UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI, DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA

PERSONALULUI DIDACTIC
NIVELUL I POSTUNIVERSITAR, PROGRAM DE FORMARE PSIHOPEDAGOGICĂ

PORTOFOLIU LA DISCIPLINA PEDAGOGIE II

CONF. UNIV. DR. CURSANT

TUDOR SOFIA-LOREDANA SCARLAT N. IULIANA

2023
 CONȚINUTUL PORTOFOLIULUI

1.Argumentați, în maxim 2 pagini, importanța unui tip de strategii didactice

(comunicare, ludice, bazate pe IAC etc.) pentru formarea/dezvoltarea
competențelor elevilor.
2.Prezentați, la alegere, o metodă de evaluare (tradițională/alternativă)
utilizată în evaluarea rezultatelor învățării (definire și caracteristici, avantaje,
dezavantaje).
3.Elaborați demersul didactic al unei lecții la o disciplină de învățământ din
curricula învățământului gimnazial (tema lecției/tipul de lecție, la alegere).
 1.IMPORTANȚA STRATEGIILOR DIDACTICE INTERACTIVE PENTRU
FORMAREA/DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR ELEVILOR

STRATEGIA DIDACTICĂ:
*modalitatea eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să acceadă la
cunoaștere și să-și dezvolte capacitățile intelectuale, priceperile, deprinderile,
aptitudinile, sentimentele și emoțiile;
*cuprinde un ansamblu complex și circular de metode, tehnici, mijloace de
învățământ și forme de organizare a activității, complementare, pe baza cărora
profesorul elaborează un plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu
eficiență a învățării;
Strategiile didactice interactive de grup/microgrup sunt:
-strategii ce presupun munca în colaborare și/sau competiție constructivă a
elevilor organizați colectiv, pe microgrupuri sau în echipe de lucru în vederea
atingerii unor obiective preconizate;
-se bazează pe sprijinul reciproc în cautare-cercetare și învățare;
-stimulează participările individuale, antrenând subiecții cu toată
personalitatea lor (abilități cognitive, afective, volitive, sociale);
-solicită efort de adaptare la normele de grup, toleranță față de opiniile,
părerile colegilor, dezvoltând capacitățile autoevaluative;
-sunt strategii de interacțiune activă între participanții la activitate;
--presupun crearea unor programe care să corespundă nevoii de
interrelaționare și de răspuns diferențiat la reacțiile elevilor.
Strategiile didactice interactive au în vedere provocarea și susținerea
învățării active în cadrul căreia, cel ce învață acționează asupra informației
pentru a o transforma într-una nouă, personală, proprie.
Elementele care determină opțiunea pentru o anumită strategie didactică
în general, și interactivă, în special:
-stilul de conducere a activității instructive-educative;
-modul în care se va produce învățarea ( prin cooperare, prin competiție, prin
cercetare, prin descoperire, prin problematizare, prin experimente, prin
aplicații practice etc.);
-căile și modalitățile care vor conduce la provocarea învățării dorite sunt:
metodele, procedeele, tehnicile, mijloacele de învățământ ( materialele
didactice, echipamente, noi tehnologii etc.);
-formele de organizare a activității ( frontală, colectivă, în microgrupe, în
perechi, individuală, mixtă );
-modul de participare al educaților la activitate;
-timpul necesar aplicării strategiei alese;
-tipul de dezvoltare vizat ( cognitivă, afectivă, socială, practică-aplicativă);
-modul de prezentare a conținuturilor ( de la înalt structurate către cele mai
puțin structurate, de la algoritmice către cele euristice, incluzând și nivelurile
intermediare);
-cadrul în care are loc experiența de învățare ( în clasă, în afara clasei, în
laborator etc.)
Metode și tehnici interactive de grup: metoda predării/învățării reciproce,
metoda mozaicului(Jigsaw), metoda piramidei, explozia stelară, metoda
cercurilor concentrice, diagrama cauzelor și a efectelor etc.
Folosind strategiile interactive:
*se reduce la minim fenomenul blocajului emoțional al creativității;
*munca în grup permite împărțirea sarcinilor și responsabilităților în părți mult
mai ușor de realizat;
*timpul de soluționare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt în
cazul lucrului în grup decât pe cont propriu;
*lucrul în echipă oferă elevilor posibilitatea de a-și împărtăși părerile,
experiența, ideile, informațiile;
*grupul dă un sentiment de încredere, de siguranță, antrenare reciprocă a
membrilor ce duce la dispariția fricii de eșec, stimulând curajul de a-și asuma
riscuri.
 2.Metode tradiționale de evaluare

În activitatea de evaluare cadrul didactic poate recurge la o gamă largă de

metode, clasificate în: tradiționale și complementare(alternative).

Metodele tradiționale de evaluare au căpătat această denumire datorită

faptului că, în timp, ele au fost cel mai des utilizate. Din această categorie fac
parte: probele orale, probele scrise și probele practice, probe desemnând
orice instrument de evaluare proiectat, administrat și corectat de către profesor.

1.Probele orale

Probele orale reprezintă metoda de evaluare cel mai des utilizată, dar
sunt recomandabile în principal disciplinelor care presupun demonstrarea unor
capacități și abilități dificil de surprins prin intermediul probelor scrise (de
exemplu, capacitatea de comunicare verbală). Aceste probe au avantaje, dar și
dezavantaje.

Principalele avantaje ar fi următoarele:

- au o mare importanță în stabilirea interacțiunii educator – educabil, care

trebuie să stimuleze modul de structurare a răspunsurilor de către elev,
încurajând și manifestări ce permit evaluarea comportamentului afectiv –
atitudinal;

- oferă posibilitatea modulării întrebărilor în funcție de răspunsurile copilului;

- oferă posibilitatea de a clasifica si corecta imediat eventualele greșeli sau

neînțelegeri ale elevului;

- oferă mai multă libertate de manifestare a originalității educabilului, a

capacității sale de argumentare.

Trebuie avute în calcul și dezavantajele pe care probele orale le au. Acestea

ar putea fi:

-evaluările orale au o validitate redusă datorită imposibilității acoperirii uniforme

a conținuturilor predate și a verificării tuturor componenților grupei, privind
asimilarea conținutului supus verificării;

-ele operează un sondaj în conținuturile predate și în rândul elevilor. Niciodată nu

pot fi obținute pe această cale informații complete privind asimilarea unei arii de
conținut de către o grupă de elevi;

-răspunsurile au fidelitate redusă datorită multor circumstanțe: durata scurtă a

examinării; răspunsurile nu se conservă, variația comportamentului
evaluatorului, precum și influența exercitată asupra acestuia de opinia formată
asupra copilului;
-nu se acordă șanse egale tuturor elevilor, gradul de dificultate al întrebărilor
fiind diferit;

-sunt cronofage, utilizând mult timp;

-dezavantajează copiii timizi și pe cei care elaborează mai greu răspunsurile.

Din perspectiva caracteristicilor acestui mod de evaluare și, îndeosebi, a

neajunsurilor acestuia, unele cerințe urmează să fie avute in vedere în utilizarea
lor:

-utilizarea lor este necesara pentru abordarea capacității de exprimare verbală,

orală, mai ales la disciplinele la care această capacitate constituie un element de
specificare curriculară;

-în realizarea ei, este necesar să fie folosite forme combinate, pentru ca efectele
pozitive să se producă asupra întregii grupe, adică atât verificări frontale, cât și
individuale;

-pentru creșterea nivelului de consistență și de precizie al aprecierii sunt

necesare elaborarea și utilizarea unor scheme de cotare, recurgându-se la
stabilirea elementelor dorite a răspunsului. De asemenea, este utilă stabilirea
unor liste de descriptori cu ajutorul cărora pot fi departajate mai exact nivelurile
performanțelor copiilor;

-condiția generală pentru o evaluare eficace este o bună pregătire a profesorului

ca evaluator. Ea presupune un antrenament specific în tehnica formulării
întrebărilor, a conducerii interviului, ca și în cotarea răspunsurilor (întrebarea să
fie adresată întregii grupe de el, apoi să fie numit un copil care să răspundă și
care să nu fie întrerupt decât dacă face greșeli sau se îndepărtează de la
întrebare, întrebările să solicite gândirea independentă, inteligența și
creativitatea copilului, profesorul să creeze o atmosferă destinsă, fără critici la
adresa educabililor, iar răspunsurile să fie apreciate cu un calificativ, cât se poate
de obiectiv).

Trebuie să ținem seama de aceste cerințe, deoarece, de multe ori, un răspuns

greșit poate veni nu neapărat din necunoașterea materiei, ci pentru că subiectul
evaluat nu a înțeles corect, nu a interpretat corect întrebarea primită.

2.Probele scrise

Probele scrise reprezintă o modalitate de evaluare foarte des practicată,

uneori chiar preferată deoarece prezintă mai multe avantaje pe care nu ar trebui
să le ignorăm dacă se dorește realizarea unui proces de instruire eficient și să
crească gradul de obiectivitate în apreciere.

Probele scrise au următoarele avantaje:

-economia de timp care o realizează în cadrul bugetului alocat relației predare –

învațare – evaluare. Probele scrise permit evaluarea unui numar mare de elevi
într-un timp relativ scurt;
-acoperirea unitară ca volum și profunzime pe care o asigură la nivelul
conținutului evaluat. Probele scrise fac posibilă evaluarea tuturor elevilor asupra
aceleiași secvențe curriculare, a ceea ce fac comparabile rezultatele elevilor, iar
evaluarea in sine este mai obiectivă;

-posibilitatea cadrului didactic de a emite judecăți de valoare mult mai obiective,

întemeiate pe existența unor criterii de evaluare clar specificate și prestabilite;

-posibilitatea elevilor de a-și elabora răspunsul independent, fără nici un fel de

intervenție din afară, reflectând cunoștințe și capacități demonstrate într-un ritm
propriu;

-diminuarea stărilor tensionale de stres, care pot avea un impact negativ asupra
performanței elevilor timizi sau cu alte probleme emoționale.

Probele scrise au ca dezavantaj relativa întârziere în timp a momentului în care

se realizează corectarea unor greșeli sau completarea unor lacune identificate.

3.Probele practice

Probele practice sunt utilizate în vederea evaluării capacității de a aplica

anumite cunosținte teoretice, precum și a gradului de stăpânire a priceperilor și
deprinderilor de ordin practic. În prezent, accentul se pune pe trecerea
progresivă de la „a ști” la „ a ști să faci” și „ a ști să fii”. Se evaluează atât
procesul (acțiunea realizată), cât și produsul (rezultatul). Această metodă de
evaluare oferă posibilitatea elevului de a-și verifica competențele generale
(comunicare, analiză, înțelegere, sinteză, evaluare), cât și pe cele specifice,
aplicative (capacitatea de a utiliza instrumentele de lucru, capacitatea de a
înregistra rezultatele).

Acestea cuprind forme de realizare, experiențe de laborator, lucrări

experimentale, lucrări în atelier, desene, creații personale ale copiilor,
performanțele sportive, performanțele muzicale, modul de utilizare al
instrumentelor școlare. Rezultatele educaționale care evidențiază capacitățile de
aplicare privesc mai ales unele discipline aplicative (tehnologice, artistice, de
educație fizică, practică pedagogică) și pe cele care cuprind conținuturi cu
caracter experimental (științele naturii).

Pentru creearea condițiilor necesare desfășurării probelor practice dascălul

trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

-să selecteze experimentele relevante în raport cu obiectivele care vor fi

evaluate;

-să elaboreze cerințele sarcinii;

-să pregătească echipamentele și materialele necesare;

-să stabilească criteriile de evaluare, incluzând schema sau baremele de notare

care pot fi: de apreciere a lucrărilor/probelor; de timp (timpul necesar efectuării
cerințelor sau în cazul probelor sportive, timpul minim/maxim de străbătut o
distanță, de realizat o probă), de calitate a lucrărilor efectuate, de respectare a
normelor de securitate și protecția muncii;

-să proiecteze o strategie generală de evaluare;

-să presteze experimentul ori de câte ori este posibil.

Evaluarea prin probe practice prezintă și unele dezavantaje: sunt mari

consumatoare de timp; sunt greu de organizat în multe domenii; lucrările elevilor
sunt apreciate subiectiv, în funcție de preferințele sau gusturile cadrului didactic;
notarea este greu de făcut, elaborarea și formularea descriptorilor de
performanță sunt deficitare.

În concluzie, cadrele didactice trebuie să asigure un echilibru între probele

orale, scrise și practice, pentru că fiecare metodă are avantaje, dar și
dezavantaje. Instrumentele de evaluare pe care le utilizează trebuie să fie de
calitate, să stabilească scopul probei pornind de la obiectivele operaționale ale
activității de predare-învățare, iar itemii aleși să corespundă fiecărui obiectiv
operațional. Metodele tradiționale sunt importante pentru testarea unor
cunoștințe și capacități de bază, dar nu mai sunt eficiente atunci când dorim să le
dezvoltăm elevilor unele capacități intelectuale care au un caracter complex și
interdisiciplinar.Strategiile de evaluare trebuie selectate în funcție de obiectivele
propuse și particularitățile de vârstă și psihologice ale educabilului.
 3.

Data: 17.06.2023
Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială ‘’George Topârceanu’’,
Mioveni
Clasa: a VIII-a
Profesor: Scarlat Iuliana
Aria curriculară: Om și societate
Disciplina: Educație economico-financiară
Subiectul lecției: Bugetul familiei.Venituri și cheltuieli ale familiei.
Tipul lecției: mixtă

DEMERSUL DIDACTIC

Nr. Momentele Ob. Elementele esențiale de conținut Metode

crt lecției op. Strategii didactice de
evaluare
Metode și Mijloace de Forme de
procedee învățământ organizare
Pregătirea Se stabilește ordinea si se pregătesc Conversatia Catalogul Frontală
clasei pentru materialele necesare pentru lecție.
activitatea de
învățare

1. Verificarea Se verifică calitativ tema. Se va numi Conversația Caietul Individuală Orală

temei câte un elev care să citească din tema
pentru acasă. Frontală
2. Captarea ‘’V-a plăcut în excursia de săptămâna Conversația Frontală Orală
atenției trecută?Ne pare rău ca nu au mers toți
colegii.Care au fost motivele?”
Majoritatea celor absenți din excursia
organizată cu clasa motivează prin
lipsa banilor, posibilitățile financiare
limitate ale familiei.
“Ar fi putut exista vreo modalitate de
rezolvare a acestei probleme?
(economisire, împrumuturi)”
3.. Enunțarea O5 Se scrie pe tablă titlul lecției: ‘’Bugetul Conversația Tabla Frontală Orală
 scopului și a familiei.Venituri și cheltuieli ale
obiectivelor familiei’’. Se informează elevii asupra
scopului și obiectivelor principale ale
lecției.
4. Reactualizarea Se realizează reactualizarea Metoda Tabla Frontală Orală
cunoștințelor cunoștințelor ( privind diferențierea ciorchinelui
nevoilor de dorințe) folosind ‘’ metoda Fișa de lucru Individuală
ciorchinelui’’. Conversația

5. Dirijarea O1 Se definesc noțiunile de: venituri, Expunerea Manualul Frontală Orală

învățării cheltuieli, buget.
O2 Se precizează care sunt sursele de Explicația Caietul Individuală Scrisă
venituri (salarii, alocații, indemnizații,
pensii, activități independente, chirii,
O3 dobânzi etc) și tipurile de cheltuieli
(cheltuieli pentru consum: alimentație,
îmbrăcăminte, întreținerea și dotarea
locuinței,automobilul, sănătate,
educație,etc.; cheltuieli pentru
investiții: cumpărări de bunuri,
terenuri și alte valori, etc.;cheltuieli de
producție; impozite și taxe; alte
cheltuieli).
Se prezintă formele bugetului în
O4 funcție de raportul dintre venituri și
cheltuieli:
excedentar - venituri>cheltuieli
echilibrat – venituri=cheltuieli
deficitar – veniturile<cheltuielile
O5 În continuare se organizează o Dezbaterea
dezbatere prin intermediul căreia
elevii vor identifica avantajele și
dezavantajele bugetului excedentar,
respectiv deficitar și cum se pot face
economii ( partea din venituri care nu
este cheltuita ).
Pentru o mai bună planificare a
bugetului se recomandă folosirea
regulei 50/30/20 – 50% pentru
nevoi/30% pentru dorințe/20% pentru
economii.

6. Obținerea O4 Se formează echipe de câte 6 elevi. Conversația Fișa de lucru Pe grupe Orală
performanței Aceștia primesc fișa de lucru cu
O5 problema de rezolvat. Au timp de lucru Metoda Calculatorul
10 minute. După rezolvare se trece la Philips 6/6
discutarea soluțiilor găsite de fiecare
echipă. Brainstormin
-gul în cadrul
grupurilor
formate

7. Evaluarea Se dă elevilor un test de evaluare . Itemi Fișa de lucru Individuală Scrisă

 rezultatelor
8. Încheierea Se notează tema pentru acasă: Caietul Frontală
activității exercițiile 4 și 5,de la pagina 53.

Anexe:
*Fișa de lucru
*Test de evaluare
*Metoda ciorchinelui – Nevoi versus dorințe
FIȘA DE LUCRU

O familie compusă din 3 persoane are următorul buget, constituit din:

-3000,00 lei salariu tata;
-2500,00 lei salariu mama;
-200,00 lei alocația copil;
-100,00 lei bursa copil.
Cheltuielile lunare sunt distribuite astfel:
-35% hrana;
-11% cheltuieli cu întreținerea;
-8% transport;
-12% utilitățile;
-6% cheltuieli pentru studio;
-5% cheltuieli cu îmbrăcămintea;
-8% bani de buzunar;
-4% cheltuieli cu sănătatea;
-12% distracții;
-5% cheltuieli neprevăzute.
Calculați totalul veniturilor și cheltuielilor. Ce fel de buget identificăm?
Cum ar putea fi posibilă echilibrarea bugetului?
Se poate economisi pentru o vacanță în valoare totală de 7000,00 lei?
în câte luni preconizați a se obține suma necesară?
TEST DE EVALUARE

1.Notați cu Adevarat(A) sau Fals(F) următoarele enunțuri(3 puncte):

a. Salariul este o sursă de venit.
b. Dacă veniturile sunt mai mici decât cheltuielile, bugetul este
excedentar.
c. Educația reprezintă cheltuială pentru consum.
2.Alegeți varianta corectă(3 puncte):
Bugetul echilibrat:
a. Veniturile sunt mai mari decât cheltuielile.
b. Veniturile sunt aproximativ egale cu cheltuielile.
c. Veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.
Cumpărarea de bunuri, terenuri și alte valori reprezintă:
a. Cheltuieli pentru consum.
b. Cheltuieli pentru producție.
c. Cheltuieli pentru investiții.
Impozitele și taxele sunt:
a. Venituri
b. Cheltuieli
c. Nici una dintre variante
3. Asociați elementele din coloana A și B (3 puncte):
A B
a.Buget excedentar a. Venit lunar=3320 lei
Cheltuieli lunare=3571 lei
b.Buget echilibrat b.Cheltuieli lunare de 4525 lei, la un
venit de 4988 lei
c.Buget deficitar c. La finalul lunii am rămas cu 5 lei în buzunar
 Hrană
Mașina
Adăpost
decapotabilă
Apă Excursie
la Viena

Îmbrăcămintea
Adidași de
NEVOI firmă
FIZIOLOGICE
Spațiu de Telefon
joacă DORINȚE mobil

Vilă cu
piscină

NEVOI DE NEVOI
SIGURANȚĂ ȘI AUTOREALIZAREA,
SECURITATE DEZVOLTARE Nevoia de
PERSONALĂ PERSONALĂ cunoaștere,
înțelepciune

Nevoia de
împlinire
NEVOI SOCIALE Nevoia de
NEVOIA DE
Nevoia de a ȘI DE estetică și
RECUNOAȘTERE
avea o familie, APARTENENȚĂ frumos
SOCIALĂ
prieteni

Nevoia de a Nevoia de a
fi acceptat construi o
Nevoia de
reputație
atenție

Nevoia de
Nevoia de
afecțiune
recunoaștere,
prestigiu

METODA CIORCHINELUI – Nevoi versus dorințe