Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metodele au funcţii în sine, adică sunt bine individualizate, au funcţii generale sau sunt
polifuncţionale. Funcţiile cu caracter general sunt: - funcţia cognitivă – organizarea şi dirijarea
cunoaşterii teoriei elementelor de limbaj dar şi a tehnicilor de lucru sau a modalităţilor de
organizare compoziţională; - funcţia motivaţională – de trezire a interesului pentru creaţia
plastica, pentru transformarea formei, pentru descoperirea armoniilor cromatice şi pentru
domeniul plastic în general; - funcţia operaţională – element de legătură intre elev şi
conţinuturile specifice disciplinei plastice, intre obiectivele operaţionale propuse şi temele
plastice propuse; - funcţia formativ – educativă – de modelare a atitudinilor, convingerilor şi
sentimentelor fata de frumosul din natura, arta şi societate, de exersare şi dezvoltare a proceselor
psihice şi motrice, paralel cu însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor specifice
activităţilor plastice; Metodele didactice folosite, trebuie să asigure realizarea sarcinilor specifice
instructive – formative ale educaţiei artistice – plastice la şcolari mici; acestea fiind legate de
dezvoltarea sensibilităţii, imaginaţiei, gândirii artistice.
Metoda exercitiului .
Această metodă se utilizează în special la şcolarii din clasa I, pentru ca ei să înţeleagă mai
bine anumite probleme legate de culoare şi de tehnici de lucru. Prin joc se îmbină spontanul cu
imaginarul, se produce destindere, plăcere şi bucurie. Exerciţiile – joc pot fi; de observare a
elementelor din natură, de imaginaţie, de descoperire a diferitelor culori (nuanţe, tonuri) sau
procedee de colorare (fuzionare, tuşare, stropire etc.). Jocul ca metoda didactica nu este un
mijloc de divertisment ci un mijloc de cunoaştere, de învăţare.
Exerciţiul – joc pune în fata elevilor, situaţii noi de rezolvare a spaţiului plastic, de
descoperire a unor efecte expresive de forme sau culori. Jocul trebuie să fie un mijloc de
stimulare a creativităţii copiilor. Exercitiul executare repetata si constienta care solicita initiativa
si gandirea creatoare Jocul angajează resursele intelectuale, morale, estetice Metode didactice şi
mijloace de invatamant utilizate în predarea educatiei plastice Proiectul pentru Învăţământul
Rural 47 Ü
Metoda demonstratiei
Metoda explicatiei
Metoda conversatiei
Materialul didactic este o categorie de material intuitiv cu ajutorul căruia se pot realiza cerinţele
principiului intuiţiei. Materialul demonstrativ este integrat demersului didactic pentru a lămuri
problemele cromatice (armonie, contrast, degrade, griuri colorate) schemele de organizare
compoziţională (compoziţie închisă, deschisă) şi diferite tehnici de lucru.
Exemple:
• Cercul cromatic al lui Johannes Itten sau cercul celor 12 culori care permite explicarea unor
legi ale culorii necesare încă de la clasele mici. Noţiunile teoretice se vor prezenta treptat, în funcţie de
particularităţile de vârstă şi într-o terminologie adecvată.
- cald-rece;
- culori vecine;
Jetoane colorate se pot confecţiona din cartoane de diferite forme (cerc, pătrat,
dreptunghi etc.) C aceste jetoane se pot explica şi demonstra: - tipurile de culori (culori primare,
binare, calde, reci etc.)
Jetoanele colorate se pot utiliza atât la şcolarii din clasele mici cât şi la cei din clasele
mari. Aceştia vor fi puşi în situaţia de a denumi sau a recunoaşte cu ajutorul jetoanelor, diferite
culori.
Materiale din natur – frunze, flori, insecte, crengi desfrunzite, vase, legume, fructe etc.
Şcolarii vor observa culorile şi formele naturale, vor denumi culorile şi formele observate
şi vor face comparaţii de mărime, formă, culoare etc. pentru ca pe baza acestora să se poată
exprima plastic într-un mod cât mai personal.
Albume de art care vor ajuta şcolarii să pătrundă în lumea muzeelor, a creaţiei plastice
a marilor pictori. Utilizarea albumelor are şi un scop educativ prin faptul că elevii vor învăţa să
iubească, să preţuiască opera de artă şi cartea. Cu ajutorul albumelor de artă; aceştia pot
cunoaşte reprezentanţii de seamă ai artei plastice româneşti (N. Grigorescu, I. Andreescu, N.
Tonitza, C. Baba etc.).
Claparede E., Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, E.D.P. Bucureşti, 1975, p.7-
45
Potolea D., Structuri, strategii, performanţe, în învăţământ, Ed. Academiei, Bucureşti, 1981
Preda V., Strategii de instruire, Cluj Napoca, 1985, p.11-31
Toma S., Profesorul, factor de decizie, Ed. Tehnica, Bucureşti, 1994, p.17-25
Vlasceanu L., Învăţarea şi noua revoluţie tehnologică, EP, Bucureşti, 1988, p.9-32