Agenda critiului

LITERĂ, LITERE • Fiecare dintre semnele grafice care alcătuiesc alfabetul unei limbi; slovă,
buche. • Fel de a scrie, scriere (prin extindere). • Caracter tipografic de formă paralelipipedi-
că, avînd la un capăt relieful unei litere. Expresie textuală, sens literal. • Literatură, studiul
literaturii (la pl.). Ştiințe umanistice, filo- logie (prin generaliza- re, la plural).
LITERATURĂ, LITERATURI • Artă al cărei mijloc de expresie este cuvîntul. • Ansamblul
operelor scrise sau orale cărora li se atribuie o finalita- te estetică; beletristică (ex.: literatura
populară; literatura cultă). Activitatea, meseria omului de litere, a scriitorului

> Termenul alfabetizare 3. este concurat de terme- nul literație (calchiat re- cent după
englezescul literacy, care numeşte abilitatea de a citi şi a scrie). > A litera - a pronunța cuvinte
prin numirea literelor inițiale ale unor nume proprii foarte cunoscute. 4. 5. Exemplu: Albina -
Ana, Lilia, Bogdan, Ion, Nicolae, Ana. > Literal, -i, literală, -e: • care respectă strict litera
(unui cuvînt, unui text); textual; traducere literală, tra- ducere făcută cuvînt cu cuvînt; • care
conține mărimi notate cu litere (mat.). > Literar, -i, literară, -e: • care ține de literatură,
referitor la literatură, conform normelor, exigențelor literaturii; • care cultivă literatura; •
normat, îngrijit, elegant; • care aparține limbii literare.

Vocabularul limbii române este eterogen sub aspectul vechimii, originii și frecvenței
cuvintelor. Circa 1 500 de unități constituie fondul principal le- xical sau fondul lexical de
bază: sînt cuvintele cele mai vechi, cele mai bogate semantic și avîndo mare capacitate de
derivare. Datorită acestei părți a voca- bularului - care îi asigură stabilitatea -, limba rămî- ne
înțeleasă, deşi evoluează. Sînt cuvinte care numesc ființe (om, pește) și părți ale corpului
(barbă, spate), plante și părți ale lor (paie, elemente ale locuinței și obiecte casnice (uşă, casă,
cheie), unelte (coasă, furcă), acțiuni și procese - activități cotidiene (a chema, a vedea),
noțiuni legate de familie (mamă, tată, frate, soră), produse alimen- tare (aluat, sare), culori
(alb, verde), caracteristici (aspru, dulce), elemente ale mediului înconjurător (apă, stea), sînt
indicii de spațiu, de timp și de mod (acolo, bine, greu). Cele mai frecvente cuvinte circa 3 000
de unități din diferite stiluri alcătuiesc vocabularul funda- mental, care cuprinde substantive,
adjective, verbe, adverbe, pronume, numerale, prepoziții, conjuncții. Cuvintele pe care le
utilizează vorbitorii luați aparte, în mediile lor de comunicare, constituie masa vocabularului,
partea lui variabilă. Unitățile de vocabular respective pot fi caracteristice unei epoci
(arhaisme, istorisme, neologisme), specifice unei re- giuni (regionalisme), cunoscute doar
unui grup de specialişti (profesionalisme), utilizate doar de anu- mite grupuri sociale (jargon,
argou)
 Agenda cititorului
Cititorul, destinatarul operei literare

• Distinge numai conținu- tul în stare de materie, tematica brută, ideea prozastică sau poetică
ce se poate parafraza. Pentru el, textul este o succesiune de eve- nimente şi întîmplări, trăiri şi
sentimente ce pot fi repovestite.

• İşi dă seama de com- plexitatea de construcție a operei. Repovestind textul, e atent şi la

structura acestuia, și la modalitățile de prezen- tare a personajelor. El nu rezumă poezia lirică
la un caz epic.

• Recitînd o poezie, îi simte metrul şi intona- ția; repovestind, e atent la detalii și la aspectul
verbal. Acest cititor interpretează textul. Regăseşte elementele artistice îndepărtate de geneza
textului, adi- că îl foloseşte pentru un scop diferit de cel pentru care a fost creat. Numai acest
cititor e în stare să scrie scenariul unui film, să regizeze ecranizarea unui text; aşa citeşte
textul un pic- tor; aşa îl simte cel care scrie muzica pentru un balet etc.

Agenda cititorului
• CULTURĂ > totalitatea facultăților spirituale deținute printr-un efort conştient: se ocupă de
cultura lui; > bagaj de cunoştințe va- riate în diverse dome- nii; > nivel avansat de dezvol- tare
intelectuală; > ansamblu al aspectelor intelectuale ale unei civilizații.

UMANITATE ansamblu de çalități specifice naturii umane; omenie, bunătate

. VALOARE ceea ce face ca o persoa- nă să fie demnă de pre- țuire, de stimă etc., din punct de
vedere moral, intelectual, profesional; > importanță, merit; > persoană înzestrată cu însuşiri
deosebite; > scală de valori, ierarhia valorilor, judecată de valoare.

MONOCULTURAL, care atestă manifestări aparținînd unei singure culturi

. MULTICULTURAL, care conține, relevă mai multe culturi distincte.

INTERCULTURAL, care presupune interrelațio- narea manifestărilor mai multor culturi.

 Agenda cititorului

• TIMP, TIMPURI

1. Scurgere succesivă de momente, durată, perioadă măsurată în minute, ore,

zile, ani etc.

2. Moment prielnic, răs- timp favorabil, potrivit pentru desfăşurarea unei

acțiuni, pentru efectuarea unei operații.

3. Interval necesar pentru efectuarea unei acțiuni; vreme disponibilă; răgaz.

4. Anotimp.

5. Durată cronometrată unei curse.

6. Mediu infinit în care se succed evenimentele, adesea considerat ca o forță

care acționează asupra lumii şi ființelor.

7. Perioadă determinată istoric; epocă; secol.

8. Categorie gramaticală specifică verbului.

• CRONOS În mitologia greacă, zeu primordial, întruchipare a timpului care

distruge totul. Cel mai tînăr dintre titani, fiul lui Uranus şi al Geei. Tatăl lui
Zeus.
 Agenda cititorului

Gén (lat. genus – neam, familie, origine, gen). Teoria literaturii conce- pe genul
drept o gru- pare de opere literare bazată, teoretic, atît pe forma externă (metrul
sau structura specifică). cît şi pe cea internă (ati- tudinea, tonul, scopul în
general, subiectul şi publicul căruia i se adresează operele). > Eplcut: subiectul
este disociat de obiect, de unde rezultă caracterul său obiectiv. > Dramatkul:
subiectul este disociat parțial de obiect de unde reiese garacterul său subiectiv-
obiectiv. LiMPful: subiectul de- vine obiect al propriei antemplații, de aceea
hextul este, prin excelen- tă, subiectiv. Teoreticienii contem- porani încearcă fie
să distingă un al patrulea Gen, númit literatură de frontieră, fie delimi- tează
mai multe genuri autónome: epistolar, memorialistic, diaristic (jurnalul), genul
cores-. pondenței.

Agenda cititorului
Epic (gr. epikos, derivat din epos, adică zicere, spunere).

Eul epic: > deține o informație bogată, interesantă; > cunoaşte evenimente prin
participare sau asumare; > se autoreflectă în timpul narațiunii sale, care poate
fi subiectivă sau obiectivă. •

Genul epic are mai multe forme; unele, pe parcursul timpului, evoluează,
suportă mo- dificări, iar altele dispar, rămînînd în tezaurul literaturii universale.

Agenda cititorului
Narator: cel care poves- teşte, narează, în funcție de atitudinea pe care o are față
de cele povestite. Tipuri de naratori: > narator-autor > narator-personaj >
narator-martor > narator omniscient - (cunoscător a tot şi a toate, inițiat) >
narator uniscient (cunoscător a unei sin- gure situații, neinițiat).

Istoria (fabula, diege- za, povestirea) expri- mă conținutul narativ al operei

literare, toate evenimentele reale sau fictive. •

Discursul (subiectul) reprezintă ordinea în jusmindare evenimentele sînt

comunicate cititorului, ascultătorului. Este coulorno modul în care cititorul ia
cunoștință de cele povestite. Timp al discursului este timpul narațiunii. Timp al
fabulei este considerat timpul real al evenimen- telor.
 Agenda cititorului
Narațiunea este o for- mă de spunere foarte apropiată de vorbirea curentă,
comună.

Înfăptuirea unei nara- țiuni solicită, presupune acțiunea unor instanțe

narative: > autorul abstract, im- personal, care declan- şează povestirea/ reali-
zează pînza narativă; > naratorul, rol pe care şi-l poate asuma auto- rul abstract
sau pe care îl încredințează unui personaj-narator sau mai multor personaje-
naratori; > naratarul, ascultătorul, cititorul, destinatarul, acela spre care este
ori- entată povestirea, con- siderat a fi un cititor virtual, fictiv.

Agenda cititorului
Aviz > Document prin care se face o înștiințare (publi- că) cu caracter oficial. >
Părere competentă emi- să de cineva.

A aviza A înștiința din timp printr-un aviz.

Avizat > atrage atenția cuiva asupra unui lucru; > a-şi pune avizul favo- rabil
pe un act, docu- ment; a da dovadă de competență.

Agenda cititorului
ROMANUL este o scriere epică în proză de mare întinde- re, cu o acțiune
comple- xă, desfăşurată pe mai multe planuri, la care participă numeroase
personaje supuse unor conflicte puternice: > are o structură narativă complexă;
> acțiunea este liniară sau ramificată, întreruptă sau continuă; prin descriere,
creează o atmosferă luminoasă, sum- bră, veselă, tragică; > presupune o relație
comple- xă între narator, personaje şi naratar; > portretizează personaje, evocă
evenimente.
 Agenda cititorului
• Personajul literar este principalul element al unei opere epice sau
dramatice.

• Caracterizarea directă îți comunică nemijlocit trăsăturile definitorii ale

personajului prin următoarele procedee: > autocaracterizarea (in- trospecția,
monologul, mărturia directă, sinceră, autoanaliza); > atitudinea şi aprecierea
personajului de către alte personaje din operă; > remarcarea directă a unor
calități morale, spirituale, comportamentale prin descrierea unui portret fizic:
capul, figu- ra, semne particulare, podoabe, maniere etc.

Caracterizarea indirectă se defineşte prin deducerea unor calități umane

particulare din: acțiunile personajului; > modul în care personajul gîndeşte, se
manifestă; particularitățile de limbaj prin care autorul şi-a prezentat personajul;
mediu, ambianță; atitudinea ascunsă, dar veridică a altor personaje.

. I Clarifică imaginea integrală a personajului, cu jocul de I. lumini și umbre la care recurge

autorul. Definește-ți atitudinea de cititor față de faptele, acțiuni- le, ideile, idealurile
personajului.

II. Selectează și ordonează informația după criteriul celor două modalități de

caracterizare: directă – indirectă. Alege exemple convingătoare din text care să ilustreze
trăsăturile fizice și pe cele morale ale personajului. Precizează relațiile pe care i le-a construit
autorul cu alte personaje ale romanului sau cu naratorul.

• Determină tipologia personajului (după participarea la acțiune; după formația umană pe

care o reprezintă; după principiul etic sau alte criterii pe care le cunoști).

III. Redactează textul integral al compoziției tale, respec- tînd cele trei părți obligatorii ale
textului (introducerea, realizarea conținutului, concluzia). Urmărește formularea unor idei
convingătoare despre personaj în raport cu mesajul operei date. Raportează, în concluzii,
semnificația multiplă a perso- najului la conceptul propriu de om și de ideal de viată

. IV. • Verifică textul redactat la nivel de precizie a informației, corectitudine, claritate și

precizie a ideilor.