Caracterizare de personaj – text dramatic

Personajul este elementul esențial al construcției dramatice, prin intervențiile, prin dialogurile și
prin monologurile interpretate de actor, pe baza cărora se conturează conflictul care declanșează
subiectul dramatic.
Caracterizarea acestuia se realizeaza gradat de a lungul actelor și al scenelor, atât în mod direct,
prin indicații scenice, cât și în mod indirect, prin limbaj, prin gesturi, prin mimică, prin mișcarea scenică
sau relația cu celelalte personaje.
“X” Este unul dintre personajele care participă la acțiune din fragmentul......, el fiind.... (cine
este) Și este surprins în momentul în care.....(care este momentul? La ce actiune participa?)
Trăsătura dominantă a personajului este.... și reiese din... (secventa de unde reiese)
Conflictul dramatic în care este implicat este exterior/interior/superficial și se declanșează în
momentul în care... (Ce conflict există, între cine și cine?)
Dialogul devine o modalitate indirectă de caracterizare a personajului, care își dezvăluie
trăsăturile, prin felul în care vorbește. “X” este in egala masura ironic/indiferent/superficial, puțin dispus
la conflict (exemple din text).
Indicațiile scenice reprezintă o modalitate aparte de ilustrare a trăsăturilor personajului,
evidențiind modul în care dramaturgul a intenționat să creeze protagonistul, care prinde viață prin
interpretarea autorului în fața publicului. Acestuia îi este surprinsă vestimentația (exemple din text),
gestica(exemple), miscarea scenica(exemple).
De asemenea, felul în care reacționează cu alte personaje este definitoriu pentru portretul moral
al personajului dramatic, deoarece intră într-un conflict..... (de care și cu cine?), de unde reiese faptul că
este un om...
Așadar, folosind atât mijloace directe, cât și modalități indirecte de caracterizare, autorul acestei opere
realizat un personaj autentic și memorabil al literaturii române.