În situațiile de bullying există mai multe roluri pe care copiii le manifestă: copii care

agresează, copii care sunt agresați, copii care asistă la manifestarea agresivă, copii care
încurajează gestul agresiv, copii care au rolul de a proteja victimele incidentelor agresive.

Copiii care riscă să fie victimele bullying-ului au următoarele particularități:

 sunt considerați diferiți de colegii lor (fie sunt supraponderali sau

subponderali);
 poartă ochelari sau haine diferite de cele considerate potrivite în rândul
elevilor;
 pot fi copii noi în școală;
 sunt considerați incapabili pentru a se proteja de ceilalți;
 sunt melancolici, anxioși și pot avea stimă de sine scăzută;
 sunt mai puțin populari și au de obicei puțini prieteni.

Deși aceste criterii sunt îndeplinite de un anumit copil, acest lucru nu înseamnă că va
fi hărțuit în mod cert în viitor.

Copiii care sunt predispuși la a deveni agresori:

 sunt de obicei violenți și ușor de frustrat;

 au parte de mai puțină implicare din partea părinților și pot avea dificultăți în
mediul de acasă;
 pot avea intenții negative orientate spre ceilalți;
 au probleme în a urma niște reguli clar definite;
 consideră violența o experiență pozitivă și aparțin de obicei unui grup de copii
care manifestă agresivitate.

Copiii care au trecut prin incidente de bullying pot fi remarcați prin:

 răni;
 leziuni inexplicabile;
 haine, cărți, electronice pierdute sau distruse;
 dureri de cap și de abdomen frecvente;
 schimbări în comportamentul alimentar – lipsa poftei de mâncare sau pot veni
acasă înfometați pentru că nu au reușit să mănânce la școală;
 dificultăți în a adormi sau coșmaruri frecvente;
 deteriorarea rezultatelor școlare;
 interes scăzut pentru sarcini școlare;
  absența plăcerii de a merge la școală;
 evitarea situațiilor sociale;
 sentiment de lipsă de ajutor și pierderea încrederii în sine;
 comportamente auto-distructive precum fugitul de acasă, își fac rău singuri sau
au ideații de suicid.

De cele mai multe ori, acești copii au nevoie de suport din partea
adulților prezenți în viața lor. Poate cel mai important impact asupra copiilor îl poate avea
inițial o discuție cu părinții lor, astfel încât aceștia să ofere copiilor un cadru de înțelegere și
de securitate fizică și emoțională.

Pot fi victime ale bullying-ului copiii, facandu-se dferențe de rasă, etnie sau origine
naționala, de religie și credință , in functie de dizabilități fizice și/sau psihice, dar, ceea ce
coteaza foarte mult este ca parintii sa fie atenti la schimbarile care pot interveni in
comportamentul copiilor.

S-ar putea ca propriul copil să le spună direct că este victima bullying-ului, dar dacă
nu, acestea sunt semnele cărora trebuie să le dea atenție, și anume:
• dacă vine acasă cu hainele sau ghiozdanul deteriorate
• dacă „pierde“ lucruri
• dacă vine acasă cu tăieturi sau vânătăi
• reticența în a merge la școală ori de a lua parte la activități de grup în care a fost
interesat anterior
• probleme de somn
• schimbări de comportament- pierdere de apetit, udarea patului
• schimbări însemnate ale stării lor de spirit- dacă devin retrași, sunt deprimați, sunt
furioși, plâng, sunt supărați, anxioși sau nefericiți
• dacă vor să facă schimbări la călătoria/ruta/ora călătoriei spre școală
• dacă vor să schimbe școala.
Totuși, este important să înțeleaga că s-ar putea să fie alte motive în spatele acestor
semne, prin urmare să nu se grăbeasca să traga concluzii.
Sa se intrebe:
• au mai fost alte schimbări la școală, cum ar fi schimbarea școlii sau a clasei sau s-a
mutat vreun prieten în altă parte?
• au fost ceva schimbări acasă, cum ar fi venirea unui nou-născut, divorț, despărțire, o
nouă relație sau moartea vreunui membru al familiei sau a unui animal de companie?
 • oare schimbarea de comportament sau stare de spirit este datorată pubertății sau
creșterii în general?
Dacă nu au fost nici un fel de schimbări și se indoiesc că pubertatea ar fi de vină și
suspecteaza că bullying-ul ar fi motivul suferinței, atunci este important să rezolve problema
cât de devreme posibil.