inconstienta, procese ce stau la baza
structurii personalitatii sale si a formarii mecanismelor sale
adaptative
• aceste descoperiri bruste si intuitive = "insight" sau iluminare
• Prin intermediul insight-ului clientul descopera de fapt surse1e si
motivele ascunse care stau la baza comportamentelor si
problemelor sale
• In teoria freudiana se presupune ca aceste elemente s-au
structurat in copilarie, sunt de natura inconstienta si relativ
inaccesibile persoanei.
• Sarcina principala a consilierii dinamice = a-l ajuta pe pacient sa
descopere ce se intampla cu el, sa obtina insight-ul propriilor sale
probleme si sa utilizeze intelegerea obtinuta pentru a-si modifica
stilul dezadaptativ de a reactiona si de a se comporta
• interventia/asistenta trebuie sa releve pacientului ce nu este in
regula cu viata sa psihica si pomind de la aceasta, sa-l ajute sa
elaboreze noi modele comportamentale mai eficiente
 Caracteristici generale

1. instrument de baza in cadrul interventiei psihologice = discutia cu

pacientul
• pacientul este cel care decide in general despre ce anume se va vorbi
• consilierul/terapeutul poate influenta deciziile sale in mod direct sau
indirect, dar majoritatea interventiilor bazate pe insight rninimalizeaza
rolul consilierului punand clientul in centrul procesului
 Caracteristici generale

2. specialistul = o atitudine profesionala, solicitand de la client date cu

privire la viata sa personala, fara a se comporta ca un prieten sau ca o
cunostinta apropiata.
• plaseaza responsabilitatea continutului despre care se va vorbi in cursul
consilierii pe umerii subiectului, consilierul intervenind cu rezerva in
cadrul acestui proces si numai pentru a ghida continutul comunicarii.
Principiile de baza ale interventiilor psihologice
psihodinamice

• Principiul de baza al acestor interventii = notiunea de "insight".

• aceste interventii iau in considerare incapacitatea clientului de a urma
preceptul lui Socrate - "cunoaste-te pe tine insuti"
• Clientul poseda o serie de scopuri de viata, atitudini, motive, opinii in
legatura cu sine insusi de care este constient si pe care se straduieste sa le
urmeze, cat si un set de motivatii si conflicte inconstiente care isi au originea
in relatiile si experientele din copilaria sa.
• Prezenta acestor continuturi de natura inconstienta in perioada adulta
poate fi nociva pentru client din cel putin doua motive:
• ele sunt specifice relatiilor din copilarie, care nu mai exista - aceste relatii
sunt caracterizate de imaturitate si egocentrism
• nefiind constientizate, ele opereaza din umbra, dar eficient asupra clientului
aflat in perioada prezenta, scapand controlului rational al acestuia
• Clientul doreste sa faca in acelasi timp lucruri incompatibile, se afla in
permanent conflict cu sine insusi si din acest motiv se simte mereu
amenintat si frustrat.
• Solutiile pe care le gaseste clientul la aceasta situatie sunt ineficiente pentru ca
ele pun in actiune mecanisme defensive
= reprezinta moduri nerealiste de adaptare, generatoare de tulburari.
• Tulburari - de natura emotionala cum ar fi anxietatea, depresia,
comportamentul simptomatic, functionarea neadecvata sau acuzele
somatoforme.
• Aceste simptome il aduc la consilier / psihoterapeut
• In viziunea clientului acestea sunt tulburarile pentru care el considera ca are
nevoie de tratament.
• Insight-ul se refera la descoperirea acestor forte inconstiente care opereaza din
umbra, impiedicand clientul sa duca o existenta la nivelul posibilitatilor sale
reale
 Obiective

• a) sa modifice viziunea clientului asupra propriei sale probleme si de fapt

intregul sau mod de viata;
• b) sa-i formeze acestuia un nou mod de intelegere a propriei sale persoane.