STRUCTURI TEXTUALE

• Secventa narativă este compusă din situația inițială, transfor-

marea și situația finală. O astfel de secvență se poate întâlni
în texte literare epice – basm, roman, nuvelă – dar și în re-
latarea unor fapte diverse în mass-media. În timp ce poves-
tim, folosim secvențe narative. Secvența narativă prezintă
derularea unor întâmplări într-o ordine logică și temporală, ur-
mărește dezvoltarea unei intrigi într-o înlănțuire de eveni-
mente care au un deznodământ. Relatarea se face la per-
soana I sau la persoana a III-a. Florentina Sâmihăian afirmă
că accentul este pus pe acțiune, iar întrebările la care
răspunde cel care scrie o narațiune sunt: Cine? Ce face? Un
de? Când? Cum? De ce?

• Secvența descriptivă evidențiază liniile de dezvoltare a unei

descrieri: aspectualizarea sau prezentarea părților obiectului
descris și a proprietăților acestuia; punerea în relație sau indi-
carea reperelor spațiale și temporale în care se situează obiec-
tul descris, precum și comparația acestuia cu alte obiecte de
același fel.
Astfel de secvențe apar în proză, în versuri (pasteluri) sau în
piese de teatru sub forma didascaliilor (indicațiilor), dar și în
descrieri de tip științific sau în reclame sau ghiduri turistice.
Se observă folosirea cuvintelor din câmpul lexical în care se
încadrează tema descrierii, preponderența grupurilor nominale
(substantiv + adjectiv), prezența verbelor la prezent sau imper-
fect. Și aici există o serie de întrebări care ne ajută să
redactăm astfel de secvențe:
Ce este descris? De către cine? Cum? De ce?

• Secvența dialogată apare în textele literare – în piese de

teatru, în proză sau în emisiunile TV. Dialogul există în comu-
nicarea de zi cu zi cu cineva de lângă noi sau cu cineva aflat
la depărtare prin intermediul internetului, a telefonului. O
secvență dialogată reproduce întocmai cuvintele unor per-
soane sau personaje din operele literare și permite
dezvăluirea direct a gândurilor, a sentimentelor și a atitu-
dinilor acestora. Trebuie să avem în vedere că în secvența
 dialogată există verbe de declarație ( a afirma, a întreba, a
spune, a șopti, a zice etc.), linia de dialog înaintea replicilor
sau marcarea acestora prin ghilimele, marcarea intonației
prin punctuație specifică. Întrebările pentru redactarea tex-
tului dialogat sunt: Cine vorbește? Cu cine? Despre ce?
Unde? Când? De ce? Ce relații sunt între cei care di-
aloghează?

• • Secvența explicativă oferă informații necesare înțelegerii

unor acțiuni ale persoanelor sau personajelor, oferă explicații
despre cauzele și caracteristicile unor fenomene sau eveni-
mente. Aici se folosesc cuvinte sau grupuri de cuvinte de
genul mai înainte, în cele din urmă, apoi, în consecință, ast-
fel, deoarece, fiindcă etc. Se utilizează procedee ca
definirea, exemplificarea, compararea, reformularea etc. În-
trebările specifice acestei secvențe sunt: Ce este de expli-
cat? De cine? Cum? De ce?

• • Secvența argumentativă este alcătuită din teză/premisă,

argumente și concluzie. Argumentația cuprinde conector
logici , verbe de tipul consider, cred, mi se pare, apreciez. În-
trebările pentru secvența argumentativă sunt: Cine argu-
mentează? Ce argumentează? Pe cine dorește să convingă?
Cui i se opune? De ce?