STUDIU

PRIVIND CREATIVITATEA LA VÂRSTA

PRȘCOLARĂ, ÎN CADRUL
ACTIVITĂȚILOR ARTISTICO-PLASTICE

Autor: prof. înv. preșcolar

BÂRSAN-SON GABRIELA- MĂDĂLINA
 ARGUMENT

Educarea și stimularea creativității și expresivității prin pictură au un rol important în

formarea și dezvoltarea comportamentului copiilor, încă din grădiniță.
Prin această activitate opțională doresc să le fiu copiilor mei un mare ajutor pentru a
descoperi lumea culorilor, pentru a înțelege semnificația și armonia lor, pentru joaca copiilor cu
culorile.
Pictura, în grădiniță, este foarte îndrăgită de copii. Deoarece copii sunt atrași în mod deosebit
de varietatea culorilor din mediul înconjurător, de frumusețea și armonia culorilor, consider că
limbajul plastic reprezintă pentru copii o formă bună de exprimare a ideilor și sentimentelor, a
stării lor emoționale prin care educatoarea poate realiza o cunoaștere mai bună a copiilor, pentru
a le putea fi mai aproape și a-i înțelege mai bine.
„Copilul mic rămâne uimit, se minunează străduindu-se să sesizeze noutățile lumii, și pentru
că nu a suferit încă influența educației, este deosebit de creativ”(Sillany)
Einstein spunea că „educația este ceea ce ramâne după ce ai uitat tot ce ai învățat”, iar
„creativitatea este mai importantă decât cunoașterea”, acest considerent, de a educa în spiritul
creativității costituie un salt pozitiv în dezvoltarea competențelor cognitive ale copiilor.
Am observat că în învățământul tradițional, în grădiniță, nu se pune accent pe procesul de
creativitatete al preșcolarului ci pe învățarea și reproducerea celor predate de educatori, de
asemenea nu se folosesc secvențe de trainig suplimentar pentru a ridica și îmbunătăți nivelul de
învățare, dar și cel cognitiv al copilului..
Am vrut să demonstrez, în lucrarea de față, că prin activitatile artistico-plastice copiii pot să își
dezvolte atât creativitatea cât și alte competențe, iar rezultatele metodelor active contribuie la
creșterea eficienței atât a procesului didactic cât și în cel al evoluției preșcolarilor.
Epoca modernă, cu tendințele sale tot mai accentuate de intelectualizare și de valorizare a
rațiunii, pare a simți tot mai puțin nevoia de estetic.
Grădinița trebuie și poate să asigure un climat formativ-stimulativ pentru evoluția
preșcolarului, ea reprezentând factorul principal în procesul de formare a personalității.
Limbajul plastic este unul dintre cele mai iubite mijloace de comunicare ale copiilor, și în
același timp de a exprima ceea ce nu pot exprima prin mijloacele limbajului vorbit și de a-i
cunoaște. Lucrările copiilor reflectă personalitatea fiecăruia dintre ei, ne descoperă lumea așa
cum ei o văd, descoperindu-ne și nouă copilul pe care nu-l cunoaștem destul de bine.
Scopul acestei cercetări este de a esențializa reperele teoretice importante pe care le
presupune educația artistico-plastică, de a identifica și analiza căile practice menite să conducă la
dezvoltarea conceptelor, abilităților, creativității artistico-plastice la preșcolari. Desenul copilului
reprezintă un joc plăcut, o activitate agreabilă, care dirijată cu mult tact are consecinţe dintre
cele mai favorabile pentru dezvoltarea sa ulterioară.
Considerând desenul ca o formă de limbaj, ca un mijloc de comunicare, este firesc ca această
activitate să poată fi interpretată ca un mijloc de conducere pe planul conduitei, a lumii interioare
a copilului, ca o formă de reflectare și exteriorizare a unor aspecte dintre cele mai discrete ale
psihicului infantil.
 Am considerat necesar, de asemenea, să mă ocup în mod special de câteva aspecte legate
de dezvoltarea creativităţii elevilor cu ajutorul unor metode şi tehnici adecvate , căci numai
învăţând creativ, elevii devin creative.

OBIECTIVELE STUDIULUI

Am avut în vedere faptul că în primii ani de grădiniță copilul își însușește, sub atenta
îndrumare a educatoarei, deprinderi artistice și modul de utilizare a elementelor de limbaj plastic:
compoziție, cromatică.
Pe baza argumentelor teoretice prezentate și a experienței, ne-am propus realizarea unei
cercetări aplicative privind optimizarea modalităților de stimulare și dezvoltare a abilităților
artistico-plastice la preșcolari.
În acest sens am avut în vedere câteva obiective care ne-au ghidat întreaga cercetare.
1.Cunoașterea nivelului de dezvoltare psihică a preșcolarilor;
2.Descoperirea potențialului creativ al preșcolarului prin analiza produselor activității
acestuia;
3.Proiectarea și desfășurarea unor activități artistico-plastice fixate pe stimularea
potențialului creativ ;
4.Elaborarea unor sugestii și propuneri privind buna desfășurare a activităților didactice.

METODOLOGIA CERCETĂRII- EȘANTIONUL

Cercetarea aplicativă s-a realizat la grupa mare, Grădinița Tașca, județul Neamț.
Eșantionul cuprinde 15 copii, cu vârste cuprinse între 5-6 ani, proveniți din familii
organizate, cu un nivel socio-economic diferit și un nivel cultural modest.
Între familiile copiilor și educatoare există relații de parteneriat ceea ce a contribuit la
realizarea unor obiective concrete în ce privește activitatea instructiv-educativă din grădiniță.
Părinții dovedesc preocupare pentru dezvoltarea limbajului copiilor, dobândirea și cultivarea
unei exprimări corecte. Copii realizează cu plăcere anumite sarcini, cooperând, folosind deciziile
în grup. Se folosește permanent discuția, tratarea individuală, având în vedere particularitățile
fiecăruia.

METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE PSIHOPEDAGOGICĂ

Pentru verificarea ipotezei și realizarea obiectivelor cercetării am utilizat ca metode și tehnici
de cercetare următoarele:
• observarea psihopedagogică;
• experimentul psihopedagogic;
• convorbirea;
• analiza produselor activității;
• probe psihologice;
Experimentul a cuprins trei etape:
1. Etapa inițială, avut un caracter constatativ. În această perioadă am realizat o diagnosticare
a nivelului dezvoltării intelectuale sub mai multe aspecte:
• am constatat că nivelul dezvoltării psiho-fizice a copiilor în ansamblu este corespunzător
vârstei de 5-6 ani;
• experiența cognitivă a preșcolarilor grupei mari este largă;
• în cadrul activităților artistico-plastice s-au evidențiat unii preșcolari, aceștia manifestând
o înclinație nativă spre pictură, desen, modelaj.
• nici un copil nu prezintă defecte de vorbire, dezvoltarea limbajului și a comunicării orale
fiind dezvoltată corespunzător vârstei de 5-6 ani.
2. Etapa ameliorativă a avut o funcție formativă în dezvoltarea priceperilor și deprinderilor
plastice.
În această perioadă am urmărit progresele copiilor, înregistrate în cadrul activităților de
educație artistico-plastică, am utilizat strategii didactice diverse, în acest scop am organizat și
provocat situații în care preșcolarii și-au manifestat aptitudinile de educație plastică sub toate
formele. Accentul a fost pus pe caracterul sistematic bine organizat și desfășurat al activităților
artistico-plastice, pe familiarizarea copiilor cu tehnici simple de redare.
3.Etapa finală, constă în reluarea probelor inițiale și compararea rezultatelor obținute cu
rezultatele de la evaluarea inițială.
Observarea psihopedagogică presupune urmărirea și înregistrarea corectă,exactă și
sistematică a unor manifestări comportamentale ale copilului desfășurate în condiții firești de
viață și activitate. Observarea psihopedagogică cuprinde trei etape:
- documentarea, selectarea instrumentelor și tehnicilor,pregătirea
cercetătorului pentru realizarea observației;
-observația propriu zisă;
-analiza, prelucrarea și interpretarea datelor.
Observația psihopedagogică constă în urmărirea sistematică a manifestărilor
psihocomportamentale ale copilului în condițiile activităților lui naturale de joc, învățare școlară
și extrașcolară.Se utilizează fie spontan, fie organizată metodic pentru a furniza informații
bogate și variate cu privire la:
• reacțiile copilului cu privire la întrebările adresate;
• gradul de concentrare a atenției;
• gradul de rezistență la efort;
• motivația pentru învățare;
• spiritul de observare, perseverența;
• nivelul dezvoltării gândirii și limbajului;
• atitudinea față de activitate, față de propria persoană și față de colegi;
Cu ajutorul observației se urmărește sistematic și minuțios modul în care copii compun
spațiul plastic și se surprind manifestări comportamentale diferite ale preșcolarilor. Se vor
observa aspecte ale personalității fiecăruia: temperamentul, gradul de emotivitate,
aptitudini,caracter, volum și calitatea cunoștințelor priceperilor și deprinderilor.
Convorbirea este o metodă des utilizată în relația educatoare-copil deoarece oferă informații ce
ajută la înțelegerea motivelor interne ale conduitei, opiniilor și preferințelor copiilor. Desfășurată
sub forma unor discuții libere sau dirijate se permite obținerea unor date subtile și spontane
despre atitudinea celui observat față de colegi, interesele, trebuințele , nivelul și calitatea
performanței.
Există mai multe tipuri de convorbire, cele mai frecvent întâlnite fiind:
• convorbirea standardizată,structurată,bazată pe întrebări formulate anterior, adresate în
aceeași formă și ordine tuturor subiecților,și
• convorbirea liberă, spontană, desfășurată în funcție de trăsăturile psihoindividuale ale
subiectului, de particularitățile situației.
 Marele avantaj al convorbirii constă în faptul că permite recoltarea unor informații
numeroase, variate și prețioase despre motivele, aspirațiile, interesele, trăirile afective etc., într-
un timp relativ scurt.
Desfășurată liber sau dirijat, convorbirea necesită multă răbdare, spirit de observație, tact,
relevând o serie de aspecte profunde ce sunt greu sesizabile prin observație și experiment.
(Gh.Dumitriu, C. Dumitriu,2003, p. 85)
Informații utile se obțin prin metoda analizei psihologice a produselor activității. Această
metodă ne oferă informații cu privire la procesele psihice și unele trăsături de personalitate ale
subiecților prin prisma materializării acestora în „produse”:desene, picturi, modelaje etc.
Metoda analizei produselor activității furnizează date despre imaginația copilului,
originalitate, aptitudini și interes în ceea ce produce el. Aceste produse poartă atât amprenta
cerințelor obiectelor de învățământ, cât și a caracteristicilor individuale a copiilor. Produsele
activității copiilor sunt cercetate în procesul lor de definitivare și în forma lor finită.
Prin metoda analizei produselor activității, se culeg informații și despre procesele psihice și
unele trăsături de personalitate ale copiilor, prin prisma obiectivării lor în „produsele”activității
copilului-desene, picturi, modelaje etc.
Analiza desenelor cu subiect liber permite descifrarea unor tensiuni și aspirații implicate în
acea activitate. Informațiile obținute prin utilizarea acestei metode vizează:
• stilul realizării;
• nivelul și calitatea cunoștințelor și deprinderilor;
• caracteristicile observației;
• spiritul de independență și inițiativă;
• capacitatea de concentrare a atenției;
• capacitatea de reprezentare;
• trăsături temperamentale și caracteriale.
Informațiile pe care le obținem prin utilizarea acestei metode au vizat și calitatea
cunoștințelor și deprinderilor,stilul realizării,caracteristicile observației,bogăția și precizia
vocabularului,capacitatea de concentrare a atenției, progresul înregistrat de la o etapă la alta a
experimentului.
Criteriile după care am utilizat acest produs au vizat:
• nivelul realizării produsului(foarte bine, bine, suficient,insuficient);
• originalitatea;
• corectitudinea/ incorectitudinea;
• banalitatea;
• gradul de complexitate;
Analiza produselor activității elevilor ne ajută în ai cunoaște mai bine. Analiza lucrărilor
copiilor permite diferențierea lor în ceea ce privește modul de îmbinare a culorilor și
creativitatea. Astfel se diferențiază copiii care pun accent pe așezarea în foaie,pe combinarea
culorilor și păstrarea acurateții lucrării și copii care uneori pictează fără lipsă de interes .
Probele psihologice sunt o metodă psihometricăutilizată pentru măsurarea capacităților și a
însușirilor psihice ale copiilor pentru a stabili prezența sau absența lor, gradul de dezvoltare și
particularitățile de manifestare și formularea pe această bază a unui pronostic asupra evoluției
lor ulterioare, în urma aplicării măsurilor ameliorative propuse.
Andrei Cosmovici definește testul ca ”o probă standardizată,vizând determinarea mai exactă
a gradului de dezvoltare a unei însușiri psihice sau fizice” (Gh. Dumitriu și C. Dumitriu 1997,
p.134).
 Această metodă se concretizează în probe care asigură posibilitatea investigării însușirilor
psihice ale copiilor,teste de evaluare inițială și finală la educație plastică elaborate de educatoare.
Se utilizează aceste metode pentru a realiza o bună cunoaștere obiectivă a profilului
psihologic de vârstă și individual al copilului în spiritul îndemnului lansat de J.J.Rousseau
educatorilor: ”Începeți,dar prin a vă studia mai bine elevii căci, desigur nu-i cunoașteți deloc”
(Gh. Dumitriu și C. Dumitriu 1997, p.136 ) .
Pe parcursul cercetării, în etapa constatativă s-au aplicat:
1.-o probă de creativitate plastico-grafică
PROBA LUSCHER;
2.-proba de depistare a flexibilității, fluidității și creativității-
PROBA FIGURI GEOMETRICE, (U.Șchiopu,V.Piscoi,1989) ;
3.-proba de creativitate plastico-grafică-
PROBA FEREASTRA DE AUR, (U.Șchiopu);
4.-PROBA OMULEȚULUI.
Pentru interpretarea datelor s-au stabilit itemi de evaluare care corespund fiecărei probe
psihologice în parte.

ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

OBȚINUTE
EVALUAREA INIȚIALĂ A POTENȚIALULUI CREATIV AL
PREȘCOLARILOR

Fiecare copil este o fiinţă unică. Pe măsură ce se maturizează se observă cum se dezvoltă şi
se structurează propria-i personalitate, devine din ce în ce mai independent, are propriul său
bagaj de cunoştinţe, atitudini, aptitudini, valori şi credinţe.
Educatoarea este cea dintâi modelatoare a copilului, rolul ei fiind să-i descopere sensibilitatea
şi abilitatea artistică, prin activităţi specifice ce se desfăşoară în grădiniţă; învăţătoarea îl preia, îi
dezvoltă şi cultivă mai departe aceste sensibilităţi şi abilităţi artistice.
Educaţia estetică cuprinsă în programa obligatorie, are ca obiectiv principal educarea copiilor
în sensul deprinderilor specifice artelor plastice, educarea simţului formelor, a culorilor, a
armonizării acestora, organizarea spaţiului plastic, educarea simţului artistic, deprinderea
diferitelor modalităţi de expresie, utilizarea unor materiale neconvenţionale, realizarea şi
confecţionarea unor obiecte de decor etc. Am observat adesea la copiii mici, atunci când
desenează sau pictează că în lucrările lor apar oameni cu părţi ale trupului supradimensionate,
nasuri imense, mâini uriaşe etc. Felul acesta provine din simţământul interior copilului. El nu
desenează intelectual ci prin observare, prin trăire şi prin ceea ce simte
Cunoaşterea copilului este condiţia esenţială în exercitarea actului educaţional. De aceea
am considerat că evaluarea iniţială este foarte importanta în descoperirea aptitudinilor pe care le
au copiii în exprimarea plastică.
Probele au fost preluate din cărțile de specialitate accesibile educatoarei :
-U.Șchiopu,V.Piscoi-Psihologia generală a copilului,E.D.P, București,1989,
-Silvia Dima(coordonator),Copilăria-fundament al personalității, 1997;
-C.Dumitriu, Introducere în cercetarea psihopedagogică, 2004.
 I.PROBA „FIGURI GEOMETRICE”(U.Șchiopu, V.Piscoi,1989)
Proba „Figuri geometrice”investighează fluiditatea, flexibilitatea și originalitatea gândirii.
1.Itemi de evaluare
Itemul 1.-să redea un număr cât mai mare de forme, pornind de la o figură
geometrică dată;
Itemul 2.-să obțină o varietate de forme plastice prin prelucrarea formelor
date;
Itemul 3.-să compună în mod original și personal spațiul plastic pornind de
la diferite forme plastice.

2.Tehnica aplicării
Fiecare copil primește o foaie pe care sunt desenate 5 cercuri, 5 pătrate, 5 triunghiuri și 5
dreptunghiuri. În total 4 serii a câte 5 figuri simple identice.Pentru fiecare desen realizat se
acordă un punct. Vor fi însumate 20 de puncte.

Pentru itemul 1 și 2 acordăm calificativele astfel:

INS –insuficient -0 - 4 puncte
S –satisfăcător - 5 - 9 puncte
B –bine -10- 14 puncte
F.B.-foarte bine -15 -20 puncte

Itemul 3
INS –insuficient -0 - 1 puncte
S –satisfăcător - 2 - 4 puncte
B –bine -5 - 7 puncte
F.B.-foarte bine -8 -10 puncte

Notăm parametrii creativității după cum urmează:

• fluența-pentru fiecare figură desenată corect- 1punct;
• flexibilitatea-pentru fiecare categorie-1punct;
• originalitate- pentru fiecare model unicat- 1 punct.
Prezentăm tabelul analitic cu rezultatele obținute la această probă:

Nr. Fluiditate Flexibilitate Originalitate

crt. număr de Varietatea Total
Numele și prenumele soluții de domenii
găsite
1. B.A. 20 16 5 41
2. C.L. 20 15 5 40
3. G.M 20 14 5 39
4. M.M 20 15 4 39
5. B.A. 20 14 3 37
6. C.D. 18 15 4 37
7. R.A 20 18 1 39
8. C.S 20 12 3 35
 9. C.C 20 10 1 31
10. G.E 20 10 2 32
11. S.E 17 9 1 27
12. B.R 20 10 1 31
13. B.S 20 8 1 29
14. C.C 20 6 2 28
15. M.B 20 12 1 331

2. PROBA „OMULEȚULUI”

Nr.crt Numele și prenumele Itemul 1 Itemul 2 TOTAL

1. B.A. 1 20 21
2. C.L. 1 19 20
3. G.M 1 19 20
4. M.M 1 20 21
5. B.A. 1 18 19
6. C.D. 1 18 19
7. R.A 1 18 19
8. C.S 1 17 18
9. C.C 1 15 16
10. G.E 1 18 19
11. S.E 1 18 19
12. B.R 1 13 14
13. B.S 1 17 18
14. C.C 1 13 14
15. M.B 1 14 15

3. ANALIZA PRODUSELOR ACTIVITĂȚII

Nr.crt Numele și prenumele Itemul 1 Itemul 2 Itemul 3 Total

1. B.A. 18 10 3 31
2. C.L. 16 8 2 26
3. G.M 14 10 2 26
4 M.M 12 8 2 22
5. B.A. 10 5 2 17
 6. C.D. 13 8 1 22
7. R.A 10 7 2 19
8. C.S 12 7 2 21
9. C.C 10 7 1 18
10. G.E 9 6 1 16
11. S.E 9 9 1 20
12. B.R 11 7 1 19
13. B.S 12 8 1 21
14. C.C 15 6 1 22
15. M.B 12 7 1 20

EVALUARE FINALĂ

Ca- Ca- Ca-

Nr. Numele și Proba 1 li- Proba 2 li- Proba 3 li-
Crt. prenumele Figuri fi- Proba fi- Analiza fi-
geometrice ca- Omulețu-lui ca- Produse-lor ca-
tiv tiv activității tiv

1. B.A. 45 F.B. 21 F.B 31 F.B

2. C.L. 42 F.B 20 F.B 26 F.B
3. G.M 43 F.B 20 F.B 26 F.B.
4 M.M 40 F.B 21 F.B 22 F.B
5. B.A. 39 F.B. 19 F.B 17 B.
6. C.D. 40 F.B. 19 F.B 22 F.B.
7. R.A 41 F.B. 19 F.B 19 B.
8. C.S 38 F.B. 18 F.B 21 F.B
9. C.C 33 B. 16 F.B 18 B.
10. G.E 35 F.B. 19 F.B 16 B.
11. S.E 30 B 19 F.B 20 F.B.
12. B.R 33 B. 14 B. 19 B.
13. B.S 31 B. 18 F.B 21 F.B.
14. C.C 31 B. 14 B. 22 F.B.
15. M.B 35 F.B. 15 F. B. 20 B.

După cum se poate observa din tabelele analitice și cele sintetice, la începutul anului
școlar copiii erau împărțiți în trei categorii- suficient, bine și foarte bine, în ceea ce privește
abilitățile artistico-plastice, iar la evaluarea finală se observă, ca urmare a modificărilor introduse
prin aplicarea experimentului, că s-a produs o îmbunătățire a experienței plastice, a atitudinii
față de desen, a flexibilității grafice, o mai bună coordonare oculo-motorie, îmbunătățirea
calităților volitive –perseverență, independență-, a imaginației creatoare și nu în ultimul rând, a
atitudinii estetice a preșcolarilor.
Lucrările copiilor pot fi împărțite în trei categorii:
• sintetice-efectuate dintr-o singură trăsătură;
• analitice-efectuate cu detalii care par ca un ansamblu dispus geometric;
• mixte-reflectând cele două tendințe, respectiv, realizează sintetic partea centrală a
desenului pe care îl completează apoi cu detalii, cu elemente secundare de tip analitic, ceea ce
înseamnă atât entuziasm, imaginație, reacții prompte cât și dorința de a reuși.
Unele personaje din desenele preșcolarilor sunt vesele ceea ce demonstrează că acești copii
au spirit de observație și un puternic simț estetic.
Copii „adaugă” des în lucrări „soarele”, ceea ce simbolizează viață, căldură,iar alții au
preferințe pentru linii curbe dovadă că sunt sensibili, dar fără prea multă încredere în ei , căutând
în orice moment aprobarea adulților, unii sunt mai realiști, dotați cu o bună capacitate de
organizare și inițiativă cu interes pentru liniile drepte.
Lucrările s-au caracterizat în general prin bogăția de detalii și repartizarea rațională a
obiectelor în spațiu, ceea ce rezultă o dezvoltare mentală adecvată vârstei. Privind
comportamentul copiilor în timpul activității, s-au remarcat preșcolari care încruntau
sprâncenele, își țuguiau buzele sau își sugeau degetele, prin aceste manifestări demonstrând o
concentrare mare a proceselor psihice.
Rezultatele experimentului desfășurat, atât cele cantitative, cât și mutațiile calitative, devin
argumente de validare a ipotezei de la care am pornit,deci, este posibilă familiarizarea
preșcolarilor cu elemente de limbaj plastic, în condițiile abordării unei strategii didactice
adecvate.

Desfășurarea studiului a favorizat sedimentarea următoarelor concluzii:

• copiii timizi și cei mai puțin activi capătă încredere în forțele proprii, curaj, ceea ce poate
conduce la obținerea unui rezultat pozitiv și la alte activități;
• activitățile artistico-plastice pot fi adevărate surse de cunoaștere și evaluare a dezvoltării
personalității copiilor, având în vedere legătura dintre desen, culoare și personalitate;
• tehnicile de lucru folosite, sunt acele elemente de noutate care introduse
progresiv,stârnesc interesul și curiozitatea față de tot ce este frumos, față de activitățile artistico-
plastice;
• exercițiile și jocurile senzoriale propuse măresc capacitatea de percepție a copiilor, le
dezvoltă acuitatea vizuală astfel încât ei pot să perceapă expresivitatea formelor și culorilor;
• Educatoarea trebuie să orienteze preșcolarii spre situații problemă legate de mediul
natural și social în care trăiesc, legate de viața cotidiană, ce are efect imediat în planul
creativității plastice. În activitățile artistico-plastice trebuie să i se ofere copilului libertate, dar și
îndrumare, încurajare pentru ca acesta să se poată dezvolta și manifesta creativ, trebuie utilizate
metode bazate pe problematizare, descoperire, explorare, îmbinarea activităților individuale cu
cele de grup, implicarea pe cât posibil a părinților și familiei în activitatea lui pentru dezvoltarea
potențialului creativ;
• Educatoarea trebuie să desfășoare activități artistico- plastice în grup pentru a le satisface
copiilor dorința de a relaționa cu ceilalti, pentru a le stimula fluiditatea, flexibilitatea și
originalitatea plastică, să amenajeze spațiul clasei într-un mod plăcut, să folosească suport
intuitiv, indicații verbale și procedee de explorare perceptivă necesare pentru vârsta preșcolară și
să asigure mijloace materiale necesare desfășurării în bune condiții a activităților artistico-
plastice – aluat, hârtie, acuarele, pensoane-, să folosească tehnici de lucru cât mai variate care să
impresioneze și să stimuleze copiii.
• Dezvoltarea activității artistico-plastice cu eficiență sporită nu se poate realiza fără unele
informații din unele lucrări de specialitate;

CONCLUZII

Așa cum am arătat și în argumentarea studiului, importanța acestei teme constă în necesitatea
formării la copii a deprinderilor artistice și familiarizarea cu elementele de limbaj plastic.
În prezenta lucrare am pornit de la problematica educației plastice în general, adaptată apoi
specificului instruirii didactice prin utilizarea unor metode și strategii moderne, activ-
participative.
După o temenică documentare științifică, activitatea mea s-a concentrat pe cunoașterea
particularităților bio-psihice ale preșcolarilor precum și pe adaptarea și proiectarea metodologiei
și strategiilor demersurilor didactice, pe care le-am întreprins pe parcursul acestui an școlar. În
acest scop am conceput strategii didactice care au dezvoltat competențele artistice, au condus la
dezvoltarea gustului estetic, a deprinderilor și tehnicilor de redare plastică, a potențialului creativ
al copiilor.
Datele obținute la finalul experimentului psihologic întreprins confirmă ipoteza cercetării,
evidențiind rolul activităților artistico-plastice în stimularea și dezvoltarea potențialului creativ
al preșcolarilor.
Cercetarea întreprinsă a demonstrat cât de bogată este forța creativă la copil, cât de spontan,
cât de individual, cât de accentuat este elanul lui creator.
Produsele preșcolarului chiar dacă nu ajung la ceva nou cu valoare socială,pentru că
deprinderile plastice și capacitățile intelectuale sunt încă insuficient dezvoltate, exprimă nevoile,
dorințele,trăirile lui afective care stau la baza creativității.
De aceea concluzionăm că dezvoltarea sistematică a creativității la vârsta primei copilării
poate fi de importanță majoră atât în menținerea potențialului creativ, cât și a evoluției sale
ulterioare, în cultivarea și stimularea creativității infantile conținând în sine premisele afirmării
creativității la maturitate.
Comparând rezultatele obținute la evaluarea inițială și finală a priceperilor, deprinderilor,
abilităților artistico-plastice ale preșcolarilor constatăm un progres evident înregistrat de copii
atât sub raportul parametrilor potențialului creativ-flexibilitate, fluiditate, originalitate, cât și a
tehnicilor artistico-plastice.
În formarea profilului moral al preșcolarului, această activitate este mijloc de influență
pedagogică în educarea dragostei de muncă, a spiritului de colectivitate, în formarea calităților
pozitiv-volitive. Prin intermediul lor copilul este ajutat să treacă de la aceste calități involuntare,
fără un scop dinainte precizat, la reprezentarea unui scop, la canalizarea tuturor eforturilor în
vedere realizării acestuia.
Activitățile de desen,pictură, modelaj sunt propice în formarea deprinderilor de răbdare,
perseverență, importante în dezvoltarea imaginației și a stimulării spiritului creativ la preșcolari.
Creativitatea artistică a copilului se definește prin capacitatea lui de a exprima, prin creații
artistice, viața sa interioară, viziunea și atitudinea sa față de realitatea înconjurătoare.
Creația artistică a copilului este o reprezentare originală a lumii proprie copilului,
comparabilă cu arta primitivă, care se caracterizează prin sensibilitate și ingeniozitate în contact
cu lumea, prin forța și autenticitatea autoexprimării, prin transfigurarea lumii exterioare într-o
imagine simbolică și ireală.
Întreaga mea activitate din acest an școlar s-a desfășurat pe fondul unui climat propice
educației plastice, interacțiunii copiilor, stimulativ. Am abordat o atitudine receptivă, răbdare
pentru a asculta toate opiniile copiilor, le-am acordat toată încrederea și am ăîncercat să descopăr
în timpul evaluării aportul adus de fiecare copil. I-am antrenat pe toți copiii la evaluarea
produsului muncii-autoevoluare și evaluare reciprocă.
Totodată am promovat o activitate diferențiată în scopul sprijinirii copiilor cu posibilități mai
mari, pentru a încuraja depășirea obișnuitului, pentru a susține spiritul creator care apare în
cadrul acestor activități și pentru a încuraja aptitudinile copiilor, a lăsa câmp liber imaginației
creatoare încă de la această vârstă.
Dezvoltatrea acestor competențe este un proces de durată și totodată o necesitate a împlinirii
personalității umane.
Pentru a realiza o învățare creatoare și a dezvolta atitudinile creative, se impun următoarele
condiții:
• asigurarea climatului, atmosferei sau a ambianței psiho-sociale în măsură să antreneze și
să stimuleze independența și spontaneitatea creatoare a copilului;
• ponderea în activitățile instructiv-educative a unor tipuri de solicitări care angajează
pregnant sarcini de ordin constructiv, de elaborare creativă;
• modul de tratare, de înțelegere și abordare a subiecților care manifestă anumite eforturi,
anumite disponibilități sau realizări creative;
• îndrumarea și dirijarea specifică învățării prin descoperire și învățării prin problematizare
în context creativ;
• antrenarea preșcolarilor în activități curente de tip creativ care angajează solicitări
analoge celor specifice activităților sociale firești.
Printr-o muncă perseverentă educatoarea poate și are șansa de a folosi mijloace pentru
eficientizarea activităților artistico-plastice, pentru cultivarea unei atmosfere creative cultivând
un stil creativ la preșcolari și prin aceasta îmbogățind potențialul, procesul creativ al copilului.
Prin atenția ce se acordă acestui aspect încă de la grădiniță, apoi în clasele I-IV și continuând
cu treptele următoare de învățământ, școala dă un răspuns sarcinilor ce i le impune societatea în
care trăim.

„Copilul mic rămâne uimit, se minunează străduindu-se să sesizeze noutățile lumii, și pentru
că nu a sferit încă influența educației, este deosebit de creativ.” (Sillany).
 BIBLIOGRAFIE:

1. Allport, G. W. 1991, Structura și dezvoltarea personalității, București, Editura Didactică și

Pedagogică.
2. Badea,E 1993, Caracterizarea dinamică a copulului și adolescentului de la 3 la 18 ani.Cu
aplicație la fișa școlară, București,. E.D.P. R.A.
3. Barbu, Hristu &Dima, Silvia,1993 - Activitatea ludică a preșcolarilor- Activitate
creatoare, Culegere metodică editată de revista de Pedagogie, București.
4. Chateau, Jean, 1968, Copilul și jocul, București, E.D.P.
5 . Cojocariu,Venera-Mihaela, 2002 -Teoria și metodologia instruirii ,București, E.D.P. R.A.
6. Cristea, Maria, 2009, Metodica predării educației plastice în învățământul primar și
preșcolar, București, Editura Corint.
7. Cucoș, C. 2002, Pedagogie, Iași, Editura Polirom.
8. Dima, Silvia,1997 Copilăria-fundament al personalității, editat de ”Revista învățământului
preșcolar”, București.
9. Dumitriu,Gheorghe, Dumitriu, Constanța,1997, Psihologia procesului de învățământ,
București, E.D.P.
10. Dumitriu ,Gheorghe,1998 ,Comunicare și învățare, București, E.D.P. R.A..
11. Dumitriu , Constanța,2004, Introducere în cercetarea psihopedagogică, București, E.D.P.
R.A.
12. Dumitriu, Gheorghe, Dumitriu, Constanța, 2003, Psihopedagogie, București, E.D.P., R.A.
13. Dumitriu, Constanța, 2007,Fundamentele pedagogiei- Teoria și metodologia curriculumului,
Bacău, Editura Alma Mater.
14. Ezechil,L., Păiși,M., 2001,Laborator preșcolar.Ghid metodologic, București, Editura V&I
Integral.
15. Mureșan Pavel,1998, Culoare în viața noastră, București, Ed.Ceres.
16. Nicola, Ioan ,1994, Pedagogie, București ,E.D.P.
17. Nicola, Ioan, Drăgan, I., 1993, Cercetare psihopedagogică, Tg. Mureș, Editura Tipomur.
18. Niculescu, Rodica-Mariana, 1996, Pedagogie generală, București, Editura Scorpion 7.
19. Piaget, J., 1965, Psihologia copilului, București, E.D.P.
20. Pâslaru, Gabriela Crenguța, 2003, Didactica învățământului preșcolar, Bacău, Editura Egal.
21.Popa Valerica ,2000, Activități de educație plastică în grădiniță , București, Editura V&I
Integral.
22. Programa activităților instructiv educative în grădinița de copii, 2002, București, E.D.P.
23. Rafailă, E., 2003, Educarea creativității la vârsta preșcolar, București, Editura Aramis.
24 .Șchiopu U., Piscoi V. , 1989, Psihologia generală a copilului, București ,E.D.P.
25. Șușală N. Ion ,2000, Culoarea cea de toate zilele, București ,Ed. Albatros.
26.Voiculescu, E., 2001, Pedagogie preșcolară, București, Editura Aramis.
27.Zlate, M., 1999, Psihologia mecanismelor cognitive, Iași, Editura Polirom.
28. Sursa INTERNET, www.didactic.ro, www.slideshare.ro

ANEXE

SEMNIFICAȚIA CULORILOR
-după Valerica POPA, „Activități de educație plastică în grădiniță”, 2000, Editura
V&INTEGRAL, București.
Cunoașterea semnificației și expresivității culorilor constituie un criteriu valoric , care
dezvoltă primele forme ale personalității, temperamentului și emotivității.
Semnificația expresivității și perceperea culorilor sunt diferite de la un popor la altul și chiar
de la un individ la altul. Educatoarea le va transmite copiilor date despre semnificația culorilor,
în raport cu vârsta acestora , dar nu va insista pe acestea ca fiind singurele date certe , lăsându-le
libertatea de a simți ei înșiși care este semnificația culorilor cu care lucrează sau care le folosesc.
Așadar,
ROȘU: -efecte fiziologice: crește presiunea sangvină, activează respirația, dă
senzația de căldură;
-efecte psihologice: culoare caldă, stimulator general, irită,
mobilizează;
Este specificul tipului activ, ofensiv-agresiv, competitiv.

PORTOCALIU: - efecte fiziologice: accelerează pulsațiile inimii,

favorizează secreția gastrică;
-efecte psihologice:culoare caldă, degajă optimism,veselie;
Este o culoare sociabilă, dă impresia de sănătate.

GALBEN: - efecte fiziologice: stimulează nervul optic, influențează

 funcționarea normală a sistemului cardiovascular.
-efecte psihologice: culoare caldă, dă senzația de satisfacție,
intimitate, înviorare, culoare dinamică;
Este culoarea cea mai veselă, stimulează vederea și calmează psihonevrozele. Exprimă
spontaneitate și predispune la comunicativitate.

VERDE: - efecte fiziologice: scade presiunea sangvină, dilată vasele capilare;

-efecte psihologice: relaxare, liniște, meditație, bună dispoziție;
Culoare rece, odihnitoare, liniștitoare și calmantă. Exprimă concentrare, siguranță, persistență,
îndrăzneală. Caracterizează tipul pasiv.

ALBASTRU: - efecte fiziologice: scade presiunea sangvină și frecvența pulsului,

calmează respirația;
-efecte psihologice: culoare rece, odihnitoare, îndeamnă la calm,
concentrare și liniște;
Îndeamnă la nostalgie și dor.Exprimă liniște, satisfacție, iubire și afecțiune.

VIOLET: - efecte fiziologice: intensifică activitatea cardiovasculară,

accelerează respirația;
-efecte psihologice: culoare rece, descurajatoare;
Exprimă tristețe, melancolie. Dă senzația de gravitate.

NEGRU: - efecte fiziologice: reducerea activității metabolice, repaos;

-efecte psihologice: neliniște, depresie, înduioșare;
Exprimă tristețe, singurătate, despărțire.

ALB: - efecte fiziologice: contracția pupilei și a mușchilor globilor oculari;

-efecte psihologice: puritate, răceală, pace, împăcare, liniște,
curățenie, sobrietate, virtute.