Curs 6. VIZIUNEA DESPRE LUME.

REPREZENTAREA SPAŢIULUI
ŞI A TIMPULUI. IMAGINARUL IDENTITǍŢII ŞI AL ALTERITǍŢII.

Sub influenţa puternică a izvoarelor de la care a pornit,

c o n c e p t u l d e c u l t u r ă a p a r e l a B l a g a iremediabil rupt şi opus celui.de
civilizaţie, scăpat de sub posibilitatea vreunei explicaţii cauzale şi a u n o r
determinări obiective, plutind în strălucirea lui mitică într-o lume
s u f i c i e n t ă s i e ş i ş i a l e c ă r e i articulaţii adinci nu pot fi descrise decît cu ajutorul unor
categorii abisale. De aici, în ciuda grandorii ei lirice, avatarurile filozofiei culturii lui
Blaga. Viaţa e sinonimă cu imprevizibilul, cu nedeterminatul,cu ceea ce, la urma
urmei, nu poate fi tradus în termeni raţionali. Intr-un asemenea cadru general de referinţe,
opus principiilor fecunde ale determinării şi raţionalităţii ştiinţifice, explicaţia este înlocuită cu
descripţia cunoaşterii reale, autentice despre om, lume şi viaţa.
Desi Lucian Blaga se situeaza critic in raport cu fenomenologia si morfologia culturii,
influenta acestora in opera sa este considerabila. Potrivit conceptiei filozofului roman, omul
poate accede la taine, la mistere, pentru ca este o fiinta culturala, iar cultura sa este "existenta
intru mister si pentru relevare." Blaga pune accent pe ideea de inconstient, definit ca "o realitate
psihica ampla, cu structuri, de o dinamica si cu initiative proprii", "inzestrat cu un miez
substantial, organizat dupa legi imanente." Inconstientul este investit de Blaga cu "functii
suverane", ordine si "echilibru launtric". El are caracter "cosmic", iar nu "haotic", fiindu-si siesi
suficient. Inconstientul este, de asemenea, inzestrat cu functie cognitiva, izvorul lui de alimentare
situandu-se in afara constiintei. Prin inconstient constiinta capata "plasticitate", nuante, neliniste,
deci "perspectiva, caracter si profil multidimensional."
Stilul, ca trasatura esentiala a culturii, este la Blaga rezultatul inconstientului. Factorii
stilului sunt: orizontul spatial si orizontul temporal al inconstientului; accentul
axiologic; atitudinea anabasica, catabasica (sau neutra) si nazuinta formativa. Ansamblul acestor
factori, varietatea sau posibilitatea lor de combinare, determina matricea stilistica a
unei colectivitati, impunandu-se, din inconstient, creatiei si vietii. Odata stabilita, matricea
stilistica ramane neschimbata la interventiile constiintei. Ca si inconstientul, ea devine
"conservatoare".
1.Viziunea despre lume
Termenii cu relevanta pentru demersul nostru sunt: afirmarea sinelui, sinele actual si
sinele ideal, constructe, predictii.

1.1. Sinele desemneaza caracterul organizat si consistent al tuturor perceptiilor pe care oamenii
le au despre ei insisi, despre lume si valorile sau atitudinile pe care si le formeaza in urma
acestor perceptii.

1.2. Sinele actual se refera la perceperea concreta a sinelui, iar sinele ideal concretizeaza
dezirabilul despre sine si despre lume. Tendinta de afirmare ghideaza oamenii spre
manifestari pozitive si sanatoase, nu spre manifestari negative si nesanatoase. Deci, tendinta
de afirmare a sinelui este una selectiva si directionata, este o tendinta constructiva.

1.3. Constructele sunt criterii care intervin in interpretari si care fac posibile evaluarile. Aceste
constructe nu sunt abstractii dependente de realitati, ci emergente din interiorul persoanei.
Ilustrate de capacitatea oamenilor de a face aprecieri, ele sunt bipolare si dihotomice: just-
injust, bine-rau, flexibil-dogmatic, incredere-neincredere etc. Desi constructele folosesc
termeni de larga circulatie, ele au interpretari ce individualizeaza oamenii. De pilda, toti
oamenii folosesc termenii bine si rau, dar fiecare le acorda interpretari particularizate.

1.4. Predictiile. Predictibilitatea functioneaza, potrivit acestor teorii, ca un criteriu de validare a

constructelor, ea indica eficienta predictiilor. Oamenii retin constructele care fac
posibile predictii reusite si modifica acele constructe care se dovedesc a fi ineficiente. Deci,
schema explicativa oferita de teoriile fenomenologice considera ca exista mecanisme interne
care determina formarea si cristalizarea imaginilor oamenilor despre ei insisi si despre lumea
in care traiesc. Aceste imagini sunt sugerate de existenta criteriilor care fac posibile
evaluarile.
 Cuvintele cheie sunt: opinii, atitudini, credinte, convingeri. De regula, pentru a se
pronunta asupra imaginii sociale a unei organizatii se studiaza opinii ale oamenilor si rezultatele
se considera relevante pentru reprezentarile lor. Investigatiile sunt de tip statistic: se realizeaza
esantioane pe populatiile care prezinta interes si se chestioneaza opiniile despre aspecte ce se
considera a fi relevante. Prin analiza statistica se obtin interpretari despre opinii si se fac deductii
cu referire la "caracteristicile imaginilor." |n aceasta acceptiune, imaginile pot fi focalizate,
dispersate, diversificate, mai putin diversificate, distincte, neclare, ambigui, bipolare etc.

Simbolizarea este un proces generator de informatii care se obiectiveaza sub forma unor
simboluri, adica a unor semne ce exprima un set de valente interpretative. Ea nu opereaza cu
semne pentru a desemna o anume interpretare, cum procedeaza interpretarea analitica, ea
utilizeaza semne pentru a exprima valente interpretative, fascicole de interpretari posibile in
raport cu un procesor.
Simbolizarea se constituie si functioneaza efectiv in modalitati ce decurg din experienta
oamenilor in comun in anumite spatii geofizice, din posibilitatea lor de a interpreta si din
proprietatile pe care viata in comun le induce organizarilor sociale.
Pot face obiectul simbolizarii si, implicit, al comunicarii simbolice informatii oferite de
bioprocesori despre starile lor (stari sufletesti: bucurie, tristete, sperante etc.); informatii
despre produse ale bioprocesorilor (codificari referitoare la culori, forme, obiecte, situatii,
actiuni); informatii despre oameni, produse de bioprocesori si interpretori (starea de sanatate
sau boala, comportare morala sau imorala, curaj sau lasitate etc.); informatii despre aspecte
ale fiintarii furnizate de bioprocesori si supuse interpretarilor, indeosebi informatii relevante
pentru viata oamenilor (moartea, viata, evolutii geo-climatice etc.); aspecte care se refera la
relatiile ce devin posibile intre oameni ca urmare a proprietatilor lor informationale (informatiile
ce se concretizeaza in evaluari: succes, infrangere, prietenie, incredere etc.).
Simbolizarea figurativa este prima modalitate de a comunica specifica oamenilor. Ea
reuseste sa faca din hominizi oameni in cadrul organizarilor sociale, sa genereze statusuri si
roluri sociale si conditii favorabile aparitiei capacitatii analitice de procesare a informatiei.
Interpretarea analitica devine posibila cand procesarea simbolica produce simboluri din care se
pot decupa "planuri de referinta" cu privire la aspecte ce se pot operationaliza.
 Procesarea analitica, prin care sunt posibile calculele, modelarile, simularile de situatii,
proiectia de actiune, nu poate singura sa satisfaca nevoile de procesare sociala a informatiei; ea
este dependenta de cea simbolica. Realitatea fiind contradictorie nu poate fi exprimata in
totalitatea ei analitic, de aceea este nevoie de "puterea si misiunea imaginilor de a dezvalui tot ce
ramane refractar conceptului."
Unele dintre simboluri devin interpretari-cadru ale unor comunitati. Acestea
functioneaza ca imagini sociale in reglarea comportamentelor.
Indivizii poarta in memorie un complex de imagini despre lume sub diferitele sale
aspecte. Aceste imagini sunt constructii combinatorii, impregnate de context. In acelasi timp, ele
mentin actuale urmele trecutului, ocupa anumite spatii in memoria noastra pentru a le proteja de
dezordinea schimbarii si fortifica senzatia de continuitate a mediului inconjurator, ca si a
experientelor individuale si colective.
Daca o imagine sociala este o interpretare-cadru, ea este si "o pregatire pentru actiune";
aceasta se intampla nu numai in masura in care ea ghideaza comportamentul, ci si, mai ales, in
masura in care remodeleaza si reconstituie elementele din mediul inconjurator in care trebuie
sa se desfasoare comportamentul. Ea reuseste sa dea un sens comportamentului, sa-l integreze
intr-o retea de relatii in care acesta este legat de obiectul sau.

2. Imaginarul identitatii si al alteritatii

2. 1. Auto-imaginea (imaginea de sine)

Imaginile despre propria fiintare care se constituie la indivizi sau in interiorul
comunitatilor umane capata semnificatii deosebite atat pentru functionarea entitatii sociale
respective cat si pentru relatiile ei cu mediul social extern. Imaginile despre sine (sinele perceput
in forma sa colectiva) sunt componente ale constiintei de sine si presupun comparatii, reveniri la
sine, imbogatire prin imaginea despre altul si prin elementele imaginii noastre din
perspectiva altuia. Orice imagine despre sine este rezultatul a numeroase interpretari realizate de-
a lungul istoriei si indreptate spre interiorul comunitatilor umane, dar si spre exteriorul lor.
 Ea are caracter stratificat si se cristalizeaza in functie de cunoasterea, acceptarea si
interiorizarea normelor, valorilor si culturii diferitelor etnii, de influenta potentialului educativ al
popoarelor asupra membrilor sai, de respectul si loialitatea membrilor diferitelor popoare si
natiuni fata de trecutul, prezentul si viitorul acestora.
Imaginea de sine nu este, insa, omogena. Se poate vorbi despre mai multe autoimagini
care sunt conditionate de caracteristicile interpretarilor de informatii si, de cele mai multe ori, ele
sunt produse ale evaluarii unor realitati particulare, in functie de pozitia organizarilor sociale in
cadrul popoarelor si natiunilor. Presiunile pe care le exercita autoimaginile asupra comunitatilor
umane rezulta din performantele membrilor acestora, din modul cum ei raspund multiplelor
provocari ale mediului social si natural in care traiesc. Trebuie subliniat ca autoimaginile
comunitatilor umane pot deveni imagini-reper performante daca sunt sustinute si validate de
realitatea obiectiva.

2.2.Imaginile despre popoare si natiuni care se constituie la alte popoare si natiuni

Aceste imagini joaca un rol deosebit de important in viata internationala de-a lungul
istoriei umane. Aceste imagini impregneaza fluxurile informationale mondiale formand un
adevarat portret-robot (portret-imagine) al fiecarei comunitati umane, care contine aprecierile
comune si aprecierile unilaterale, uneori contradictorii, ale actorilor sociali.
Imaginile formate la alte popoare si natiuni despre un anumit popor sau natiune au o
determinare obiectiva, temporala si spatiala, fiind sub incidenta cadrului natural, economic,
social, politic, cultural al unei societati. Se constata mai ales influenta importanta pe care o joaca
factorul politic.
Imaginile sociale despre popoare si natiuni cuprind elemente manifeste, dar
neconstientizate, alaturi de elemente manifeste dar constientizate sau false constientizari (in
lipsa obiectului real) si reflecta determinatiile obiective ale popoarelor si natiunilor: teritoriale,
economice, sociale, politice, spirituale. Ele vor cuprinde, deci, reprezentari referitoare la cadrul
natural de viata al comunitatilor sociale respective, la baza economica, institutii, forme de
conducere si exercitare a puterii, la relatiile sociale, relatiile cu vecinii, la trecutul istoric etc.[69]
Importanta imaginilor care se constituie la alte popoare si natiuni despre un anumit popor
si o anumita natiune, mai ales imaginile popoarelor si natiunilor puternice, este data de presiunile
pe care ele le pot exercita in plan politic, economic, cultural, de securitate etc. prin influentarea
deciziilor statelor in domeniile invocate si, ca urmare, prin impunerea unor relatii de cooperare,
colaborare, competitie sau confruntare cu poporul sau natiunea respectiva. Unele popoare sau
natiuni, mai ales cele puternice, pot actiona pentru a-si impune imaginea lor centrelor de putere,
organismelor internationale, opiniei publice prin actiuni directe sau prin actiuni indirecte: actiuni
diplomatice, actiuni de lobby, prin dezbateri publice (concilii, seminarii, conferinte, congrese
internationale etc.), prin actiuni ale unor firme specializate in domeniul imaginii si relatiilor
publice etc.

2.3. Conceptul de mentalitate

Mentalitatea se constituie dintr-un ansamblu de opinii, prejudecati si credinte, care
influenteaza gandirea indivizilor, a grupurilor umane, a popoarelor si natiunilor. |ntre elementele
constitutive ale mentalitatii exista raporturi logice si raporturi afective. Raporturile logice decurg
din relatiile de generare si determinare, iar raporturile afective din procesele constiente si
inconstiente care apar in mentalul colectiv impregnat de credinte, prejudecati si opinii care
acapareaza, subjuga si orienteaza grupuri restranse sau mari de oameni.
Mentalitatea este rodul mostenirii indepartate, al temerilor, al credintelor, al unei nelinisti
stravechi, aproape inconstiente, este adevaratul rezultat al unei imense contaminari ai carei
germeni sunt pierduti in trecut si transmisi de-a lungul unor intregi generatii de oameni.
Din perspectiva istorica, zona principala de introspectie a mentalitatii o reprezinta
mentalul colectiv, dar nu mai putin importanta este si investigarea mentalului individual, atunci
cand este vorba de personalitati care, prin pozitia lor, au influentat, uneori in mod specific,
devenirea istorica a propriei societati.