1 SECVENȚA NARATIVĂ

• prezintă derularea unor întâmplări într‐o ordine logică și temporală;

• urmărește dezvoltarea unei intrigi într‐o înlănțuire de evenimente care au un deznodământ.

• prezența unui narator: atotștiutor (o voce anonimă), implicat (personaj care participă la acțiune) sau
neimplicat (martor la eveniment);

• relatare la persoana a III‐a sau la persoana I.

2 SECVENȚA DESCRIPTIVĂ

• prezintă trăsăturile unor persoane/personaje, obiecte, fenomene, peisaje etc., cu scopul de fixa
detaliile concrete care le caracterizează;

• conturează cadrul spațial și temporal al întâmplării.

• folosirea cuvintelor din câmpul lexical în care se încadrează tema descrierii;

• preponderența grupurilor nominale (substantiv + adjectiv);

• prezența verbelor la prezent sau la imperfect.

3 SECVENȚA DIALOGATĂ

• reproduce întocmai cuvintele unor persoane/personaje care comunică unele cu celelalte;

• permite dezvăluirea directă a gândurilor, a sentimentelor și a atitudinilor acestora.

• prezența unui verb de declarație (a afirma, a întreba, a spune, a șopti, a zice etc.);

• prezența liniei de dialog înaintea replicilor sau marcarea acestora prin ghilimele;

• marcarea intonației (neutre, interogative sau exclamative) prin punctuație specifică.

4 SECVENȚA EXPLICATIVĂ

• oferă informații necesare înțelegerii unor acțiuni ale persoanelor/personajelor;

• oferă explicații despre cauzele și caracteristicile unor fenomene sau evenimente;

• răspunde la întrebările „De ce?“ sau „Cum?“.

• prezența unor cuvinte/grupuri de cuvinte ca: mai întâi, apoi, în cele din urmă, în consecință, astfel,
pentru că, deoarece, fiindcă etc.

• utilizarea unor procedee diverse care ușurează înțelegerea: definire, exemplificare, comparare,
reformulare etc.
 În cele ce urmează vom prezenta pe scurt constituenții de bază ai fiecărei secvențe prototipice.
Pentru început, este necesar de menționat că 1 secvența prototipică narativă (povestirea) este realizată
cu ajutorul următorilor constituenți: subiecții, temporalitatea, succesiunea de evenimente, unitatea
tematică, transformarea, unitatea acțiunii (Situația inițială, Complicația Declanșator 1, (Re)acțiunea sau
Evaluarea, Rezolvarea Declanșator, Situația finală, Morala) [2, online]. Această secvență predomină în
reportaje, relatări de pe câmpul de lupta, istorisiri despre călătorii, sau cronici.

2 Secvența prototipică descriptivă pornește de la enumerație, care este gradul zero al

procedurii descriptive și evoluează treptat pe măsura aplicării celor patru proceduri descriptive
specificate mai jos.

1. procedura de ancorare referențială care poate fi în formă de (i) ancorare propriu-zisă,

atunci când se prezintă de la început subiectul / obiectul descrierii; (ii) atribuire, atunci
câns subiectul / obiectul descrierii sunt specificate la sfârșit; și (3) reformulare, atunci
când se reia tema-titlu inițială, aceasta fiind modificată.
2. procedura de aspectualizare, care este baza descrierii și constă în decupajul în părți,
expunerea proprietăților și calităților obiectului descris;
3. procedura de punere în relație, care constă într-o asimilare comparativă sau metaforică.
4. procedura de inserare prin sub-tematizare, care marchează trecerea de la macro-
propoziții la propoziții descriptive; cu alte 166 cuvinte o secvenț[ inserată într-o altă
secvență constituie baza pentru o nouă expansiune descriptivă.

Această secvență predomină în rețetele culinare, descrierea literară a personajelor / peisajelor

din operele artistice, etc.

3 Secvența prototipică dialogală este constituită din schimburi de replici / interacțiuni, care sunt
grupate în secvențe fatice (de deschidere și închidere) și secvențe tranzacționale (corpul interacțiunii).
Această secvență este prezentă în conversație, discuție, dezbatere, talk-show, dramaturgie. Pentru o
ilustrare practică, vom încerca să reperăm secvențele specificate mai sus în discursul rostit de actualul
președinte al Franței, François Hollande, în cadrul ceremoniei de comemorare a victimelor atacurilor
teroriste din 19 septembrie 2012 [3, online].

Discursul începe cu formulele de salut protocolare, care din perspectiva lingvisticii textuale sunt
calificate drept secvențe fatice de deschidere a secvenței dialogale (semnalată prin prezența pronumelor
personale eu, noi, voi), deși este vorba de un discurs monogerat în fața unui public. Contactul cu publicul
odată stabilit, președintele Franței îi captează atenția prin procedeul întrebării retorice, prin care își
exprimă regretul și compasiunea pentru victime și apropiații lor, dar și îi direcționează abil spre puterea
vindicativă și obiectivă a democrației franceze. Argumentativă prin intenția de a trezi compasiunea și
susținerea națiunii pentru persoanele afectate de actele de terorism, această secvență fixeaza
tonalitatea discursului și creează atmosfera de rigoare.

Urmează o secvență descriptivă realizată prin procedura de aspectualizare. În cadrul acestei

secvențe cuprinzătoare președintele readuce în memorie episoadele cumplite de teroare prin care au
trecut conaționalii celor prezenți la ceremonie. Discursul abundă în ani (ianuarie 2011, aprilie 2011, 19
martie 2012, 2002, 2009, 2010), nume de victime (Vincent Delory, Antoine de Leocour, Marie Dedieu,
Cathy Lombard, Jean Aubert, Marie-Christine Bohin, Salomé Girard, etc), nume de orașe și țări (Nigeria,
Kenya, Marrakech, Toulouse, Ierusalim), împrejurări – președintele nu face economie de detalii teribile
pentru a consolida compasiunea și dorința de a stopa comportamentele umane degradante.

4 Secvența prototipică explicativă se distinge prin conținutul său informativ consistent. Această
secvență intervine atunci când “răspunsul este adus unei întrebări formulate: mai ales în emisiunile
medicale și stiințifice, în emisiunile informative cu prezentare de martori și trimiși speciali la fața locului”
[ibidem].

Urmează o secvență explicativă în care președintele expune motivul care i-a reunit pe toți cei
prezenți la ceremonie – atacul terorist asupra cursei 772 al Uniunii Transporturilor Aeriene din 19
septembrie 1989 care s-a soldat cu 170 de victime, dintre care 54 erau de naționalitate franceză. 167

5 Secvența prototipică argumentativă constă în punerea în relație a informațiilor date cu o

concluzie, această punere în relație fiind fondată pe un garant sau suport sau contrazisă prin respingere
sau excepție. Această secvență are funcția de influența opiniile, de a convinge, de a seduce și de
condiționa o acțiune sau inacțiune. Prezența ei este atestată prin excelență „în alocuțiunile televizate și
în toate formele dialogale ale comunicării politice, orice revistă științifică sau didactică explicită” [5,
online].

Secvența următoare este una argumentativă: a fost comisă o crimă odioasă, iar cei ce se fac
responsabili de comiterea acestui gen de crime sunt pedepsiți pe măsură; autoritățile franceze vor
reacționa în aceeași cheie. Pentru moment, președintele aduce omagii celor afectați de cumplitul atac,
prezentându-se în calitate de portavoce a întregii națiuni pe care o reprezintă, și proscrie terorismul din
sfera umanității.