Tema 2. PIPP.

Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la

preşcolari şi şcolarii mici

Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere

a specificului dezvoltării psihice la preşcolari şi şcolarii mici

Cunoaşterea copilului trebuie să constituie o activitate prioritară a educatorului. Această

aserţiune a căpătat o tot mai mare valoare de-a lungul timpului, odată cu recunoaşterea faptului
că preşcolarul sau elevul trebuie să fie în centrul acţiunii educaţionale şi că intervenţia
pedagogică trebuie să se desfăşoare individualizat, prin raportare la capacitatea de înţelegere,
nevoile şi interesele fiecărui educabil. Cunoaşterea copilului reprezintă premisa individualizării
depline a procesului de învăţământ, altfel spus „acţiunea de adaptare a activităţii didactice la
particularităţile fiecărui obiect al educaţiei”, acţiune care „asigură o dezvoltare integrală optimă
şi o orientare eficientă a aptitudinilor proprii, cu scopul integrării creatoare în activitatea
socială” (Dicţionar de pedagogie, 1979, pp. 208). E. Planchard (1976) afirma cu tărie că „a
cunoaşte în mod precis fiinţele asupra cărora trebuie să se exercite acţiunea educatorului este
prima condiţie a succesului. D. P. Ausubel şi F. G. Robinson (1981) susţineau, pe baza
rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, că acei profesori care cunosc structurile personalităţii
copiilor şi care sunt ajutaţi să utilizeze această cunoaştere în practica lor profesională vor
determina creşterea eficienţei învăţării.
Activitatea de cunoaştere a elevului urmăreşte următoarele scopuri pedagogice
(Dicţionar de pedagogie, 1998):
a) evidenţierea nivelului de dezvoltare fizică, psihică şi socială a elevului, în raport cu
standardele vârstei psihologice şi ale treptei şcolare;
b) evidenţierea nivelului de cunoştinţe (informaţii de bază – strategii de cunoaştere –
atitudini cognitive) dobândite în raport cu obiectivele generale şi specifice ale treptei şi
ale disciplinelor şcolare;
c) evidenţierea strategiilor de educaţie/ instruire adaptate la situaţia concretă a fiecărui
elev.
Cunoaşterea copilului/ elevului vizează:
a) selecţionarea informaţiilor semnificative pentru înţelegerea personalităţii elevului
(raportul general – particular; ponderea anumitor variabile în raport cu altele, unicitatea
sistemului psihic);
b) prelucrarea şi interpretarea informaţiilor în vederea stabilirii diagnozei pedagogice,
centrată asupra potenţialului pozitiv al personalităţii elevului;
c) valorificarea informaţiilor finale la nivelul unei prognoze pedagogice, centrată asupra
evoluţiei personalităţii elevului, angajată pe termen lung.
Profesorul M. Golu (1993) identifică trei principii ale activităţii de cunoaştere a elevului:
a) principiul abordării unitare a personalităţii elevului, prin raportare la structura de
funcţionare a sistemului psihic uman;
b) principiul anticipării dezvoltării personalităţii elevului prin valorificarea permanentă a
resurselor de învăţare şi de integrare socială;
c) principiul autodeterminării personalităţii elevului, prin dirijarea sistemului de relaţii:
sociale, şcolare, profesionale, personale.
Metodologia cunoaşterii copilului/ elevului implică, (Holban I., coord., 1978, pp. 31 – 48),
două tipuri de investigaţii:
A. investigaţia longitudinală, care asigură acumularea cantitativă a observaţiilor despre
elev realizate permanent în legătură cu activitatea didactică şi extradidactică, realizată
în mediul şcolar şi extraşcolar şi prelucrarea informaţiilor semnificative despre evoluţia
personalităţii elevului, cu scopul evidenţierii modificărilor intervenite în dezvoltarea
personalităţii copilului/ elevului, ritmului şi intensităţii de manifestare a fenomenelor

1
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

(fiziologice, psihologice, sociale etc.) studiate în legătură cu procesul de dezvoltare a

personalităţii elevului.
Metodele utilizate în investigaţia longitudinală pot fi: observaţia, ancheta, chestionarul,
biografia, autobiografia, analiza produselor activităţii, experimentul. Consemnările
informaţiilor semnificative din evoluţia elevului se realizează utilizând procedee empirice –
„jurnalul clasei” – sau tehnici speciale – fişe şcolare, teste psihologice şi sociologice/
sociometrice, măsurători antropometrice etc.
La nivelul obiectului cercetării, investigaţia longitudinală angajează:
o realitatea procesuală a elevului şi/ sau clasei de elevi;
o fenomenele psihologice semnificative pentru sesizarea şi aprecierea capacităţii
de învăţare şi integrare socială a elevului;
o ciclul integral de observare a evoluţiei elevului, situat între limita minimă (un an
şcolar) şi limita maximă (sfârşitul unei trepte de învăţământ);
o volumul de informaţii deschis în direcţia investigaţiei transversale.
La nivelul instrumentului de operaţionalizare a cercetării, investigaţia longitudinală
angajează instituţionalizarea unei fişe de observaţie psihopedagogică, care are, de regulă,
următoarele variabile (Dicţionar de pedagogie, 1998):
o mediul de observaţie (clasa, şcoala, familia, comunitatea locală);
o prezentarea faptei pedagogice semnificative;
o prezentarea sursei de informare (cadru didactic, părinte, elev);
o prezentarea spaţiului şi timpului în care are loc fapta pedagogică;
o interpretarea psihopedagogică a faptei după anumite criterii (clasificarea datelor
consemnate pe două grupe de probleme: capacitatea de învăţare,
comportamentul social, deosebirea elementelor esenţiale de cele neesenţiale;
valorificarea elementelor esenţiale, semnificative pentru înţelegerea
personalităţii elevului);
o stabilirea măsurilor concrete (cine răspunde – timp necesar pentru îndeplinire);
o evaluarea rezultatelor obţinute în timp.

B. investigaţia transversală, care asigură interpretarea calitativă a observaţiilor pedagogice

acumulate anterior, prin sondarea caracteristicilor personalităţii la un anumit moment
dat al dezvoltării acesteia, sau la diferite intervale de timp (ex.: la sfârşitul anului şcolar;
la finalul ciclului şcolar), pe baza unor criterii specifice. Astfel, sunt valorificate
informaţii acumulate longitudinal şi se oferă un tablou al structurii personalităţii
copilului. Sunt angajate aici tehnicile specifice de evaluare a informaţiilor longitudinale
consemnate despre fenomene psihologice semnificative, pentru caracterizarea generală
a personalităţii şi pentru stabilirea unei diagnoze şi prognoze pedagogice. În anumite
situaţii-problemă investigaţia transversală face apel la utilizarea testelor psihologice,
aplicate de către specialişti.
Diagnoza pedagogică implică, prin definiţie, realizarea unei investigaţii transversale
(Holban, I., coord., 1978, pp. 45). Ea valorifică toate metodele angajate în cunoaşterea
copilului/ elevului: observaţia, convorbirea, chestionarul, analiza produselor activităţii,
biografia, autobiografia, experimentul. Diagnoza pedagogică presupune valorificarea
informaţiilor din Fişa de observaţie psihopedagogică, respectiv a informaţiilor privind
capacităţile psihologice ale copilului/ elevului într-un anumit moment al dezvoltării sale:
spiritul de observaţie, atenţia, motivaţia, memoria, gândirea, limbajul, temperamentul,
aptitudinile generale şi specifice, caracterul.
Prognoza pedagogică implică valorificarea aspectelor diagnostice prin:

2
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

o corelarea informaţiilor (calificative, caracterizări succinte etc.) despre

capacităţile psihologice semnificative la nivelul stucturii de funcţionare a
personalităţii copilului/ elevului;
o aplicarea principiului accentuării trăsăturilor pozitive ale personalităţii în
vederea eliminării treptate a tendinţelor/ elementelor negative;
o orientarea şcolară, profesională şi socială a copilului/ elevului, la nivelul
corelaţiei optime dintre posibilităţile individuale şi cerinţele generale.

O taxonomie a metodelor utilizate în activitatea de cunoaştere a elevilor a fost realizată

de I. Holban (coord., 1978, pp. 49 – 332).

1) Metode folosite pentru obţinerea informaţiei necesare în activitatea de cunoaştere

a elevului
1.1. Metode folosite pentru obţinerea informaţiei necesare pentru cunoaşterea
elevului prin analiza comportamentului şi a activităţii elevului
1.1.1. Metoda observaţiei comportamentului elevului
1.1.2. Metoda analizei procesului de integrare socială a elevului (în
familie, şcoală, comunitate etc.)
1.2. Metode folosite pentru obţinerea informaţiei necesare pentru cunoaşterea
elevului prin colaborare cu elevul
1.2.1. Metoda anamnezei
1.2.2. Metoda autobiografiei
1.2.3. Metoda autocaracterizării
1.2.4. Metoda convorbirii
1.2.5. Metoda chestionarului
1.2.6. Metoda psihanalizei
1.3. Metode folosite pentru obţinerea informaţiei necesare pentru cunoaşterea
elevului prin intermediul grupului social
1.3.1. Metoda anchetei sociale
1.3.2. Metoda aprecierii obiective
1.3.3. Metoda sociometrică (tehnicile sociometrice, testul sociometric)
1.4. Metode folosite pentru obţinerea informaţiei necesare pentru cunoaşterea
elevului prin intermediul experimentului
1.4.1. Metoda experimentului natural
1.4.2. Metoda experimentului de laborator (metoda testelor psihologice)

2) Metode folosite pentru prelucrarea informaţiei necesare în activitatea de cunoaştere

a elevului
2.1. Metoda interpretativă
2.2. Metoda biografică
2.3. Metoda statistică
2.4. Metoda intercorelaţiei

3) Metode folosite pentru valorificarea informaţiei necesare în activitatea de

cunoaştere a elevului
3.1. Metoda caracterizării libere
3.2. Metoda dosarului individual
3.3. Metoda grafică (profil psihologic, profil antropometric, profilul clasei/
sociogramă, biogramă etc.)
3.4. Metoda fişei şcolare.

3
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

În cele ce urmează vom face referiri la metodele mai des întrebuinţate în cunoaşterea
copilului, având ca reper studiile ştiinţifice în domeniul metodologiei cercetării, realizate de dl.
prof. M. Zlate.

Observaţia psihopedagogică constă în urmărirea sistematică şi intenţionată a

manifestărilor psihocomportamentale ale copilului în condiţiile activităţilor lui naturale de joc,
învăţare şcolară şi extraşcolară. Observarea ştiinţifică trebuie să coducă spre surprinderea
esenţialului, a relaţiilor semnificative existente între fenomenele observate. Pentru aceasta este
necesar:
- Să se stabilească scopul observaţiei, astfel încât în momentul începerii ei să ştim exact
ce anume avem de observat (dorim să urmărim ritmul şi frecvenţa de manifestare a unui
fenomen sau amploarea şi tempoul lui?; ne interesează prezenţa sau absenţa unei
capacităţi psihice sau dorim să ştim care este nivelul ei de dezvoltare?; vrem să
surprindem dependenţa unui comportament de particularităţile de vârstă sau cele de
dezvoltare? Etc.);
- Să se apeleze la o serie de repere de control reieşite din observaţiile anterioare ale
cercetătorului, din experienţa sa personală de viaţă sau din lucrările de
specialitate.Aceste repere de control reprezintă conceptualizarea faptelor observate,
altfel spus, concepte operaţionale psihologice. Asistând la joaca unor copii în pauză, un
observator poate remarca modul în care copiii aleargă, se împing, îşi oferă sau îşi smulg
jucăriile, se ceartă, se împacă etc. Unui observator neavizat toate aceste conduite nu-i
spun nimic. Dacă însă ele sunt conceptualizate în două tipuri de conduite (amicale şi
ostile) şi dacă frecvenţa lor este urmărită în funcţie de vârsta şi sexul copiilor, atunci ar
putea fi remarcate o serie de caracteristici semnificative. De exemplu, H. R. Marshall a
constatat că numărul conduitelor amicale creşte, în timp ce numărul conduitelor ostile
descreşte în raport cu vârsta, ceea ce demonstrează sporirea tendinţelor de integrare
socială a copiilor.
- Să se facă apel la unele mijloace şi instrumente tehnice auxiliare pentru înregistrarea
faptelor de observat, a conduitelor copiilor, în vederea creşterii gradului de precizie a
acestora;
- Să se recurgă la modalităţi de evaluare a observaţiilor efectuate, care să permită
înregistrarea facilă a datelor şi, mai apoi, compararea acestora, În acest scop se
recomandă determinarea unităţilor de observaţie (a cuantumului de elemente observate
pe intervale egale de timp etc.), stabilirea unor grade de estimaţii a unor însuşiri psihice
(în foarte mare măsură, în mare măsură, într-o măsură potrivită, în mică măsură, într-o
foarte mică măsură; foarte atent, atent, atent selectiv, puţin atent, neatent). Mijlocul cel
mai sigur care facilitează recoltarea şi compararea rapidă a datelor observaţiei îl
reprezintă grila de observaţie;
- Să se întreprindă măsuri de combatere a unor obstacole ce ar putea împiedica realizarea
unor observaţii adecvate. Exempu de astfel de obstacole: influenţa orientărilor şi
dispoziţiilor mentale ale observatorului în momentul observaţiei, schema pre-perceptivă
putând deforma faptele observate; tendinţa observatorului de a decodifica faptele
observate în conformitate cu teoria la care aderă; tendinţa ca aşteptările şi anticipările
observatorului să inducă rezultate în conformitate cu acestea. Preîntâmpinarea apariţiei
unor asemenea obstacole se poate face prin mijloacele tehnice la care ne-am referit
anterior, prin formarea şi educarea observatorilor, prin observarea unuia şi aceluiaşi fapt
de către mai mulţi observatori şi analiza comparativă a rezultatelor individuale etc.

4
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

Experimentul natural şi experimentul psihopedagogic – presupun provocarea

fenomenelor şi modificarea condiţiilor lor de manifestare, spre deosebire de observaţie, care se
bazează pe aşteptarea intrării în funcţiune a fenomenelor. Distingem între:
- Experimentul de laborator;
- Experimentul natural;
- Experimentul psihologic.
Pentru cunoaşterea copilului, se utilizează în special ultimele două forme de experiment.
Experimentul natural este folosit mai ales în condiţiile familiare, obişnuite de viaţă ale
copiilor, în activităţile lor de joc. De pildă, în grădiniţă poate fi organizat cu mare uşurinţă un
experiment asociativ verbal, care constă în a adresa copilului un stimul verbal (un cuvânt), la
care el trebuie să răspundă cu alte cuvinte care îi vin în minte, asemănătoare sau diferite de cel
dat. Dacă ne interesează viteza de asociere, atunci timpul de rezolvare a sarcinii va fi limitat.
Dacă vrem să ştim care este potenţialul asociativ al copilului, fluiditatea planului său mental,
timpul de asociere va fi liber (nelimitat). Prin acest experiment sondăm nu doar caracteristici
ale limbajului copilului, ci şi nivelul său cultural sau de inteligenţă. Psiholoaga Tatiana Slama-
Cazacu a realizat în grădiniţă următorul experiment: pe două măsuţe alăturate s-au aşezat în
aceeaşi ordine câte 10 ilustraţii. După ce le denumea, copilul trebuia să spună „cu un cuvânt”
ce sunt diversele specii arătate de experimentator. Experimentul urmărea să surprindă
capacităţile de integrare verbală a materialului ilustrativ concret în noţiunea de gen respectivă.
Experimentul psihopedagogic nu este altceva decât un experiment natural, aplicat însă
în condiţiile specifice ale activităţii cadrului didactic. El poate fi constatativ şi formativ.
Experimentul constatativ fotografierea, consemnarea situaţiei existente la un moment
dat, cel de-al doilea ţinteşte spre intervenţia în grupul de elevi, schimbarea comportamentelor
lor. Dacă dorim să aflăm care este nivelul de dezvoltare al diferitelor capacităţi psihice al unor
copii de vârste diferite (clasa a II-a şi clasa a III-a, de exemplu), sau de aceeaşi vârstă, dar
aparţinând unor clase diferite (clasa a III-a A şi a III-a B), atunci vom aplica aceleaşi probe şi
vom compara rezultatele obţinute.
În experimentul formativ, metodologia este alta: într-o primă fază este vorba despre
testarea nivelului intelectual sau de cunoştinţe al elevilor; într-o a doua fază se introduc o serie
de modificări – „factori de progres”; în faza a treia se aplică din nou probele folosite la început
pentru a se vedea în ce măsură „factorii de progres” au modificat conduitele intelectuale ale
elevilor. La final se compară rezultatele obţinute la grupul experimental (la care au fost
introduşi „factorii de progres”) cu cele ale unui grup martor (în care nu s-a intervenit cu nimic).
Dacă vrem să verificăm superioritatea unui procedeu didactic, predăm la o clasă folosind noul
procedeu şi la alta – modelul tradiţional. Putem observa dacă noul procedeu e eficient sau nu,
măsurând performanţele elevilor înainte de aplicarea noului procedeu, după folosirea lui şi mai
ales comparând aceste rezultate cu cele de la o clasă la care s-a predat după metode tradiţionale.

Convorbirea. La vârstele mici este recomandată folosirea convorbirii nu ca metodă de

sine stătătoare, ci integrată altor metode (îndeosebi observaţiei), sau subordonată unei activităţi
pe care copilul o are de îndeplinit. În timp ce copilul „soluţionează” o problemă i se pot pune
tot felul de întrebări. J. Piaget insista asupra „neutralităţii” cercetătorului, acesta netrebuind să
dirijeze sau să corecteze în vreun fel mersul gândirii copilului, să-l distreze sau să-l amuze.
Convorbirea trebuie să se desfăşoare în condiţii absolut normale, pentru că numai aşa vor putea
fi surprinse manifestările spontane ale copiilor, mecanismele psihice aşa cum sunt ele în
realitate.
Ancheta este folosită în psihologia copilului într-o formă prescurtată şi simplificată.
Dintre formele ei (ancheta pe bază de chestionar şi ancheta prin interviu), mai des folosită este
a doua, care, de multe ori, ia forma unui dialog. Prin intermediul ei sunt sondate de obicei
opiniile, atitudinile, dorinţele, aspiraţiile, interesele vocaţionale ale copiilor şi elevilor. Se

5
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

practică în momente de schimbare, de angajare în noi tipuri de activităţi sau de alegere a

drumului în viaţă. Foarte utilizată este ancheta referitoare la opţiunile profesionale ale elevilor,
în vederea realizării orientări şcolare şi profesionale a acestora.
Biografia (metoda biografică). Justificarea metodei este dată de teza potrivit căreia
personalitatea copiilor, conştiinţa şi comportamentul său se formează ca urmare a factorilor şi
evenimentelor care acţionează asupra sa. Diferitele evenimente neaşteptate, încărcate
emoţional, frustante sau stresante, lasă urme asupra personalităţii copilului. Adesea, biografia
ia forma jurnalelor de însemnări, redactate de părinţi, sau anamnezei – o discuţie amplă purtată
de medic cu copilul său sau cu părintele acestuia, focalizată pe depistarea unor situaţii sau
factori patogeni.
Analiza produselor activităţii este una dintre cele mai folosite metode în psihologia
copilului şi psihologia pedagogică. Orice produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect
de investigaţie psihologică. Prin aplicarea acestei metode obţinem date referitoare la:
capacităţile psihice de care dispun copiii (coerenţa planului mental, forţa imaginaţiei, amploarea
intereselor, calitatea cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor, aptitudinilor etc.); stilul realizării
(personal sau comun, obişnuit); nivelul dotării (înalt, mediu, slab); progresele realizate în
învăţare (prin realizare repetată a unor produse ale activităţii). Pentru cercetători o mare
importanţă o are fixarea unor criterii după care să judece produsele activităţii, cum ar fi:
corectitudine vs. incorectitudine, originalitate vs. banalitate, complexitate vs. simplitate,
expresivitate vs. nonexpresivitate a produselor realizate.
Testele dau posibilitatea investigării rapide a însuşirilor psihice ale copiilor. Există teste
pentru fiecare capacitate psihică (teste de percepţie, de atenţie, de memorie, de imaginaţie, de
inteligenţă etc.), dar acestea nu sunt luate global, ci pentru caracteristici particulare ale lor (teste
de percepţie spaţială, de percepţie a formelor, a culorilor etc.). Mai complexe decât acestea sunt
testele de personalitate, care îşi propun să investigheze resorturi mai profunde ale copiilor,
trăsături mai invizibile, deseori ascunse sau neacceptate de către subiect.
Chestionarele sau inventarele de personalitate conţin un şir de întrebări la care trebuie să
se răspundă prin „da” sau „nu” (ex.: Te temi de întuneric? De obicei eşti nepăsător?), sau
întrebări cu răspuns la alegere (ex.: Îmi place să asist la meciuri: a) da; b) uneori; c) nu).
Testele de completare sau de descripţie presupun formularea unor începuturi de frază ce
vizează interesele, aspiraţiile, convingerile, concepţiile subiectului, ce sunt mai apoi terminate
de către subiect. De exemplu: Cel mai mult îmi doresc să... Cele mai mari bucurii le am atunci
când... Eu sunt...
Testele proiective cele mai cunoscute sunt Testul Rorschach sau testul petelor de cerneală
şi TAT – Testul aperceptiv tematic. Primul cere subiectului ca pornind de la stimuli vagi,
nestructuraţi – petele de cerneală de pe o planşă – să spună ce crede că este pe acea planşă, ce
reprezintă ea. Al doilea test cere subiectului să construiască o poveste de aproximativ 300 de
cuvinte, în care să precizeze: ce este, ce s-a întâmplat cu imaginea respectivă?; care sunt
gândurile, sentimentele personajelor?; ce anume a determinat situaţia respectivă, care va fi
deznodământul ei? În încercarea copilului de a structura imaginea, de a-i da un sens, de a
elabora o povestire, acesta îşi exteriorizează propriile sale trăsături de personalitate, modul său
de a fi şi de a gândi.

INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN CUNOAŞTEREA SPECIFICULUI

DEZVOLTĂRII PSIHICE A PREŞCOLARILOR ŞI ŞCOLARILOR MICI

Fişa şcolară – reprezintă „un instrument de lucru menit să colecteze şi să sistematizeze

informaţiile semnificative pentru personalitatea elevului, pentru prognoza dezvoltării sale”
(Radu, I., 1974, pp. 198).

6
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

În literatura de specialitate sunt evidenţiate mai multe variante de fişe şcolare (Radu, I.,
1974; Holban, I., coord., 1978):
- fişă pentru studiul individualităţii (de tip antropometric, psihologic, defectologic, de
orientare şcolară şi profesională etc.);
- fişă pentru urmărirea progresului şcolar, bazată pe studiul longitudinal al rezultatelor
şcolare, raportabile la dezvoltarea generală a elevului;
- fişă pedagogică, „pentru stabilirea diagnosticului pedagogic”, care reflectă interacţiunea
variabilelor şcolare, psihologice, medicale, sociale etc.;
- fişă psihologică, bazată pe analiza structurii interne a personalităţii/ prezentarea
profilului psihologic al personalităţii;
- fişă psihopedagogică, bazată pe sinteza informaţiilor despre structura personalităţii
elevului cu informaţiile despre rezultatele obţinute în activitatea educativă/ didactică.

Analizele realizate la nivelul cercetării pedagogice evidenţiază următoarele modele de

fişe şcolare (Fişa Şcolară – ghid documentar, ISE, Bucureşti, 1991):
- fişa de observare a preşcolarului;
- fişa de caracterizare a preşcolarului;
- fişa de primire în grupa şcolară;
- fişa de înscriere şcolară (realizată la cererea părinţilor);
- fişă de realizare şcolară;
- fişă de examinare psihologică;
- fişă de informare şcolară/ caracterizare pedagogică simplă;
- fişă de caracterizare medico-psiho-pedagogică simplă;
- fişă de examinare psihopedagogică simplă;
- fişă de observaţie curentă;
- fişă de orientare şcolară, profesională şi socială;
- fişă de caracterizare psihopedagogică amplă/ complexă;
- fişă de caracterizare psihopedagogică şi de orientare şcolară;
- fişă de observaţie psihopedagogică a colectivului clasei;
- fişă de caracterizare psihopedagogică a colectivului clasei;

Aplicarea fişei şcolare solicită respectarea următoarelor principii cu valoare

metodologică şi operaţională (Dicţionar de pedagogie, 1998):
- principiul abordării unitare a personalităţii elevului;
- principiul valorificării interdependenţei variabilelor angajate în analiza personalităţii
elevului;
- principiul identificării variabilei dominante pentru dezvoltarea personalităţii elevului;
- principiul orientării informaţiei acumulate în direcţia stabilirii diagnozei – prognozei
personalităţii elevului;
- principiul stimulării asistenţei psihopedagogice complexe a elevului, prin implicarea
tuturor „actorilor educaţiei” (cadre didactice, elevi, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii
locale etc.).

Anexa 1 prezintă o variantă de fişă de caracterizare psihopedagogică, propusă de

Pantelimon Golu, Mielu Zlate şi Emil Verza în lucrarea „Psihologia copilului” (1992).

Alte variante de fişe sunt definite la nivelul conceptului operaţional de dosar şcolar,
care „adună în cursul studiilor informaţiile despre experienţa de bază a elevului, vizând
dezvoltarea, originea socială, rezultatele obţinute, observaţiile asupra aptitudinilor, atitudinilor
şi structurilor comportamentale” (De Landsheere, G., 1992, pp. 84).

7
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

Fișa pentru aprecierea progresului individual al copilului înainte de înscrierea în clasa

pregătitoare (anexa 2) face parte din setul de instrumente pentru stimularea, monitorizarea şi
aprecierea pregătirii pentru şcoală a copilului preşcolar şi este recomandată de MEN, prin
compartimentele de resort, pentru a fi utilizată în învăţământul preşcolar, începând cu anul
şcolar 2014 – 2015. În completarea fişei se vor respecta următoarele cerinţe:
 se notează în casete data (zi, lună, an) la care a fost observat nivelul atins de
copil vis-à -vis de un reper dat;
 prima notare se va face cu culoarea roșie, la intrarea copilului în grădiniță, în
perioada stabilită pentru evaluarea inițială a copiilor;
 ultima notare se va face cu culoarea albastră, la plecarea copilului din grădiniță
(către următoarea etapă, școala), în perioada stabilită pentru evaluarea
finală/sumativă a copiilor, la sfârșit de ciclu;
 între prima și ultima notare, cu o altă culoare decât cele două menționate,
educatoarea va face înregistrări ale progresului copilului, în acord cu ceea ce
observă și notează în Caietul de observații.

Anexa 1.
FIŞĂ DE CARACTERIZARE PSIHOPEDAGOGICĂ
I. Date personale
1. Numele şi prenumele .........................................................
2. Locul şi data naşterii ..........................................................
3. Domiciliul ..........................................................................
4. Şcoala şi clasa în care învaţă elevul ...................................
II. Date familiale
1.Ocupaţia şi locul de muncă al părinţilor:
- tatăl .........................................................................................
- mama ......................................................................................
2.Structura şi componenţa familiei
a) Tipul familiei:
 Normală
 Tatăl (mama) decedat;
 Părinţi despărţiţi;
 Părinţi vitregi (unul, amândoi)
b) Fraţi (surori) mai mici, mai mari
Nr. crt. Vârsta Ocupaţia Nr. crt. Vârsta Ocupaţia
1. 1.
2. 2.

8
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

3. 3.
4. 4.

Alte situaţii: ................................................................................................................................

Alte persoane (rude apropiate în familie): ..................................................................................
3. Atmosfera şi climatul educativ:

- raporturi armonioase, de înţelegere între părinţi şi copii;

- raporturi punctate de conflicte mici şi trecătoare;
- dezacorduri puternice în familie, conflicte frecvente;
- familie destrămată sau pe cale de destrămare.

4. Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevului:

- foarte precare;
- la limită;
- acceptabile;
- bune;
- foarte bune.

5. Influenţe din afara familiei (vecini, prieteni, colegi)

- reduse;
- ample;
- frecvente:
- întâmplătoare.

III. Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii

1. Caracteristici ale dezvoltării fizice .......................................................................
2. Îmbolnăviri:
a) anterioare intrării în şcoală .............................................................................
b) pe parcursul şcolarităţii ..................................................................................
3. Deficienţe, handicapuri (senzoriale, handicapuri) ...............................................

IV. Particularităţi ale debutului ciclului şcolar

1. Pregătirea copilului pentru a deveni elev în ciclul respectiv:
a) dezvoltarea motivelor şi intereselor de cunoaştere
.......................................................................................................................
b) capacitatea de a efectua acţiuni practice şi materiale
.......................................................................................................................
c) capacitatea verbalizării reprezentărilor
.......................................................................................................................
d) gradul de independenţă al proceselor intelectuale
.......................................................................................................................
2. Simptomatologii ale conduitei:
- pozitivă, adecvată începerii şcolarităţii ciclului;
- negativă, neadecvată începerii şcolarităţii ciclului.

3. Inserţia în fluxul solicitărilor şcolare:

9
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

a) caracteristici favorabile de integrare a copilului în activitatea şcolară a

ciclului respectiv ............................................................................................
b) caracteristici nefavorabile de integrare a copilului în activitatea şcolară a
ciclului respectiv ............................................................................................

V. Rezultate obţinute de elev

1. Rezultate la învăţătură (ca rezultate globale, exprimate în medii anuale* la
materiile de studiu în fiecare clasă) ...................................................................
Grafic global (pe clase)
Medii
I** II III IV
10
9
8
7
6
5
Clasificat n/N clasa

*Înregistrarea rezultatelor şcolare trebuie adaptată, ţinând cont de noul sistem de notare a
şcolarilor mici, care se realizează prin calificative (n. n.).
**Se va adăuga în tabel clasa pregătitoare pentru şcoală (n. n.).

2. Cercuri frecventate de elev

3. Participare la concursuri şcolare şi extraşcolare
Clasa Cercul Rezultate

Clasa Concursul Rezultate

4. Activitatea independentă a elevului:

-citeşte suplimentar din manual
-rezolvă probleme în plus
-citeşte şi din alte cărţi
-alte ocupaţii (muzicale, sportive, coregrafice)

VI. Procesele cognitive şi stilul de muncă intelectuală

1. Caracteristici ale funcţiei senzorio-perceptive:
-predomină modalitatea vizuală de recepţie a informaţiei;
-predomină modalitatea auditivă de recepţie a informaţiei;
-percepţie difuză, superficială a materialului de învăţare;
-percepţie complexă (spirit de observaţie).
2. Nivelul de inteligenţă:
foarte bună bună medie scăzută sub limită

3. Memoria
foarte bună bună medie scăzută sub limită

4. Imaginaţia

10
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

săracă reproductivă Pentru bogată Reproductiv- Pentru

activităţi creativă activităţi
tehnice literar-
artistice

5. Limbajul
Vocabular bogat; Exprimare Vocabular redus; Vocabular foarte
exprimare uşoară şi corectă exprimare sărac; exprimare
frumoasă şi greoaie incorectă
corectă

6. Stilul de muncă
a) Cum lucrează:
-sistematic, ritmic, organizat
-inegal, cu fluctuaţii, în salturi
-neglijent, copiază temele de la alţii, aşteaptă să i le facă părinţii
-mari lacune în cunoştinţe, rămâneri în urmă la învăţătură şi la alte
activităţi;
-alte menţiuni: ................................................................................................
.........................................................................................................................

b) Sârguinţa
foarte sârguincios de obicei puţin nesârguincios

c) Autonomie, creativitate:
-inventiv, cu manifestări de creativitate
-manifestă uneori iniţiativă, independenţă
-se conformează, de regulă, modelului, procedează rutinier
-nesigur, dependent, fără iniţiativă
-alte caracteristici: ..........................................................................................

VII. Conduita elevului la lecţie şi în clasă

1. Conduita la lecţie:
-atent, participă activ, cu interes;
-atenţia şi interesul inegale, fluctuante
-de obicei pasiv, aşteaptă să fie solicitat
-prezent numai fizic, cu frecvente distrageri
2. Purtarea în general:
-exemplară, ireproşabilă
-corectă, cuviincioasă, bună
-cu abateri comportamentale relativ frecvente, dar nu grave
-abateri comportamentale grave, devianţă

VIII. Conduita în grup, integrarea socială a elevului

1. Participarea la viaţa de grup:
-mai mult retras, rezervat, izolat, puţin comunicativ
-participă la activitatea de grup numai dacă este solicitat
-este în contact cu grupul, se integrează, dar preferă sarcinile executive
-caută activ contactul cu grupul, sociabil, comunicativ, stabileşte uşor relaţii,
vine cu idei şi propuneri

11
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

-activ, sociabil, comunicativ, cu iniţiativă, bun organizator şi animator al

grupului.
2. Cum este văzut de colegi:
-bun coleg, sensibil, te înţelegi şi te împrieteneşti uşor cu el
-bun coleg, săritor la nevoie, te poţi bizui pe el
-preocupat mai mult de sine, individualist, egoist
3. Colegii îl apreciază pentru:
-rezultate la învăţătură
-performanţe extraşcolare
-pentru că este prietenos, apropiat

IX. Trăsături de personalitate

1. Temperamentul
-puternic, exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil, uneori agresiv,
activ, rezistent la solicitări, cu tendinţe de dominare a altora;
-exteriorizat, energic, vioi, mobil, echilibrat, uşor adaptabil, vorbăreţ, gurliv,
nestatornic;
-calm, controlat, reţinut, lent, uneori nepăsător, mai greu adaptabil, rezistent la
schimbări repetitive
-hipersensibil, interiorizat, retras, nesigur, anxios
-tip combinat: ......................................................................................................

2. Emotivitatea:
-foarte emotiv, excesiv de timid, emoţiile îi perturbă activitatea
-emotiv, dar fără reacţii dezadaptative
-neemotiv, îndrăzneţ

3. Dispoziţia afectivă predominantă:

-vesel, optimist
-mai mult trist, deprimat
4. Însuşirile aptitudinale:
-lucrează repede, rezolvă uşor şi corect sarcinile de învăţare
-rezolvă corect, dar consumă mai mult timp şi investeşte mai multă energie
-lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp
5. Trăsăturile de caracter în devenire:
a) Atitudini faţă de muncă:
-pozitive .................................... -negative .......................................
b) Atitudini faţă de alţii:
-pozitive .................................... -negative .......................................
c) Atitudini faţă de sine:
-pozitive .................................... -negative .......................................

12
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

Anexa 2.

Fişă pentru aprecierea progresului individual

al copilului, înainte de înscrierea în clasa pregătitoare
Nume şi prenume ________________________________
Data naşterii ____________________________________
Educatoare _____________________________________
Data de la care frecventează grădinița ____________________
Data la care a finalizat grupa mare __________________
Perioada pentru apreciere inițială ___________________

Perioada pentru apreciere finală ____________________

LEGENDĂ:
A – comportament atins
D – comportament în dezvoltare
NS – comportament care necesită sprijin
Dată înscrisă cu culoarea roşie – apreciere iniţială

13
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici

Dată înscrisă cu culoare albastră - apreciere finală

A. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂŢII ŞI IGIENEI PERSONALE

Nivelul de atingere
al indicatorului
Subdomeniul Aspect specific Indicatori NS D A
Dezvoltarea Dezvoltarea Merge cu uşurinţă, coordonându-şi
fizică motricităţii armonios mişcările.
grosiere Aleargă pe lângă obstacole cu uşurinţă.
Loveşte, aruncă, prinde o minge de
mărime medie cu oarecare precizie.
Participă în mod regulat la activităţile
fizice (alergare, dans, jocuri sportive).
Ajută la realizarea de activităţi domestice
care implică mişcare (măturat, aranjarea
jucăriilor)
Dezvoltarea Se îmbracă şi se dezbracă singur.
motricităţii Îşi pune singur pantofii şi îşi leagă
fine şireturile.
Îşi piaptănă sau perie părul.
Plasează detalii pe desen.
Desenează un romb după model.
Dezvoltarea Recunoaşte obiecte ascunse prin pipăit
senzorio- fără să le vadă (pipăit).
motorie Execută mişcări la auzirea unor comenzi
(auz).
Recunoaşte unele mirosuri familiare
(miros).
Recunoaşte obiecte privite de la
distanţă/de aproape (văz).
Participă cu plăcere la jocurile care implică
multă mişcare, contact social şi reguli de
joc.
Dezvoltarea Promovarea Participă la pregătirea unor gustări
sănătăţii şi sănătăţii şi sănătoase.
igienei nutriţiei Cunoaşte alimentele sănătoase pentru
personale organismul uman.
Ajută la servirea mesei şi îşi apreciază
corect porţia de mâncare.
Recunoaşte câteva feluri de mâncăruri.
Promovarea Se spală şi se şterge singur pe mâini.
îngrijirii şi Îşi acoperă gura cu mâna când strănută
igienei sau tuşeşte.
personale Foloseşte independent toaleta.
Foloseşte corect batista.
Promovarea Nu acceptă jucării, bomboane sau bani de
practicilor la persoane adulte necunoscute.
privind

14
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici
securitatea Înţelege comportamentele dăunătoare
personală organismului (fumatul, alcoolul, jocul cu
chibriturile).
Respectă regulile de comportare pe
stradă, în transportul public şi în alte locuri
publice.
Identifică persoanele care pot să-l sprijine
în situaţii periculoase (poliţist, pompier,
medic).

B. DEZVOLTARE SOCIO-EMOŢIONALĂ
Nivelul de atingere
al indicatorului
Subdomeniul Aspect specific Indicatori NS D A
Dezvoltarea Abilităţi de Comunică cu uşurinţă cu adulţii.
socială interacţiune cu Cunoaşte şi foloseşte formule de
adulţii politeţe în comunicare.
Răspunde la întrebările puse de adulţi.
Nu intervine întrerupând discuţia
adulţilor.
Cere informaţii sau ajutor adulţilor
când are nevoie.
Abilităţi de Stabileşte din proprie iniţiativă relaţii
interacţiune cu pozitive şi de respect cu copii apropiaţi
copii de vârstă ca vârstă.
apropiată
Propune şi iniţiază jocuri şi activităţi
care implică mai mult de un copil.

Sugerează noi variante de joc.

Cere şi oferă voluntar ajutorul copiilor
din jurul său când au nevoie.
Cooperează, face schimb de obiecte în
joc.
Respectă regulile grupului de joc,
manifestând fair-play (pierde/câştigă).
Acceptarea şi Deosebeşte persoanele după diferite
respectarea criterii (aspect exterior, gen, vârstă,
diversităţii etc.).

Manifestă toleranţă faţă de alţi copii

care aparţin altor etnii, categorii
minoritare, confesionale sau copii cu
CES.
Observă că aceeaşi persoană poate
avea mai multe roluri sociale (mama
este mama lui, este angajată la..., este
fiica bunicii lui, etc.).
Respectă drepturile altor persoane,
copii şi adulţi.
Dezvoltarea Se joacă sau lucrează fără să îi
comportamentului deranjeze pe ceilalţi.

15
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici
pro-social Respectă reguli simple de participare
în activităţi şi joc, în grupuri mici sau
mai mari, în calitate de conducător sau
executant.
Aplică independent regulile în situaţii
noi, dar similare.
Îşi exprimă dezacordul faţă de
comportamente incorecte.
Rezolvă conflicte apărute în cadrul
grupului folosind strategii diverse
(întâi vorbeşte, apoi cere ajutorul
adultului).
Rezolvarea problemelor apărute în
interacţiunea cu copiii, fără a-l implica
pe adult.
Acceptă responsabilităţi, le respectă şi
participă la luarea unor decizii simple
(mâncare, îmbrăcăminte, jucării,
cărţi).
Vorbeşte despre emoţiile sale
(bucurie, tristeţe, furie).
Alină membrii familiei sau prietenii
care nu se simt bine (din proprie
iniţiativă).
Începe să înţeleagă situaţia oamenilor
aflaţi în situaţii diferite (sărăcie,
dezastre naturale, boală).
Dezvoltare Dezvoltarea Cunoaşte ziua, luna, oraşul şi ţara în
emoţională conceptului de care s-a născut, număr de telefon.
sine
Împărtăşeşte celorlalţi informaţii
despre sine.
Conştientizarea schimbările care se
produc în sine şi mediu (copilul creşte,
plantele au un ciclu de viaţă).
Are o imagine pozitivă despre sine.
Dezvoltarea Îşi aşteaptă rândul.
autocontrolului Îşi controlează exprimarea
emoţional sentimentelor (mai ales a celor
negative - furia).
Îşi exprimă propriile trăiri fără să se
certe.
Îşi modifică expresia şi
comportamentul în funcţie de context.
Dezvoltarea Îşi exprimă emoţiile prin joc şi
expresivităţii activităţi artistice.
emoţionale Reacţionează adecvat emoţional la
situaţii variate.
Verbalizează frustrarea adoptând o
mimică adecvată sensului mesajului.
Asociază emoţiile cu cuvinte şi expresii
faciale.

C. CAPACITĂŢI ŞI ATITUDINI ÎN ÎNVĂŢARE

16
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici
Nivelul de atingere
al indicatorului
Subdomeniul Aspect specific Indicatori

NS D A

Curiozitate şi Manifestarea Formulează întrebări referitoare la

interes curiozităţii şi a schimbările petrecute în mediul
interesului faţă înconjurător.
de mediul
înconjurător Caută noi informaţii legate de domeniile
care îl interesează.
Descoperă noi informaţii şi le
împărtăşeşte celorlalţi.
Iniţiativă Iniţiativă în Alege şi desfăşoară activităţi, jocuri care
interacţiuni şi concordă cu interesele lui.
activităţi.
Iniţiază jocuri şi activităţi în vederea
punerii acestora în practică.
Persistenţă Realizarea unei Se concentrează la o activitate 20 de
sarcini, chiar minute, fără supervizare.
dacă întâmpină
dificultăţi Planifică o activitate din 3 - 4 paşi.

Realizează o sarcină şi revine asupra ei în

intervale diferite de timp chiar dacă are
dificultăţi, este întrerupt/ă sau are
anumite nemulţumiri.
Creativitate Manifestarea Schimbă conţinutul unor poveşti
creativităţii în cunoscute şi introduce personaje create
activităţile de el.
zilnice. Schimbă întregul fir al poveştii.
Inventează jocuri şi activităţi noi.
Utilizează/combină materiale în
realizarea unor produse noi.

D. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ŞI PREMISELE CITIRII

ŞI SCRIERII
Nivelul de atingere
al indicatorului
Subdomeniul Aspect specific Indicatori
NS D A

Dezvoltarea Dezvoltarea Ascultă cu plăcere poveşti citite sau

limbajului şi a capacităţii de înregistrate (casetă audio, CD a căror
comunicării ascultare şi durată este mai mare de 20 de minute.
înţelegere Identifică mai multe idei principale dintr-
(comunicare un material verbal.
receptivă) Răspunde la întrebările referitoare la o
poveste, demonstrând că a înţeles
conţinutul.

17
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici
Îşi exprimă gânduri, idei cu privire la textul
audiat, participând activ la discuţiile
grupului.
Povesteşte un eveniment sau o poveste
cunoscută respectând succesiunea
evenimentelor (cu sau fără suport
intuitiv).
Solicită explicaţii cu privire la cuvintele
necunoscute.
Utilizează dialoguri în jocurile simbolice.
Dezvoltarea Iniţiază o conversaţie cu colegii sau adulţii.
capacităţii de Utilizează vorbirea dialogată (intonaţie,
vorbire şi nuanţarea vocii, expresii ritmate şi rimate,
comunicare ritm, pauză în concordanţă cu mesajul
(comunicare
transmis).
expresivă)
Exprimă o idee prin mai multe modalităţi
(limbaj verbal, mimico-gestual,
simboluri).
Utilizează în vorbire acordul de gen,
număr, persoană, timp.
Foloseşte corect adverbul de timp („azi,
mâine, ieri”).
Foloseşte verbe la modul optativ („aş
putea”, „aş vrea”).
Construieşte propoziţii în secvenţe logice.
Denumeşte obiecte care nu se află în
câmpul vizual, folosind cuvinte adecvate.
Înţelege şi utilizează în vorbire sinonime,
antonime, omonime.
Utilizează în vorbire propoziţii dezvoltate
şi fraze, folosind cuvinte noi, creaţii
verbale, fantezii.
Premisele citirii Participarea în Înţelege ce este titlul şi autorul unei cărţi.
şi scrierii experienţe cu
cartea; Este interesat de cărţi şi ştie cum să le
cunoaşterea şi utilizeze şi să le păstreze.
aprecierea cărţii Povesteşte colegilor fragmente, idei din
conţinutul cărţilor.
Este interesat de citit.
Răsfoieşte cartea şi încearcă să citească
independent.
Citeşte cuvinte cunoscute etichetate în
sala de grupă.
Cere să împrumute cărţi sau aduce cărţi
de acasă în colectivitate.
Diferenţiază un text în proză de unul în
versuri.
Dezvoltarea Recunoaşte şi numeşte sunetul iniţial şi
capacităţii de final al unui cuvânt fără ajutor.
discriminare Desparte cuvântul în silabe cu ajutor.

18
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici
fonetică; Articulează anumite sunete, toate
asocierea sunet vocalele şi majoritatea consoanelor.
– literă Identifică literele cuprinse în propriul
nume cu sunetele specifice.
Asociază sunetul cu litera
corespunzătoare şi cu forma ei scrisă
(literă mare/mică de tipar).
Leagă cuvântul de imagine (oral).
Creează rime ale cuvintelor familiare în
jocuri, cântece, poezii.
Conştientizarea Foloseşte o varietate de materiale tipărite
mesajului (cărţi, reviste, ziare, reţete, prospecte,
scris/vorbit cutii de jucării, cutii de alimente).
Înţelege rolul tipăriturii.
Conştientizează faptul că un mesaj se
scrie/citeşte de la stânga spre dreapta, de
sus în jos.
Conştientizează faptul că limbajul rostit
poate fi scris şi apoi se poate tipări.
Recunoaşte semne/simboluri din mediul
ambiant.
Identifică mesaje scrise în mediul familiei
sau în sala de grupă.
Citeşte numele propriu şi al altor colegi.
Citeşte câteva cuvinte din mediul apropiat
(ex.: grădiniţa, spital, muzeu).
Însuşirea Adoptă o ţinută corectă a corpului, a
deprinderilor de mâinii şi instrumentului de scris.
scris; folosirea
scrisului pentru Îşi ajustează poziţia foii, hârtiei folosite şi
transmiterea experimentează scrisul cu o varietate de
unui mesaj instrumente de scris (creioane, pensule,
computere).
Respectă spaţiul, mărimea, ordinea
literelor.
Scrie/copiază cuvinte familiare (ex.:
numele propriu, mama, tata etc.).
Contribuie la scrieri colective (albume,
jurnale, dicţionare).

E. DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI CUNOAŞTEREA LUMII

Nivelul de atingere
al indicatorului
Subdomeniul Aspect specific Indicatori
NS D A

Dezvoltarea Conştientizarea Identifică obiecte care au efect asupra

gândirii logice relaţiei cauză- altor obiecte (dacă pun zahăr în apă, se
efect. topeşte).

19
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici
şi rezolvarea de Explică anumite schimbări ale
probleme fenomenelor (dacă e înnorat, atunci s-ar
putea să plouă).
Oferă explicaţii pentru anumite
evenimente care s-au petrecut.
Realizează experimente pentru a
descoperi relaţia cauză-efect.
Observă şi Observă pe o perioadă dată un anumit
compară acţiuni proces (dezvoltarea unei plante. ş.a.).
şi evenimente. Observă modificările apărute în viaţa
omului, plantelor, animalelor în funcţie de
anotimp.
Descrie evenimente utilizând cuvinte ce
indică o comparaţie.
Compară evenimente cu ajutorul
adultului.
Compară evenimente şi personaje din
poveşti.
Utilizarea Utilizează informaţia dobândită în
experienţelor vederea aplicării acesteia într-un alt
trecute pentru a context (construieşte din cuburi un castel,
construi noi aşa cum l-a văzut într-o carte cu poveşti).
experienţe.
Capacitatea de a Explorează şi lucrează în grup pentru
găsi răspunsuri/ soluţionarea unei probleme/situaţii.
soluţii la
întrebări, Caută sprijin la alţi copii sau adulţi pentru
situaţii, rezolvarea de probleme.
probleme şi
provocări.
Cunoştinţe şi Reprezentări Recunoaşte, numeşte şi scrie cifrele în
deprinderi elementare limitele 1-10.
elementare matematice Numără cu uşurinţă din memorie până la
matematice, (numere, 10.
cunoaşterea şi reprezentări Numără 10 obiecte prin corespondenţă 1
înţelegerea numerice, la 1.
lumii operaţii, Face estimări ale cantităţii utilizând
concepte de numerele.
spaţiu, forme Utilizează jucării manipulative
geometrice, matematice, obiecte cu cifre, jocuri cu
înţelegerea cifre şi monezi în activităţile zilnice.
modelelor,
Estimează mărimi, lungimi, greutăţi
măsurare)
utilizând instrumente de măsurare.
Cunoaşte ordinea numerelor în şirul 1-10.
Utilizează numere şi operaţii simple.
Identifică şi numeşte diferite forme
geometrice: cerc, pătrat triunghi,
dreptunghi.
Recunoaşte forme geometrice în
obiectele din mediul înconjurător.
Grupează obiectele după un criteriu dat.
Relaţionează „astăzi”, „mâine”, „ieri” cu
zilele săptămânii.

20
Tema 2. PIPP. Metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere a specificului dezvoltării psihice la
preşcolari şi şcolarii mici
Cunoaşterea şi Caută informaţii despre mediu din diferite
înţelegerea surse.
lumii (lumea Foloseşte simţurile şi o varietate de
vie, Pământul, instrumente şi aparate simple de
spaţiul, metode investigaţie (lupă, magneţi, microscop).
ştiinţifice) Observă faptul că plantele cresc, înfloresc,
îşi schimbă înfăţişarea.
Sesizează existenţa fiinţelor vii şi nevii din
mediu.
Cunoaşte şi foloseşte corect ca unităţi de
timp momentele zilei, zilele săptămânii.
Numeşte şi anotimpurile în succesiune.
Descrie timpul probabil şi ilustrează o
anumită stare a vremii (utilizează semne
convenţionale pentru: ape, ploaie, soare
etc.).
Descrie importanţa apei, aerului pentru
viaţă şi a modalităţilor de protecţie pentru
a evita poluarea lor.
Participă la asigurarea unui mediu mai
sănătos.

Concluzii / Comentarii:
……….…………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………
………………………………………….…………………..............................................
................................................................................

Apreciere iniţială Apreciere

finală
Întocmit Întocmit
Educatoare, Educatoare,

Avizat Avizat
Director, Director,

Am luat cunoștință Am luat cunoștință

Părinte, Părinte,

21