Curs 3.

CULTURA SI ETNOCENTRISM

Apartenenţa etnică nu este caracteristică numai străinilor, celor care nu împărtăşesc

cultura noastră şi spaţiul nostru geografic (aşa cum ne-am deprins noi să credem). Toţi oamenii
aparţin de o anumită etnie.
Etnocentrismul, opusul etnomultilateralismului, reprezintă tendinţa individului de a
considera valabil numai modul său de viaţă şi al celor ca el.
Omul este etnocentric când este predispus să califice ca ciudat, sau cel puţin lipsit de
explicaţie raţională, comportamentul oamenilor din alte etnii. În timpul efortului de a gândi
sociologic, este important să ne eliberăm de etnocentrism şi să vedem comportamentul nostru şi
al altor oameni dintr-un punct de vedere comun.
Vom studia un exemplu binecunoscut de tradiţie exotică: vita în rol de fiinţă sacră în
India. În primul rând, suntem la curent că pentru civilizaţia „vestică”, tratarea vitelor în acest
mod este un fenomen neînţeles, astfel încât este ades calificat ca iraţional. Trebuie însă să
recunoaştem că vaca este:
1. un container mobil de lapte, în condiţiile în care marea parte din populaţia
Indiei nu îşi permite să deţină frigidere în care să păstreze acest produs proaspăt
mai mult timp;
2. un furnizor prolific de carburant şi îngrăşăminte;
3. un mecanism de menţinere a societăţii (explicarea acestui aspect este mai
complexă şi nu va face decât să distragă atenţia de la subiect).
Omului contemporan civilizat încă îi e neclar cum aceste trei puncte împiedică colectarea
vitelor în ferme şi creşterea lor după modelul vestic.
Exemplele cu diferenţe între culturi încep de la utilizarea scaunului şi încălţarea
pantofilor şi termină cu actul sexual, acesta fiind undeva perceput ca o ultimă limită a protejării
spaţiului intim, undeva ca o activitate zilnică care poate avea loc cu parteneri arbitrari.
Capacitatea de a înţelege şi interpreta corect paiul din ochii altora (vaca indienilor) şi de a
recunoaşte bârna din propriul ochi pare a fi suficientă pentru a ne considera absolviţi de
etnocentrism. Exemplul următor deschide însă noi paranteze.
 Sir James Cook a aruncat ancora de două ori pe ţărmul Hawaiilor. Când a păşit pentru
prima dată pe pământul acestor insule, el şi marinarii săi au fost întâmpinaţi cu deosebit respect
de aborigeni, care i-au aprovizionat cu hrană, băuturi, adăpost, manifestaţii distractive, ba chiar şi
cu femei, pe tot parcursul aflării lor pe insulă. Peste aproximativ o lună, Cook a decis că e timpul
să continue explorarea Pacificului de nord şi a părăsit insula, însă a revenit în scurt timp pentru a-
şi repara una din corăbii, lovită de uragan. Când a revenit pe insulă, băştinaşii au manifestat un
comportament cu totul contrar celui cu care Cook se obişnuise, capturându-l pe acesta şi
asasinându-l.
Cândva prin anii lui de glorie, profesorul Marshall Sahlins a explicat acţiunile întreprinse
de aborigenii hawaiieni apelând la mitologia hawaiiană. Se pare, zice el, că James Cook a păşit
pe insulă exact în perioada anului în care hawaiienii îşi idolatrizau zeul fertilităţii, Lono, astfel
încât ei l-au luat drept Lono. Atunci când Cook a revenit pe insulă, iar această revenire nu era
prevăzută de miturile locale, băştinaşii şi-ar fi dat seama că acesta nu este un zeu şi l-au omorât,
aşa cum ar fi făcut cu orice străin non-zeu.

Lucrarea profesorului Daniel David Psihologia poporului roman. Profilul psihologic al

romanilor intr-o monografie cognitiv-experimentala este
o carte care sintetizeaza cea mai ampla cercetare de psihologia poporului roman din ultimul veac,
cercetare derulata intre anii 2005 si 2015, si ofera un profil psihologic al romanilor ce contrazice
nu de putine ori bine-cunoscutele clisee care circula despre acesta.
Lucrarea ofera o baza de date si o sinteza a literaturii de specialitate la zi, din care fiecare poate
selecta doar partea ce il intereseaza, in scopuri practice si/sau de cercetare.
Dincolo de inventarierea acestor clisee si in special a autostereotipurilor relevante pentru
perceptia de sine a romanilor, autorul analizeaza si cauzele lor si, mai important, realizeaza un
profil psihologic bazat pe trasaturile reale ale romanilor si alte doua profiluri: potentialul nostru
sau ce am putea fi si modelele care ne ghideaza sau ce am vrea sa fim.
Modelul cultural ideal al romanilor, «cum vrem sa fim», este identificabil in proiectia
noastra psihologica, «cum credem ca sintem». Vestea buna este ca, desi romanii se cred asa cum
nu sint, totusi se cred asa cum ar putea sa fie! Asadar, proiectia noastra nu reprezinta o iluzie
pozitiva, ci un optimism realist.
 De aceea, in cazul romanilor exista sanse foarte mari de dezvoltare si evolutie in directia
unui model psihocultural ideal, sanse care pot creste prin actiuni psihoculturale intelepte si
hotarite. Cetatenii romani din diverse zone ale tarii au un fundament psihocultural comun mai
important decit elementele ce ii diferentiaza, fundament pe care putem construi un viitor comun,
in care aceste elemente diferentiatoare sa-si gaseasca insa locul si sa contribuie la o unitate in
diversitate.
Utilizarea rezultatelor monografiei in logica unui patriotism modern trebuie sa duca la
promovarea si utilizarea punctelor tari si la recunoasterea si corectarea constructiva a punctelor
mai putin tari, evitindu-se astfel atit extremele patriotarde, cit si cele defaimatoare, la fel de
necredibile si cu aceleasi consecinte negative asupra respectului si a statutului international al
romanilor si asupra progresului lor. Esenta acestei monografii este prezentată mai jos.
Virtuti ale romanilor:
- potentialul intelectual (de inteligenta si creativitate)
- competitivitatea
Atribute psihologice de imbunatatit:
- increderea scazuta in oameni
- o lipsa de cooperare pentru actiuni colective in beneficiul comun
- tendinta de distorsionare a realitatii prin exagerarea atit a pozitivului (prin
emotionalitatea ridicata), cit si a negativului (prin scepticism sau cinism).

Daca am redobindi increderea in oameni si am reduce exagerarile in evaluarile pe care le

facem, atunci am realiza actiuni colective in beneficiul tuturor, in cadrul carora ne-am putea
valorifica la maximum potentialul foarte bun pe care il avem ca popor. (Daniel David).