Metode şi tehnici de cunoaştere a elevilor

Cozmanciuc Alina – Manuela, Școala Gimnazială nr.3 Suceava

A cunoaşte un elev înseamnă a descifra notele dominante ale personalităţii sale, a

înţelege şi a identifica motivele care îl determină să acţioneze într-un mod sau altul şi a prevede
la ce să ne aşteptăm de la el. Este necesară cunoaşterea psihologică pentru asigurarea caracterului
diferenţiat al instruirii şi educării personalităţii elevilor, proiectând metodele adecvate
particularităţilor dezvoltării lor psihice şi fizice, de vârstă şi individuale. Această cunoaştere
obiectivă şi în funcţie de aceasta, alegerea metodelor potrivite, îndeplinesc mai multe funcţii:
a) praxiologică – se asigură eficienţa activităşii pedagogice;
b) diagnostică şi prognostică – se conturează profilul personalităţii fiecărui elev şi se
anticipează dinamica activităţii sale individuale în contextul activităţii şcolare.
În sprijinul cunoaşterii elevilor, cadrul didactic are la dispoziţie un grup de metode care
uşurează studierea fenomenelor psihologice în evoluţia lor.
Metoda observării se foloseşte pentru cunoaşterea capacităţii intelectuale a elevilor,
calităţii proceselor cognitive, afective şi volitive, trăsăturilor de temperament şi caracter, ritmului
de învăţare, randamentului şcolar, etc. Elevul poate fi observat atât în cadrul orelor de curs, cât şi
în afara lor. Observarea poate fi spontană sau organizată, desfăşurată după un plan care cuprinde:
- scopul şi locul observării;
- înregistrarea datelor;
- analiza, prelucrarea şi interpretarea lor.
Ceea ce este foarte important este faptul că elevul nu trebuie să ştie că este observat, cel
care observă să nu intervină şi să se repete observarea în cazul în care aceasta nu este
concludentă.
Metoda experimentului constă în producerea unui fenomen psihologic sau pedagogic, în
izolarea acestuia de alte fenomene şi în repetarea lui. Se organizează experimente pentru
cercetarea proceselor cognitive, afective şi volitive sau pentru a observa eficienţa metodelor de
învăţare folosite de elevi. Experimentul este strâns legat de metoda observării, iar pentru
prelucrarea datelor se foloseşte metoda statistică.
Metoda analizei produselor activităţilor şcolare este folosită pentru descoperirea unor
înclinaţii, aptitudini, atitudini la anumite obiecte. Pentru a realiza acest lucru se analizeză
compuneri ale elevilor, rezolvări de probleme, lucrări practice şi alte produse realizate în cadrul
şcolii sau în afara ei.
Metoda aprecierii obiective a fost iniţată de Gh. Zapan. Cu ajutorul ei se realizează
aprecieri cât mai obiective (a profesorilor asupra elevilor şi a elevilor între ei).
 Metoda convorbirii este folosită pentru a constata experienţa de viaţă a elevilor. Poate fi
liberă sau dirijată, fiind urmată de prelucrarea datelor.
Tehnicile sociometrice sunt folosite pentru măsurarea relaţiilor interpersonale afectiv-
simpatice care se stabilesc între diferite persoane. Testul sociometric presupune întrebări : Cu
cine ai dori să înveţi la un obiect, să mergi la spectacol, într-o călătorie ? De ce ? Cu cine nu
doreşti ? De ce?
Pentru ca acest test să se poată realiza subiecţii trebuie să cunoască scopul testului, să nu
comunice între ei, să răspundă la întrebări prin nominalizări, răspunsurile să fie sincere.
Matricea sociometrică se realizează pe baza răspunsurilor elevilor sub forma unui tabel
cu intrare dublă, cuprinzâd toţi elevii clasei.Citind această matrice vom şti care este ,,poziţia’’
fiecărui elev în clasă precum şi relaţiile lui cu ceilalţi elevi.
Chestionarul este un set de întrebări bine organizate și structurate pentru a obține date
cât mai exacte cu privire la o persoană sau un grup de persoane, ale căror răspunsuri sunt
consemnate în scris. Este cea mai obișnuită metodă de colectare a datelor, care se bazează pe
autoraportările subiecților la propriile lor percepții, atitudini sau comportamente. Chestionarul
valorizează introspecția, investigatorul măsurând percepții, atitudini și emoții subiective.
Principalul dezavantaj este că nu putem fi siguri dacă persoanele dau raportări ale
propriilor simțăminte. Subiecții sunt tentați să-și ascundă sentimentele și să ofere răspunsuri cât
mai dezirabile.
Privite din punct de vedere psihopedagogic, cunoașterea și evaluarea personalității
copilului, precum și a progresului educativ realizat de acesta, constituie demersuri științifice în
activitatea cadrului didactic, preocupat de aplicarea principiului tratării diferențiate a elevilor în
procesul instructiv-educativ.
Propunerea pentru Atelierul de lucru „Metode și tehnici de cunoaștere a elevilor” constă
în aplicarea unui chestionar adaptat copiilor de vârstă mică, un joc de rol format din 32 de
cartonașe cu provocări, prin care se pot afla informații importante despre persoanele
participante. Jocul poate fi aplicat atât elevilor, cât și părinților, care vor răspunde raportându-se
la proprii copii (ex. Care este mancarea preferată? Ce activități îți place să desfășori alături de
părinții tăi?)