METODE, TEHNICI ȘI INSTRUMENTE DE CUNOAȘTERE A SPECIFICULUI

DEZVOLTĂRII PSIHICE LA VÂRSTELE TIMPURII.

Observând comportamentul copilului obţinem date importante despre

temperamentul , caracterul sau aptitudinile acestuia . La început sunt remarcaţi copiii care
se detaşează fie prin aptitudine, fie printr-o serie de manifestări negative .
Treptat însă sunt cunoscuţi şi Activitatea de cunoaştere a copilului implică
folosirea unei game variate de metode şi procedee deoarece datele obţinute printr-o
singură metodă sunt unilaterale .
Folosind însă mai multe metode se pot obţine informaţii care se completeză şi
se variază reciproc .
Una dintre metodele cu cea mai amplă utilizare în cunoaşterea copilului
preşcolar este observaţia.
Această metodă furnizează educatoarei cele mai bogate şi variate date pentru
caracterizarea personalităţii copilului . Pentru ca această metodă să aibă rezultatele
scontate copilul trebuie observat în condiţii cât mai variate , numai în felul acesta pot fi
surprinse manifestările ce-l caracterizează pe copil .
Pe parcursul unei zile de grădiniță copilul se manifestă diferit la anumite tipuri
de activităţi ce se desfăşoară în grădiniţă. Preferă un anume tip de activitate, se comportă
diferit în cadrul activităţii de joc, comparativ cu atitudinea pe care o are în activităţile
comune.
Scopul observaţiei trebuie stabilit foarte bine de educatoare deoarece urmărim
anumite aspecte ale comportării în situaţii şi momente specifice . Astfel în cadrul jocului
didactic educatoarea poate observa : copilul preferă să fie lider sau subaltern , este
dinamic, manifestă spirit de echipă , doreşte să se evidenţieze fără să ţină seamă de
ceilalţi coechipieri , respectă sarcina didactică , respectă sau încalcă regulile jocului , dă
dovadă de creativitate şi inovaţie la jocul de creaţie , etc.
Dimpotrivă în activităţile comune se pot obţine date despre imaginaţie, memorie,
gândiree, limbaj, capacitate de înţelegere , etc.
Manifestările copilului în jocurile de mişcare şi jocurile liber-alese, la teatru , la
sala de mese etc., trebuie observate cu mare atenţie deoarece furnizează foarte multe
date despre el : este prietenos , posedă spirit de într-ajutorare , respectă pe cei din jurul
său etc.
Toate observaţiile trebuie consemnate în caietul de observaţii psiho-pedagogice
sau într-un alt caiet atunci când le-am surprins deoarece odată cu trecerea timpului ele pot
fi uitate sau chiar interpretate greşit .
Observaţiile ocazionale pot duce la concluzii greşit de aceea constanta
comportamentului într-o mare varietate de situaţii reprezintă aspectul important care
trebuie reţinut pentru interpretare. În orice observaţie trebuie să notăm cât mai exact
datele şi să le separăm de interpretări .
Date despre copil putem afla şi prin metoda convorbirii . Anumite
manifestări , in anumite situaţii în care este pus copilul le putem afla prin intermediul
convorbirilor ocazionale , libere sau prin intermediul convorbirilor premeditate care au
scop bine stabilit .
 La venirea în grădiniţă copilul se ataşează de educatoare şi cu timpul capătă
încredere în a-şi destăinui toate framântările pe care le are. Tot ce se petrece în viaţa lui
în afara grădiniţei este adus la cunoştinţa educatoarei . Astfel putem afla despre viaţa lui
în familie , despre activităţile pe care le desfaşoară în afara grădiniţei , despre problemele
ce îl preocupă şi pe care nu le discută cu părinţii din neglijenţă sau neştiinţa acestora .
Cunoscând toate aceste date şi intervenind cu tact pedagogic în activităţile pe
care le desfăşurăm cu părinţii putem corecta unele comportamente ale copilului sau
deopotrivă putem cultiva anumite aptitudini sau interese ale acestuia .
Pentru ca rezultatele să fie cele scontate atât copilul cât şi familia acestuia
trebuie să fie sinceri cu educatoarea , să aibă încredere în ea indiferent de subiectul
conversaţiei atunci când aceasta are loc pentru a corecta conduite sau a dezvolta
aptitudini .
În învăţamântul preşcolar metoda biografică sau anamneza se reduce în mare
parte la datele pe care le obţinem de la familie .
Din chestionarele pe care le propunem părinţilor putem colecta foarte multe date
despre copilul preşcolar .
Principalul dezavantaj este că nu suntem sigure dacă părinţii sunt sinceri în
răspunsurile date .Tendinţa de faţadă pe care subiecţii o manifestă îi determină să-şi
ascundă sentimentele şi atitudinile care nu sunt acceptate social şi să ofere răspunsuri cât
mai dezirabile .
Chestionarul ne ofera poate şi date eronate , de faţada dar pe parcursul timpului
prin intermediul observaţiilor şi al convorbirilor putem raporta aceste date la realitatea cu
care ne confruntăm .
Metoda testelor reprezintă „o probă standardizată din punct de vedere a sarcinii
propuse spre rezolvare , al condiţiilor de aplicare şi instrucţiunilor date , precum şi a
modalităţilor de cotare şi interpretare a datelor obţinute „.(Cosmovici , A.,1999) .
Literatura de specialitate oferă şi probe psihologice nestandardizate care sunt
foarte utile cadrelor didactice interesate în cunoasterea obiectivă a profilului psihologic al
copilului .
Testele de cunoştinţe constituie o cale importantă în cunoaşterea personalităţii
copilului .
Didactica modernă pune un mare accent pe racordarea acţiunilor instructiv -
educative la nevoile şi potenţele copilului , pe considerarea paticularutăţilor individuale
ca indicator orientativ prioritar .
Cunoaşterea comportamentului copiilor , a nivelului atins în dezvoltarea lor
generală şi a rezultatelor obţinute în realizarea obiectivelor pedagogice este necesară
educatoarei în fiecare moment al desfăşurării actului didactic : la început , pe parcurs , la
sfârşit .
Testele de cunoștinţe , evaluare pot fi deci iniţiale sau predicative , formative ,
sumative .
Evaluarea predictivă o realizăm la începutul unui program de instruire , stabilind
nivelul de pregătire al copiilor şi indicând condiţiile în care aceştia vor putea asimila noile
cunoştinţe .
 Primele două săptămâni ale anului şcolar sunt rezervate culegerii de date
despre copii şi prin testele predictive putem afla date referitoare la dezvoltarea psiho-
fizică şi la nivelul de cunoştinţe , priceperi şi deprinderi ale acestora .
Gradul de instruire dobândit este determinant pentru parcurgerea urmatoarei etape
de învăţare.
Evaluarea predictivă se constituie într-un indice preţios de concepere a noului
demers didactic.
Evaluarea de orice tip permite întrevederea posibilităţilor de realizare a obiectivelor
urmărite într-un timp mai scurt şi cu un consum cât mai mic de resurse . Consecinţele
acesteia se vor extinde atât asupra conţinutului învăţării cât şi asupra formelor de
organizare , mijloacelor şi metodelor folosite în concordanţă cu particularităţile psiho-
fizice ale copiilor .
Importanţa deosebită a procesului evaluativ impune măsuri pe care
educatoarea
trebuie să nu le neglijeze :
 determinarea exactă a obiectivelor şi a conţinuturilor conform programei
preşcolare ;
 stabilirea nivelului de solicitare în funcţie de capacitatea şi de ritmurile
biologice ale copiilor;
 alegerea acelor itemi cu materiale care să se adreseze cu precădere
capacităţii de prelucrare creatoare a informaţiei , de aplicare a acesteia în
situaţii variate şi nu de simpla reproducere ;
 formularea unor itemi cu materiale din sala de grupă şi făcând parte în
mod constant din mediul apropiat copiilor ;
 numărul itemilor să fie cat mai mic , dar să acopere o parte cât mai mare
din materia de examinat ;
 stabilirea nivelelor de performanţă în funcţie de calitatea şi exactitatea
răspunsurilor .
Pentru reuşita actului de evaluare este bine ca educatoarea să ofere sugestii
privind modul de rezolvare a sarcinilor şi să intervină chiar cu unele îndrumări sau întrebări
suplimentare atunci când preşcolarii întâmpină dificultăţi .
Metoda analizei produselor activităţii ( a portofoliilor) copilului
Este o altă metodă ce are o mare utilizare în cunoaşterea psihologică a
personalităţii copilului preşcolar . Ea completează celelalte metode furnizând date despre
lumea interioară , despre bogăţia de idei , originalitatea şi obiectivitatea preşcolarului .
„Perioada preşcolară este prima în care copilul devine abilitat , manifestând
aptitudini , domeniul muzicii , al desenului , al picturii modelajului etc, sunt abordate de
copii cu succes”.(Ursula Schiopu).
Pe desenele , picturile şi modelajele executate de copilul preşcolar mai ales în
activităţile nedirijate către un subiect anume se poate studia profilul sau psihologia.
Trasarea liniilor cu o anumită intensitate , folosirea cu predilecţie a anumitor
culori, reprezentarea prin desen a unor personaje apropiate sau chair a sa în raport cu aceste
personaje furnizează o multitudine de date educatoarei .
 „A observa un desen înseamnă a privi , a asculta , a lua în considerare cu atenţie un
ansamblu de fenomene , fără intenţia de a le amplifica”.( Psihologia desenului la copil ,
P. Wallon , A.Cambier,D.Engelhart,pag.133,Edit.Trei)
Copilul preşcolar ornamenteză în desen persoanele pe care le admiră , le aşază în
faţă, le desenează mai mari în raport cu celelalte personaje.
Dimpotrivă simplificarea , depărtarea , micşorarea unor personaje are o semnificaţie
inversă. „Când există probleme mai complexe inclusiv sentimente de culpabilizare , copilul
se desenează pe el însuşi devalorizat şi adeseori mic (regresie de vârsta).(Ursula Şchiopu )
Este ştiut că desenul copilului evolueaza odata cu vârsta dar toate etapele prin care
trece desenul la vârsta prescolară indică particularităţile evolutive individuale şi
sufleteşti .
Activităţile de educaţie plastică sunt un important mijloc de dinamizare a vieţii
psihice a copilului , a proceselor sale intelectuale , afective , voliţionale şi motivaţionale .
Intervenţia factorului conştient şi dirijat de îsuşire a limbajului plastic trebuie să se
sprijine pe curiozitatea copilului , pe dinamismul şi spontaneitatea sa imaginativă.
„ Copilul îşi proiectează fără rezervă , în toate activităţile pe care le întreprinde şi în
produsele acestor activitaţi , bogaţia de gânduri , trăiri ,înclinaţii dorinţe , capacităţi, atitudini
, dar şi nevoi , frustări , tensiuni , conflicte „.(Glava,A., Glava,C.,2002).
Educatoarea are un rol important în stimularea creativităţii şi a imaginaţiei
copiilor. Nu trebuie să privească cu superficialitate un desen pentru că-l poate aprecia
greşit .
Cu tact şi răbdare , discutând cu preșcolarul află lucruri nebănuite care ar fi putut
rămane necunoscute la o examinare sumară , strictă de redare a formelor , liniilor, culorilor
sau compoziţiei desenului .
Metoda convorbirii , aceasta metoda poate fi aplicată , ca şi observaţia atât ca
metodă independentă , cât şi ca auxiliar al altor metode pentru obţinerea unor informaţii.
Convorbirea este o conversaţie între două persoane , desfăşurată după anumite
reguli metodologice , prin care se urmareşte obţinerea unor informaţii cu privire la o
persoană , în legătura cu o temă fixată anterior . Pentru a fi o metodă ştiinţifică de
cunoaştere , convorbirea trebuie să fie premeditată , să aibă un scop bine precizat care să
vizeze obiective psihologice şi să respecte anumite reguli
Convorbirea trebuie să evidenţieze unele detalii referitoare la interesele şi aspiraţiile
copiilor , la trăirile lor afective , la motivaţia diferitelor conduite , la trăsăturile de
personalitate ale acestora . Reuşita metodei este asigurată de măestria şi experienţa
practică în dirijarea conversaţiei şi de cunoştinţele în domeniu psihopedagogic al
conducatorului .
Fişa psihologică este un instrument de sinteză şi organizare a informaţiilor privind
profilul psihologic , medical , familial al copilului , obţinute pe parcursul investigaţiilor
complexe , prin intermediul mai multor metode .
Prin caracteristicile sale , fişa psihopedagogică permite aprecieri calitative asupra
trăsăturilor de personalitate ale copilului , cât şi asupra factorilor care exercită influenţe
asupra formării copilului .(vezi Anexa)
Structura schematică a unei fişe psihopedagogice :
 Date generale despre copil şi familia sa;
  Date despre activitatea copilului în gradiniţă şi în afara gradiniţei ;
 Date asupra structurii psihologice ;
 Concluzii.
Aceste metode de cercetare psihologică trebuie aplicate cu multă responsabilitate
şi într-o formulă bine gândită şi potrivită pentru a fi eficiente în vederea cunoaşterii
personalităţii copilului preşcolar .