Eseu

Ion Inculeț s-a născut la 5 aprilie 1884 în satul Răzeni,în ceea ce urma să

devină județul interbelic Lăpușna (cislita-prut), în familia lui Constantin și Maria Inculeț. A
absolvit școala primară în satul natal, iar în anul 1894 a fost admis la Școala teologică din
Chișinău, subordonată Seminarului teologic pe care a absolvit-o cu note foarte bune, obținînând
drepul de a se înscrie la Seminar. A studiat în același an cu viitorii deputați și demnitari de
stat Vasile Bârcă și Pantelimon Erhan. A optat pentru o facultate de științe exacte și s-a înscris
într- adevăr la facultatea de fizică și matematică a Universității Dorpat, însă după un an de
studii s-a transferat la Universitatea Imperială din Petersburg, facultatea de fizică și matematică,
pe care a aboslvit-o cu diplomă de gradul I. A avut recomandare pentru profesorat. În anii
studenției la Petersburg, din inițiativa sa, este creată asociația studenților basarabeni din
Petersburg. După absolvirea universității a concurat cu succes la postul de privat-docent și a
lucrat la mai multe școli private din Petersburg, predând fizica, matematica și astronomia. În
anul 1917 a fost deputat în Sovietul din Petrograd din partea Partidului Socialist Revoluționar.
[2]
 A fost ales deputat în primul parlament al Basarabiei, „Sfatul Țării”, împreună cu alți
basarabeni veniți din Petrograd, din partea deputaților-țărani. Inițial concepția politică a lui
Inculeț era una de transformări politice în cadrul unei Rusii democratice și înnoite. Însă, după
preluarea puterii la Petrograd de către bolșevici prin putch-ul din octombrie, Inculeț a evoluat
spre alianța cu România. La 21 noiembrie 1917 a fost ales Președinte al Sfatului Țării. La 6
ianuarie 1918 a avut loc tentativa de preluare a Puterii la Chișinău de către bolșevici. La 24
ianuarie Sfatul Țării a proclamat cu majoritate de voturi independența Basarabiei față de Rusia,
iar la 27 martie 1918 a proclamat cu majoritate de voturi Unirea cu România, în condițiile în
care Frontotdel-ul și alte fracțiuni minoritare îi cereau parlamentului insistent să păstreze
[2]
legătura cu Rusia. După Unire Ion Inculeț a fost ministru al Basarabiei, ministru al sănătății
publice, ministru de interne, ministru al comunicațiilor și vice-președinte al Consiliului de miniștri
în Guvernul României, condus de Ion Gh. Duca (1933-1937).
În anul 1940, referindu-se la soarta Basarabiei și Unirea din 1918, el spunea:
„Basarabia a fost smulsă din din trupul Moldovei prin forță, cu călcarea oricărui drept și a
oricărei dreptăți, în anul 1812. Autonomia promisă la anexare, cu păstrarea limbei române ân
toate dregătoriile, a fost degrabă retrasă. Basarabia fiind încetul cu încetul transformată într-o
simplă gubernie rusească. O sută de ani a durat prigonirea de către Rusia țaristă - o sută de ani
a durat cu dârzenie rezistența acestui minunat popor moldovean dintre Prut și Nistru pentru
conservarea limbei, pentru păstrarea ființei naționale. Niciodată în cursul acestui veac nu s-a
stins focul sfânt al conștiinței naționale. Și odată ce împrejurările deveneau favorabile, acest foc
se transforma în flacără, care mistuia cât putea mai mult din piedicile ce erau puse la în calea
Unirei cu toți românii.”