Caracterizarea personajului dintr-un text dramatic

Intorducere:
Personajul este elementul esențial al construcției dramatice prin intervenți-
ile, prin dialogurile și prin monologurile interpretate de actori, pe baza
cărora se conturează conflictul care declanșează subiectul dramatic.
Caracterizarea acestuia se realizează gradat de-a lungul actelor și al scenelor,
atât în mod direct prin indicațiile scenice sau din perspectiva altor person-
aje, cât și în mod indirect, prin limbaj, prin gesturi, prin mimică, prin miș-
carea scenică sau relația cu ceilalți actanți.

1.
X este unul dintre personajele, care participă la acțiunea textului
fragmentar ,,Y’’, el fiind... și este surprins în momentul în care (care este mo-
mentul/la ce acțiune participă?)
Trăsătura dominantă a lui X o constituie... și reiese din...(secvența de unde
reiese).

2.
Conflictul dramatic în care este implicat este exterior/interior, superficial și se
declanșează în momentul în care…(ce conflict există și între cine și cine), fiind
și cauza opoziției, a confruntării de gânduri și de idei.
3.
Dialogul este tiparul principal, devenind o modalitate de caracterizare in-
directă a personajului. X este, în egală măsură,
ironic/indiferent/superficial/puțin dispus la conflict… .
4.
Indicațiile scenice reprezintă o modalitate aparte de relevare a trăsăturilor
elocvente pentru modul în care dramaturgul a intenționat să creeze per-
sonajul care prinde viață prin interpretarea actorului în fața publicului.
Acestuia îi este surprinsă vestimentația...(ex.) gestica…(ex.) sau mișcarea aces-
tuia...(ex.) SAU elemente paraverbale (râs/plâns).
5.
Felul în care relaționează cu (alt personaj) este definitoriu pentru portretul
moral al personajului dramatic, deoarece intră într-un conflict (de care)
(exemplu de unde reiese).
Concluzie
În concluzie, X este un personaj ale cărui trăsături fizice și morale sunt bine evi-
dențiate în fragment, portretul său fiind emblematic pentru categoria umană
reprezentată de tipul omului