REPERE TEORETICE.

REDACTAREA UNUI ESEU - interpretarea textului liric.

„De nivelul cititorului depinde interpretarea unei poezii...
Un cititor talentat este un cititor pasionat,
Un cititor pentru care sunt scrise cărțile.”
(N. Stănescu)

„Nu există nimic mai puțin clar decît conceptul de literatură.

Termenul însuși a fost utilizat în cele mai felurite chipuri posibile și conținutul său semantic
e tot atît de bogat, pe cît de incorect. În realitate este imposibil
să dai literaturii o definiție pe scurt.”
(Robert Escarpit)

LITERATURA prezintă pentru om un spațiu spiritual, care-i întreține, vie și nealterată, starea de
suflet ce-i condiționează existența.
REȚINE
 Textul literar ți se oferă pentru a comunica individual cu el.
 Deși este o țesătură criptică finită și, deci, un univers uman rotund, închis, lectura multiplă îți facilitează
intrarea în text, înțelegerea lui, căci textul este ”o închidere ce ți se deschide”, fiind, în fond, o ”operă
deschisă”.
 Textul ți se oferă spre înțelegere și interpretare, pentru că are un cititor implicit, care poți fi tu. Grăbește-
te/ re-găsește-te în el, dialogînd fidel, dar și păstrîndu-ți libertatea universului tău de simțire, gîndire,
existență.
 Lectura proprie nu limitează sensul/ semnificația textului, ci doar îți va prilejui o plăcere spirituală de a
re-trăi stări și emoíi proprii, de a re-aduce în prim-planul imaginației tablouri/ aspecte de viață, personaje/
oamenii cunoscuți/ necunoscuți, de a valorifica o experiență sau o noutate, de a te raporta la un ideal etic și
estetic, de a găsi soluții interpretative, care să-ți reprezinte punctul de vedere la momentul dat.

1. Explicarea semnificaţiei titlului poeziei;

Titlu – un segment semantic important al textului, element de construcție, o introducere, care poate fi
repetat în text sau poate lipsi din text, dar este conținut într-un cîmp noțional sau conceptual.
Titlul unei opere provoacă/ stîrneşte interesul pentru înţelegerea textului. Cititorul are un anumit orizont de
aşteptare, adică o totalitate/ sumă variabilă de date culturale/ literare/ psihologige, care îi definesc un anumit
statut cultural (în sens larg).
Acest orizont de aşteptare provoacă anumite confirmări/respingeri de aşteptare/deschideri/ înţelegeri cu
privire la textul receptat: orizontul de aşteptare îl poziţionează într-un mod particular pe cititor faţă în faţă cu
textul literar.
Începînd cu titlul, textul respectiv poate să confirme / să infirme / să deruteze / să tulbure / să schimbe
datele din orizontul de aşteptare al cititorului.
Nota bene!
 Titlul este o introducere la text, dar și o componență esențială a lui;
 El pune cititorul în relație cu textul; incită, indică orientează;
 Titlul popate avea funcția de a clarifica/releva mesajul sau de a-l incifra/ ”ascunde”;
 Titlul invocă un motiv sau trimite la starea eului liric;
 Poate fi exprimat printr-un cuvînt, îmbinare, vers sau figură de stil;
 Titlul ca prezență poate fi reluat în text, fiind element de construcție al textului, dar poate lipsi cu
desăvîrșire din text, anunțînd o stare de spirit dominantă, marcînd atmosfera din interiorul textului, sau
indicînd asupra motivului de inspirație;
 O formă specială este titlul-dedicație, cititorul fiind obligat să cunoască informația relevantă despre
personalitatea invocată;
 Titlul poate avea funcția de: titlu-motiv, temă etc.

2. Identificarea motivelor-cheie din text;

3. Explicarea semnificaţiei motivului principal în raport cu mesajul global al poeziei;
Motivul literar este un element de bază al conținutului, care îți asigură înțelegerea mesajului în
comunicarea cu un text. Explicarea semnificației motivului contribuie la înțelegerea și dezghiocarea sensurilor
din text, sintetizarea pertinentă a mesajului textului prin formularea temei sau a ideii principale.
Nota bene!
 Motivul este element tipic, simbolic, purtător de semnificații, de aceea are un sens unitar, de cele mai
multe ori cognoscibil;
  Motivul reprezintă o parte a temei, o concretizare a ei printr-un tip uman sau un aspect tipic al
realității, existenței;
 Motivul reprezintă o situație semnificativă pentru trăirea emotivă a eului liric;
 Motivul se referă la sensurile concrete, ce întregesc tema;
 Motivele pot fi identificate: direct (fiind prezente la suprafața textului prin lexeme cu un conținut
semantic corespunzător), indirect (incluse în expresii, imagini).

4. Motivarea stării de spirit, a trăirii eului liric;

Eul liric. Esenţa poeziei ţine nu de ceea ce vrea poetul să spună în opera lirică, ci de emoţia pe care eul liric
o provoacă cititorului prin discursul său. Astfel, autorul intră într-un con de umbră, iar eul liric i se substituie
în textul poetic. Poezia este o comunicare între autor şi eu liric, care este mesager abstract.
Definiţie:
1. Eul liric - reprezintă stratul cel mai profund al fiinţei omeneşti, vocea interioară permanentă, prin
intermediul căreia autorul îşi exprimă stări sufleteşti, sentimente, emoţii, idei.
2. Eul liric – instanţă convenţională abstractă prin care poetul se proiectează în text, ca „voce” a discursului
liric (alter ego).
Eul liric – este expresia unei experienţe interioare: trăiri, atitudini, aspiraţii, idealuri, lecturi, experienţe ce
constituie germenele creaţiei. Eul liric absoarbe lumea, o asimilează, e copleşit de durere sau fericire.
Toate acestea sînt aduse în faţa cititorului prin vocea care se instituie în text şi care poate să aibă diverse
modulaţii sau să se articuleze la diverse persoane (I, II, III), cu un grad diferit de implicare sau detaşare.
Eul liric tinde mereu să se comunice pe sine, de aici și necesitatea interpretării stării lui dominante.
Sentimente general umane: Ipostazele eului liric: Mărcile eului liric:
bucuria copilul pronumele personal,
tristeţea adolescentul adjective pronominale
exuberanţa îndrăgostitul popsesive,
durerea maturul verbe la pers. I,
mulţumirea contemplatorul exclamaţii,
seninătatea patriotul interjecţii.
nostalgia creatorul etc.
veselia
presentimentul morţii apropiate
dorul de moarte etc.

5. Comentarea mesajului poeziei cu referire la sugestia firgurilor de stil, relevante în text;

Mesaj – semnificația unei opere literare.
Mesaj - funcţie poetică - ceea ce emiţătorul transmite receptorului printr-un proces de codificare a unor
elemente verbale.
Mesaj – gînd exprimat ori sugerat text, suma gîndurilor ce reies din text.
6. Dezvoltarea unei idei din citatul propus;
7. Referință la alte două texte care valorizează aceleași motive literare.
8. Formularea judecăţilor de valoare cu privire la valenţele artistice ale textului;
Fiecare text artistic conține un grup de cuvinte care formează nucleul lui ideatic, semnificativ, prin
faptul că în jurul lui se țese întregul conținut al textului. Valențele artistice reprezintă întregul sistem de
mijloace artistice (figuri de stil, imagini artistice) care redau viziunea despre lume a scriitorului,
evocînd forţa creatoare a acestuia. Astfel valențele artistice implică reflectarea şi interpretarea unor
teme fundamentale.