Sunteți pe pagina 1din 27

STRATEGII DE EVALUARE

Evaluarea
• E mai mult un proces decȃt un produs.
• E o acţiune de cunoaştere.
• Trebuie să precizeze drumul parcurs de
elev.
• Trebuie privită ca o cale de perfecţionare.
• Nu trebuie să se resume la
acordarea unei note.
Destinatari ai evaluării
• Cadrul didactic
• Elevul
• Părinţii
• Managerul şcolii
• Societatea
Metode de evaluare
• Tradiţionale : evaluarea iniţială, evaluarea
continuă/formativă, evaluarea sumativă/
finală/cumulativă
• Moderne: Autoevaluarea, observarea
sistematică, investigaţia, proiectul,
portofoliul.
Instrumente şi tehnici de
evaluare
• Instrument= o probă, o grilă, un
chestionar, un test de evaluare, probe
orale, scrise, practice.
• Instrumentul se compune din itemi care
solicită tehnici de prezentare/redactare a
răspunsurilor
Tipuri de itemi
• Itemi obiectivi – cu alegere multiplă
- cu alegere duală
- tip pereche
• Itemi semiobiectivi – itemi cu răspuns scurt
- itemi de completare
- ȋntrebări structurate
• Itemi subiectivi - cu răspuns scurt, puţin elaborat
- tip rezolvare de problem
- tip eseu
- cu răspuns elaborat/dezvoltat
(I.T. Radu, A. Stoica, M. Manolescu)
Construirea probelor de
evaluare
• Acoperirea uniformă şi consistentă a conţinuturilor
• Dacă se doreşte o reflectare explicită a cunoştinţelor, itemii trebuie formulaţi
cât mai clar şi mai concis, de preferat în formă apropiată modelului lor de
prezentare în procesul didactic.;
• Este necesară asigurarea clarităţii şi completitudinii instrucţiunilor care
însoţesc proba;orice deficit în planul clarităţii şi orice lacună poate avantaja
(pe cei ce pricep mai uşor sau au experienţă în utilizarea unor asemenea
probe) sau dezavantaja pe unii sau pe alţii;
• Ponderarea itemilor în funcţie de gradul lor de dificultate, cei foarte grei şi
cei prea uşori trebuind să aibă o pondere redusă în ansamblul probei;

• Ordonarea itemilor în probă într-o ordine crescătoare


ca grad de dificultate, oferind fiecărui elev posibilitatea
de a îndeplini cerinţele probei până la nivelul accesibil
lui.
• Timpul necesar pentru administrare
Etape ale elaborării unei probe
de evaluare
• Stabilirea scopului probei
• Precizarea obiectivelor/competenţelor vizate
• Stabilirea conţinuturilor/activităţilor supuse
verificării, care să evidenţieze achiziţiile elevilor
• Redactarea probei ȋn concordanţă cu activităţile
de efectuat şi capacităţile/ performanţele de
evaluat
Funcţiile evaluării
• de constatare şi apreciere a rezultatelor produse de ȋnvăţare
• de diagnosticare, de cunoaştere a factorilor şi situaţiilor care
au condus la obţinerea rezultatelor constatate
• de reglare a procesului didactic
• pedagogică- care priveşte elevii (motivaţională, stimulativă, de orientare
şcolară şi profesională, de ȋntărire a rezultatelor, de formare a unor abilităţi,
de conştientizare a posibiltăţilor) şi profesorii (pentru a şti ce au făcut şi ce
au de realizat ȋn continuare)
• educativă- presupune conştientizarea rezultatelor evaluări în situaţii de
succes, insucces, mediocritate;
• selectivă- de competiţie, ierarhizare, clasificare, din
punct de vedere al valorii, performanţei în grup (obţinere
de satisfacţii, acordarea de burse, ocuparea unui post
prin concurs etc.);
• cibernetică (feedback)- rezultatele elevului pot
corecta, optimiza procesul de predare-învăţare;
• social-economică- arată eficienţa învăţământului la
nivelul societăţii.
Cerinţe psihopedagogice în evaluarea
performanţelor şcolare
• necesitatea de a compara pregătirea elevilor cu obiectivele fiecărei
discipline de studiu şi cu cele opţionale fiecărei lecţii;

• diminuarea hazardului în evaluare prin formularea unui număr de întrebări


ce permit verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia
parcursă;

• caracterul stimulator al evaluării, astfel în cât să nu-i inhibe pe elevi, să nu-i


demotiveze, ci să-i încurajeze, stimuleze să înveţe mai bine. De aceea,
evaluarea trebuie prezentată elevilor ca o sarcină comună, firească şi nu ca
o sancţiune.
Astfel, evaluarea se va realiza numai atunci când reflectă
cu adevărat pregătirea elevilor. Evaluarea este
considerată ca o modalitate de ameliorare a predării,
învăţării, de eliminare a eşecului şi de realizare a unui
progres constant în pregătirea fiecărui elev.
Ipostaze ale rezultatelor şcolare

• Cunoştinţe acumulate
• Capacitatea de operare şi aplicare a
achiziţiilor
• Dezvoltarea capacităţilor intelectuale
• Conduite şi trăsături de personalitate
Citând pe Ardoin, J. şi pe Berger, G. (1989), Dorel Ungureanu prezintă
următoarele ipostaze ale rezultatelor şcolare ale învăţării:

• prestaţia;
• performanţa;
• competenţa
Evaluarea pe bază de competenţe
• nu mai este sinonimă cu măsurarea şi nu mai reprezintă doar un suport al
deciziei; este vorba mai puţin de „a măsura”, „a verifica” şi mai mult de a
analiza procesele, pentru a înţelege şi a regla sensurile activităţii elevului
care învaţă.
• majoritatea metodelor actuale de evaluare pun un accent puternic pe
cunoştinţe şi memorizare şi nu utilizează în mod suficient dimensiunea
aptitudinilor şi atitudinilor esenţiale a competenţelor cheie. Se preconizează
utilizarea metodologiilor complementare precum evaluarea inter-pares,
portofoliile de competenţe, planurile individuale de evaluare a învăţării şi
evaluările bazate pe proiecte.
• ȋn actul evaluării trebuie să ne raportăm la un comportament observabil, la un
fapt cât mai concret, identificabil, măsurabil. Unii pedagogi consideră că ,,nu
comportamentele sunt acelea pe care le evaluăm, ci produsele
lor.
• este de dorit ca toate criteriile de evaluare ale unei
activităţi să fie negociate, acceptate de cei ce trebuie să
le probeze.
Evaluarea prin metode alternative ȋn
sprijinul unui curriculum integrat
• Observarea sistematică
• Convorbirea
• Metoda biografică
• Metoda analizei produselor activității
• Investigaţia
• Proiectul
• Portofoliul
Observarea sistematică

Este o probă complexă ce se bazează pe următoarele instrumente de evaluare:


• fişa de evaluare - va cuprinde numai date asupra comportamentului copilului în
anumite situaţii, servind la mai buna cunoaştere a acestuia, atât de către învăţător,
cât şi de către părinţi.
EXEMPLU:
Fişa individuală
A elevului ____________ , din clasa ________, an şcolar ________
Observaţii curente, în timpul activităţii şcolare şi extraşcolare (fragment):

Data Observaţii-comentarii Măsuri, îndrumări

A plecat de la şcoală înainte de  Comunicarea situaţiei părinţilor;


terminarea cursurilor, fără să anunţe  Stabilirea motivului plecării: nu avea cine
învăţătorul. să-l ia de la grădiniţă pe fratele mai mic;
 Discuţie individuală cu elevul.
Observarea sistematică

• Scara de clasificare- este un instrument util în observarea atitudinii


elevului faţă de activitate de învăţare sau de o sarcină de lucru,
individuală sau de grup.
Exemplu:
În ce măsură a participat la discuţii?
 niciodată;  rar;  ocazional;  frecvent;
 întotdeauna.
În ce măsură comentariile lui au fost în legătură cu
tema discuţiei?
 niciodată;  rar;  ocazional;  frecvent;
 întotdeauna.
Notă: Se notează X în caseta corespunzătoare.
Observarea sistematică

• Lista de control / verificare


În timp ce scara de clasificare indică frecvenţa cu care apare în
comportamentul copilului o anumită atitudine, lista de control înregistrează doar
prezenţa / absenţa unei acţiuni / comportament la elevul respectiv, într-o
anumită situaţie.
• Exemplu:
• a urmat instrucţiunile da ........ nu.......
• a cerut ajutor atunci când a avut nevoie da ........ nu.......
• a cooperat cu ceilalţi da......... nu.......
Convorbirea

• Este o discuţie premeditată între cel care investighează şi subiectul


investigat.
Tipuri:
• convorbirea standardizată, dirijată, structurată, sub forma
chestionarului – se bazează pe formularea aceloraşi întrebări, în aceeaşi
formă şi ordine pentru toţi subiecţii.
• convorbire semi-standardizată sau semi-structurată – întrebările pot fi
reformulate, se poate schimba ordinea lor, se pot pune întrebări
suplimentare.
• convorbire liberă, spontană – nu presupune
folosirea unor întrebări prestabilite, acestea sunt
formulate în funcţie de situaţia particulară în care se
desfăşoară
Metoda biografică

• vizează strângerea informaţiilor despre principalele evenimente,


relaţiile dintre evenimente trăite de individ şi stabilirea semnificaţiei
lor, în vederea cunoaşterii „istoriei personale” a subiectului. Se
concentrează asupra succesiunii evenimentelor din viaţa personală
a subiectului, pe relaţiile dintre aceste evenimente: sunt identificate
„evenimente cauză”, „evenimente efecte”, „evenimente mijloc” şi
„evenimente scop”. Obţinerea informaţiilor se realizează pe cale
directă, de la subiect, sau pe cale indirectă, de la alte persoane
(părinţi, educatori etc.).
Metoda analizei produselor activității

• Analiza psihopedagogică a produselor activităţii (compuneri,


desene, creaţii literare, muzicale, modul de formulare şi rezolvare a
problemelor etc.) furnizează informaţii despre însuşirile psihice ale
persoanei precum şi despre nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor sale
achiziţionate pe parcursul unor activităţi de învăţare.
Evaluarea produselor activităţii are în atenţie: distribuţia sau
frecvenţa în unitatea de timp considerată; numărul sau cantitatea
totală; originalitatea şi noutatea; complexitatea; valoarea şi utilitatea.
Investigaţia

• reprezintă o posibilitate pentru elev de a aplica în mod creator


cunoştinţele şi de a explora situaţii noi de învăţare;
• solicită elevul în îndeplinirea unei sarcini de lucru precise, prin care
îşi poate demonstra, în practică, un întreg complex de cunoştinţe şi
capacităţi;
• urmăreşte formarea unor tehnici de lucru individual şi în grup,
precum şi a unor atitudini de toleranţă, solidaritate, cooperare,
colaborare;
Evaluarea investigaţiei se realizează evidenţiind: strategia de rezolvare,
aplicarea cunoştinţelor, corectitudinea înregistrării datelor, abilitatea
elevilor şi prezentarea observaţiilor şi a rezultatelor obţinute, produsele
realizate, atitudinea elevilor în faţa sarcinii, dezvoltarea unor deprinderi
de lucru sau individuale/ de grup.
Proiectul
• Criterii generale de evaluare a proiectului
Pot fi folosite mai multe categorii de criterii:
a) Criterii care vizează calitatea proiectului
1. Validitatea proiectului
2. Completitudinea proiectului
3. Elaborarea şi structurarea proiectului
4. Calitatea materialului utilizat
5. Creativitatea.
b) Criterii care vizează calitatea activităţii elevului
1. Raportarea elevului la tema proiectului
2. Performarea sarcinilor
3. Documentarea
4. Nivelul de elaborare şi comunicare
• Greşelile
• Creativitatea
• Calitatea rezultatelor
Proiectul
• Criterii de evaluare a proiectului
• 1. Stabilirea scopului proiectului
• 2. Activitatea individuală realizată de către elev (investigaţie, experiment,
anchetă)
• Rezultate, concluzii, observaţii. Aprecierea proiectului în termeni de
eficienţă, validitate, aplicabilitate etc.
• Prezentarea proiectului (calitatea comunicării, claritate, coerenţă, capacitate
de sinteză etc.)
• Relevanţa proiectului (utilitate, conexiuni interdisciplinare etc.)
Portofoliul

• CRITERII DE EVALUARE:
• CONŢINUTUL PORTOFOLIULUI:
• existenţa sumarului protofoliului;
• diversitatea pieselor pe care le conţine:
• un eseu structurat;
• un dicţionar de personaje istorice;
• fotografii;
• un dicţionar de termeni istorici;
• fişe de lucru;
• 2 lucrări corectate de profesor pe parcursul anului şcolar;

• o fişă de autoevaluare;
Portofoliul
• . CALITATEA PIESELOR DIN PORTOFOLIU:
• utilizarea a cel puţin cinci surse bibliografice;
• coerenţa/pertinenţa eseului;
• rezolvarea sarcinilor de lucru din fişe;
• respectarea ordinii alfabetice în elaborarea dicţionarului de personaje
istorice şi a dicţionarului de termeni istorici;
• III. ESTETICA
• tehnoredactarea;
• calitatea imaginilor;
• aranjarea pieselor din portofoliu după un anumit criteriu;
• IV.ORIGINALITATE, CREATIVITATE
Autoevaluarea

• Efecte benefice: (Radu, I. T., 1998, p. 246)


• dobândirea de către profesor a confirmării aprecierilor sale în opinia elevilor,
referitoare la rezultatele constatate;
• -exercitarea de către elev a rolului de subiect al acţiunii de participant la
propria sa formare;
• -aprecierea de către elev a rezultatelor obţinute şi înţelegerea eforturilor
necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite;
• cultivarea motivaţiei lăuntrice pentru învăţătură şi menţinerea unei atitudini
pozitive, responsabile pentru propria activitate.
Autoevaluarea
• Căi de formare şi de educare a spiritului de evaluare obiectivă:
• -autocorectarea sau corectare reciprocă, prin depistarea lagunelor proprii
sau a celor ale colegilor, se realizează astfel un prim pas în conştientizarea
competenţelor în mod independent;
• -autonotarea contestată, elevul fiind solicitat să-şi acorde o notă, care se
negociază cu profesorul sau împreună cu colegii;
• -notarea reciprocă, elevii sunt puşi în situaţia de a-şi nota colegii,
reciprocitate, fie la lucrările scrise, fie la ascultările orale;
• -metoda de apreciere obiectivă a personalităţii, metoda concepută de Gh.
Zapan, ce constă în antrenarea întregului colectiv al clasei şi în evidenţierea
rezultatelor obţinute de elevii săi, prin colectarea cât mai multor informaţii şi
aprecieri, eventual prin confruntare, pentru constituirea unei reprezentări cât
mai exacte asupra posibilităţii fiecărui elev în parte sau a tuturor.
“Şcoala cea bună e aceea în care şi
şcolarul învaţă pe profesor.”
Nicolae Iorga

VĂ MULŢUMESC!