MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII A REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ
SOCIALĂ
DEPARTAMENTUL ASISTENȚA SOCIALĂ

LUCRU INDIVIDUAL
La disciplina: Supervizarea în asistența
socială
TEMA: ”Supervizarea în asistența socială
în GERMANIA”

Coordonator ştiinţific:
Stela MILICENCO
dr., conf.univ.

A elaborat:
Svetlana MEREUȚA

Chișinău, 2018
 CUPRINS:

I. APARIȚIA SUPERVIZĂRII CA CONCEPT

II. MOTIVUL APARIȚIEI SUPERVIZĂRII

III. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE SUPERVIZĂRII

IV. FUNCȚIONALITATEA PROCESULUI DE SUPERVIZARE

V. AVANTAJELE SUPERVIZĂRII: PENTRU ÎNCEPĂTORI, SISTEMUL SOCIAL ȘI

SUPERVIZORI

VI. SOCIETATEA GERMANĂ DE SUPERVIZARE: BENEFICII, ETICĂ, CALITATE,

FORMARE PROFESIONALĂ, ȘTIINȚĂ, PROFESIE, DISCURSUL DE SPECIALITATE,
PROIECTE, COLABORĂRI, EUROPA, MEMBRI, ACTIVITATEA ASOCIAȚIEI.
CÎND A APĂRUT SUPERVIZAREA?
CARE A FOST MOTIVUL APARIȚIEI SUPERVIZĂRII?
SCOPUL SUPERVIZĂRII

OBIECTIVELE SUPERVIZĂRII

a) Dezvoltarea şi consolidarea competenţelor profesionale ale asistentului social şi

lucrătorului social supervizaţi în vederea asigurării corespunderii lor obiectivelor asistenţei
sociale comunitare;
b) Asigurarea calităţii serviciilor sociale prestate beneficiarilor la nivel de comunitate;
c) Încurajarea unei colaborări profesionale între asistenţii sociali şi lucrătorii sociali implicaţi
în sarcini commune la nivel de comunitate şi dezvoltarea unui climat favorabil pentru bunele
practici;
d) Reducerea stresului şi prevenirea efectelor epuizării profesionale;
e) Asigurarea resursele necesare pentru realizarea eficientă a atribuţiilor funcţionale de către
personalul angajat la nivel de comunitate.
Supervizarea profesională trebuie să fie împuternicită de politica organizaţiei. Organizaţiile
interesate în îmbunătăţirea calităţii serviciilor sociale prestate vor recunoaşte nevoia de
supervizare a personalului angajat.
CUM FUNCȚIONEAZĂ PROCESUL DE SUPERVIZARE?
AVANTAJELE SUPERVIZĂRII
 Societatea Germană de Supervizare

Istoria supervizării începe pe la sfârşitul secolului XIX în America de Nord. „Friendly

visitors“ (vizitatori prietenoşi) şi „paid agents“ (agenţi plătiţi) sprijină organizaţiile caritabile în
activitatea lor, supraveghează distribuirea de servicii şi bani şi se ocupă de activitatea voluntarilor. În
1954 apare prima publicaţie de specialitate în Germania de după război, în 1964 se înfiinţează prima
specializare la Societatea Germană de Asistenţă Publică şi Privată la Frankurt/Main (azi: Berlin). În
1989 se înfiinţează Societatea Germană de Supervizare ca asociaţie profesională a peste 3.500 de
supervizori şi supervizoare şi aproape 30 de centre de formare.
Supervizarea serveşte în principiu dezvoltării persoanelor şi organizaţiilor. Ea îmbunătăţeşte
comportamentul oamenilor în rolurile profesionale şi a instituţiilor lor în context. Supervizarea se
referă la comunicare şi cooperare în activitatea profesională. Supervizarea este reflecţie şi nu
instrucţie, este o explicare comună a unei probleme, nu este o formare, un curs. Supervizarea acoperă
aspecte personale, interactive şi organizaţionale. Supervizarea utilizează poziţia externă a
consilierului pentru a permite înţelegerea unei probleme.
Conducerea, munca în echipă, munca pe proiecte, gestionarea situaţiilor de criză, soluţionarea
conflictelor - acestea sunt domeniile în care consilierii pot da impulsuri importante pentru o
înţelegere mai bună, mai profundă şi astfel extinderea posibilităţilor de acţiune.

Beneficii
Supervizarea este utilă pentru:
- îndeplinirea gândită a sarcinilor specifice şi de conducere;
- îmbunătăţirea proceselor de înţelegere la locul de muncă şi susţinerea muncii în echipă;
- înţelegerea conflictelor în contextul muncii şi soluţionarea lor prin negociere;
- clarificarea relaţiei cu clienţii şi gestionarea ei adecvată;
- aprofundarea „lucrurilor din spatele lucrurilor“;
- asigurarea stabilităţii personale şi a motivaţiei din viaţa profesională chiar şi în situaţii de muncă
dificile;
- planificarea dezvoltării profesionale;
- asigurarea structurilor nesigure din activitatea pe proiect;
- dezvoltarea calităţii fluxurilor de muncă şi a rezultatelor acestora.

Etică
Supervizarea este încă de începuturile sale un concept de consiliere legat de valori, al cărui
discurs de specialitate este mai actual decât niciodată. Dreptatea socială, emanciparea, respectul şi
respectarea valorilor - acestea, printre altele, sunt concepte de bază cu care operează aplicarea
supervizării. Aceste valori reprezintă o bază importantă pentru atitudinea unui consilier. Supervizarea
nu doreşte să izoleze în cadrul conflictelor şi afirmă că dezvoltarea oamenilor şi a organizaţiilor este
esenţială pentru fiinţa şi comportamentul acestora şi nu poate fi împăcată cu interesele unei
valorificări nelimitate a forţei de muncă. Societatea Germană de Supervizare a elaborat linii
directoare privind etica în comportamentul profesional, a stabilit un statut al membrilor pentru
domeniul comunităţii lor profesionale şi un cenzor, care permite soluţionarea independentă a
plângerilor depuse de clienţii membrilor asociaţiei.

Calitate
Sarcina principală a Societăţii Germane de Supervizare este asigurarea calităţii conceptului de
consiliere, al supervizării. Încă din 1989 au fost create „Standardele pentru formarea ca supervizor“,
acestea fiind mereu îmbunătăţite. În 2002 s-a elaborat şi aprobat „Profilul profesional al consilierului
SGS“. Din 2003, acest SGS testează un „Model de proces pentru dezvoltarea calităţii supervizării“,
care va permite evaluarea calităţii activităţii practice de supervizare. La acest proiect au participat
până acum în mod voluntar peste 600 de membri. Evaluarea externă va fi făcută publică în 2006. La
sediul Societăţii Germane de Supervizare se elaborează un sistem pentru certificarea managementului
calităţii.

Formare profesională
Studii superioare, 5 ani de experienţă profesională practică, peste 400 de ore de curs de
aprofundare absolvite şi experienţa proprie ca supervizor – acestea sunt condiţiile minime pentru
începerea unei specializări ca supervizor. Specializarea certificată de Societatea Germană de
Supervizare cuprinde cel puţin încă 500 de ore de curs pe parcursul a doi ani, precum şi numeroase
alte servicii suplimentare. Astfel, supervizorii SGS dispun de o experienţă vastă în viaţa profesională,
formare profesională şi specializare. Sfaturile gratuite nu sunt aşadar specialitatea lor. Doar cei care
au parcurs acest drum pentru calificare pot dobândi calitatea de membru SGS şi pot purta titlul de
„supervizor SGS“. Excepţiile motivate obiectiv sunt pentru SGS un semn evident de onorare a altor
căi de calificare şi specializare profesională.

Ştiinţă
SGS este legată în mod deosebit de ştiinţă şi cercetare. În cadrul simpozioanelor ştiinţifice se
pun întrebările de principiu ale profesiunii şi ale cercetării care se desfăşoară în cadrul ei. În cadrul
unui proiect de promovare a doctoratului, lucrările ştiinţifice pe această temă sunt susţinute ideatic şi
material. Colaborarea cu agenţii de acreditare asigură legătura cu europenizarea studiilor superioare.
Universităţile şi şcolile superioare au fost din totdeauna organizaţii partenere importante şi distinse
pentru specializarea în domeniul supervizării. SGS este parteneră în cadrul unor proiecte de cercetare
ştiinţifică. Un index cuprinzător al lucrărilor privind cercetarea efectelor din domeniul supervizării
este în curs de elaborare.

Profesia
Cele 7 caracteristici ale unei profesii:
1. Cei care aparţin profesiei sunt organizaţi într-o asociaţie profesională condusă de
2. Asociaţia profesională stabileşte reguli de conduită specifice şi obligatorii.
3. Profesionalismul este caracterizat de o bază specifică de cunoştinţe, a căror diseminare se face
de obicei de către asociaţia profesională. Profesorii universitari sunt membri ai profesiei,
tinerii profesionişti sunt pregătiţi în cadrul unui model teoretic şi practic.
4. Activitatea profesională este un serviciu adresat tuturor şi se bazează pe valorile societăţii.
Orientarea spre binele tuturor este legată de o motivaţie profesională altruistă.
5. Profesioniştii sunt experţi în relaţia lor cu clienţii. Oferă o răspundere foarte mare şi cer o
încredere puternică.
6. Profesioniştii deţin un monopol în ceea ce priveşte competenţele din domeniu şi sunt apreciaţi
de către societate.
7. Pentru profesionişti se aplică de obicei reguli restrictive în ceea ce priveşte reclama.

Discursul de specialitate
SGS iniţiază, sprijină şi dezvoltă discursul profesioniştilor din domeniul supervizării către
publicul de specialitate şi pe piaţa serviciilor de consiliere. „Ziua germană a consilierii“ a reprezentat
între 1992 şi 1999 manifestarea centrală a supervizorilor şi 1 a celor pentru care aceştia muncesc. Din
2002 „Forumul Supervizare şi Politică“ realizează legătura dintre supervizare şi problemele sociale şi
politice şi invită reprezentanţi ai altor discipline şi domenii ale societăţii la un schimb de idei.
Numeroase evenimente de specialitate şi în special întruniri, conferinţe şi ateliere cu clienţii şi
contractorii de supervizare asigură legăturile branşei şi al discursului acesteia cu aceia, care pot
beneficia de serviciile acestei profesii. Cooperarea şi parteneriatul sunt de la sine înţelese. În seria de
publicaţii a SGS de le editura Juventa au apărut până în prezent 7 volume care se adresează
publicului de specialitate, îmbinând teoria cu practica.

Proiecte
SGS a iniţiat în ultimii ani proiecte de diverse tipuri. Câteva dintre teme ar fi:
– Supervizarea în asistenţa acordată copiilor şi tinerilor
– Supervizarea în domeniul sănătăţii
– Supervizarea în contextul sprijinirii medicii muncii
– Supervizarea şi şcoala
– Supervizarea şi munca sindicală
– Supervizarea şi agricultura
– Supervizarea şi predarea gestiunii la meşteşugari sau profesiile liberale
– Supervizarea şi gender mainstreaming-ul
– Supervizarea şi coaching-ul
Munca de proiect a fost desfăşurată de grupe voluntare sau de către angajaţii sediului central.
Rezultatele proiectelor au fost aduse la cunoştinţa publicului (asociaţiei) în diverse forme – luări de
poziţie, publicaţii de specialitate, întruniri, conferinţe, pentru a detalia şi a prezenta profilul serviciilor
oferite de supervizare.

Colaborări
SGS este membru fondator al Asociaţiei Organizaţiilor Naţionale pentru Supervizare din
Europa – www.supervision-eu.org (ANSE), care susţine contactele de specialitate şi de politici
profesionale dintre supervizorii din întreaga Europă şi asociaţiile lor profesionale. SGS face parte,
alături de alte 7 asociaţii de specialitate, care susţin supervizarea în Germania, din „Forumul
Asociaţiilor de Supervizare“, pentru a promova colaborarea dintre supervizori dincolo de graniţele
conceptuale sau ale asociaţiilor şi astfel, pentru a maximiza şi utiliza potenţialul întregii branşe. SGS
este membru fondator al Societăţii Germane de Consiliere, care a fost înfiinţată în 2004 ca
organizaţie supraordonată şi de lobby a 28 de alte asociaţii profesionale şi de specialitate. Între 2004
şi 2007 SGS deţine preşedinţia acestei organizaţii. SGS este membru al Asociaţiei Germane pentru
Asistenţă Publică şi Privată şi al Societăţii pentru Asistenţa Acordată Tinerilor; de asemenea, ea face
parte din numeroase reţele.

Europa
În multe din ţările europene, supervizarea este un format important şi profesionist de
consiliere. SGS este membru fondator al ANSE (Asociaţia Organizaţiilor Naţionale pentru
Supervizare din Europa), fondată în 1997, în cadrul căreia numeroase asociaţii naţionale din Europa
s-au reunit pe o platformă de specialitate. SGS lucrează cu mai multe asociaţii din ţările vecine,
înrudite din punct de vedere conceptual şi operativ (Austria, Elveţia, Italia, Olanda, Ungaria, etc.).
Centrele de formare ale SGS colaborează strâns cu organizaţii partenere din străinătate (de ex. din
Lituania, Estonia, Rusia, Republica Cehă, Spania). Membrii SGS cu deosebit de multă experienţă s-
au constituit în „Reţeaua SGS de supervizare şi activitate interculturală“, pentru a stimula publicul de
specialitate în legătură cu aspectele profesionale.
SGS sprijină şi promovează proiectele ANSE; în acest context trebuie menţionată în special
participarea la consolidarea grupelor internăţionale de interviziune şi colaborarea pe teme legate de
lobby. Probleme internăţionale, interculturale şi legate de migrare sunt din punctul de vedere al SGS
părţi importante ale calificării unui supervizor şi ale înţelegerii de sine a asociaţiei.

Membrii
Peste 3500 de supervizori şi aproape 30 de centre de formare sunt reunite în cadrul SGS.
Acestea susţin promovarea conceptului de consiliere al supervizării şi interesele profesionale şi de
specialitate din cadrul acestei profesii. Aproximativ 230 de membri activează permanent în comitete
şi organe ale SGS, iar în teritoriu s-au organizat peste 40 de grupe regionale. Baza de date cu
consilieri ai SGS, accesibilă la www.dgsv.de, oferă posibilitatea clienţilor să acceseze uşor
supervizori cu un anumit profil de consiliere. Cei care doresc să se specializeze găsesc în acelaşi loc
toate cursurile recente oferite şi certificate de SGS în domeniul supervizării.

Activitatea asociaţiei
Implicarea voluntară a membrilor reprezintă coloana vertebrală a activităţilor SGS. Adunarea
generală a membrilor, ca suveran al asociaţiei, stabileşte consiliul de conducere format din 12
membri, precum şi cele trei comitete de adeziune, certificare şi formare. Comisiile şi grupele de
proiecte sunt constituite de către consiliul de conducere. Grupele de lucru, grupele regionale şi
reţelele se organizează singure – cu sau fără sprijin din partea asociaţiei. Conferinţa liderilor grupelor
regionale şi conferinţa centrelor de formare sunt organe importante formatoare de opinie în cadrul
asociaţiei în ceea ce priveşte chestiuni profesionale şi de specialitate. Conducerea sediului central
este subordonată direct preşedintelui asociaţiei.
 BIBLIOGRAIE

1. Simona Ponea , Ecaterina-Maria Porumb, Andreea Racles: Deschideri postmoderne în

sociologie și asistența socială. Editura: LUMEN (2009);
2. Cojocaru Ş. Metode apreciative în asistenţa socială. – Iaşi, 2005.
3. Cojocaru Ş. Proiectul de intervenţie în asistenţă socială. – Iaşi, 2005.
4. Ghid de implementare a mecanismului de supervizare profesională în asistenţă
socială//Aprobat prin Ordinul MMPSF.
5. Muntean A.(coord.) Supervizarea. Aspecte practice şi tendinţe actuale. – Iaşi, 2007.
6. Kadushin, A. (1992). Supervision in Social Work. Third edition. New York: Columbia
University Press.