Evaluarea în educația timpurie: funcții (constatativă, predictivă, diagnostică),

forme de evaluare (evaluare inițială, evaluare formativă/ continuă, evaluare sumativă/

cumulativă), metode și instrumente de evaluare tradiționale și moderne (analiza
produselor activității, observarea sistematică, convorbirea cu scop evaluativ, portofoliul
copilului)

Evaluarea

Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învățământ, ce permite luarea, în

cunoștință de cauză, a unor decizii de reglare, ameliorare, perfecționare a activității.
Prin evaluare se urmărește progresul copilului în raport cu el însuși și mai puțin o raportare la
norme de grup.

Funcții
Evaluarea are funcții importante în procesul didactic:
- de constatare (descriere, măsurare) a rezultatelor obținute de cei educați;
- de diagnoză, adică de cunoaștere a factorilor ce au condus la aceste rezultate;
- de prognoză (predicție), de prefigurare a soluțiilor de ameliorare a rezultatelor, eliminare a
lipsurilor și erorilor, reglarea și perfecționarea activității.

Forme de evaluare
Activitatea educativă în grădiniță este complexă și solicită forme de evaluare variate,
multiple, aceleași ca în etapele ulterioare, dar adaptate la activitatea preșcolarilor.
Evaluarea inițială - se realizează la fiecare început de an școlar, când educatorul planifică
o perioadă de două săptămâni pentru evaluarea copiilor din grupă, în scopul cunoașterii
acestora, pentru a ști care este nivelul și ritmul lor de dezvoltare , gradul în care stăpânesc
cunoștințe, abilități, competențe necesare învățării.
Psihologul american David Ausubel sublinia rolul și însemnătatea acestui tip de evaluare
pentru integrarea copiilor afirmând „Daca aș vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur
principiu, eu spun: ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul
le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință.”(Ausubel D.
Robinson, 1982).
Evaluarea inițială se poate realiza prin aplicarea de probe orale sau scrise. Datele
obținute prin aceste evaluări ajută la realizarea unui diagnostic al pregătirii copiilor, în acel
moment, dar îndeplinește mai ales o funcție predictivă, prognostică indicând modul în care
copiii vor putea asimila conținuturile în noua etapă a instruirii.
Evaluarea formativă /continuă – aceasta se realizează pe parcursul procesului de
instruire, pe secvențe mici propunându-și evaluarea performanțelor tuturor preșcolarilor în
legătură cu întregul conținut esențial, parcurs în secvența respectivă. În acest fel, este posibilă
identificarea neajunsurilor după fiecare secvență de instruire și, în consecință, adaptarea unor
măsuri de recuperare față de unii preșcolari. În ceea ce privește frecvența acestor evaluări,
unii autori consideră că evaluarea formativă trebuie realizată după fiecare activitate, în vreme
alți autori propun un interval de timp mai lung.
Evaluare finală/sumativă – acest tip de evaluare se realizează la sfârșitul unei etape de
instruire și presupune verificări globale, parțiale, estimări de ansamblu asupra rezultatelor
copiilor. Prin evaluarea sumativă se constată nivelul de performanță atins în raport cu anumite
exigențe de formare care au fost stabilite la începutul unei perioade lungi de învățare sau care
se formulează abia în momentul evaluării.

Metode și instrumente de evaluare tradiționale și moderne

Teoria și practica pedagogică distinge între metodele tradiționale și cele complementare
/alternative de evaluare. Sunt păreri diferite în ceea ce privește modul de utilizare a metodelor
de evaluare, însă soluția cea mai potrivită este îmbinarea cât mai eficientă a acestora și nu
folosirea în exces a unora în detrimentul altor metode.
Metode tradiționale
- Metoda de evaluare orală – este una din cele mai răspândite și utilizate metode,
realizându-se prin întrebări sau răspunsuri. Este folosită, cu precădere, ca verificare
curentă, parțială și pe parcursul programului de instruire. Evaluarea orală este
specifică situațiilor în care performanța trebuie exprimată prin comunicare orală.
- Probele scrise – sunt mijloace de evaluare utilizate sub forma testelor sau a fișelor de
evaluare;
- Probele practice – în grădiniță, aceste probe sunt asociate cu activitățile de pictură,
desen, modelaj, construcție, gospodărești, experimente pentru observarea unor
fenomene, etc.
Metode moderne
- Observarea sistematică a comportamentului copilului – este deosebit de importantă în
educația centrata pe copil, fiind baza evaluării preșcolarului și constă în urmărirea
atentă și sistematică a comportamentului copilului, cu scopul de a se sesiza aspectele
sale caracteristice.
Obiectul observării îl constituie activitatea copiilor, produsele activității realizate în
conformitate cu cerințele programei pentru învățământul preșcolar.
- Portofoliul copilului – este un instrument complex de evaluare, prin care se urmărește
progresul copiilor pe mai multe planuri, dar și atitudinea acestora față de activitățile
desfășurate, pe o perioadă de timp. Poate fi considerat ca „o carte de vizita” a
preșcolarului, care urmărește progresele copilului de la un semestru la altul, de la an la
an, atât educatoarea cât și părinții având posibilitatea de a urmări progresul copilului
în plan cognitiv, atitudinal și comportamental.
Elementul esențial al acestei metode îl reprezintă implicarea activă a preșcolarilor în
crearea, colectarea și selectarea produselor care satisfac scopul portofoliului.
- Convorbirea cu scop evaluativ – îl invită pe copil să se autoanalizeze, făcând apel la
experiență de învățare a copilului. Dialogul este pregătit riguros de educatoare în jurul
unor itemi dinainte stabiliți, acesta depășește stadiul unui dialog liber cu copilul,
răspunsurile fiind consemnate. De asemeni, este o activitate care îi pune pe copii în
 situația de a se exprima independent, folosind cuvinte din vocabularul lor activ, în
urma unor activități de observare, povestire, jocuri didactice, lecturi pe baza de
imagini sau în contactul direct cu obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare. Ei au
posibilitatea de a se exprima și de a-și susține părerile în fața unui colectiv,
dezvoltându-și curajul opiniei, calități ce le vor fi necesare la școală.

Bibliografie
- „Evaluarea – ghid al activității din grădiniță”, studiu științific, Maria Chiriac;
- „Metodica predării activității instructiv- educative în grădinițe”, Colceriu Laura, 2010;
- „Pedagogie preșcolară”, Elisabeta Voiculescu, Educația XXI